Păcală și Tăndală

(scenetă)

Prezentatorii : (1- deștept, 2- prostănac)

1. Cum ți-e mintea
Tot așa-i și-mbrăcămintea!
2. Toate-mi merg cu josu-n sus
Fugii de iepure și dădui de urs!
1. Nu te uita ce-i pe cap,
Caută ce e în cap!
2. Decât la sapă,
Mai bine duc căinii la apă!
1. Tăiași pomul ca nărodul!
2. Altfel cum să-i culeg rodul?
1. Mai bine bătut fără rost
Decât lăudat de un prost.
Tura -vura -socoteală…
Auzit -ați de Păcală?
Și de unul, zis Tândală?
Doar o clipă, uite-așa,
Pe-amândoi îi veți vedea!

(În scenă câțiva oameni lucrează ceva :cioplesc, împletesc.Apare Tândală

îmbrăcat în port popular.)
Tândală: Ziua bună, oameni buni! Vin în sat la dumneavoastră, căci am auzit că este aici unul
hâtru,și vreau să mă întrec cu dânsul la păcăleli.
Păcală: (unul dintre cei care lucrează) Chiar eu sunt acela!
Tândală: Hai dar să ne întrecem, căci doar de aceea am bătut drumul…nu ?
Păcală: Nu pot acum, omule, pentru că am venit la lucru și traista cu păcăleli am lăsat-o
acasă.Dacă vrei, dă-mi calul tău, pe care l-ai lăsat colo, să trag o fugă după traistă.
Tândală: Ți-l dau. Cum să nu ți-l dau, că doar de aceea am bătut drumul…nu? Să ne întrecem
mai iute .
(Păcală a plecat grăbit.Tândală își freacă mâinile și râde.)
Ha! Ha! Ha! Să vezi tu păcăleală de la mine, neică Păcală!
Prezentatorul:(către Tândală)
 Te-ai înșelat amarnic, frate!
Ești păcălit cum nu se poate!
Așteaptă dară mult și bine
Că nea Păcală nu mai vine!
Te-a păcălit! Ha! Ha! Ha! Ha!
Acum așteaptă cât vei vrea!
***
Prezentatorul: Dar ce mai tura- vura-socoteală
Ia să vedem ce-a mai făcut Păcală.
(Păcală ia masa cu un alt om.)
Omul : Sunt bucuros că te am oaspete măi.Păcală !Ia poftește și înfruptă-te din mâncarea noasră.
Păcală:(mănâncă grăbit) E bună n-am ce zice.
Omul : Măi Păcală, da’ mai mănâncă și borș!
Păcală: Dar și carnea-i bună! (râde)
Omul : Bună-bună, măi Păcală, da-i scumpă!
Păcală: Scumpă-scumpă, dar și face…(râde tare)
Prezentatorul: Hai să mai vedem acuma doară
Ce-a mai făcut și cel Tândală!
(Tândală discută cu cumătrul său;stau pe o buturugă, bancă.)
Cumătrul: Să ne mai hodinim că merserăm destul. Dar dumneata de unde vii, Tândală? Te văd
trudit…
Tândală: De un’ să vin…de la stână, măi cumetre…
Cumătrul: Da’ ce-ai făcut acolo?
Tândală: Am trecut oile pe muls.
Cumătrul: Da’ câte oi ai?
Tândală: Albe n-am nici una , dar negre mai puține…
Cumătrul: (Se miră,nu înțelege) Da, da…am înțeles…(tace) Ei, despre ce să mai vorbim, măi
Tândală?
Tândală:Măi cumetre, iapa cea care-a murit anul trecut mai trăiește?
Cumătrul:(Pleacă nervos, dă cu căciula de pământ.) Lasă-mă , omule!Cu tine mi-am găsit de
vorbit?
Prezentatorul: Este isteț Păcală,nu-i ca Tândală, dară
Ia să vedem pe cine-a păcălit el iară!
E-un bogătan se pare, cu bogăție mare .
Stăpânul: Ia vino-ncoace, măi Păcală!
Păcală: Am venit, stăpâne!
Stăpânul:Vezi tu prunele acelea două din prunul de lângă fereastră?
Păcală: Le văd, stăpâne.Cum să nu le văd?
Stăpânul:Te urcă îndată și adu-mi-le. De când îmi fac cu ochiul! Nu mai pot să rabd! (Își freacă
palmele de bucurie.)Ha! Ha! Le simt dulceața pe limbă.Hai, du-te odată, ce te holbezi la mine?
(Păcală fuge la prun.)
Prezentatorul:(vine în fața scenei)
Păcală se urcă grăbit cum nu se poate
În prunul cel cu prune lăudate.
Le rupse, le privi și-n poftă mare
Mănâncă o prună cu nerăsuflare.
(Păcală intră în scenă cu o prună în mână.)
Păcală: Poftim, stăpâne, iaca ce mai prună ți-am adus, ca să nu mai înghiți în sec întruna…
Stăpânul: Da bine, Păcală, unde-i cealaltă, că erau două din câte știu…
Păcală: Am mâncat-o, stăpâne!
Stăpânul: (furios) Cum ai mâncat-o,Păcală?
Păcală: Uite-așa, stăpâne, cum se mănâncă! (Înghite și a doua prună.)
Stăpânul: (strigă agitat, în timp ce Păcală fuge) Nemernicule, las’că te-oi învăța eu minte.Te-oi
sătura de prune, pe viață...
Prezentatorul: (Intră în scenă.)
Urmează înc-o nouă întâmplare:
Păcală și Tândală se duc la vânătoare!

Păcală: Tu șezi aici cu arma la pândă (amândoi cu arme), că eu mă duc să stârnesc iepurii.Tu
cum îi vezi că apar, tragi:Poc! Ai înțeles? Gata! Eu am plecat.(Pleacă Păcală.)
Prezentatorul: (iese în fața scenei. Tăndală stă la pândă cu pușca la ochi.)
Și-a așteptat sărmanul de Tândală
Pân’ce-a dormit un somn adânc Păcală.
Dar deodată trage un foc nebun
De ai fi zis că ar fi tras un tun.
(Prezentatorul se retrage.Vine fuga Păcală.)
Păcală: Ce e? Ce e?Ai împușcat ceva, Tândală?
Tândală: N-am împușcat nimic, Păcală!
Păcală: Atunci de ce ai tras, frate-miu?
Tândală: (rar) Am tras ca să nu am nevoie pe urmă să trag, în caz că apare vreun iepure…știi?
Păcală: (Dă cu căciula de pământ.) Fugi de-aici că ești prost ce nu s-a pomenit! Du-te la pândă
în văioagă.Să mă strigi dacă apare ceva.Hai, fugi odată, să nu te mai văd!
(Tândală iese din scenă.Păcală se culcă.)
Tândală: (Se aude strigând cu putere.) Măi Păcală! Mă auzi?
Păcală: Te aud, mă, ce vrei?(deranjat)
Tândală: Am prins un ursan!
Păcală: Adu-l încoace, mă!
Tândală: Dar nu pot!
Păcală: Atunci lasă-l!
Tândală: Eu l-aș lăsa, dar el nu mă lasă!
Prezentatorul: A fost odată unul ce păcălea: Păcală
Și a mai fost și unul ce îi zicea Tândală.
Povestea e demult, dacă gândești,
Dar mie mi se pare că și- astăzi o-ntâlnești.
De ești Tândală, frate, și n-ai spor la gândit
Îți vei găsi și nașul și vei fi păcălit.
Rămâneți dar cu bine,de vorba mea ascultă:
Nu fi chiar un Tândală! Pa! Spor la minte multă!