MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Liceul Teoretic ,,Alecu Russo’’ Orhei

Activitate
ExtracurricularĂ

Cu subiectul:

,,De la lume adunate’’

A elaborat: Orzu Cristina

2020-2021

Subiectul: ,,Mama mea-icoană sfântă’’.

Clasa: a IV-a
Scop: Respectarea și cultivarea dragostei față de tradiții și obiceiurii strămoșești
Timp: 45 min.

Obiective operaționale
O1- Să manifeste respect față de tradițiile și obiceiurile naționale.
O2- Să dramatizeze comunicarea dialogată a personajelor
O3- Să recite expresiv cuvintele din scenariul șezătorii.
O4- Să creeze o atmosferă caldă și plăcută.
O5-Să participle active la sărbătoare,toți elevii.

Metode și procedee
Conversația,dramatizarea,ghicitori,cântec,dans,poezie,proverb,zicători,snoavă.

Forme de organizare
Șezătoare folclorică.

Mijloace de învățământ
Calculator,boxe,microfon,scaune,lampă,lucruri pentru împletit,fluier.

Locul desfășurării
Sală festivă

Decor
În stilul Casei Mari: Covor moldovenesc, prosoape, perne,broderii, icoană,
busuioc. Pe o masă – bucate tradiţionale modoveneşti: sarmale, mămăliguţă,
plăcinte, friptură, dulciuri.

Datinile, poveştile, muzica şi poezia sînt arhivele popoarelor.

                                                             Cu ele se poate
oricînd reconstrui trecutul întunecat.

(A.Russo)

Prezentator: Moldovenii de cînd se ştiu sînt înfrăţiţi cu cîntecul şi

jocul, pe care le mînuiesc cu multă dibăcie şi înţelegere. Omul de la ţară
vede în şezători un bun prilej de a mai pune cîte ceva la cale, a face un
lucru, dar şi de a se odihni, a se recrea, de a mai schimba o vorbă cu
oamenii.

Vă propunem spre vizionare Şezătoarea folclorică  De la lume

adunate.

Şezătoare cu voinici,

Fete mari şi fete mici.

Aşa-si petrec nopţile,

Descreţîndu-şi frunţile,

Torcîndu-şi fuioarele,

Îndulcindu-şi zilele.

Gazda: Parcă îmi pare că am pregătit de toate. Să mai deritic puţin prin
casă, că acuş vin fetele la şezătoare, să nu mă găsească cu casa
nemăturată. Să aprind lampa…(aprinde lampa, mai aranjează prin
odaie)

(Se aud bătăi în uşă)

Oaspeţii (fetele): Buna seara în casa dumitale şi bine te-am găsit. Am

venit la şezătoare să tocmim un caier mare. Şi-am venit şi cu sarmale şi
alte bucate.

Gazda: Buna seara şi bine aţi venit. Mulţumim pentru bucate. Puneţi-le,
aici, pe masă.

Ia, şedeţi colea pe ladă

Să ne-apucăm de treabă.

Iar cînd lucrul e în toi

Să cîntăm ca pe la noi

Să meargă lucrul mai cu spor.

Cîntecul Mamă, inima mă doare.

Mamă, inima mă doare, 3 ori

Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Șezătoarea-i în hîrtop, măi, 3 ori

Unde fac flăcăii foc
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Șezătoarea-i în hîrtop

Unde fac flăcăii foc

La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Ei fac focul cu surcele, 3 ori

Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Ei fac focul cu surcele,
Din contra inimii mele
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

Mamă, inima mă doare, 3 ori

Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la
Mamă, inima mă doare,
Lasă-mă la șezătoare,
La-la-lai lai-lai-la lai-lai-la

O fată: Şezătoarea ni-i din plin,

Numai feciorii nu vin.

O fată: De cîntat am tot cîntat

Dar nu ştiu ce s-antîmplat

Că ei nu s-au arătat.

O fată: Taci din gură, Nataliţo,

Că băieţi-s după uşă.

Un băiat: Frunzuliţă, foaie verde

Am venit la şezătoare.

Să facem fuioarele

Să ţesem covoarele.

(intră pe uşă)

 Un băiat: Haideţi, oameni buni şi voi

Să vă-nveseliţi şi voi

Să cîntăm şi să jucăm

Pe toţi să vă bucurăm.

Că de-amar şi de pelin

Sufletul nostru e plin

Că nu ne-om lăsa de loc

De şezători şi de joc.

Un băiat: Dragi mi-s şezătorile,

Ca să joc, să chiuiesc,

Bine să mă veselesc.
Gazda: Buna seara! Să ne fie cu iertare, dar la noi întîi se lucrează, apoi
se veseleşte.

Un băiat: Apoi, Doamne ajută şi spor la lucru.

Gazda: Hai, poftim de vă aşezaţi.

Un băiat: Ia, să stau lîngă fetele acestea frumoase.

Gazda: Frumos lîngă frumos

Şi tînăr lîngă tînăr

Ca paiele lîngă foc.

Un băiat: Măi, da harnice mai sînteţi, ce mult mai lucraţi. Dar ce coaseţi
voi, ce împletiţi?

O fată: M-a-nvăţat mama să cos

Şi pe faţă şi pe dos.

Să fac zestre pentru mine

Ca să mă mărit cu tine

Haideţi, fetelor să cîntăm un cîntec.

  Cîntecul Văleu, văleu

Mi-o zis mama ca mi-o da (văleleu, văleleu)

Zestre cînd m-oi mărita (văleu, văleu, văleleu)

Douăzeci de perne mari

Toate pline cu ţînţari

Douăzeci de perne mici

Toate pline cu furnici

Douăzeci de perne moi

Toate pline de gunoi

Douăzeci de poloboace

Far’ de fund si far’ de doage

Doua raţe crăcănate

Astea cică-s vaci cu lapte

După ce le-am numărat

Nu-mi mai trebuie măritat.

Un băiat: Fata mamei lăudată

De trei luni nepieptănată

Cînd o iei la pieptănat,

Nici grebla nu intră-n cap.

Un băiat: Fata mamei jucăuşă

Cu gunoiul după uşă

Toată ziua la oglindă

Şi gunoiul pînă-n grindă.

Un băiat: Satu-i mare, fete-s multe

Şi mai mari, şi mai mărunte,

Fete-s multe şi frumoase,

Dar cu acul nu ştiu a coase.

O fată: Cum nu ştim, vezi cît lucru am făcut? Ia, fetelor să le arătăm ce

putem şi noi.
Badea numai cizme are

Şi se ţine boier mare

De-ar avea şi iţari noi

Nici n-ar vorbi cu noi.

O fată: Frunză verde de secară,

Bade, dă-mi şi mie-o scară,

Să mă sui la nasul tău,

Că-l ridici în sus mereu.

O fată: Am un bade cît un ied

Secerînd prin iarbă-l pierd

Trag nădejde că va creşte

Cînd a prinde vulpea peşte!

Un băiat: Ia, lăsaţi cearta, mai bine să vă spun  nişte snoave cu Păcală şi
Tîndală. Ştiţi voi oare cine este Păcală? Apoi ascultaţi.

Snoave.

Oile lui Păcală

Tîndală: – Măi frate, unde te duci?

Păcală:  – Mă duc la stînă, să-mi văd oile.

Tîndală: – Da ai multe oi?

Păcală:  – Albe n-am nici una, iar negre şi mai puţine.

Un băiat: Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă  spun şi eu o
întîmplare:

Ttrăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi s-a dus cu
oile la păscut. Seara, cînd se întorcea spre casă, cele două mii de oi,
trebuiau să treacă, cîte una, pe o puntie îngustă peste un rîu lat şi adînc.
…

O fată: Hai, zi-i mai repede.

Un băiat: Aşteaptă să treacă oile mai întîi.

O fată: Ei, pînă or trece oile, să mai cîntăm un cîntec:

Aseară la şezătoare (cîntec)

Aseară la şezătoare

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Aseară la şezătoare

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Torceau fetele fuioare

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Torceau fetele fuioare

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Le torceau le depănau

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Le torceau le depănau

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Plată fetele cereau

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Plată fetele cereau

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Obrăjorii ca bujorii

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Obrăjorii ca bujorii

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Ca murele ochişorii

Dighida, dighida, dighi, dighi, da

Ca murele ochişorii

Dighida, dighida, dighi, dighi, da 

Un băiat: Văd că cîntaţi foarte bine şi lucrul vă merge cu spor. Haideţi

să ne jucăm un pic. Vreţi să ne jucăm De-a podul.

Jocul De-a podul.

Gazda: Să ne mai odihnim un pic. Ascultaţi şi o ghicitoare.

Ghicitori

Trece nevăzut                                           Soarele chiar de-i soare,

Repede de necrezut.                                 Dar şi el o soră are.

Umblă, nu fuge, nu sare,                          Cine-i?

Rostu-i pe lume e mare.  (Timpul)               

(Luna)

 
Sînt şapte surori                                          Ce-i mai rău şi ce-i mai scump

Şi toate domnesc                                         Pentru omul cel nebun?

În lumea mare                                                                               (Limba)

Şi nu au nici o schimbare. (Săptămîna

Nici afara,

Nici in cer,

Nici pe pamant.

(fereastra)

Iarna doarme dusă-n cui

Sub o grindă de la casă

Vara face cărărui

Prin iarba naltă si deasă

                                      (coasa)

Luceşte, sclipeşte,

Pe câmpii goneşte,

Retează tot ce-nfloreşte.

(coasa)

O fată: Dar noi ştim şi un dans  bătrănesc care se numeşte Coasa

Dansul Coasa

 (Se aud bătăi în uşă. Apare un băieţel)

 Gazda şi Băiatul:

– Cum te cheamă?

– Borş de Zeamă.

– Cum te strigă?

– Mămăligă.

– Cum te scrie?

– Ciocîrlie.

– De unde eşti?

– Din satul cu oameni.

– A cui eşti?

– A mamei şi-a tatei.

– Unde şedeţi?

– Acasă.

– De unde vii?

– Dincoace.

Gazda: Atunci du-te de unde ai venit.

Băiatul: Nu mă alungaţi, că am să vă cînt la flluier.

Toţi: Intră, intră. Lasă să cînte.

(Interpretează un cîntec la fluier)

Gazda:  Frumos ai cîntat. Şi totuşi, cum te cheamă?

Băiatul: Ion îmi zice.

O fată: Dar eu ştiu un cîntec despre Ion.

Ioane, Ioane (cîntec)

In grădina lui Ion,

Toate păsările dorm,

Toate păsările dorm.
Numai una n-are somn
Şi zboară din pom în pom
Tot chemandu-l pe Ion.

Ioane, Ioane
Toata lumea doarme
Numai eu nu pot să dorm,
Ioane, Ioane
Toata lumea doarme
Numai eu nu pot să dorm.

Daca dorm mai mult di-un ceas

Mă trezesc cu mult necaz,
Ma trezesc cu mult necaz,
Îl văd pe Ion în vis,
Cu dorul pe faţă stins,
Cu dorul pe faţă stins.

Gazda: Cred că a venit timpul să danseze şi cei mai mititei.

Un băiat: Foaie verde siminoc,

Hai băieţi, cu toţi la joc!

Un băiat: Alunel cu multe-alune,
Ca ţara mea nu e-n lume!

Alunel cu frunza rară,

Ca mândra mea nu e-n ţară!

Dansul  Alunelul

 Gazda: Bravo flăcăi şi fete. Aţi dansat foarte frumos.

(O fetiţă se uită în oglindă)

Iată-mă, sunt o fetiţă,

Cam micuţă, dar drăguţă.

În picioare-am opincuţe

Şi la brâu port busuioc,

În cap, năframă cu flori.

Am şorţuleţe frumoase

Cum le ştie mama-a coase.

Şi la gât mi-am pus mărgele

Tot dintr-ale mamei mele.

Un băiat: Da, vedem că eşti tare frumoasă, dar poate ne cînţi un cîntec.

Fetiţa: Vă cînt cu plăcere.

 (Cîntecul La oglindă)

 La oglinda

Azi am să-ncrestez în grindă –

Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Şi sunt voinică!

Cine-a zis că eu sunt mică?

Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Şi ce fată frumuşică
Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!

Dar cum nu! Şi mama-mi coase

Şorţ cu flori, minune mare –

Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.
Un băiat: Da, cînţi foarte frumos. Dar să vă spun o snoavă:

Un boier a trimis o slugă cu două oi, să le ducă la alt boier. I-a dat şi
hărtie – a scris boierului, că-i trimite două oi. Pe drum, sluga, nu ştiu ce-
o făcut cu o oaie, că a ajuns numai cu una. Boierul vede ce-i scris în hîrtie
şi întreabă de slugă:

– Unde-i o oaie?

– Asta-i o oaie, cucoane!

– Păi, nu asta, – zice. – Aceea.

– Asta-i aceea!
– Măi, perechea la asta unde-i?

– Asta-i perechea la aceea!

Şi tot aşa, boierul n-a mai avut ce-i face.

Un băiat: Dar eu ştiu alta. Un ţăran se ducea cu o oaie la piaţă. Pe drum

se întîlneşte el cu un popă. Acela îl întreabă:

– Unde duci tu oaia asta?

– La piaţă, părinte.

– Şi cît vrei pe dînsa?

– Ca pe-o vacă, părinte.

– D-apoi de ce aşa scump, bre?

– Apoi, părinte, oaia asta mănîncă lupi!

Popa dacă aude aşa ceva, ia şi plăteşte oaia ca pe o vacă. Pe urmă se duce
el cu vizitiul în pădure şi lasă oaia pînă dimineaţa, să mănînce vreo doi
lupi.A doua zi, dimineaţa, se duce popa voios la pădure.  Cînd ajunge el
la loc, găseşte numai capul oii. Îi spune vizitiului:

– Breee… da puternică oaie! A mîncat toţi lupii! Din lupi n-a rămas
nimic, da dintr-însa capul!

Proverbe şi zicători. 

1.Da, prostia din născare, leac nu are.

2.Pe om în viaţă, păţăniile îl învaţă.

3.Pe dracul l-ai căutat, pe dracu l-ai găsit.

4.Prostul se cunoaşte după vorbă şi şiretul după ochi.

5.Dar omul bun se cunoaşte după faptă, ca pomul după roadă.

6.D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.

7.Dar omul muncitor, de pîîne nu duce dor.

8.Şi omul neînvăţat, e ca un bou încălţat.

9.Iar cel învăţat are stea în frunte.

10.Dar  omul nu bate cu băţul, ci cu limba.

11.Limba taie mai rău ca sabia.

12.Limba dulce, mult aduce.

13.Mai bine puţin şi bun, decît mult şi rău.

14.Poţi opri, apa, focul şi gura satului?

15.Vorba lungă-i sărăcie,

Iar tăcerea – avuţie;

Înţeleptul se gândeşte,

Iar nebunul se grăbeşte;

Dar noi nu putem tăcea,

Vorbim pentru a lucra!

Munca şi cu graiul bun

Sunt argint curat, vă spun!

Gazda: Şi de lucrat am lucrat, şi de vorbit am vorbit.

Şi-acum lucrul să lăsăm

Şi o horă să jucăm.

Strigături:

Asta-i hora strămoşească

Cine-o joacă să trăiască!

Asta-i hora horelor,

Dragostea feciorilor,

Bucuria fetelor!

Foaie verde de bujor,

Trageţi hora fetelor,

Care vreţi, care puteţi,

Care nu mai rămâneţi.

 Dansul  fetelor

O fată: Că tare am mai obosit. Mi s-a făcut foame de atîta dans şi lucru.

Gazda: E vremea să mai gustăm şi din bucatele aduse. Hai poftim şi

serviţi din plăcinţele, sarmaluţe. Ştiţi vorba ceea: La plăcinte înainte, la
război – înapoi.

Toţi: Mulţumim, sînt foarte gustoase.

O fată: Dar e vremea să plecăm

Gazda: Staţi puţin, nu vă grăbiţi şi în dans de vă-nvîrtiţi.

Haideţi, fete şi băieţi,

Care vreţi, care puteţi,

Lângă noi să vă prindeţi,

Într-o horă strămoşească

Pe câmpia moldovenească.

Dansul popular  (dansează toţi doritorii)

O fată: Vă urăm de sănătate,

Mulţumim de bunătate.

Poate ne-oţi mai invita

Şi de noi nu veţi uita!

Plecarea oaspeţilor.