ȘEZĂTOARE FOLCLORICĂ ”De la lume adunate şi-napoi în lume date”

MĂRIUCA:
Ce drag mi-e satul nostru
Cu locuri ca-n poveşti,
Izvor de dulci miresme
Şi datini strămoşeşti.

ALEX:
Sorbind miresme întruna,
În sat noi creştem mari.
Şi păstrători de datini
Şi vrednici gospodari.

MĂRIUCA:
Orice zi de şezătoare
E un fel de sărbătoare
Când prietenii se-adună
Şi muncesc cu voie bună.

ALEX:
Treaba lor cu toţi şi-o fac,
Dar nici din gură nu tac:
Basme, glume, ghicitori
Se spun pe la şezători..

MĂRIUCA: Vă invităm să urmăriți șezătoarea folclorică ”De la lume adunate și-napoi în lume date”.
MĂRIUCA ȘI ALEX: Vizionare plăcută!

(Se deschide cortina.)

MARIA (gazdă): Cred că am pregătit de toate. Să mai deretic puţin prin casă, că acuş vin fetele la şezătoare. (aranjează niște
obiecte, întinde mai bine covorul, etc.)
ADI (gazdă) (mătură): Da, să nu fie casa nemăturată. Să știi că am invitat și pe câțiva feciori din sat.
MARIA: Foarte bine! Îi așteptăm pe toți. Să aprind lampa...(aprinde lampa, mai aranjează prin odaie)
(Se aud bătăi în uşă)

Intră fetele. Cei doi copii-gazde îi primesc pe oaspeţi cu pâine si sare.

Oaspeţii (fetele): Buna seara în casa dumneavoastră şi bine v-am găsit!

PETRA:
Am venit la şezătoare
Să tocmim un caier mare.
Şi-am venit şi cu sarmale
Și alte bucate.

ADI: Bună seara şi bine aţi venit! Mulţumim pentru bucate! Puneţi-le, aici, pe masă.

LARISA:
Bună vremea, gazdă-aleasă!
Noi ne-am strâns cu mic cu mare
Şi-am venit la şezătoare
Bucuroşi de oaspeţi?

MARIA ȘI ADI:
Bucuroşi, bucuroşi!

MARIA:
Din vreme noi ne-am trezit,
De oaspeţi ne-am pregătit.
Odaia-i încăpătoare,
Hrana-i îndestulătoare.

CAMELIA:
N-am venit să ospătăm,
Ci-am venit ca să lucrăm,
1
Cu drag să vă ajutăm.
Unde-i unul nu-i putere,
Unde-s mulţi puterea creşte
Şi lucrul mereu sporeşte.

LARISA:
Şezătoarea ni-i din plin,
Numai feciorii nu vin.

ILINCA:
Noi, fetele, ne-am adunat
Dar nu ştiu ce s-a-ntâmplat
Că ei nu s-au arătat.

MARIA:
Taci din gură, Ilincuță,
Că băieţii-s după uşă.

(Intră băieții chiuind și fluierând)

BĂIEȚII (Alex, Călin, Cezar):

Bună seara, gazdă- aleasă!

MARIA ȘI ALEX:
Bun venit în casa noastră!

CĂLIN:
S-a dus vorba-n depărtare
Că aici e şezătoare.
Astăzi vrem să v-ajutăm
Și cu toţii să lucrăm.
Lână aveți de scărmănat
Sau porumb de curăţat?

ADI:
Ca la orice gospodar,
Treabă este vai și-amar!
Hai, intraţi cu voie bună,
C-aşa-i datina străbună!

CEZAR:
Dragi mi-s şezătorile,
Ca să joc, să chiuiesc,
Bine să mă veselesc.

MARIA: Să ne fie cu iertare, dar la noi întâi se lucrează, apoi se veseleşte.

CEZAR: Apoi, Doamne ajută şi spor la lucru!
MARIA: Hai, poftim de vă aşezaţi!

DIANA:
Foaie verde, viorele
Ceru-i plin numai de stele,
Cocoşii cântă de zor,
Să avem la lucru spor!

(Fetele se așază pe scaune și încep lucrul: cos, fac gheme, ţes la mici gherghefuri, etc.; 2 fetiţe leagănă păpuşi înfăşate.)

(Cât timp fetele se așază la lucru, băieții fac glume.)

CĂLIN (către gazde):

Foaie verde de cicoare
Tare-i bine-n şezătoare!
Vă aducem veşti din sat,
De pe unde am umblat.

CEZAR: La mândruţa jucăuşă

Stă gunoiu’ după uşă,
2
 Şi podeaua nespălată,
Şi-a rămas nemăritată.

ALEX: La mândra cu fustă creaţă

Stă cenuşa pe sub vatră,
Numai mâţa se trudeşte
Când şi când o răscoleşte...
Şi fuiorul stă în pod
Numai şoarecii îl rod.

CĂLIN: Fata mamei lăudată

De trei luni nepieptănată
Când o iei la pieptănat,
Nici grebla nu intră-n cap.
CEZAR: Fata mamei jucăuşă
Cu gunoiul după uşă
Toată ziua la oglindă
Şi gunoiul până-n grindă.
ALEX: Satu-i mare, fete-s multe
Şi mai mari, şi mai mărunte,
Fete-s multe şi frumoase,
Dar cu acul nu ştiu coase.
EVA: Cum nu ştim? Ia, fetelor să le arătăm ce putem şi noi!

VALENTINA:
Badea numai cizme are
Şi se ţine boier mare
De-ar avea şi iţari noi
Nici n-ar mai vorbi cu noi.

EVA: Frunză verde de secară,

Bade, dă-mi şi mie-o scară,
Să mă sui la nasul tău,
Că-l ridici în sus mereu.

MELEK:
Am un bade cât un ied
Secerând prin iarbă-l pierd
Trag nădejde că va creşte
Când a prinde vulpea peşte!

(Fetele se amuză)

MARIA: Hai, lăsați glumele și așezați-vă toți la treabă!

CEZAR: Ia, să stau lângă fetele acestea frumoase.

ADI:
Hei, hei!
Frumos lângă frumos
Şi tânăr lângă tânăr
Ca paiele lângă foc.

CEZAR: Măi, da harnice mai sunteţi! Dar ce coaseţi voi, ce împletiţi?

DIANA:
M-a-nvăţat mama să cos
Şi pe faţă şi pe dos.
Să fac zestre pentru mine
Ca să mă mărit cu tine.

CEZAR: Ha, ha, ha!

EVA (către Alex):

Când vii bade-n şezătoare,
Nu sta la uşă-n picioare!
Uită-te-n casă de-a rândul
Şi te-aşează un’ ţi-i gândul.
3
Şi te-aşează lângă mine
Că mi-i drag, bade, de tine,
Eu oi coase, tu-i cânta,
Inima ne-om bucura.

ALEX:
Asta-i fata cea cuminte,
Că mă ține cu plăcinte,
Asta-i fata cea frumoasă,
Că mă ține cu dulceață.

MĂRIUCA:
- Azi lucrează fiecare
Cu ce poate, cu ce are.
De cântaţi acum cu mine,
Merge lucrul şi mai bine.

(Cântecul ”Mi-o zis mama că mi-o da”)

Mi-o zis mama ca mi-o da (văleleu, văleleu)

Zestre cînd m-oi mărita (văleu, văleu, văleleu)

Douăzeci de perne mari

Toate pline cu ţânţari

Douăzeci de perne mici

Toate pline cu furnici

Douăzeci de perne moi

Toate pline de gunoi

Douăzeci de poloboace
Făr' de fund și făr' de doage

Două raţe crăcănate

Astea cică-s vaci cu lapte

După ce le-am numărat

Nu-mi mai trebuie măritat.

ILINCA:
- Floare mândră de sulfină
Ăsta-i cântec, nu minciună!
De cântat am tot cântat,
Dar haideţi şi la lucrat!

MELEK: ”Vorba multă, sărăcia omului.” Sau ”Vorba lungă-i sărăcie / Iar tăcerea – avuție.”

ILINCA: Bade Călin, nu-ti place munca?

CĂLIN:
M-a trimes taica la plug,
Arză-l focu’ meșteșug!
Niște fiare ruginite,
Niste vite chinuite,
Niște boabe-n câmp pierdute,
Niște zile amărâte.
Că decât plugar la plug,
Mai bine-n codru haiduc,
Îmbrăcat în haine verzi,
Intri-n codru, nu te vezi,
Tragi cu pușca, nu-l ochești,
Hoț ca mine nu găsești.

LARISA: Să știi că ”Omul muncitor de pâine nu duce dor.”

MARIA: Ei, dar bădița Călin a glumit. Mai știți și alte glume?
4
MELEK:
A zis mama să joc sus,
Dar de furcă nu mi-o spus.
Când văd furca și cu fusu,
Parcă-s ursaru cu ursu.

VALENTINA:

Din părinți am apucat,

Lunea, marțea n-am lucrat,
Miercurea-i zi împărătească,
Toată lumea s-o slăvească.
Joi, Joile sunt legate
Și mă tem să fac păcate,
Vineri e vinerea mare,
Aș lucra și-i sărbătoare,
Da sâmbătă, de-a tuna,
De-a fulgera,
Eu din pat nu m-oi scula!
Duminică, de-a lucra popa,
Voi lucra și eu.

Toți: Ha, ha, ha!!!

PETRA:

La vatra cu trei tăciuni,

Fac fetele rugăciuni,
Vinerea și sâmbăta,
Să joace duminica.
Cine naiba le-a juca?
Când flăcăi îs numai trii,
Iar fete vreo șapte mii?

CAMELIA: Dar ia haideți să ne jucăm un pic, să ne mai dezmorțim!

Jocul ”Poarta”.

Toți învață versurile:

- Floare – mirioare,
Mie mi se pare
Că-s mai mulți la voi,
Mai puțini la noi.

- Dacă vi se pare
Nu-i cu supărare;
Haideți și culegeți,
Din coadă alegeți,
Băiat voinicel
Cel mai tinerel;
Zâna cea aleasă,
Că-i cu geana trasă
Ca o preoteasă!
Prindeți ce-o fi
Cum s-o nimeri!

După joc, se așază din nou și intră ALEX (Păcălici).

MARIA şi ALEX:
- Cum te cheamă?
- Borş de Zeamă.
- Cum te strigă?
- Mămăligă.
- Cum te scrie?
- Ciocîrlie.
- De unde eşti?
5
- Din satul cu oameni.
- Al cui eşti?
- Al mamei şi-al tatei.
- Unde şedeţi?
- Acasă.
- De unde vii?
- Dincoace.

MARIA: Nu cumva l-am nimerit pe Păcală cel vestit?

ALEX – Poezia ”Micul Păcălici”

(Intră Păcală cel adevărat.)

ADI: Hei, hei! Ia uite-l pe marele Păcală! De unde vii?

Păcală: - De la stână vin, unde am eu oile.

ADI: - Da ai multe oi?
Păcală: - Albe n-am nici una, iar negre şi mai puţine.

EVA: Tare isteţ mai este Păcală acesta. Dar să vă spun şi eu o întîmplare:
Trăia odată un cioban şi avea vreo două mii de oi. Într-o zi, s-a dus cu oile la păscut. Seara, când se întorcea spre casă, cele două
mii de oi trebuiau să treacă, una câte una, pe o puntie îngustă, peste un râu lat şi adânc.
TOȚI: Hai, zi-i mai repede.
EVA: Aşteptați să treacă oile mai întâi!

LARISA: Păcală, tu ai nevastă?

Păcală: Am, cum să nu?
LARISA: Și de ce nu ai adus-o să lucreze la șezătoare?

Păcală:

Harnică-i nevasta me
Harnică si nu prea pre
Păi dimineața binişor
Se dă jos di pi cuptior
Și pe-o laiță să aşează
Să mai doarmă pân de-amiază
După masă ar munci,
Dar nu cini ştii ci,
Să prăşască un răzor
Parcă nu prea are spor
Mai degrabă-n bătătură
Ca să dea mereu din gură.

EVA: ”Lenea e cucoană mare / Care n-are de mâncare.”

Păcală:

Frunză verde arțăraș,

Bată-te Domnul, nănaș,
Cu cine mă cununași?
Cu propeaua gardului,
Cu urâta satului,
Of, of și vai de mine,
Rău noroc avui pe lume.
Frunză verde fir de linte,
- Descunună-mă, părinte!
Dacă mi-i descununa,
O sută de lei ți-oi da.

CAMELIA: Și ce ți-o spus părintele?

Păcală:
- Două sute de mi-i da,
Nu te pot descununa.
Cununia-a fost la mine,
Ochii-au fost în cap la tine.
6
 Dacă nu iei seama bine,
Cu cine te legi pe lume,
Halal de tine, măi fine,
Mă scoți vinovat pe mine.
Văleleu!

Dar știți ce o pățit Tândală, prietenul meu, înainte de a se însura?

Când a venit vremea să ceară pe fată, mama lui Tândală i-o zis așa: ” – Orice te-a întreba soacra, tu să zici: DOUĂ! Ca să faci
impresie bună.”
Merge Tândală la soacră-sa și asta îl întreabă: ” – Auzi, măi băiete, dar tu ai o casă unde să locuiți după nuntă?” Și ăsta răspunde:
” – Două!”
” – Și o căruță ceva, un faeton?”
„ – Două!”
” – Și o să țineți și o vacă, nu?”
” – Două!”
Mama se întoarce către fată și-i spune: ” – Auzi, fata mamei, la băiatul ăsta cred că-i lipsește o doagă.”
Și Tândală: ” – Două!”

ADI: Șezi, Păcală, să bei o cană cu vin de casă!

VALENTINA:
O poveste-am să vă spun,
Cu un lup şi c-un bătrân,

Copiii: Hai, Valentina, spune!

Ca nimeni pe lume
Tu ştii să povesteşti,
Şi basme, şi glume...

PETRA: Eu nu cred în poveşti!

VALENTINA: Ha, ha, ha,

Ha, ha, ha,
Care va să zic-aşa...
Stai să vezi,
Şi-ai să crezi
În povestea mea!

PETRA: Ba nu!

Copiii: Ba da!

VALENTINA: Cic-a fost, cândva, demult...

PETRA: Cât de mult?

VALENTINA: Ei, de mult...

Undeva a fost un lup...

PETRA: Ce a fost?

VALENTINA: Un lup... Şi îi speria pe toţi...

PETRA: Ce făcea?

Copiii: Vei vedea!

VALENTINA: Era mare. Şi-avea colţi...

PETRA: Ce avea el?

VALENTINA: Colţi...

Copiii: Ne place, mai spune,

Mai spune ce-a urmat...

PETRA: Se ţine de glume,

Nimic nu s-a-ntâmplat!
7
 Copiii: Ba da!

PETRA: Ba nu!

Copiii: Ba da! Taci tu!

Hai să tăcem
Şi să ascultăm...

VALENTINA: Într-o zi, bunicul meu...

PETRA: Cum era?

VALENTINA: Uite-aşa...
Când mergea spre satul său...

PETRA: Ce făcea?

VALENTINA: Cânta!
Nu ştiu cum s-a nimerit...

PETRA: Ce-a făcut?

VALENTINA: Nimerit!!!
Chiar cu lupul s-a-ntâlnit...

Copiii: Vai, şi ce-a păţit???

VALENTINA: I-a zis lupul : „ Stai aşa!

Chiar acum te voi mânca!”
Zice moşul:” Iaca, stau!
Dar sa fiu mâncat, nu vreau!”
„Te mănânc, moşneagule!”
„ Te lauzi, că n-ai cu ce!”
„Poate crezi că nu am dinţi?!?”
„Să văd, de nu minţi!”
Lupul gura a căscat,
Colţii şi i-a arătat,
Bunicuţul i-a băgat
Mâna-n gât...Atât!
Când de coadă mi l-a prins,
L-a ţinut tare strâns
Şi apoi, foarte frumos,
Mi l-a-ntors pe dos...

Copiii: Auzi, ce putere bunicul tău avea...

PETRA: Să-mi daţi o avere,

Nu cred aşa ceva!

Copiii: Ba da! Avea!

PETRA: Ba nu, n-avea!

Copiii: Era voinic!

PETRA: Eu nu cred nimic!!!!!!

CĂLIN:
Mândruliță, ești frumoasă
Și-ai fi bună de mireasă,
Dar te strică gurița,
Că-ți umblă ca melița.

LARISA: „Îi umblă limba-n gură ca făcălețu-n mămăligă.”

MELEK:
8
Foaie verde trei alune,
Cine ghicitori ne spune?

CAMELIA:
Ghiciți
Ghicitoarea mea
Răspunzând cu ”nu” și ”da”:

Să păzească
Stupi de-albine
Moș Martin, e oare bine?

TOȚI: Nu!

DIANA:
Dar un lup
Flămând cât doi
Poate fi paznic la oi?

TOȚI: Nu!

CAMELIA:
La alune
De-ar păzi
Veverița, bine-o fi?

TOȚI: Da!

DIANA:
Potrivit e
Că veghează
Țapul nostru-n lan cu varză?

TOȚI: Nu!

CAMELIA:
Lui Grivei,
Câine lățos
Oare i-o prii un os?

TOȚI: Da!

DIANA:
Un pisoi
Cu clopoței
Poate prinde șoricei?

TOȚI: Nu!

MĂRIUCA: Ssst! Mai încet, că aproape au adormit copiii.

(leagănă o păpuşă Nani, nani, puiul mamei,

înfăşată) Draga mamei garofiţă,
Că mama te-o legăna
Şi pe faţă te-o spăla
Cu apă de la izvoare,
Ca sa fii ruptă din soare!
Să fii ’naltă, trestioară,
Albă ca o lăcrămioară,
Blândă ca o turturea
Şi frumoasă ca o stea!

MARIA: Leagănă-te, leagănu’,

(leagănă şi ea o păpuşă)
Să-mi adoarmă voinicu’
Hai cu mama, pui de om,
Culcă-mi-te să te-adorm.
Să te-adorm cu leagănu’
Să te scol cu cântecu’.
9
 Hai, liu, liu şi-i adormi
Că măicuţa te-o păzi,
Visuri blânde să-ţi urzeşti
Calea vieţii s-o-mplineşti !

ADI:
Dragi fete și feciori,
V-ați distrat ca-n sărbători.
Gura deloc nu v-a stat.
Dar să văd: ce ați lucrat?

(În funcție de îndeletnicire, recită versuri.)

- Noi bine am depănat

Firul strâns l-am adunat
Și-un ghem mare am format.

- Un mileu mare-am lucrat

Așa cum am învățat.

- Un fulăraș am împletit
Și de frig ne-am lecuit.

- Din furcă și din fuior

Am tors firul albior.
Și cu drag l-am oferit
Fetelor la împletit.

- Porumbul l-am desfăcat

S-aibă puii de mâncat.

- Cu un spor neîntrecut,
La gherghef eu am țesut.

Etc.

MĂRIUCA:
- Foaie verde bob năut,
Timpul repede-a trecut!
Căci cu vorba și cu cântul
N-am simțit c-a trecut timpul.

ALEX:
- Cine-o stârnit șezătorile,
Aibă ochi ca florile
Și fața ca zorile,
Glasul ca privighetorile.

MĂRIUCA ȘI ALEX:
Să trăiască gazda noastră
Pentru primirea cea aleasă!

TOȚI:
Și dacă ne veți pofti,
Și la anul vom veni!

10