HAI CU NOI LA TEATRU!!!

………………………….Sunet de tobe
P 1 Doamnelor și domnilor, echipa teatrului „Ștefan cel Mare”, vă spune bine ați venit la
activitatea de petrecere frumos a timpului „TEATRUL – OGLINDA SUFLETULUI„.
Cortina se deschide…
P1 Intră actorul, vine regizorul
Aplauzele nu se mai opresc,
Aplauzele nu se mai opresesc,
Uite, scenograful pictează decorul,
Râsetele nu mai contenesc
Lumea teatrului – o lume magică.
……………întră toți pe scenă………………
TOȚI Cu toți devenim copiii din nou,
Lumea teatrului-un univers de vis,
Parcă suntem în paradis
Lumea teatrului o lume magică,
Cu toții devenim copiii din nou.
Scenografi, actori și regizori
Cu toții ne dăruiesc un pic din viața lor
De vă place teatrul și vreți să vă disctrați
Veniți cu noi și nu ezitați
Lumea teatrului, o lume magică
Cu toții devenim copii din nou.
……………….intră prezentatorii……………………………….
P1 Teatru-i farmec, teatru-i vrajă,
Teatru-i cântec și cuvânt.
P2 Toată lumea azi scandează
Teatru-i cer, teatru-i pământ.
P1 Din anul 1962 în data de 27 martie, în lumea întreagă s-a sărbătorit Ziua Mondială a
Teatrului. Această zi amintește că teatrul este o sursă de divertisment și inspirație, care
are puterea de a ne uni diverse culturi și popoare din întreaga lume.
P2 În acest an, vom petrece o zi frumoasă a teatrului. Cu elevi pe post de actori, cu
recuzită bine organizată și pregătită.
P1 Și fiindcă nu există teatru fără umor, îi invităm pe cei mai binevoitori și mai veseli
dintre toți…..
(În scenă câțiva oameni lucrează ceva :cioplesc, împletesc.Apare Tândală
îmbrăcat în port popular.)
Tândală: Ziua bună, oameni buni! Vin în sat la dumneavoastră, căci am auzit că este aici
unul hâtru,și vreau să mă întrec cu dânsul la păcăleli.
Păcală: (unul dintre cei care lucrează) Chiar eu sunt acela!
Tândală: Hai dar să ne întrecem, căci doar de aceea am bătut drumul…nu ?
Păcală: Nu pot acum, omule, pentru că am venit la lucru și traista cu păcăleli am lăsat-o
acasă.Dacă vrei, dă-mi calul tău, pe care l-ai lăsat colo, să trag o fugă după traistă.
Tândală: Ți-l dau. Cum să nu ți-l dau, că doar de aceea am bătut drumul…nu? Să ne
întrecem mai iute .
(Păcală a plecat grăbit.Tândală își freacă mâinile și râde.)
Ha! Ha! Ha! Să vezi tu păcăleală de la mine, neică Păcală!
Prezentatorul 1 :(către Tândală)
Te-ai înșelat amarnic, frate!
Ești păcălit cum nu se poate!
Așteaptă dară mult și bine
Că nea Păcală nu mai vine!
Te-a păcălit! Ha! Ha! Ha! Ha!
Acum așteaptă cât vei vrea!
***
Prezentatorul 2: Dar ce mai tura- vura-socoteală
Ia să vedem ce-a mai făcut Păcală.
(Păcală ia masa cu un alt om.)
Omul : Sunt bucuros că te am oaspete măi.Păcală !Ia poftește și înfruptă-te din
mâncarea noasră.
Păcală:(mănâncă grăbit) E bună n-am ce zice.
Omul : Măi Păcală, da’ mai mănâncă și borș!
Păcală: Dar și carnea-i bună! (râde)
Omul : Bună-bună, măi Păcală, da-i scumpă!
Păcală: Scumpă-scumpă, dar și face…(râde tare)
Prezentatorul 1 : Hai să mai vedem acuma doară
Ce-a mai făcut și cel Tândală!
 (Tândală discută cu cumătrul său;stau pe o buturugă, bancă.)
Cumătrul: Să ne mai hodinim că merserăm destul. Dar dumneata de unde vii, Tândală?
Te văd trudit…
Tândală: De un’ să vin…de la stână, măi cumetre…
Cumătrul: Da’ ce-ai făcut acolo?
Tândală: Am trecut oile pe muls.
Cumătrul: Da’ câte oi ai?
Tândală: Albe n-am nici una , dar negre mai puține…
Cumătrul: (Se miră,nu înțelege) Da, da…am înțeles…(tace) Ei, despre ce să mai
vorbim, măi Tândală?
Tândală:Măi cumetre, iapa cea care-a murit anul trecut mai trăiește?
Cumătrul:(Pleacă nervos, dă cu căciula de pământ.) Lasă-mă , omule!Cu tine mi-am
găsit de vorbit?
Prezentatorul: Este isteț Păcală,nu-i ca Tândală, dară
Ia să vedem pe cine-a păcălit el iară!
E-un bogătan se pare, cu bogăție mare .
Stăpânul: Ia vino-ncoace, măi Păcală!
Păcală: Am venit, stăpâne!
Stăpânul:Vezi tu prunele acelea două din prunul de lângă fereastră?
Păcală: Le văd, stăpâne.Cum să nu le văd?
Stăpânul:Te urcă îndată și adu-mi-le. De când îmi fac cu ochiul! Nu mai pot să rabd! (Își
freacă palmele de bucurie.)Ha! Ha! Le simt dulceața pe limbă.Hai, du-te odată, ce te
holbezi la mine? (Păcală fuge la prun.)
Prezentatorul:(vine în fața scenei)
Păcală se urcă grăbit cum nu se poate
În prunul cel cu prune lăudate.
Le rupse, le privi și-n poftă mare
Mănâncă o prună cu nerăsuflare.
(Păcală intră în scenă cu o prună în mână.)
Păcală: Poftim, stăpâne, iaca ce mai prună ți-am adus, ca să nu mai înghiți în sec
întruna…
Stăpânul: Da bine, Păcală, unde-i cealaltă, că erau două din câte știu…
Păcală: Am mâncat-o, stăpâne!
Stăpânul: (furios) Cum ai mâncat-o,Păcală?
Păcală: Uite-așa, stăpâne, cum se mănâncă! (Înghite și a doua prună.)
Stăpânul: (strigă agitat, în timp ce Păcală fuge) Nemernicule, las’că te-oi învăța eu
minte.Te-oi sătura de prune, pe viață...
Prezentatorul1: (Intră în scenă.)
Urmează înc-o nouă întâmplare:
Păcală și Tândală se duc la vânătoare!

Păcală: Tu șezi aici cu arma la pândă (amândoi cu arme), că eu mă duc să stârnesc

iepurii.Tu cum îi vezi că apar, tragi:Poc! Ai înțeles? Gata! Eu am plecat.(Pleacă Păcală.)
Prezentatorul 2: (iese în fața scenei. Tăndală stă la pândă cu pușca la ochi.)
Și-a așteptat sărmanul de Tândală
Pân’ce-a dormit un somn adânc Păcală.
Dar deodată trage un foc nebun
De ai fi zis că ar fi tras un tun.
(Prezentatorul se retrage.Vine fuga Păcală.)
Păcală: Ce e? Ce e?Ai împușcat ceva, Tândală?
Tândală: N-am împușcat nimic, Păcală!
Păcală: Atunci de ce ai tras, frate-miu?
Tândală: (rar) Am tras ca să nu am nevoie pe urmă să trag, în caz că apare vreun
iepure…știi?
Păcală: (Dă cu căciula de pământ.) Fugi de-aici că ești prost ce nu s-a pomenit! Du-te la
pândă în văioagă.Să mă strigi dacă apare ceva.Hai, fugi odată, să nu te mai văd!
(Tândală iese din scenă.Păcală se culcă.)
Tândală: (Se aude strigând cu putere.) Măi Păcală! Mă auzi?
Păcală: Te aud, mă, ce vrei?(deranjat)
Tândală: Am prins un ursan!
Păcală: Adu-l încoace, mă!
Tândală: Dar nu pot!
Păcală: Atunci lasă-l!
Tândală: Eu l-aș lăsa, dar el nu mă lasă!
Prezentatorul 1: A fost odată unul ce păcălea: Păcală
Și a mai fost și unul ce îi zicea Tândală.
Povestea e demult, dacă gândești,
Dar mie mi se pare că și- astăzi o-ntâlnești.
 De ești Tândală, frate, și n-ai spor la gândit
Îți vei găsi și nașul și vei fi păcălit.
Rămâneți dar cu bine,de vorba mea ascultă:
Nu fi chiar un Tândală! Pa! Spor la minte multă!
……..o mică pauză cu aplauze……………….
P2 Lumea toată-i trecătoare
Oamenii se nasc și mor
Ca și miile de unde
Ce în suflet le pătrunde
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai actorul ca păsări ce zboară deasupra valurilor
Trece peste nemărginirea timpului
Și s-a pierdut.
P1 Libertatea e bogată, de aceea avem de unde alege: despre dragoste, prietenie, istorie,
dreptate, adevăr și altele.
P2 În continuare, vă propunem spre vizionare despre dragostea dintre mamă și fiu,
lucrarea „MUMA LUI ȘTEFAN CEL MARE” de Dimitrie Bolintineanu, în interpretarea
elevilor din clasa a 7 –a.
PERSONAJELE:
-MAMA LUI STEFAN CEL MARE.
-STEFAN CEL MARE,DOMNUL MOLDOVEI.
-SOTIA LUI STEFAN CEL MARE.
-DOUA DOAMNE DE LA CURTE.
-DOI OSTASI DE PAZA LA POARTA CETATII.
-UN STRAJER.
-TREI OSTASI VENITI DE PE CAMPUL DE LUPTA.
-CATIVA TARANI.
-UN SLUJITOR DOMNESC.

In partea stanga si in fundal-silueta cetatii Neamtului-cu santul de aparare in jur;in

stanga poarta’in fata careia stau de vorba ostasii de paza;de lapoarta,un drum
serpuit,marginit de cateva tufisuri,strabate scena pina la intrarea din dreapta.
 Turnul cetatii-spre centru scenei,pe terasa ingradita,in jurul unei mese,cu lumanari
aprinse in sfesnice,stau in jilturi si torc,brodeaza mama lui Stefan,impreuna cu doua
doamne de la curte.

SCENA 1

OSTAS 1:
-….in vechiul castel
Unde curge-n vale un rau mititel…

OSTAS II:
-Sa vorbim soptit,incetinel….

OSTASUL1:
-Doamna,mama marelui
Stefan si-o Domnita,
Soata lui,
Dulce si suava
Ca o garifita,
N-au nici pic de somn
Din grija pentru Domn!

OSTASUL II:
-Da la batalie,
Sotul ei dorit
A plecat cu oaste
Si n-a mai venit!
MAMA:
-Copila,tu plangi
Si inima mi-o frangi!
SOTIA(pritre suspine):
-Oare-n batalie
Sotul meu iubit
N-a plecat cu oaste
Si n-a mai venit?
MAMA:
-Cu oaste mare lupta
Si anevoie-o inspaimanta......
SOTIA:
-Inima-mi se infioara
Si-o simt grea povara.....
PRIMA DOAMNA:
-Dupa ce din radacina,
Taie oastea cea pagana,
Mare Sa se-ntoarna....
MAMA(catre domnita):
-Ochii tai albastri ard in lacrimele
Cum lucesc in roua doua viorele!
SOTIA:
-Tare-s rele asteptarile!
MAMA:
- Aproape de tine veghez si cu drag te imbarbatez.....
SOTIA:
-In lupta sotul meu iubit
Poate sa fi fost ranit!
A DOUA DOAMNA:
-Pritre oameni se zvoneste ca razboiul se sfarseste...
MAMA:
-Alungat-a oare Stefan,
Din Moldova,pe dusman?(se aude un ceas batand miezul noptii si jumatate)
PRIMA DOAMNA:
-Ceasul bate noaptea jumatate...
A DOUA DOAMNA:
-La castel in poarta oare cine bate?
SOTIA(catre prima doamna):
-Sa vada straja iute,cine-n poarta bate!
(Prima doamna bate din palme si apare strajerul)

PRIMA DOAMNA;
-Du-te si afla de-ndata,
Cine bate-n poarta!
STRAJERUL:
-Zbor spre poarta!
Maria Sa doreste sa stie cine afara este!
OSTASUL I(vorbeste incet):
-Slavitul Domn Stefan,ranit si la aman!
STRAJERUL(zice catre mama):
-Maria Sa asteapta sa-i deschida marea poarta!(sotia se repede la parapet si striga catre
Stefan).
SOTIA:
-Incetate bun venit,sotul meu iubit!
MAMA(se reazima de parapet):
-Asteapta,Stefan sa ne spuna
De-i soarta luptei rea sau buna!
STEFAN ( vorbeste tare cu ochii indreptati in sus):
-Eu sunt,buna maica,fiul tau iubit
Eu,si de la oaste,ma intorc ranit.
Soarta noastra fuse cruda astadata,
Mica mea ostire fuge sfaramata....
SOTIA:
-Soarta noastra fuse cruda astadata
Mica lui ostire fuge sfaramata.....
(Se aud tropot de cai in departare)
STEFAN:
 -Dar deschideti iute...
Turcii ma-nconjor....
Vantul sufla rece ...
Ranile ma dor.....
(In dialogul urmator, mama se adreseaza lui Stefan,iar sotia-Doamnei,pe care vrea s-o
induioseze.)
SOTIA:
-Turcii-l inconjor,ranile il dor.....
MAMA:
-Ce spui.tu,straine?
Stefan e departe;
Bratul sau prin taberi, mii de morti imparte.
Eu sunt a sa mama,el e fiul meu.
De esti tu acela,nu-ti sunt mama eu!
SOTIA:
-Stefan s-a razboit mereu.....
MAMA:
-Insa daca cerul vrand sa-ngreuneze
Anii vietii mele si sa ma-ntristeze,
Nobilul tau suflet astfel l-a schimbat;
Daca tu esti Stefan cu adevarat,
Apoi tu,aice,fara biruinta,
Nu poti ca sa intri cu a mea vointa!
SOTIA:
-Aice sa nu intre fara-a ta vointa!
MAMA:
-Du-te la ostire,pentru tara mori
Si-ti va fi mormantu-ncoronat cu flori!
SOTIA:
-Cu mica-i oaste,iarasi o sa lupte,peste hotare poate paganii-i va trimite!
STEFAN(cu glas ferm):
-Da,ma voi intoarce si din cornsuna-voi
 Tanara ostire din nou aduna-voi!
MAMA:
-Du-te la ostire......
(Stefan se indeparteaza si pleaca;mama se aseaza si-si continua lucrul,sotia plange).

SCENA a II a

Acelasi decor,se aude sunet de corn,tropot departat de cai,zgomot de lupta care se

stinge treptat.

OSTASUL I:
-Multe zile au asfintit,
De cand Maria Sa,ranit,la lupta iarasi a pornit.
OSTASUL II:
-Si ades am ascultat cum din corn,el a sunat oaste noua-a adunat.
OSTASUL I:
-De pagani ce-au cotropit-o,el tara s-o fi mantuit-o?
(Pe drum vin ostasi alergand......)
UN OSTAS:
-Slavitei Doamne,din lupta,i-aducem veste-adevarata.
OSTASUL I strigand:
-Srajer,Mariei Sale spune c-avem vesti din batalie!
OSTASII SI TARANII isi scot caciulile:
-Ne-nchinam Mariei Tale.
ALT OSTAS:
-Domnul ne-a trimis in graba, aici ,sa spunem asta vorba....
MAMA:
-Astept cu nerabdare vorbele arzatoare!
AL III OSTAS:
-Oastea lui paganii i-a lovit,si dusmanii i-a zdribit;
EI cadeau ca niste spice de securi loviti!
MAMA fericita:
-Moldova iar a izbandit,Stefan paganii a biruit!
UN OSTAS:
-Ca un leu s-a repezit,
Si sute de morti a impartit,cu tot bratul sau ranit!
SOTIA:
-Cu tot bratul sau ranit!
ALT OSTAS:
-Ca un leu s-a razboit!
OSTASII SI TARANII:
-Traiasca Voda Stefan!
Traiasca Stefan,domn cel m,are!
(Urale puternice si aplauze.....)

SFARSIT.
………………………………SE PREZINTĂ
ACTORII………………………………………….
…………………o mică pauză și aplauze………………..
P1 Omul iubește viața, elevul adoră școala, iar actorul trăiește pe scenă, prin cultura de a
transmite ceea ce simte.
P 2 Iubirea de carte vine din plăcerea de a fi…
P1 Noi, fiind cititori, de cele mai multe ori ne transpunem în pielea personajelor, trăind
aceleași emoții. In continuare vă propunem despre carte….. era doar începutul…..acum
veți viziona o poveste despre un monstru – lector, mai bine spus, un
ANIBALECTOR……
Romanul „Cititorul din peșteră” de Rui Zink(fragment).
ÎNSCENAREA
B – Povestea asta s-a petrecut acum mai bine de 30 de ani. Părinții mei tocmai
terminaseră divorțul, lucru de care nu-mi păsa prea mult, în afară de faptul că, în
toiul micului război personal, aveau încă puțin timp să mă piseze.
Eu umblam de acolo-acolo, cam pierdut și, când m-am regăsit, eram membrul
unei bande mici de găinari…
Într-o situație neplăcută prin piață cu banda mea de hoți, m-am ascuns de
gărzi pe un vas care ieșea în larg.
 Echipajul vasului a pornit într-o călătorie pentru a captura un monstru
legendar, care iubea cărțile. Acela era Anibalector.
…….
Mă trezesc într-o peșteră imensă, care pare o catedrală preistorică, pe jos se
aflau sute, poate mii de oase și….cărți.
Unul dintre pereții peșterii are o enormă cocoașă, o stâncă neagră,
proeminentă. Deodată, stânca se mișcă.
…. Băiatul era jos, dormea…..după ce se trezește………………
B – Aaaah!
A – în sfârșit, te-ai trezit?
B – Ci-cine ești? De unde vii? Unde te duci?
A – Sunt poetul Bocage,
Vin de la cafeneaua Nicolo
Și plec în lumea de dincolo
Dacă tragi cu pistolul.
B – P – poftim?
A – Bocage, băiete! Nu-ți place Bocage?
B – Ce anume?
A – Eu ador mai ales sonetul acela care începe așa: Bocage, eu nu mai sunt….în groapă
sură… Nu știu de ce , dar simt mereu că la mine se referă, deși nu mă cheamă Bocage….
B – (în minte) este mult mai rău, decât un mit, este un monstru real. Acesta ar putea
să mă facă bucățele, judecând după osemintele care amestecă printre cărți.
A – Mă întrebi cine sunt? Ce sunt? Credeam că știi?
B – t-Tu? Tu ești Anibalector?
A – (dă din cap da)
B – Și…. Tu vorbești? Chiar vorbești?
A – Păi…. Dar vorbitul e ca tenisul, fără parteneri n-are prea mult haz. De asta citesc. E
mai autonom. Depind mai puțin de bunătatea străinilor.
B – Tu…tu vorbești?....azi nu sunt un bun partener de tenis….(cu frică)
A – Ce te miri atâta? Tu nu vorbești, băiețaș?
B – Bine, dar eu… eu sunt un om (cu frică și pe înnecate).
A – Eu aș zice mai curând un puștan. Câți ani ai?
B – Șa….Șaptesprezece (cu ezitare).
A – 17? Îți dau 12 și așa e prea mult.
B – (în gând) eram furios, dar nu arătam, că am 15 ani.
A – Ascultă, părinții tăi știu că umbli pe-aici la ora asta?
B – sunt orfan.
A – A! Asta-i altceva.
………… după o mică pauză…………….
B – Tu… Tu ești Dumnezeu? Sau vreun zeu?
A – Dumnezeu, eu? Ha!Ha! Ce idee prostească! Uită-te la mine!
…………………..iese la lumină……………….
- Dacă aș fi ce ai spus, ar însemna că maimuța ar fi creată după chipul și asemănarea
Lui.
- Tu cunoști Biblia?
B – da…Nu… Vreau să spun, o cunosc, dar n-o cunosc.
A – Rău. Ai citit-o sau n-ai citit-o?
B – De citit, chiar citit, nu. Acum aproape nimeni nu mai citește.
A – nu citiți? Atunci ce faceți? Cum că petreceți timpul?
B – Păi…se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile….și novelele…
A – A, nuvelele. Eu prefer nuvelele în locul romanelor. Mai scurte, dar mai comode.
B – Vreau să spun, telenovele….
A – Telenovele? (enervat)
B – Televizorul e ceva care…omul ia loc cu telecomanda în mână și stă și vede cum
se petrec lucrurile.
A – Să vadă petrecându-se lucruri? Ce anume s-a întâmplat ca să se facă să se întâmple
lucruri?
B – Păi, nici cititul nu e…
A – Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu stai să te zgâiești la
un perete vorbitor!
…………………….. pauză mică…………………
B – Atunci ce ești? Cum de vorbești? Cum de știi să citești?
A – Ce sunt depinde de cel care mă vede. Cine mă urăște îmi dă numele cele mai rele:
ticălos, nemernic, animal scârbos…cine mă iubește îmi spune altfel, sper. Asta-i viața.
B – e imoral să mănânci oameni!
A – Găsești că e frumos să veniți aici, să încercați să mă vânați?
B – Ai să mă omori?
A – Vrei să te omor?
B – sigur că nu.
A – Fiindcă am prins deja unii care mă rugau să-i omor.
B – Eu nu vreau să mă omori.
A – Foarte bine. Atunci poate n-o să te omor.
B – Spune-mi atunci ce știi să faci?
A – Să fac?
B – Știu….pot să vânez.
…………….pauză mică…………
A – Știi să spui povești?
B – Nu știu să spun povești.
A – După cum spuneam, n-am nevoie de cineva să-mi spună povești, ci de cineva cu care
să discut.
- Ești dispus să schimbi niște idei cu mine pe o temă?
B – sunt.
………în gând vorbește singur….
- Citesc în timpul zilei cărțile pe care Anibalector mi le indică și pe care, seara,
le comentăm împreună.
- Și așa am început să citesc câte puțin din toate, n-am citit în viața mea, cât am
citit în timpul acesta – săptămâni? Luni? Mai mult?
- E adevărat că cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba cărții.
A – Știi, pentru mine o carte este o întâlnire între două voci: a noastră și a cărții. Și să faci
sublinieri într-o carte nu e nimic rău, e ca și cum ai citit dublu. E semn că ai întâlnit un
pasaj, o frază, un paragraf, care-ți spune ceva, iat asta este de neprețuit.
B – Știi, aici cu tine, fac un lucru pe care nu l-am făcut niciodată: învăț. Și simt că
chiar îmi place.
- Am învățat că o carte e o casă cu mai multe uși – uneori atâtea câte pagini
avea cartea, alteori, tot atâtea câte rânduri avea.
A – Dar știi că atunci când citești, nu-ți bate capul cu ce vrea să spună poetul, ascultă
doar ce spune textul. Iar dacă n-ai să înțelegi ce spune, nu-ți bate capul.
B – Uneori, mă gândesc că nu înțeleg nimic.
A – Nu trebuie să-ți palcă totul. Capul tău nu e o ladă de gunoi în care să arunci cărți. Ca
să-ți creezi gustul ca să capeți încredere în gustul tău trebuie, mai întâi să ți-l educi.
B – iarăși revin. Televizor…
A – Păi, pentru ce îți trebuie dacă ai atâtea cărți?
B – Ca să văd programe.
A – La nimic nu folosește telecomanda, oricâte butoane ar avea, noi trebuie să facem un
pas, lucrurile nu vin de la noi.
B – Da, da, am înțeles.
A – Viața nu înseamnă să șezi pe canapea și să dai din degete așteptând să apară pe ecran
ceva care să te scoată din toropeală. O carte ne cere să mergem noi la ea.
-Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască.
B – Am înțeles.
A – Dar tot ce e bun are un sfârșit. La fel și tot ce e rău.
”Se schimbă toate; vremi, voința, fire,
Credință, ca și orice înjghebare;
Făcută-i lumea – întreagă din schimbare
Și zilnic are-o nouă însușire.
…….. Anibalector dispare….
B – Sigur, învățasem de la Anibalector dragostea de cărți și de cuvânt.
Învățasem și că nu întotdeauna cuvintele sunt cel mai bun instrument pentru a ne
face înțeleși de cei din jur.
……………pauză………………
- La întoarcere, Anibalector a fost capturat și dus la grădina zoologică…mă
simțeam vinovat, de aceea l-am eliberat și eu am fost condamnat.
- Drept pedeapsă m-au obligat să fiu scriitor, soarta pe care n-o doresc nici celui
mai mare dușman. E mai rău decât închisoarea pe viață!
…………………… se prezintă actorii…………………………………
………………..o pauză și aplauze………………………
P 1 ”Teatrul rămâne un instrument de bază, capabil să desăvârșească educația celor mici
prin rolul și specificul său inegalabil. Teatrul este contextul ideal unde cei mici se
întâlnesc cu poveștile preferate și interacționează cu personajele lor favorite. Spre
deosebire de lectură – la fel de vitală în dezvoltarea copilului – teatrul reprezintă
manifestarea vie a poveștilor, care prind viață prin intermediul păpușilor și al talentului
actorilor.”
P2 Bucurându-se, copilul își sporește disponibilitate de a învăța, pentru că procesul de
însușire de noi informații e unul cât se poate de agreabil.
P1 În continuare vă propunem , un proces de judecată, pentru a dovedi vinovăția sau
nevinovăția cuiva. De aceea spre vizionarea voastră se propune Procesul de judecată a
lui Vasile Braconierul din naraţiunea Madona bălţii de Aureliu Busuioc

Personajele:
Grefiera
Judecătorul
Avocatul
Procurorul
Inculpatul Vasile Braconierul
Soţia lui Vasile
Lebăda-tată
Lişiţa
Mandarina

Grefiera: Rog să vă ridicaţi ! Începe procesul de judecată!

Judecatorul: Astăzi noi ascultăm procesul de judecată a inculpatului Vasile Braconierul.
El este acuzat de către autorul-narator deoarece a omorît biata lebădă ce-şi trăia viaţa
fără ca să deranjeze pe nimeni. Conform Articolului nr.121 alineat 2,Articolul 224,
alineat 5, inculpatul a săvîrşit urmatoarele infracţiuni: 1.a omorît o pasăre ocrotită de
stat;2. - a fost în stare de ibrietate;3. l-a insultat pe domnul narator. Prezentaţi-
vă ,domnule inculpat. Numele, locul naşterii ,data naşterii şi funcţia .
Inculpatul Vasile: Mă cheamă Vasea Braconaşul, dar mă numesc Vasile Braconierul,
după tată Ilie, într-un sfîrşit Vasile Braconierul Ilie.M-am născut lîngă baltă, treci pe un
drum în dereapta în stînga, în dreapta în stînga, în dreapta în stînga, înainte şi acolo este o
casă.Tara e Moldova. Data naşterii 1960, 34mai, oooo nuuuuu 31 mai. Nu lucrez, îmi
este lene.
Judecatorul:Vă consideraţi vinovat, Vasile Braconierul?
Inculpatul Vasile: Doamne fereşte ! Eu ,aşa ceva, nuuuu,numai o data, sau de doua m-
am simţit vinovat,dar acum nu, nu mă cred vinovat.
Judecatorul: Ofer cuvîntul avocatului.
Avocatul: Dragă instanţă , eu ,avocat al inculpatului Vasile, îl apar .Aşa un om lenes,
şchiop de un picior si tulbure la cap.El,onorată instanţă, trebuie jelit în orice chip,chiar
dacă el a comis infracţiunea .Bietul om nu munceşte că n-are unde munci, e afectat şi
dumnealui ,sărmanul de criza asta economică.
Judecatorul:Hmmmm,nu numai pe el îl afectase criza…
Avocatul:Acum vorbim concret despre inculpat,si doar despre el, domn judecator. Să
continuu, dupa cum am zis îl afectase criza si traieşte doar din vînat. Lasa-ţi-l în plata
Domnului ,stimate judecator si nu-l învinuiţi. Multumesc.
Judecatorul: Domnule Narator,vi se acordă cuvîntul .
Naratorul: Onorată instanţă, eu sunt tulburat şi tare mult regret că l-am adus pe acest
domn,da,îl credeam domn,pe Vasile Braconierul …regret i-am aratat scurtătura la cuibul
păsării .Nu am crezut că inculpatul are aşa inima rea si dură.Acum lebada nu se mai poate
întoarce si, dupa cum stim, dacă moare unul dintre partenerul unei lebede moare si
celalat…Cui rămîn dar sărmanii puisori? Păcat că noi nu avem internat pentru lebede.
Cum vor creşte fără părinti? Vasile e cel mai rău om pe care îl cunosc. Doresc ca el să
fie pedepsit penal pentru această fărădelege.
Judecatorul: Ce spuneţi dumneavoastră domn’ procuror?
Procurorul: Tot ce a spus naratorul e purul adevăr şi din această cauză repet şi eu că
acesta trebuie să fie tras la răspundere. Avem şi alte dovezi.Doamnă grefieră includeţi
sd .
Grefiera: Care? Numărul unu sau numărul doi?
Procurorul: Numărul doi ? Nu ,includeţi numărul unu….. Dupa cum vedeţi camerele
video au înregistrat cum Vasile omoara lebada.
Judecatorul: De unde aveti aceasta sursa de informare?
Procurorul: Eu am aflat că un grup de elevi din clasa a VI-a care au grijă de sărmanele
vietăţi au pus camere video la baltă ca să înregistreze tainicul mister al
bălţii.Dar ,sărmanii copii au văzut cum acest om ,dacă-l putem numi om, a împuşcat i
lebada.
Avocatul: De unde cunoaşteţi, domnule procurer, că acesta e anume inculpatul Vasile?
Procurorul: În acea zi doar Vasile Braconierul si naratorul au fost la baltă, şi în
momentul acela s-a auzit vocea lui Vasile Dumnezeu le creste,Vasea la haleste”, aceste
cuvinte le-a inventat inculpatul si le socoteşte drept cartea sa de vizită .
Judecatorul: Începem audierea victimelor. Se dă cuvîntul lebedei-tată.
Lebăda: Eu am de spus putin, închideţi-l după gratii pe acest nesuferit, am rămas
singur , fară pereche ,sunt un bărbat singur şi nefericit… Închideţi-l dupa gratii.
Offff ,of, of ,ce ma fac?!
Judecatorul: Cuvînt i se oferă soţiei inculpatului. Prezentaţi-vă vă rog :data naşterii,
locul naşterii, domiciliu, locul de muncă .
Sotia: Buna ziua, mi-a spus mama că prin iunie pe-acoloo. M-am născut tot la baltă, o iei
pe lînga Bulburuc,mai jos de Ghiţa, mai la deal de Ştirbu…
Judecatorul:Stoooooop…
Soţia: Nuuu, Stop trăieste mai la vale.
Judecatorul: Bine, am înţeles ,domiciliu şi locul de muncă.
Soţia: Locuiesc ca toţi oamenii , într-o casă… şi lucrez la alimentara pe lînga Vanea,
Ilie, mai jos de Alexîi…
Judecatorul:Stooooooppp…
Sotia:Parca v-am spus stop traieste mai la vale.
Judecatorul:Am înteles. De ce va credeţi victima?
Soţia: Dar nici nu ştiu de ce,m-a chemat soţul cu el. Dar ce fac eu aici? Scuzaţi ,dar eu
am întîrziat deja la lucru. La revedere.
Judecatorul: Lume,lume se pornesc la lucru ,dar ajung la judecată.Gata să trecem la
lucruri mai serioase. Martor Gazda ,ce puteti spune despre Vasile?
Gazda: El bietul este şchiop, nu cred că poate să facă aşa ceva,încă de mic îl cunosc şi nu
credeam în agresivitatea lui, dar mai este si încrucişat ,nu mai nimereşte el în…… in
lebadă nici atîta .

Judecatorul:Doamnă lişiţă,aveţi cuvîntul !

Lişita: Eu îl acuz pe inculpatul Vasile ca el a omorît lebada. Eu atunci eram cu prietena
mea Mandarina -Madalina şi cînd colo am auzit un trosnet şi am cîzut ambele din copac
şi am văzut cum Vasile punea lebada în pungă.Biata pasăre era atît de fericitş ,ea era
mamică tînără şi avea trei pui mici.Ohhhh,nu mai pot vorbi ,îmi este atit de jale de
cumătrul că a rămas singur-cuc,dar şi de cei 3 copii firavi şi fără mamă…
Judecatorul: Se cheama martorul Mandarina- Mădălina.
Mandarina: Buna ziua. Hei, se ştie că Dumnezeu nu bate cu băţul, haaa infractorul a
ajuns la judecată. Omul acesta Vasilică a vrut să nimerească şi în mine mai demult …eu
ştiu că sunt gustoasă şi frumoasă, dar mai sunt şi inclusă în Cartea Rosie.Ruşine,ruşine, la
închisoare cu acest nesuferit.
Judecator: Vă rog ,fără cuvinte urîte doamna Portocală …
Mandarina:Doamna Mandarina- Mădălina mă numesc.
Judecatorul:Daaaa,vă rog . In caz contrar amenda-500 lei.
Mandarina: Eu n-am aşa bani.Gata , gata tac.
Judecatorul: Ultimii martori sunt puii lebedei ucise.Cum credeti trebuie pus la
închisoare inculpatul Vasile Braconierul?
Puii: DA ,DA, DA!!! Noi am ramas fără mămica,iar tăticul nu are de lucru
…..AAAAA ,ne vor trimite la internat!
Puiul mare:Nu este internat pentru lebede ,puisori!
Puiul mic: Si mai rău, ne vor mînca şi pe noi….AAAAAAAAAGaGaGa
Judecatorul: Multumim ,asezaţi-vă vă rog.
Peste ceva timp.
Grefiera:Ridicaţi-vă.Judecatorul va citi hotărîrea.
Judecatorul:Stimată instanţă,s- a luat următoarea decizie : VasileBraconierul Ilie este
învinuit pentru omorul lebedei şi este obligat să plătească întreţinerea pentru aceşti 3 pui,
pînă la majorat şi pînă la sfîrşitul vieţii să lucreze îngrijitor la baltă.
Judecatorul: Inculpat Vasile Braconierul Ilie puteti da apel în judecată în urmatoarele
10 zile
Grefiera:Toţi rog să se ridice,procesul de judecată a luat sfârşit.
………….actorii se prezintă……………
P1 e de la sine înțeles că teatrul pentru copii dezvoltă imaginația, dar și intelectul,
sporește capacitatea de conștientizare, pricepere și adaptare a micului om la tot ce
înseamnă lumea înconjurătoare.
P2 Și, nu în ultimul rând, teatrul pentru copii contribuie la dezvoltarea abilităților de
socializare ale celui mic și de corelare la spectrul mai amplu al unui public ce
împărtășește, cu bucurie și extaz, același joc, aceeași poveste magică, aceeași fascinație
față de scenă și ai ei protagoniști.
P1 …Protagoniștii următori, sunt unii dintre cei care v-au marcat ca cititori, de aceea sper
să retrăiți împreună cu actorii noștri povestea cu tema pentru acasă. Vă propune spre
vizionare
Temă pentru acasă de Nicolae Dabija(dramatizare)
La liceul din Poiana se desfășoară una dintre ultimele lecții de literatură din anul
școlar.Profesorul Ulmu le preda elevilor din Eminescu.
Scrie pe tablă :La steaua
Apoi începe să recite:
...Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie,
Era pe când nu s-a zărit ,
Azi o vedem și nu e...
Ulmu:Așa cum ochii noștrii continuă să-i mai vadă lumina pe cer și cu mult după ce
steaua s-a stins,amintirea unei iubiri apuse îl va mai urmări încă multă vreme pe acel care
a fost străluminat de ea...
Un elev:Cum?
(înainte de a răspunde profesorul ,ridică mâna eleva Maria Răzeșu).
Ulmu:-Ce vrei să spui ,Maria?!
Maria :-V-am rugat să ne vorbiți și despre dragoste...e o doleanță a tuturor colegilor mei.
Ulmu:-Bine ,o vom face chiar la ora următoare .Dar pentru asta fiecare dintre voi să
formuleze până atunci și o definiție a dragostei .Ca să nu vorbesc numai eu.
(lângă data scrisă pe tablă ”28 iunie 1940,Ulmu notează tema pentru acasă :Ce e
iubirea?!
Militarul 1:Bu –nă zi-ua!(rostește militărește )Așezați-vă!
-De azi în colo ,sunteți liberi ,dragi tovarăși !Marele Stalin ,părintele
popoarelor ,va eliberat.El vă poruncește să fiți fericiți!
(privește spre tablă și vede portretul lui Eminescu ,trage taburetul și se suie și-l
înlocuiește .Portretul lui Eminescu îl aruncă ,apoi șterge palmele satisfăcut și zice):
Militarul:-Tovarășul Stalin ne-a ordonat să lichidăm dușmanul de clasă fără cruțare ,cine
nu-i cu noi ,ne-a îndrumat învățătorul,este împotriva noastră.Așa că, vedeți ,să învățați
bine!i-a mustrat el blând.
(intervine calm profesorul Ulmu)
Ulmu:-Așezați-vă ,elevi(elevii au stat în picioare tot acest timp).
Ulmu :-Vom continua la lecția următoare să vorbim despre Eminescu și ... despre
dragoste.Vom aborda aceste teme concomitent.Pentru că Eminescu e un mare poet al
iubirii...
(ridica o carte cu opera lui Eminescu)-
-Ulmu :În această carte se conțin răspunsuri la multe dintre întrebările voastre .
Maria Răzeșu:-Domnule profesor,ați putea să-mi împrumutați volumașul pentru câteva
zile?!
Ulmu:-Cu condiția să nu-l pierzi.
Maria:-Vă promit .(strânge volumul ca pe o comoară)
Ulmu :-La revedere !
Clasa :-La revedere!
.....
Intră cu mare zgomot cei doi militari care au gșsit portretul lui Stalin înlocuit cu cel al
lui Eminescu
Miliatarul 1:-Aa,și domnul profesor ...tovarășul profesor.O să trebuiască să răspunzi și
dumneata împreună cu acești țâncani în fața tribunalului clasei muncitoare.Numai uită-te
ce-au făcut învățăceii dumitale...
Militarul:-Aș vrea să știu cine a făcut asta ?!Altfel ,toată clasa va fi trimisă în
Siberia .Toți ca unul , țâncani nenorociți și nerecunoscători .Cine și-a bătut joc de tatăl
nostru??!Recunoaște-ți ,puilor de năpârcă!
Militarul:-Tu?
-Tu ?
-Tu ai făcut-o?(se năpustește asupra Mariei)
Maria :-Ieri ați...
Ulmu:-Ia mâna ,scorpie!De ce-ți bați joc de niște copii?!Ei n-au nici o vină .Eu ,da ,eu
am făcut toate astea .Și șterge-o !Ieși imediat din clasă!
Militarul:-Ah !.Dumneata ,vasazică !Bănuiam eu !Ai să capeți pentru asta un glonț în
ceafă diversionistule !
Cu ură la clasă
Militarul :-Cuib de viespi!(ies)
Ulmu :Eminescu rămâne învingător!
-Așezați-vă ,elevi!Să ne continuăm lecția .Despre ce am spus că vom vorbi astăzi?!
-Spuneam că astăzi vom vorbi despre dragoste.Da ,da ,despre dragoste .Maria
Răzeșu ,citește poemul”La steaua”.
Maria :-La steaua care-a răsărit
E-o cale –atât de lungă ,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă...
Ulmu:-Poetul Eminescu ,crede că iubirea îl face pe om mai bun ,mai frumos,mai
puternic.Că de iubire are parte doar celce dăruiește iubire.Că prin dragoste omul cunoaște
nemurirea .Dar tu, Maria Răzeșu , ce crezi despre dragoste?
Maria:-Mă gândeam că dacă ar fi să scoți din Biblie câteva întâmplări ,niște
psalmi ,unele file și chiar pe unii profeți cu cărțile lor ,ea tot Biblie rămâne;dar dacă scoți
din ea Iubirea ,aceasta devine o carte oarecare...
Un elev:Dacă dintr-o căsătorie numai unul e fericit ,atunci ambii sunt nefericiți ...
Alt elev:Dacă iubești sau nu ?!E ca și cum ți-ar fi indiferent dacă trăiești sau nu .Când
iubești ,omul devine ceilalți sau celălalt ,și abia atunci este puternic cu adevărat .Alături
de iubire ,dintre toate harurile dumnezeiești ,Apostolul Pavel punea răbdarea .Să avem
răbdare ,să ne iubim semenii ,chiar pe cei care merită mai puțin.
Ulmu:-De unde cunoașteți aceste lucruri .
Alt elev:-Tristețea din dragoste e cea mai frumoasă tristețe din lume...
Alt elev:-Dragostea te ajută să deschizi poarta înțelegerii lucrurilor ,a oamenilor , a
lumii , a propriilor sentimente .Dar și-n lumină poate fi întuneric ,precum și-n tristețe
poate fi bucurie .O bucurie te poate înălța ,dar și te poate înfrânge.Adevărata iubire e cea
care –ți dăruiește aripi...
Alt elev:-Eu aș compara o iubire adevărată ,pentru că de ea e vorba ,cu o furtună iscată
din senin pe o mare liniștită ,cu valuri uriașe care trec peste diguri ,pătrund în orașe ,se
revarsă peste ziduri înalte ,surpă maluri priporoase ,răstoarnă stânci...
Alt elev :-Cine afirmă că iubește omenirea fără a fi iubit măcar pe cineva din această
omenire minte...
Altul:-Căsătoriile fericite nu au istorie .Dacă Romeo și Julieta ar fi fost fericiți ,n-ar fi
știut nimeni de ei.
Altul :-Și totuși iubirea reciprocă e o raritate ,ca o floare de mac în mijlocul unui lan de
grâu.Câteodată noi,oamenii ,vopsim o cioară ca să pară albă ,nu fiindcă ne place culoarea
ei.Un om trebuie iubit pentru ce este ,nu pentru ce ne-ar plăcea să credem că este.
Ulmu:-Cam trist de astă dată .
O elevă :-Alegem să suferim din dragoste ,pentru că suferința din dragoste ne ajută să
înțelegem de ce trăim ,ce trăim și ce preț are viața noastră...
Maria :-Iubirea care mișcă sori și stele ...
Un elev?-Da...
Ulmu:-Da,iubirea nu poate fi decât afirmare.
Vin cei doi militari
Militarul 2:-Dumneata ești profesorul Mihai Ulmu?
Ulmu :-Eu sunt.Ce doriți?
Militarul 2:-În numele Puterii Sovietice și al Guvernului URSS,ești arestat ca dușman al
poporului.
Elevii vor să se ridice ,se agită.
Militarul 2:-Sunetul de recreație încă n-a fost .Stai cuminte în clasă ,moșule.
Alt elev:Dar domnule...
Ulmu:-Dumneavoastră sunteți superiorul ?
Militarul 1:-Exact.
Ulmu:-Văd soldați postați pe sub fiecare geam ,nu am unde fugi .Rog doar să-mi
permiteți să închei lecția ,le dau elevilor tema pentru acasă și merg cu domniile voastre
unde doriți
Militarul 2:-Bine te așteptăm... cinci minute.
Ulmu:-Ooo!Dragilor!Voi ,se pare ,sunteți cu toții îndrăgostiți...V-ați pregătit bine pentru
lecția de azi.Mă bucur pentru voi.Ca o concluzie aș putea afirma și eu :neamul nostru e
condamnat să iubească .El nu s-a raportat niciodată la lume ,ci a raportat lumea la el .El a
iubit-o ,fără să aștepte totdeauna să i se răspundă cu aceeași intensitate .Dragostea este
duhul care se împrăștie în materie pentru a o însufleți , a o spiritualiza ,ca să capete și
ea ,astfel,proprietatea de-a iubi...
După a pauză
Ulmu:-Iar acum notați în caiete tema pentru acasă .Liviu Dragu ,treci la tablă și scrie ...
-”...A fi omîn viață e o artă sau un destin?!”
-Pentru când ne vedem data viitoare –pregătiți această temă.Iar pentru a face clipa
nemuritoare ,vă îndemn să ne prindem într-o horă a nemuririi ,dansată și plânsă de un
neam întreg.
……….iese toți care au participat………….Ciuleandra ……………………..rămân
în scenă……
P 2 :Dragi elevi,profesori ,v-am invitat azi ,la o lecție de identitate și patriotism .O lecție
care de secole ne e dată s-o –nvățăm și s-o preamărim.O lecție care ne vorbește despre
origini și parcursul greu al acestora.
Vă îndemnăm să fiți cu sufletul aproape de valorile noastre perene –Valori fără de care
am fi mult mai săraci.

P1 Libertatea nu este un cuvânt abstract, ci este însăşi emblema condiţiei umane.De

aceea ,lăsați-vă conduși de libertatea gândului și a cugetului curat,de libertatea pe care
ne-o oferă Poezia pentru a ajunge în dimensiuni și spații fără limite.
P2 Bineînțeles că operele literare pe care am putea să le jucăm sunt multe, pentru astăzi
asta am pregătit…data viitoare, cu siguranță, vor fi mai multe și mai diverse….