SERBARE DE SFÂRȘIT DE GRĂDINIȚĂ

„CARNAVALUL POVEȘTILOR”

Grădinița P.P. Nr.1/„Piticot”-Hunedoara

Prof. Nistor Luize Lavinia

Dragi copii, dragi spectatori,

Încercăm să fim actori,
Vă vom purta încetișor
Pe-ntreg tărâmul basmelor
Acolo totu-i minunat,
La grădiniță am învățat
Că basmul este minunat
El ne descoperă o lume
De întâmplări rele și bune.
Din faptele lor învățăm
Cum e corect să ne purtăm
Să intram încetișor
În lumea basmelor.

CÂNTEC: „O lume minunată”

GREIERELE
Cri, cri, cri, e iarăşi soare,
Parcă-i zi de sărbătoare!
Hei, tuşică mărunţică,
Nu te obosi prea tare,
Poate creşti si tu mai mare!
Eu nu vreau ca să muncesc;
Fug pe câmp şi hoinăresc.

FURNICA
Uite, vezi sunt hărnicuţă:
Ziua-ntreagă eu muncesc
Și deloc nu obosesc.
Greierele e mai mare
Și-mi cere iarna mâncare.

GREIERELE
- Cri, cri, cri, dragă furnică,
Dă-mi puţină mâncărică,
Căci la vara care vine,
O să strâng şi eu ca tine.
Toata vara-am să muncesc,
Hrană să-mi agonisesc.
FURNICA
Vara cântă și dansează
Toata ziua se distrează
Cânta mereu cu mult spor,
Dar nu mi-e de ajutor
Dar când iarna a sosit,
La mine-a venit grăbit,
În casă eu l-am primit
Şi cu drag l-am omenit.

GREIERELE
Hei, tuşică – mitică,
Nu te obosi prea tare
Poate creşti şi tu mai mare!
Că-ţi spun drept, dragă furnică,
Prea eşti mică, mărunţică!

FURNICA
Ce folos că eşti mai mare
Şi-mi ceri iarna de mâncare?
Dacă nu munceşti un pic
Vei rămâne de nimic!
Nu-i mereu vreme frumoasă,
Va veni iarna geroasă!

GREIERELE
Cri, cri, cri, ce tot vorbeşti?
Fugi de-aici, mă plictiseşti!
Să muncesc?! Vai, nu se face!
Să muncească cui îi place!
De aceea, chiar acuş
Am să trag iar din arcuş!
Şi-am să merg la carnaval!
Fără mine nu e bal!
Văd că treaba ai terminat!
Hai şi tu la bal mascat!

CÂNTEC: „Greierele şi furnica”

SCUFIȚA ROȘIE
Sunt Roșia Scufiță, vesela fetiță,
Ce mă duc cu de-ale gurii
La bunica-n mijlocul pădurii.
Am în cosuleț bucate,
Dar nu vi le dau pe toate.
Cânt mereu, mă veselesc,
Lumea-ntreagă o iubesc.
Vai ce mult am zăbovit
Şi cred că m-am rătăcit
Florile m-au fermecat
Şi de lup eu am uitat.
Cum drumul să-l mai găsesc
Cu el să nu mă-ntâlnesc?
Voi ştiţi nu mă-ndoiesc
Că era ca s-o păţesc.
De mama n-am ascultat,
Sfatul ei nu l-am urmat
M-am abătut din drumul meu
Și-am întâlnit lupul cel rău.
Cu glas mieros el mi-a vorbit
Iar eu nimic n-am bănuit.
L-am ascultat! Știu bine c-am greșit
Iar el, lacom, m-a înghițit.
Dar vânătorul iute m-a salvat
Și-acum totul este minunat.

LUPUL
Cred că mă cunoaşteţi bine
Eu sunt lupul cel vestit
Şi pe iezi şi pe Scufiţă
Uneori i-am pedepsit.
Mi-a venit de hac cumătra
Şi amar m-a pedepsit
Pedepsit am fost acuma
De vânătorul iscusit.
Nimeni nu mă mai iubeşte
Că sunt lacom şi hain
Ce vreţi? Mie nu-mi prieşte
Dacă n-am stomacul plin.
M-am cam săturat de-o vreme
De căte am pătimit.
Sunt bătrân şi-mi este lene;
Jur pe păr, m-am cuminţit.

TOŢI
Ha,ha, ha,lasă minciuna
Crezi că noi n-am învăţat
Că părul ți-l schimbi întruna
Dar năravul niciodat!
ALBĂ CA ZĂPADA
- Eu Albă ca Zăpada mă numesc
Şi alături de pitici trăiesc,
Mi-e drag să cos şi să împletesc,
Să spăl, să scutur, să gătesc,
Împărăteasa rea a poruncit
Să fiu ucisă în pădurea deasă,
La bal să fie ea cea mai frumoasă
Cu vicleşug la mine a venit
Când mi-a vândut frumoasa cingătoare,
M-a strâns de mijloc cât să mă omoare.
Şi pieptenul acela otrăvit,
De nu-l găseau, piticii aş fi murit!
Împărăteasa-i veselă, ea ştie:
Că eu sunt moartă, însă eu sunt vie,
Căci un frumos fecior de împărat
Pe munte m-a găsit şi m-a salvat.

PRINŢUL
La-nceput un prinţ fără speranţă
Am fost căci draga mea
În sicriul de cristal zăcea
Și totuşi, chipul ei avea atâta viaţă
Încât mi-a revenit un licăr de speranţă
Îndată fără a mă putea opri
De la pitici pe Albă ca Zăpada
Am cerut ca să mi-o dea
Cu tot cu sicriul în care se afla.
Piticii, înduioşaţi de-a mea iubire
O pregătesc pe fată de pornire,
Dar pe la cotitură se-mpiedică piticul
Şi din zdruncinătură
Mărul din gâtul fetei îi sări
Și Albă ca Zăpada la viaţă reveni.

CRĂIASA
„Oglindă, oglinjoară
Cine-i cea mai frumoasă din ţară?”
Aşa întrebam oglinda
Care-mi răspundea într-una
“Frumoasă eşti crăiasă
Ca ziua luminoasă”
Însă Albă-ca-Zăpada
A crescut şi mă-ntrecea
Eram tare furioasă
Şi am vrut să scap de ea
Să rămân cea mai frumoasă
Mai mândră, mai arătoasă
Ca ziua de luminoasă
În palatul meu Crăiasă.
Asta se-ntâmplă-n poveste
Care astăzi alta este
Nu mai sunt rea și trufașă
Azi sunt tare bucuroasă
Am venit ca să dansez
Să cânt și să mă distrez
Eu cu Albă-ca-Zăpada am să mă împac
Și-o să-i cer iertare, asta am să fac!

CÂNTEC: „Albă ca Zăpada”

MOTANUL ÎNCĂLȚAT
-Vă salută pisiceşte,
Azi, Motanul din poveste.
Cât în lume-aţi căuta,
Nicăieri nu veţi afla,
Un Motan de seama mea,
Cu ochi verzi ca de mărgea.
Nu cred c-aţi văzut vreodată,
Cât în lume aţi umblat,
Un motan isteţ ca mine,
Şi cu cisme încălţat?
Şoarecii nu sunt de mine,
Eu, demult n-am mai mâncat,
După şoareci nu alerg,
La petreceri doar mai merg,
Sunt Motanul încălţat,
Pe stăpân l-am ajutat,
Deşi era tare sărac,
Să se facă om bogat.
Haine scumpe-a îmbrăcat,
Ca regele-a purtat.
Nume nou lui, eu i-am dat,
Căci era bun de-nsurat
Cu o fată de-împărat.
Însă-n palatul frumos
Trăia un căpcăun furios.
Ca să-l păcălesc pe el,
S-a făcut în şoricel.
De îndată l-am mâncat,
Şi povestea s-a gătat.
Si aș face vă pot spune
Pentru voi, orice minune.
Uite fără să învățați
Vă fac pe voi premianți
Haide să văd, cine spune
C-ar dori așa minune,
Să-l scap de orice nevoi?
Eu vă spun adevărat;
Sunt Motanul Încălțat !

CENUŞĂREASA
Într-un tărâm cu zâne bune
Odat-a fost ca niciodată
Cuminte cum nu-i alta-n lume
Cea mai frumoasă fată.
O mamă rea şi vitregă avea
Ce o ţinea umilă sub povară
Şi două slute de surori slujea
Din zori şi până-n seară.
Da, aţi ghicit! Este Cenuşăreasa!
La balul regelui ea a sosit;
Din toate fetele a fost aleasă
Căci prinţul s-a îndrăgostit.
Şi au trăit de-atunci mereu
În fericire-n a lor casă.
V-am spus cu drag povestea eu,
Cenuşăreasa cea frumoasă!

PRINȚUL
Trei zile am dansat cu-o zână,
Dar fata, nu știu de ce oare,
În zori, când soarele răsare,
Dispare fără nicio urmă
Acum, că și-a pierdut condurul
Făcut din fire argintii
O caut pân-o voi găsi.
Vreau să ştie orişicine
Că pantoful e la mine
Eu sunt prinţul din poveste
Şi-am trimis în ţară veste
Că va fi aleasa mea
Fata ce-l va încălţa
Nu vreau alta, nici că-mi pasă
Chiar de-o fi cenușăreasă
Pentru mine e frumoasă
Acea fată care știe
Cum să fie drăgăstoasă
La chip veșnic luminoasă
Și din suflet bucuroasă.
Ei vedeţi s-a potrivit
Şi sunt tare fericit
Ea e mândra mea mireasă
Nu mai e cenuşăreasă !

URSUL
Eu sunt ursul fioros
Am cojocul cel mai gros
Și mormăi morocanos: mor ! mor ! mor !
Vara umblu prin pădure
Dupa zmeură și mure
Și-mi mai place, stie oricine,
Mierea dulce de albine.
Știți, eu am avut o coadă
Lungă, mare și stufoasă
Și o mai aveam și astăzi
Dacă nu mă lăcomeam
Să prind pește mult din baltă
Precum vulpea m-a-nvățat.
Dragii mei, priviţi-o bine,
Ea m-a păcălit pe mine!
Când de peşte mi-a fost poftă
M-a trimis cu coada-n baltă,
Însă peşte nu am prins,
Gerul aprig m-a cuprins,
Coada mi-a rămas în gheaţă
Şi sunt berc acum pe viaţă.
Vai, drăguţă coada mea,
Se hrănesc peştii cu ea!

VULPEA
Ei, cumetre urs, mai lasă,
Supărarea ce te-apasă!
Am glumit şi eu o dată
Ş-acum ştie lumea toată
Că ai rămas fără coadă.
Hai să ne-mprietenim
Şi-amândoi să pescuim,
S-avem peşte cât poftim!
Să luăm peşte din baltă,
Poate pescuim şi-o… coadă!
Vai, ce greu e să fii vulpe
Căci toți mă vorbeasc de rău
Spun că-s hoață, că-s vicleană
Ori că mint, și-mi pare rău.
M-ați văzut părinti vreodată
C-o gaină de furat?
Uite, sacu-i gol acuma...
De trei zile n-am mâncat.

CÂNTEC: „Ursul păcălit de vulpe”

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ

Eu sunt Frumoasa din Pădurea Adormită
De ursitoarea rea, nemulţumită
Că la botez n-a fost poftită.
În fusul babei eu m-am înţepat
Și-n somnul lung eu am intrat.
Cu mine odată întreaga împărăţie
Părea încremenită pe vecie.
Dar sfârşitul vrăjii avea să vie
Dintr-un izvor cu apă vie
Din care Făt Frumos a luat
Ulciorul plin, grăbind către palat.
Cu apa vie m-a stropit
Din somnul veşnic m-a trezit.

FĂT FRUMOS
Eu sunt bravul Făt-Frumos,
Făt-Frumos cel curajos.
Cu o sabie de aur,
Tăiam capul la balaur,
Eu cu zmeii m-am luptat
Lumea de ei am scăpat.
Știti voi că nu mă laud,
Chiar si codrii toti ma stiu.
Eu am vrut mereu în viață
Bun și generos să fiu...
Pe Ileana am scăpat-o de la zmei,
Lacrimi mari de bucurie
Se vedeau în ochii ei.
Şi de-atunci ea mă iubeşte
Ca pe-un frate drag şi bun.
Toată viaţa împreună
O petrecem de acum.
Soarele și luna am salvat
Și lumii întregi înapoi le-am dat
Toți s-au bucurat de ale mele fapte
Și vă spun și vouă, dragi copii frumoși,
Să fiți buni în viață, bravi și curajoși
Să fiți iubitori de oameni
Fapte bune să-mpliniți.
Și să creșteți nalți ca brazii
Să fiți buni și fericiți.

ILEANA COSÂNZEANA
Eu sunt Ileana Cosânzeana,
Din cartea noastră cu poveşti.
Şi blândă sunt şi sunt cuminte,
Eu toţi copiii îi iubesc.
Am fost răpită şi de zmei,
Şi mult am plâns şi am oftat,
Dar într-o zi plecară ei,
La luptă şi tot au luptat.
Dar Făt frumos i-a sfârtecat
Şi astfel am scăpat.
Acum eu vă doresc să fiţi,
Şi buni şi drepţi şi să-mpliniţi,
Fapte măreţe zi de zi,
Să creşte-ţi mari precum sunt brazii,
Să fiţi şi harnici şi cuminţi.
Şi pacea s-o iubiţi.
Căci ce-i frumos şi bun învinge,
Iar ce-i urât şi rău se stinge.

ÎMPĂRATUL
E lung pământul, ba e lat
Și peste tot eu am umblat
Și am văzut în drumul meu,
Și mult bine și mult rău.
Oameni harnici ce trudeau
Și alții ce leneveau.
Am văzut copii cuminți
Ce ascultau de părinți,
Dar și din aceea care
Au avut o rea purtare.
Și atunci am zis asa:
-Bine vreau în țara mea.
Veste peste tot am dat
Toți să afle, toți să știe
Că binele îmi place mie.
Iar răul îl pedepsesc
Orișiunde îl găsesc
Oamneii au ascultat
Cu drag m-au înconjurat.
Și să știți că-n țara mea
Azi domneste liniștea.

FINALUL
Petrecerea s-a terminat
Şi carnavalul s-a-ncheiat
Eroii noștri au încercat
Să-şi joace rolu-adevărat
Căci fiecare întâmplare
Are în viaţă asemănare
Poveștile cât sunt de multe
Spre-nvăţătură sunt făcute
Vă las cu bine, dragii mei!
Şi-apoi în cartea cu poveşti
O lume-n care nu găseşti
Atâta rău precum în viaţă
Ci vorbă bună şi-o povaţă
Binele va fi învingător
Prietenii vor fi de ajutor.
Voi să trăiţi frumos în lume
Şi s-aveţi parte doar de bune.

CÂNTEC: „În lumea basmelor”

 Adio grădiniță
A fost odată-o casă ca-n povești,
Vă spune astăzi toata grupa mare,
Căsuța noastră dragă de pitici,
Noi niciodată nu te vom uita.

Mulți ani noi ne-am jucat în grădiniță,

Atâtea lucruri bune-am învățat,
Doamne educatoare, astăzi,
De dragul vostru, noi am lăcrimat.

De multe ori am plâns, ne-am supărat,

Voi ochii ni i-ați sters, ne-ați mângâiat
Cu dragoste vădită, părintească,
Ne-ați strâns la piept ți ne-ați încurajat.

E greu să te desparți de bucurie,

Să părăsești palatul ca-n povești.
Adio, deci, frumoase jucării,
Adio, jocuri dragi, copilărești.

Dar astăzi clopoțelul a sunat

Spre școală gândul nostru s-a-ndreptat.
În școală multe noi vom învăța,
Cu gânduri dragi spre grădinița mea.

Cântec: „De la 1 până la 10”

Cântec: „La revedere grădiniță”

CÂNTECE-SERBARE

„O lume minunată” https: www.youtube.com/watch?v=euYeX7TkfZE

E-o lume minunată în care veți găsi

Numai copii!
O lume cu mult soare și mii de jucării
Pentru copii!
În lumea cu povești și flori veți întâlni
Numai copii!
Și-o lume a inocenței, păstrați-o orice ar fi
Pentru copii!

Ieri am fost și noi copii,

Dar timpul ne-a schimbat.
În viață am pornit și vise am împlinit,
Așa cum ne-am dorit.
Gânduri bune câte-am strâns
Și tot ce-am învățat,
Copiilor să dam iubirea ce-o purtăm,
Ce-i bun să le arătăm.

E-o lume minunată în care veți găsi

Numai copii!
O lume cu mult soare și mii de jucării
Pentru copii!
În lumea cu povești și flori veți întâlni
Numai copii!
Și-o lume a inocenței, păstrați-o orice ar fi
Pentru copii!

Ieri am fost și noi copii,

Dar timpul ne-a schimbat.
În viață am pornit și vise am împlinit,
Așa cum ne-am dorit.
Gânduri bune câte-am strâns
Și tot ce-am învățat,
Copiilor să dam iubirea ce-o purtăm,
Ce-i bun să le arătăm.
Ce zâmbet poate fi
Mai sincer, mai curat,
Ce ochi știu a vorbi atât de adevărat?

E-o lume minunată în care veți găsi

Numai copii!
O lume cu mult soare și mii de jucării
Pentru copii!
În lumea cu povești și flori veți întâlni
Numai copii!
Și-o lume a inocenței, păstrați-o orice ar fi
Pentru copii!

„Greierele şi furnica” www.youtube.com/watch?v=3prQPJd5lLE

A cântat o vară-ntreagă la chitară

Greierele indolent
Însă se trezi deodată din visare
Când gerul se simți prezent.
În hambar când el privi
Găsi doar o goliciune.
Viscolul se întețea,
Dar și foamea mai ceva.

În hambar când el privi

Găsi doar o goliciune.
Viscolul se întețea,
Dar și foamea mai ceva.

Ce să facă? Ce să facă?
Hai să ceară la furnică împrumut,
Să îi dea vreo două boabe de secară
Pentru ea nu va fi mult.
Uite așa îi spuse ei:
-N-am nimic de îmbucat.
Foamea m-a scos din bordei,
Dă-mi, te rog, un dumicat

Uite așa îi spuse ei:

-N-am nimic de îmbucat.
Foamea m-a scos din bordei,
Dă-mi, te rog, un dumicat
Îmi dai?

Știți și voi că furnicuța-i muncitoare,

Dar poate voi nu știți ceva:
Să dea orișicui mâncare chef nu are,
Greierului îi zise așa:
-Astă vară ce-ai păzit?
-Dacă nu e cu bănat, zi și noapte am cântat,
Pentru mine, pentru toți.
-Joacă acuma dacă poți!

-Dacă nu e cu bănat, zi și noapte am cântat,

Pentru mine, pentru toți.
-Joacă acuma dacă poți!

„Ursul păcălit de vulpe” https://www.youtube.com/watch?v=JBV_7QPriz8

Mergeam odată liniştit mergeam spre casa mea,

Dar dintr-o dată am simţit, a pește mirosea.
Ce mult mi-ar plăcea să mănânc un pește afumat,
Dar nu ştiam de und’ să-l iau şi iată ce-am aflat:
R:
Mor, mor, mor, acum veţi afla,
Mor, mor, mor, veţi şti povestea mea;
Mor, mor, mor cum coada mi-am pierdut,
Mor, mor, mor, am tras până s-a rupt.
Vecina vulpe tot mânca şi nu se sătura
Cu pește ea se îndopa, într-una mesteca,
La pește am poftit şi eu, căci pește vezi că nu-i,
Dar ea şireata mi-a răspuns:,,mai pune-ţi pofta-n cui”
R:
De vrei mult pește tu să ştii să stai cu coada-n lac
O noapte-ntreagă să le vii toţi peştilor de hac,
Pe dată eu am alergat spre apa de la lac,
Şi coada toată am băgat apoi am aşteptat!
R:
O noapte’ntreagă-am tremurat
Crezând c-am pescuit
Trăgând de coadă am simţit
Cum ea s-a’nţepenit
Din răsputeri m-am opintit
Si-am tras cât am putut
Dar lacul tot era’ngheţat
Şi coada mi s-a rupt
Mor, mor, mor
Ce rău mă doare-acum
Mor, mor, mor
Pe vulpe mă răzbun
Mor, mor, mor
Nimic n-am pescuit
Mor, mor, mor
De vulpe-s păcălit.
„Albă ca zăpada” https://www.youtube.com/watch?v=Uv9i2q8V5II

Alba ca Zapada, fata din poveste

Astazi nu mai este alta cum e ea
Cu a ei blândete si-a ei frumusete
Pe toti ne-a-ncântat si ne-a fascinat

R: Fata ei e alba, alba ca zapada

Paru-i lung si negru, negru abanos
Are ochi ca mura, rosie i-e gura
Cel mai dulce zâmbet, chipu-i luminos.

Alba ca Zapada e-un copil cuminte

Si de-azi inainte ca ea ne purtam
Din povestea-aceasta noi am invatat
Ca e bine-n viata sa nu fii trufas.

R: Astazi ne jucam, astazi imitam

Personajele din povestea ei
Regina cea rea cu oglinda sa
Printul e aici si sapte pitici.

„În lumea basmelor”

https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=5YxjFhcu9Vc
1.În lumea basmelor noi am intrat,
Cu Albă ca Zăpada ne-am jucat,
Și cu Cenușăreasa am vorbit
Cuvinte magice ea ne-a șoptit.
Motanul încălțat era și el,
Bunica și Scufița Roșie,
Alis, Pinocchio și Apolodor
Erau și ei în lumea Basmelor.
Refren:
La, la, la, la,......

2. Cu Degețica ne-am mai întâlnit,

Mica Sirenă și ea a venit,
Era și Crăiasa Zăpezilor,
Și Făt-Frumos și Gâza Munților.
Mergeți și voi în lumea basmelor,
Cântați cu noi și va fi mai ușor,
Cu personajele să vă întâlniți,
Balauri, vrăjitoare, zei și prinți.
 
3. În lumea basmelor noi am intrat,
Cu Albă ca Zăpada ne-am jucat,
Și cu Cenușăreasa am vorbit,
Cuvinte magice ea ne-a șoptit.
Mergeți și voi în lumea basmelor,
Cântați cu noi și va fi mai ușor,
Cu personașe să vă întâlniți,
Balauri, vrajitoare zei și prinți.

„De la 1 până la 10” https://www.youtube.com/watch?v=GiaTGhMM5nw

Unu-s eu și doi, desigur, sunt părinții mei

Lunile din anotimpuri sunt la număr trei
Anotimpurile toate patru-s într-un an
Și-mi ajung cinci degețele să car un ghiozdan!

Refren:
De la 1 pân' la 10 eu am învățat
Ca să număr, hai și voi!
Nu e complicat.
De la 1 pân' la 10 eu am învățat
Ca să număr, hai și voi!
Nu e complicat.

Șase fețe are cubul cu care mă joc,

Iar piticii din poveste șapte-s la un loc.
Opt sunt notele din gamă, le poți număra,
Nouă vieți are pisica, zece-i nota mea!

De la 1 pân' la 10 eu am învățat
Ca să număr, hai și voi!
Nu e complicat.
De la 1 pân' la 10 eu am învățat
Ca să număr, hai și voi!
Nu e complicat.

„La revedere grădiniță” https://www.youtube.com/watch?v=wsebePgf28M

Chiar dacă plec de-acum la școală

Și dacă ne vom despărți
De anii cei de grădiniță,
Cu drag eu îmi voi aminti.
Aici cu drag cuvântul mama,
În caiet eu stângaci l-am scris,
Și buna mea educatoare,
M-a îndrumat să cred în vis!

Refren:
La, la, la, la la, la, la,
La revedere grădiniță,
La, la, la, l,a la, la, la,
Eu pentru toate-ți multumesc.-bis

Educatoarea ca o mamă,
Toți anii grijă ne-a purtat,
Cu dragoste și cu răbdare
Multe lucruri ne-a învățat.
Eu azi îi zic: „La revedere”,
Chiar dacă despărțirea-i grea
Îmi vei rămâne-n amintire
O dulce grădinița mea.
A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din oameni dragi şi frumoși,
o lume minunată. Aici intrau adesea împreună părinţii cu copii de mână, cu
zâmbetul frumos pe chip, povestea să o spună. Castelul cu prinţi şi cu
prinţese devine locul vrăjit povestea încet încet se ţese bună pentru un
viitor strălucit ! În lumea copilăriei nu a fost timp de stat căci fiecare avea
sarcini de lucru în laboratoarele de magie, iar vraja nu se sfârşea niciodată.
În fiecare zi, zâna îi învăţa pe licurici să lumineze, pe greieri să cânte, pe
furnici să muncească. Azi aşa, mâine aşa, anii au trecut, iar camera
devenise neîncăpătoare pentru copiii deja mari. Aici s-au legat prietenii
frumoase, s-au adunat poveşti fermecate, cântece şi peisaje pictate, şi mult,
mult soare. Jocul, scrisul şi cititul, dar şi dormitul, te-ar face şi pe tine,
drag părinte, să-i treci pragul acestei lumi. Lumea copilăriei este: un loc al
visării pentru copii, al comunicării pentru părinţi, al liniştii pentru bunici.
De-atunci şi până azi copiii au primit un dar nepreţuit de la Copilărie:
toleranţă, iubire, prietenie, bucurie. Dragii noştri, mari şi mici, copilaşi,
părinţi, bunici, am încălecat pe-o şa albastră şi v-am spus povestea noastră.
Grupa Iepurașilor, Promoția 2018 care azi își iau la revedere de la
grădiniță și de la doamna educatoare Lavinia Nistor.