(Pe scenă este decorul la Casa mare în stil național caracteristic neamului nostru.

Gospodarii casei așteaptă oaspeți)

Un oaspete 1 (băiat):

Buna vreme, gazdă-aleasă!

Doar n-am face cale-ntoarsă,
C-astă seară, vrei nu vrei,
Noi ne-am strâns cu mic cu mare
Și-am venit la șezătoare
Bucuroși de oaspeți?

Gazdele:(mătușa)
Bucuroși, bucuroși!
Dar ia poftiți de intrați
Și vă așezați!
Odaia-i încăpătoare
Hrana-i îndestulatoare.

Alt oaspete 2:
N-am venit să ospătăm
Și-am venit ca să lucrăm
Unde-i unul nu-i putere
Unde-s doi puterea crește
Și lucrul mereu sporește.
Gazdele: (moșul)
Atunci haideți de-om lucra
Apoi vom cânta
Și ne-om bucura
Să-i cinstim pe acei străbuni
Că ne-au dăruit pe lume
O țară cu obiceiuri bune
Un oaspete 3:
Dar să-ncepem lucrul
Și s-avem mult spor
Azi lucrează fiecare
Cu ce poate, cu ce are.
Sosirăm la șezătoare
Unde-s fete mândre tare,
Să cântăm și să muncim,
Lucrul să vi-l isprăvim.
Cântec „Mamă inima mă doare”
https://www.youtube.com/watch?v=D9gQZ5lY4X8
Mamă, inima mă doare!
Mamă, inima mă doare!
Mamă, inima mă doare!
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Mamă, inima mă doare!
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Șezătoarea-i pe hârtop, măi!
Șezătoarea-i pe hârtop, măi!
Șezătoarea-i pe hârtop, măi!
Șezătoarea-i pe hârtop,
Unde fac flăcăii foc!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Șezătoarea-i pe hârtop,
Unde fac flăcăii foc!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Ei fac focul cu surcele!
Ei fac focul cu surcele!
Ei fac focul cu surcele!
Din contra inimii mele!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Ei fac focul cu surcele,
Din contra inimii mele!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Măi Ioane, șarlatane!
Măi Ioane, șarlatane!
Măi Ioane, șarlatane!
Cu bomboane-n buzunare!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Măi Ioane, șarlatane!
Cu bomboane-n buzunare!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Amăgești tu fete mari, măi!
Amăgești tu fete mari, măi!
Amăgești tu fete mari, măi!
Că ai bani în buzunar!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Amăgești tu fete mari!
Că ai bani în buzunar!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Și m-ai amăgit pe mine!
Și m-ai amăgit pe mine!
Și m-ai amăgit pe mine!
Să-mi dau viața pentru tine!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Și m-ai amăgit pe mine!
Să-mi dau viața pentru tine!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Mamă, inima mă doare!
Mamă, inima mă doare!
Mamă, inima mă doare!
Lasă-mă la șezătoare!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Mamă, inima mă doare!
Lasă-mă la șezătoare!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!
Mamă, inima mă doare!
Lasă-mă la șezătoare!
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la! Lasă-mă la șezătoare!
Mamă, inima mă doare! La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la!

Un oaspete 4:
Șezătoare cu voinici,
Fete mari și fete mici.
Așa-și petrec nopțile,
Descretțindu-și frunțile,
Torcându-și fuioarele,
Indulcindu-și zilele.

Băiat:
Văd c-aveți mândre costume
Și cred că știți datini străbune,
Transmise chiar de la daci,
Strămoșii noștri adevărați.

Fată:
Portul meu cel românesc
E ușor ca să-l ghicești
Fata-i îmbrăcată-n ie
Fata-i strânsă-n betelie
La mijloc cu cingătoare
Și obrajii ca o floare

Fată:
Băieții au toți ițari
Cușme uite-așa de mari
La mijloc cu brâie late
Strâns legate într-o parte
Și se leagănă în joc
Uite-așa, așa cu foc.
(Dans popular)

O fetiță:
Foaie verde de lămâie
Zi o glumă, măi bădie.

Un băiat:
La mândra cu fusta creață
Stă cenușa pe sub vatră
Numai mâța se trudește
Când și când o răscolește
Și fuiorul stă în pod
Numai șoarecii îl rod.

Un băiat:
La mândruța jucăușă
Stă gunoiul după ușă
Și podeaua nespălată
Și-a rămas nemaăritată.

Un băiat:
Un hoț a intrat să fure niște ceapă dintr-o grădină.
Iaca și stăpânul pe urma lui!
-Ce cauți aici, măi hoțule!
-Aoleu! Vântul m-a aruncat, șaracan de mine!
-Da, nu te-am văzut eu cum smulgeai cepe?
-Ba nu zău! M-am apucat de ea să nu mă ia vântul.
Un copil:
Foaie verde și-o lalea
Hai să mai cântăm ceva.

(Cântec popular) „Mi-o zis mama că mi-o da”

https://www.youtube.com/watch?v=sablTXVn9F4

Mi-o zis mama că mi-o da Douăzeci de perne moi

Văleleu, văleleu Văleleu, văleleu
Zestre când m-oi mărita Toate pline de gunoi
Văleu, văleu, văleleu Văleu, văleu, văleleu
Douăzeci de perne mari Douăzeci de poloboace
Văleleu, văleleu Văleleu, văleleu
Toate pline de țânțari Făr’ de fund și făr’ de doage
Văleu, văleu, văleleu Văleu, văleu, văleleu
Douăzeci de perne mici Două rațe crăcănate
Văleleu, văleleu Văleleu, văleleu
Toate pline de furnici Astea cică-s vaci cu lapte
Văleu, văleu, văleleu Văleu, văleu, văleleu

Un copil: Dar unde e badea Ion?

Toți: Care? Care?
Un copil: Care! Care! Creangă! Că nu am de gând să mor de urât în astă seară!
Creangă: Sunt aici!
Un copil: Nici nu te-am văzut, bădie. Ce stai așa îngândurat. Poate s-a întâmplat
ceva?
Creangă: Ba! Nu s-a întâmplat nimic.
Un copil: Atunci?
Un copil: Ia las-o baltă și mai deapănă-ne încă o dată povestea copilăriei tale că
atât de meșter ești la povestit!
Creangă: Astăzi vom porni într - o călătorie .
Dar, nu -i o călătorie oarecare
Cu tren , tramvaie , mașini , autocare .
Nu . Astăzi vom merge, iubiți copii ,
În lumea poveștilor .
Plecarea însă-i din realitate
Căci știți ca este foarte adevărat
Precum c-am fost și eu odată un băiat
Ghiduș , isteț și tare năzdrăvan ,
Care -am muncit din greu și an de an ,
Am învățat și -am fost învățător .
Multe povești am dăruit copiilor
Știti cum mă cheamă ?
Știe o lume întreagă .
Da . Sunt povestitorul Ion Creangă .
Atenție , pornim , să dăm semnalul
Semnalul nu -i din basme , nu e fantezie
Ci -i din ,, Amintiri din copilărie '' .

Copil: Știm noi! Știm noi! Bunăoară într-un an, pe aproape de Sfânt-Ilie când i se
grămădise mamei o mulțime de trebi, care mai de care, ai lăsat-o pe mama așa
singurică și ai zburlit-o la scăldat!

Sceneta „La scăldat” CLASA

(Apare Nică )
Eu sunt Nică cel hazliu
Și de pozne mă cam țiu.
Chiar acum veți afla
Câte mi s-or întâmpla
Nică: - Într-o zi, pe-aproape de vară, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime
de trebi pe capul mamei: niște sumani să-i scoată din stative; alții să-i nividească și
să înceapă a-i țese din nou; un teanc de sumane croite, nalt până-n grindă, aștepta
cusutul; Ș-apoi, vorba ceea: „Nu ședea, că-ți șede norocul“;
Mama: — Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul
cela pe jos; și eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile și stai
lângă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul; c-apoi și eu ți-oi lua de la Fălticeni o
pălăriuță cu tăsma ș-o curălușă de cele cu chimeri, știi colè, ca pentru tine!
Nică: — Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu știam. Când auzeam de legănat
copilul, mai ales că era vara și cald de se scăldau și găinile pe uscat. Văzând eu o
vreme ca asta, am șparlit-o la baltă.
(Mama necăjită și obosită vede copilul singur și striga)
Mama: „Ioane! Ioane! Ioane! Ioane!“
Nică: - Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ și se ia după
mine la baltă.
(Nică se joacă la baltă și cântă)
Auraș, păcuraș,
Scoate apa din urechi,
Că ți-oi da parale vechi;
Și ți-oi spăla cofele
Și ți-o bate dobele!
Mama:— Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom
avea altă vorbă!
Nică: -Lihnit de foame, fără haine am ajuns eu și acasă Și nemaiputând suferi
foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: „Mămucăi, iacată-mă-s!“ „Mamă, bate-
mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că
mor de foame!“
Mama: — Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri în halul acesta
și să mă lași tocmai la vremea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă, dar să știi
că mi te-ai lehămetit de la inimă; doar să te porți de-acum tare bine, să mai fiu ceea
ce-am fost pentru tine; dar nu știu, zău!

Copil : Da, ce să zicem? Că mare poznaș ai mai fost bădie Creangă!

Creangă: Păi, să vă mai zic și alta cea despre cucul armenesc, care mă trezea
disdedimineață, până la răsăritul soarelui.

Sceneta „Pupăza din tei” (se aude muzica) CLASA A 3 „D”

(Nică doarme pe laiță, iar mama trebăluiește)
Mama: - Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul
armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua ?…
Nică: - Așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un
tei foarte bătrân și scorburos, pe coasta dealului, la moș Andrei, fratele tatei cel mai
mic. Și numai ce-o auzeai vara: pu-pu-pup ! pu-pu-pup ! des-dimineață, în toate
zilele, de vuia satul.
Cântecul „Pupăza din tei”:
Pu,pu,pu, strici mereu, somnul meu, pupăză din tei
Las că mi te prind moțato și te-oi întreba ce vrei
Când ți-oi smulge coada toată și ți-oi vinde pe cinci lei
Pu,pu,pu, pu,pu chiar acu, o să-ți vin de hac!
Mama: - Ia, traista asta cu de mâncare și du-te în țarină, la lingurarii pe care i-am
tocmit ca prășitori, tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topolița.
Nică: Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând: Pu-pu-pup !
pu-pu-pup ! pu-pu-pup ! Eu atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte ? Mă abat pe
la tei, cu gândul să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe dânsa: nu
numaidecât pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru că mă scula în toate zilele cu
noaptea-n cap din pricina ei.
(Nică pune traista jos își ia căciula și se apropie de tei, ia pupăza și zice)

Nică: -Taci, leliță, că te-am căptușit eu; îi mai pupa tu și pe dracul de-acum !

Cântecul „Pupăza din tei”:

Și-ajungând la tei căciula peste cuib capcan-o fac
Și-apoi, scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac
Ha-ha-ha, vezi așa, mi te-am prins, că de mult ți-o coc!
(mama trebăluiește și vine mătușa Mărioara)
Mătușa Mărioara :- Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion
pupăza, care, ne trezește des-dimineață la lucru de atâția ani ? !
Mama: - Ce spui, cumnată ?! Da’ că l-aș ucide în bătaie, când aș afla că el a prins
pupăza, s-o chinuiască. De-amu bine că mi-ai spus, las’ pe mine, că ți-l ieu eu la
depănat.
Mătușa Mărioara: - Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smarandă, căci de
zbânțuitul ista al dumnitale nimica nu scapă ! Ce mai atâta ? Mi-au spus mie cine l-
au văzut că Ion a luat-o; gâtul îmi pun la mijloc!
Nică: Eu, fiind ascuns în cămară, cum aud unele ca aceste, iute mă sui în pod, umflu
pupăza de unde era, sai cu dânsa pe sub streașina casei și mă duc de-a dreptul în
târgul vitelor, s-o vând, căci era tocmai lunea, într-o zi de târg.
Cântecul „Pupăza din tei”:
Și la târg ajuns cu dânsa, printer lume îmi fac loc,
Strigând cât mă ține gura, să se-audă-n iarmaroc
Negustori, pupăzi vând, marfa mea-I blândă ca un miel.

Negustor: - De vânzare ți-e găinușa ceea, măi băiete ?

Nică: - De vânzare, moșule !
Negustor: - Și cât cei pe dânsa ?
Nică: - Cât crezi și dumneata că face !
Negustor: - Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască !

Cântecul „Pupăza din tei”:

Dar un moș cu barba deasă, de unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva bețe, luând pupăza cu el
Ajutor, hai săriți! Hoții, măi, pradă-un negustor.
Moșul însă, rupând sfoara, zvârle pupăza spre nor,
Și dihania, voioasă, o porni spre sat în zbor.
Astăzi iar, pu,pu,pu ca un drac, sus în tei la noi!
Poți să cânți de-acum, spurcato, până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie cu moțate de-alde voi.

Copil: Ai făcut-o gogonată și atunci vara, pe-aproape de Moși, când ziua amiaza-
mare te-ai furișat din casă drept la moș Vasile și mătușa Mărioara, după cireșe.

Sceneta „La cireșe” CLASA

Un copil: Bădiță Ioane, dar ce era cu sfântul Nicolae "făcătorul de vânătăi"?

Sceneta „Calul Bălan” CLASA

Gazdele: Foaie verde bob năut

Timpule iute-ai trecut!
Și, dragi copii, e vremea să mergem și pe la casele noastre,
Vorba ceea:"Călătorului îi stă bine cu drumul".
Haideți ,fraților,cu mic cu mare,
Pe la casa cui ne are.
Foaie verde trei granate
Vă dea Domnul sănătate
Lumină și spor la toate!

O învățătoare:
Activitatea se încheie cu un mesaj dedicat marelui scriitor
Cine cu har povestește
Și inima ne-o-ncălzește
Ne face să fim și noi
Ai poveștilor eroi.
Cine n-a furat cireșe
Și la scăldat n-o zbughește
Așa cum a făcut el
Când era mai mititel.
Tot ce-n Amintiri ne spune
Sunt trăite , nu sunt glume
Și le-a lăsat moștenire
Pentru-a patriei cinstire.
Câte tâlcuri nu găsești
Poveștile când citești