De la lume adunate şi-napoi în lume date

Datinile, poveştile, muzica şi poezia sînt arhivele popoarelor.

Cu ele se poate oricînd reconstrui trecutul întunecat.

(A.Russo)

 (Pe fundalul unei melodii interpretate la nai  de Gh. Zamfir)

Prezentator: Moldovenii de cînd se ştiu sînt înfrăţiţi cu cîntecul şi

jocul, pe care le mînuiesc cu multă dibăcie şi înţelegere. Omul de la ţară
vede în şezători un bun prilej de a mai pune cîte ceva la cale, a face un
lucru, dar şi de a se odihni, a se recrea, de a mai schimba o vorbă cu
oamenii.

 Şezătoarea folclorică  De la lume adunate şi-napoi în lume date

Şezătoare cu voinici,

Fete mari şi fete mici.

Aşa-si petrec nopţile,

Descreţîndu-şi frunţile,

Torcîndu-şi fuioarele,

Îndulcindu-şi zilele.

Gazda: Parcă îmi pare că am pregătit de toate. Să mai deritic puţin prin
casă, că acuş vin fetele la şezătoare, să nu mă găsească cu casa
nemăturată. Să aprind lampa…(aprinde lampa, mai aranjează prin
odaie)

(Se aud bătăi în uşă)

Oaspeţii (fetele): Buna seara în casa dumitale şi bine te-am găsit. Am

venit la şezătoare să tocmim un caier mare. Şi-am venit şi cu sarmale şi
alte bucate.
Gazda: Buna seara şi bine aţi venit. Mulţumim pentru bucate. Puneţi-le,
aici, pe masă.

Ia, şedeţi colea pe ladă

Să ne-apucăm de treabă.

Iar cînd lucrul e în toi

Să cîntăm ca pe la noi

Să meargă lucrul mai cu spor.

Cîntecul Mamă, inima nă doare.

Mamă, inima mă doare, 3 ori

Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Șezătoarea-i în hîrtop, măi, 3 ori

Unde fac flăcăii foc
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop

Unde fac flăcăii foc

La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Ei fac focul cu surcele, 3 ori

Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele,
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Mamă, inima mă doare, 3 ori

Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

O fată: De cîntat am tot cîntat

Dar în gat sa cam uscat.

 Un băiat: Haideţi, oameni buni şi voi

Să vă-nveseliţi şi voi

Să cîntăm şi să jucăm

Pe toţi să vă bucurăm.

Că de-amar şi de pelin

Sufletul nostru e plin

Că nu ne-om lăsa de loc

De şezători şi de joc.

Un băiat: Dragi mi-s şezătorile,

Ca să joc, să chiuiesc,

Bine să mă veselesc.

Gazda: Buna seara! Să ne fie cu iertare, dar la noi întîi se lucrează, apoi
se veseleşte.

O fată: M-a-nvăţat mama să cos

Şi pe faţă şi pe dos.

Să fac zestre pentru mine

Ca să mă mărit cu tine

Haideţi, fetelor să cîntăm un cîntec.

  Cîntecul Văleu, văleu

Mi-o zis mama ca mi-o da (văleleu, văleleu)

Zestre cînd m-oi mărita (văleu, văleu, văleleu)

Douăzeci de perne mari

Toate pline cu ţînţari

Douăzeci de perne mici

Toate pline cu furnici

Douăzeci de perne moi

Toate pline de gunoi

Douăzeci de poloboace

Far’ de fund si far’ de doage

Doua raţe crăcănate

Astea cică-s vaci cu lapte

După ce le-am numărat

Nu-mi mai trebuie măritat.

snoave

Un băiat: Fata mamei lăudată

De trei luni nepieptănată

Cînd o iei la pieptănat,

Nici grebla nu intră-n cap.

Un băiat: Fata mamei jucăuşă

Cu gunoiul după uşă

Toată ziua la oglindă

Şi gunoiul pînă-n grindă.

Un băiat: Satu-i mare, fete-s multe

Şi mai mari, şi mai mărunte,

Fete-s multe şi frumoase,

Dar cu acul nu ştiu a coase.

O fată: Cum nu ştim, vezi cît lucru am făcut? Ia, fetelor să le arătăm ce

putem şi noi.

Badea numai cizme are

Şi se ţine boier mare

De-ar avea şi iţari noi

Nici n-ar vorbi cu noi.

O fată: Frunză verde de secară,

Bade, dă-mi şi mie-o scară,

Să mă sui la nasul tău,

Că-l ridici în sus mereu.

O fată: Am un bade cît un ied

Secerînd prin iarbă-l pierd

Trag nădejde că va creşte

Cînd a prinde vulpea peşte!

 
Ea să mai spunem o snoavă, o pațanie

Snoave.

Oile lui Păcală

Tîndală: – Măi frate, unde te duci?

Păcală:  – Mă duc la stînă, să-mi văd oile.

Tîndală: – Da ai multe oi?

Păcală:  – Albe n-am nici una, iar negre şi mai puţine.

Un băiat: Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă  spun şi eu o

întîmplare:

Ttrăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi s-a dus cu
oile la păscut. Seara, cînd se întorcea spre casă, cele două mii de oi,
trebuiau să treacă, cîte una, pe o puntie îngustă peste un rîu lat şi adînc.
…

O fată: Hai, zi-i mai repede.

Un băiat: Aşteaptă să treacă oile mai întîi.

O fată: Ei, pînă or trece oile, să mai cîntăm un cîntec:

 (cîntec)

Un băiat: Văd că cîntaţi foarte bine şi lucrul vă merge cu spor. Haideţi

să mai jucam un pic sa dezmurțim picioarele

Gazda: Să ne mai odihnim un pic. Ascultaţi şi o ghicitoare.

Ghicitori

Trece nevăzut                                           Soarele chiar de-i soare,

Repede de necrezut.                                 Dar şi el o soră are.

Umblă, nu fuge, nu sare,                          Cine-i?

Rostu-i pe lume e mare.  (Timpul)               

(Luna)

Sînt şapte surori                                          Ce-i mai rău şi ce-i mai scump

Şi toate domnesc                                         Pentru omul cel nebun?

În lumea mare                                                                               (Limba)

Şi nu au nici o schimbare. (Săptămîna

Nici afara,

Nici in cer,

Nici pe pamant.

(fereastra)

Iarna doarme dusă-n cui

Sub o grindă de la casă

Vara face cărărui

Prin iarba naltă si deasă

                                      (coasa)

 
Luceşte, sclipeşte,

Pe câmpii goneşte,

Retează tot ce-nfloreşte.

(coasa)

Un băiat: Da, vedem că lucrați tare frumoas, dar de cantat poți?

Fetiţa: Vă cînt cu plăcere.

Un băiat: Da, cîntaţi foarte frumos. Dar să vă mai spun o snoavă:

Glume bărbații

Proverbe şi zicători. 

1.Da, prostia din născare, leac nu are.

2.Pe om în viaţă, păţăniile îl învaţă.

3.Pe dracul l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit.

4.Prostul se cunoaşte după vorbă şi şiretul după ochi.

5.Dar omul bun se cunoaşte după faptă, ca pomul după roadă.

6.D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.

7.Dar omul muncitor, de pîîne nu duce dor.

8.Şi omul neînvăţat, e ca un bou încălţat.

9.Iar cel învăţat are stea în frunte.

10.Dar  omul nu bate cu băţul, ci cu limba.

11.Limba taie mai rău ca sabia.

12.Limba dulce, mult aduce.

13.Mai bine puţin şi bun, decît mult şi rău.

14.Poţi opri, apa, focul şi gura satului?

15.Vorba lungă-i sărăcie,

Iar tăcerea – avuţie;

Înţeleptul se gândeşte,

Iar nebunul se grăbeşte;

Dar noi nu putem tăcea,

Vorbim pentru a lucra!

Munca şi cu graiul bun

Sunt argint curat, vă spun!

Gazda: Şi de lucrat am lucrat, şi de vorbit am vorbit.

Şi-acum lucrul să lăsăm

Şi o horă să jucăm.

Strigături:

Asta-i hora strămoşească

Cine-o joacă să trăiască!

Asta-i hora horelor,

Dragostea feciorilor,

Bucuria fetelor!

Foaie verde de bujor,

Trageţi hora fetelor,

Care vreţi, care puteţi,

Care nu mai rămâneţi.

 Dansul  fetelor

O fată: Că tare am mai oboist. Mi s-a făcut foame de atîta dans şi lucru.

Gazda: E vremea să mai gustăm şi din bucatele aduse. Hai poftim şi

serviţi din plăcinţele, sarmaluţe. Ştiţi vorba ceea: La plăcinte înainte, la
război – înapoi.

Toţi: Mulţumim, sînt foarte gustoase.

O fată: Dar e vremea să plecăm

Gazda: Staţi puţin, nu vă grăbiţi şi în dans de vă-nvîrtiţi.

Haideţi, fete şi băieţi,

Care vreţi, care puteţi,

Lângă noi să vă prindeţi,

Într-o horă strămoşească

Pe câmpia moldovenească.

Dansul Ghimpele (dansează toţi doritorii)

O fată: Vă urăm de sănătate,

Mulţumim de bunătate.

Poate ne-oţi mai invita

Şi de noi nu veţi uita!

Plecarea oaspeţilor.