Preotul Constantin Vasilescu (numele de familie luat de la bunicii săi care l-au înfiat) a mai avut

trei fraţi: Nicolae, care a fost asistent medical în Iaşi, medicina muncii, apoi decedat; Ioan Iotnati*, preot
la parohia Valea Seacă- Bălţăteşti; în prezent pensionar; Petru Vasilescu (înfiat), inginer geofizician în
Ministerul transporturilor-Bucuresti-decedat.

25. Preot VASILE IGNĂTESCU

S-a născut la 10 decembrie 1927 în localitatea Pârhăuţi, judeţul Suceava, părinţii Gheorghe şi
Ileana, oameni cu puternice convingeri religioase ortodoxe.
Clasele I-IV le-a urmat în satul natal după care a urmat Liceul ,, Ştefan cel Mare "- Suceava, în
perioada 1938-1946.
În anul 1946 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Suceava, mutată aici de la Cernăuţi (despre
această facultate a se vedea la Pr. Mihai Vizitiu şi Virginia*). Istoria învăţamântului teologic superior din
Moldova si Bucovina, în ,, Teologie şi Viaţă*" (1-6, ed. Trinitas, Iaşi, 2007, pp. 76-120), iar din 1948 la
Bucureşti, ca urmare a completării* Facultăţii de Teologie a Universitaţii din Iaşi cu Facultatea de
Teologie din Bucureşti. A absolvit aceasta facultate în anul 1950. În acelaşi an(1950) a fost hirotonit
preot misionar in Episcopia Clujului pentru parohiile foste greco-catolice din Câmpia Transilvaniei.
Timp de 9 ani a desfaşurat activitate misionară în trei parohii: Urca de Câmpie(1950-195*),
Silvaşul de Câmpie(1953-1956), Vladeni Codlea(1956-1959), unde a mobilizat credincioşii pentru a
repara bisericile din aceste parohii. Intre anii 1956-1959 a urmat cursurile de magisteriu la Facultatea de
Teologie din Bucureşti, pe care le-a finalizat cu examenul aprofundat de admisibilitate(1959).
În perioada 1959-1970 a funcţionat ca profesor de dogmatică si limba franceză la Seminarul
Teologic de la Mânăstirea Neamţ, unde, intre anii 1964-1967, a deţinut şi funcţia de director al acestei
şcoli. Concomitent cu munca la catedră a desfaşurat şi o frumoasă activitate pastoral misionară la mai
multe parohii: Sfântul Ioan- Vânători, Sfantul Gheorghe- Târgu Neamţ , Sfântul Ilie- Târgu Neamţ,
Nemţişor, la fiecare dintre ele agajându-se în lucrari de reparaţie, restaurare şi pictare(Nemţişor).
În anul 1971 a renunţat la catedra de la seminar pentru a pleca preot misionar in Canada. Până
la plecare, care s-a petrecut abia in 1974, a slujit la biserica din Nemţişor a cărei sfinţire avusese loc în
anul 1970. În Canada a desfaşurat o frumoasă activitate pastoral-misionară, culturală şi educativă printre
românii stabiliti acolo, cărora, prin strădaniile sale, le-a fost ridicată si o bisericuţă. Părintele spunea că,
apreciindu-i-se munca, guvernatorul provinciei Manitoba, în 1976 i-ar fi acordat titlul de cetăţean de
onoare şi i-ar fi oferit cheia de aur a oraşului Winnipeg.
Peste trei ani(1977) s-a întors în ţară, stabilindu-se la Nemţişor, unde îşî continstruise o casă,
dar, în acelaşi an, pleacă la Los Angeles(SUA) pentru misiune printre românii de acolo. La Los Angeles a
reuşit, cu ajutorul românilor de acolo şi din ţară, să ridice o biserică pe care a terminat-o în 1990, şi pe
care a înzestrat-o si cu o catapeteasmă nouă, pictată de fraţii Mihai şi Gavril Moroşanu.
A făcut misiune în străinătate timp de 16 ani, cu două reveniri în ţară când a slujit în satele Ocea,
Săculeşti şi Topliţa, unde a ajutat la refacerea bisericilor din aceste localităţi, la Topliţa făcându-se şi o
catapeteasma nouă.
În toamna anului 1992 a revenit în ţară, încredinţându-i-se de către Preasfinţitul Eftimie,
Episcopul Romanului, biserica din satul Trifeşti, cu scopul de a lucra la refacerea acesteia.
În anul 1993 s-a întors definitiv în ţară, fiind încadrat ca preot duhovnic pentru elevii Seminarului
Teologic de la Neamţ, unde a lucrat până la pensionarea sa definitivă.
Începând cu data de 15 mai 1995, ca urmare a pensionării preotului paroh Constantin Grigoriu,
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, l-a numit preot paroh,
cu titlul de suplinitor al parohiei ,, Adormirea Maicii Domnului'' din Târgu Neamţ. Aici, cu hărnicia-i
cunoscută, s-a angajat în lucrarea de continuare a pictarii bisericii în interior.
 După trei ani de stăruitoare muncă, alături de enoriaşi, în anul 1998 biserica a fost terminată. În
data de 18 octombrie, acelaşi an, a avut loc sfinţirea bisericii de catre Înaltpreasfinţitul Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei.
În toată activitatea sa, cel mai mare sprijin l-a avut de la soţia sa, distinsa şi vrednica preoteasă,
Georgeta, împreună cu care se numară printre primii şi cei mai importanţi donatori ai frumoasei si
impunătoarei biserici, închinată Sfantului Ioan Iacob, din curtea Seminarului Teologic ,,Veniamin
Costachi'' de la Mânăstirea Neamţ.
Fiind foarte apropiat de ortodocşi, în orice parohie a fost, aceştia, la rândul lor, i s-au ataşat şi l-
au sprijinit, mai ales, în lucrarea de refacere a bisericilor din parohiile respective.
Ca o recunoaştere a lucrării sale misionare, administrative şi didactice, a primit rangul de iconom
stavrofor şi i-a fost acordată distincţia ,, Crucea Patriarhală'' de către Preafericiţii Patriarhi Iustin,
Teoctist şi Daniel, iar Consiliului Local al oraşului Târgu Neamţ,la propunerea domnului primar Decebal
Arnăutu, i-a conferit titlul de ,,Cetăţean al oraşului'' pentru întreaga acrivitate preoţească desfaşurată în
oraşul nostru, în ţară şi străinătate.
După mutarea la Domnul a soţiei sale, a locuit într-o cameră (chilie) în incinta Seminarului,
şcoală în care a trudit ca profesor şi director.
Ultima parte a vieţii a locuit aproape de biserica ,, Adormirea Maicii Domnului'' din Tîrgu Neamţ,
ultima lui din şirul bisericilor pentru refacerea, pictarea şi înzestrarea cărora,cu dăruire jertfelnică a
ostenit şi cu evlavie a slujit, aflându-se în grija uneia dintre ucenicele sale, enoriaşa Sofia Bucşă.
A trecut la Domnul în data de 26 noiembrie 2012, ora 5 dimineaţa, fiind inmormântat în data de
28 noiembrie în cimitirul Mânăstirii Neamţ, acolo unde se odihneşte şi soţia sa.
 25.Preot profesor IOAN MIHOC
S-a născut la 2 mai 1953, în satul Sfântul Ilie, Judeţul Suceava, fiind al cincilea copil din cei zece ai
familiei Nicolae şi Aglaia Mihoc, o familie de autentici creştini ortodocşi, care a mai dat Bisericii încă
patru preoţi: preot dr. Vasile Mihoc, renumit profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,
Andrei Seguna'' din Sibiu; preot dr. Constantin Mihoc, fost în Berlin, Germania, unde a pus temelia
bisericii pentru românii de acolo, şi cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Iustinian
Patriarhul'' din Bucureşti; preot George Mihoc în Suceava; preot Viorel Mihoc slujitor la Borsec si, apoi,
în Suceava.
Şcoala generală şi, apoi, liceu le-a urmat în Suceava. După absolvirea liceului s-a înscris, în anul
1973, la Facultatea de Teologie (pe atunci Institutul Teologic de Grad Universitar) din Sibiu, pe care a
absolivit-o în anul 1977. În acelaşi an(1977) s-a căsătorit cu doamna Oltea Mihoc ( fosta Gavaznic*).
La 5 decembrie 1977 a fost hirotonit diacon, iar la 6 decembrei 1977 a fost hirotonit preot de
catre Înaltpreasfinţitul Adrian Hriţcu* pe atunci Episcop Vicar la Arhiepiscopia Iaşilor, pentru parohia
Bălăceana, Judeţul Suceava, unde a desfaşurat o frumoasă şi rodnică activitate pastoral-misionară.
În anul 1983 s-a transferat la Seminarul Teologic de la Mânăstirea Neamţ în postul de profesor
spiritual, deţinând, în acelaşi timp, şi postul de secretar al şcolii, începând şi o frumoasă misiune
didactică. În acelaşi timp doamna Oltea Mihoc a fost numita în postul de bibliotecar al bibliotecii
seminarului, unde a început o lucrare de reorganizare a bibliotecii, astăzi fiind cea mai de seamă
bibliotecă seminarială din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Începând cu luna august 1991 a fost chemat să ocupe funcţia de director al Seminarului Teologic
de la Mânăstirea Neamţ, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Spirit practic, întreprinzător, şi cu
experienţă didactică , îndată după preluarea conducerii şcolii a trecut la revigorarea procesului
instructiv-educativ, aflat într-un accentuat declin după evenimentele din 1989, ca urmare a unei
conduceri diletantă şi indiferentă faţă de rolul şi misiunea unei şcoli teologice. Sub conducerea sa,
Seminarul treptat, treptat, şi-a recăpătat bunul nume pe care l-a avut, concretizat prin numeroasele
premii naţionale şi, mai ales, internaţionale pe care le-au obţinut elevii acestei şcoli fiind, fără îndoială,
cel mai titrat Seminar din cele şase ale Arhiepiscopiei Iaşilor.
Dar nu numai procesul instructiv-educativ a fost in atenţia sa, ci şi aspectul administrativ-
gospodăresc. Localul şcolii a intrat intr-un proces de recondiţionare. La clădirea nouă s-a mai adăugat un
etaj, asigurarea celor mai bune condiţii de cazare şi masă pentru elevi, precum şi dotarea şcolii cu
mijloacele tehnice necesare unui proces de învăţământ modern.
Una dintre realizările cele mai importante ale părintelui director Ioan Mihoc a fost înfiinţarea
Academiei Ortodoxe ,, Sf. Ioan Iocob de la Neamţ''- centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă al cărui
director este, în cadrul căreia, anual, au loc diferite întâlniri teologice, şi nu numai, interne şi
internaţionale.
De asemenea, pentru destinderea elevilor, prin strădaniile sale, în curtea Seminarului a fost
construită o impunătoare sală de sport.
Însă, de departe, cea mai importantă realizare a sa este biserica înălţată în cinstea Sfântului Ioan
Iacob, o bijuterie arhitectonică împodobită cu o pictură interioară de o frumuseţe rară, în prezent
lucrându-se la pictura exterioară. La înălţarea bisericii, profesorii şi elevii şi-au depus jertfa lor curată.
Mai trebuie adăugat şi faptul că şi vechiul paraclis al seminarului a fost împodobit cu pictură interioară.
Între anii 1988-1998, concomitent cu activitatea de la seminar, a fost şi preot paroh la parohia ,,
Tăierea Capului Sfantului Ioan Botezătorul'' din Vânători-Neamţ.
În anul 1998 Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, pe atunci Mitropoit al Moldovei şi
Bucovinei, l-a solicitat ca, împreună cu preacucernicul preot consilier Mihai Vizitiu, să slujească la
Catedrala ,, Adormirea Maicii Domnului '' din Târgu Neamţ, unde slujeşte şi în prezent, având şi în
prezent atribuţiile de paroh.
 În anul 2006 a fost ales membru în Adunarea Eparhală a Arhiepiscopiei Iaşilor şi membru în
Adunarea Naţională Bisericească, iar in 2010 a fost tradus în cele doua organisme deliberative, precum şi
în Consiliul Naţional Bisericesc. Pentru activitatea sa cu totul meritorie a primit urmatoarele distincţii
bisericesti:
a) rangul de iconom stavrofor;
b) crucea Moldovă- acordată de Preafericitul Daniel, Patriarhul României şi Locţiitor de
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în 2007;
c) crucea Patriarhală- acordată de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, în anul
2000.
Are o frumoasă activitate cultural-teologică şi educativă atât pe plan naţional, cât şi pe plan
internaţional, fiind şi un bun vorbitor de limbă germană, organizând în cadrul Academiei Sf. Ioan Iacob
simpozioane, întâlniri teologice, istorice,tabere internaţionale etc. la care participă diferite personalităţi
din ţară şi din străinătate, cu totul remarcabile.
Părintele director Ioan Mihoc este coautor la volumul ,,Două secole de învăţământ teologic
seminarial'' (1803-2003), Editura Trinitas, Iaşi, 2003, a publicat studii şi articole în volume colective şi
reviste, şi mai ales, prin strădania sa deosebită, a făcut posibilă cunoaşterea personalitătii Sfântului Ioan
Iacob de la Neamţ, prin apariţia mai multor volume despre viaţa, activitatea şi opera acestui sfânt
român.
Tot la iniţiativa sa, Seminarul Teologic de la Neamţ are o revistă de cultură, ,,În lumina lui
Veniamin Costachi'' , în care publică profesori, elevi şi diverse personalităţi ale culturii române.
 27. Preot Doctor MIHAI VIZITIU
S-a născut la 9 noiembrie 1938 în satul Buzeni, comuna Băluşeni, Judeţul Botoşani, fiind al doilea
copil din cei trei ai soţilor Gheorghe şi Emilia Vizitiu. Clasele primare (I-IV) le-a urmat în satul natal, iar
clasele V-VII* la Şcoala din comuna Băluşeni. Între anii 1952-1957 a urmat Seminarul Teologic de la
Mânăstirea Neamţ. Este absolvent şi al Liceului Mihai Eminescu din Botoşani.
În perioada 1957-1961 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie (pe atunci Institutul Teologic de
Grad Universitar) din Bucureşti.
În data de 23 iulie 1961 s-a căsătorit cu domnişoara Nechita Eugenia, din căsătorie rezultând 3
copii, un băiat, Visarion, şi două fete, Daniela şi Petronela.
În perioada 1961-1966 a funcţionat ca profesor la Şcoala generală (clasele I-VIII) din satul natal,
Buzeni, unde între 1963-1966 a deţinut şi funcţia de director, iar între 1966-1967 a lucrat ca instructor
artistic în cadrul Casei de cultură din Botoşani.
În baza deciziei Mitropoliei Moldovei şi Sucevei nr. 18400/1967 şi a decretului Departamentului
Cultelor nr. 17591/1967, în data de 7 ianuarie 1968 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Târpeşti,
Protopopiatul Tg. Neamţ, unde a slujit până în anul 1971, când a fost solicitat de Centrul eparhial Iaşi să
ocupe postul de profesor rămas vacant la Seminarul Teologic- Mânăstirea Neamţ, ca urmare a plecării
părintelui profesor Vasile Ignătescu în străinătate, încredinţăndu-i-se şi postul de preot la parohia
Leghin- Neamţ. La Seminar a funcţionat până în 1990, din 1977 deţinând şi funcţia de director al acestei
şcoli şi de preot II la parohia ,, Sfântul Nicolae'', Humuleşti. În perioada în care a lucrat la Seminar a
urmat şi cursurile de doctorat(trei ani) la Facultatea de Teologie din Bucureşti, în urma cărora, în 25
octombrie 1990, a susţinut examenul aprofundat de admisibilitate, conform procesului-verbal
nr.226/1990, iar în urma promovării acestui examen a putut trece la alegerea subiectului şi la redactarea
tezei de doctorat. În anul 2002, în urma susţinerii politice a tezei, Universitatea din Bucureşti, Facultatea
de Teologie i-a acordat titlul ştiinţific de doctorat în teologie, titlu confirmat prin Ordinul Ministrului
Educaţiei şi Cercetării nr, 3570 din 19 aprilie 2002, subiectul Conservatorilor din judeţul Neamţ,sub
conducerea lui Alexandru Marghiloman.
Tot în anul 1908,în zilele de 27 si 28 mai,a fost rânduit să slujească sfintele slujbe, după rânduiala
Bisericii noastre autotrofe,la catedrala mitropolitană din Iaşi.
S-a pensionat la data de 1 septembrie 1927,conform adresei Protoieriei Tg. Neamţ 91 din
12 septembrie 1927 semnată de proteiereul N.Dobrea,adresată preotului Nicolae Gheorghiu.A decedat
în anul 1938.
Pofesorul Vasile Vrânceanu îl da preot pe Gheorghe Bejan la biserica „Sfintii Voievozi Mihail
si Gavriil”din Pometea,fără a preciza însa temeiul (călător prin Tg. Neamţ, II,p.106).
20.Preotul MIHAIL DIACONESCU.A fost hirotonit preot la 26 ianuarie 1914.Cartea de
hirotonie în preot a fost emisă în data de 12 februarie 1914,cu nr. 774.
La 18 octombrie 1915 participă la slujba de sfintire a locului unde urma să fie amplasata
gara(conform Gavril Luca,op.cit,p.134). Apare între preoţii participanţi la conferinţele din 1925.
21.Preotul NICOLAE GHEORGHIU. A avut o îndelungată şi rodnică activitate pastoral-
misionară şi socială(35 de ani a fost parohul acestei biserici).S-a născut la 10 ianuarie 1896 în satul
Agapia,comuna Filioara,judeţul Neamţ fiind al nouălea (ultimul)copil al preotului Nicolae Gheorghiu.S-a
căsătorit în 1925 cu fiica preotului Sava Versescu din localitatea Ghelăieşti-Roman.A avut o fiica,Ana,
profesoară,care s-a căsătorit cu un medic,Vladimir Carp,despre care vom vorbi mai încolo.
Şcoala primară (patru clase) a făcut-o în satul natal,Agapia,iar clasa a V-a la Şcoala primară
nr. 2,băieti,din Târgu Neamţ.A urmat apoi Seminarul Teologic(opt clase)la Galati,între anii 1911-
1919.Înainte de terminarea Seminarului între anii 1916-1917,a urmat şi şcoala militara din Dorohoi.De la
1 iunie 1917 la 15 martie 1918,conform certificat nr.17008/1928,a fost sublocotenent comandat de
pluton în regimentul 55 Infanterie,compania I-a,pluton I pe care l-a comandat,luând parte la luptele de
la Nămoloasa,Cosmeşti şi Mărăşeşti,fiind decorat cu Crucea Comemorativă-Prinţesa Maria şi Coroana
României pentru acte de vitejie.
Între anii 1919-1924 a urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti,unde a fost coleg cu
Iosif Gafton,viitorul episcop al Râmnicului si Argeşului,şi cu Melchisedec Dimitriu,viitorul stareţ al
Manastirii Neamţ, cu ambii,ca şi cu alţii,păstrând bune legături colegiale.În timpul studenţiei a fost
secretarul revistei teologice „Solidaritatea”(între anii 1922-1923),funcţionar la Ministerul de Finanţe-
Direcţia contabilitaţii(1 martie 1920-1 iunie 1921)si Direcţia personalului(10 martie 1924- 1 septembrie
1925),conform certificatului nr. 22123/1937,precum şi funcţionar la Ministerul Educaţiei Naţionale,ca
pedagog la Seminarul Central Bucureşti(1 mai 1921-31 octombrie 1923),conform certificat
nr.46036/1938.
Licenţiat în teologie în 1924,potrivit diplomei cu nr.10359 din data de 31 ianuarie 1925.
Data recomandării pentru hirotonie 23 noiembrie 1925.A fost hirotonit de Presfinţitul Nicodim
Munteanu,viitorul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi,apoi,Patriarh al României,pe seama parohiei
Adormirii Maicii Domnului din Tg. Neamţ,în data de 31 decembrie 1925,potrivit Registrului de hirotonii
(1875-1985) din arhiva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.Actul de numire poartă numărul 171 din 16
ianuarie 1926.Hirotonia a avut loc chiar în biserica Adormirea Maicii Domnului.
A mai avut doi fraţi preoţi:Filaret Gheorghiu,licenţiat în teologie şi absolvent al Şcolii de
Belle-Arte,fost preot misionar în Canada între anii 1910-1920,apoi profesor de desen şi caligrafie în
Roman,şi Gheorghe Gheorghiu,care a fost în parohiile Dimăcheni-Dorohoi şi Mărgineni,judeţul Neamţ.
Preotul Nicolae Gheorghiu a fost un slujitor foarte activ,implicat profund în viaţa
religioasă şi administrativă a parohiei,dar şi în activitaţile culturale,educative sociale şi administrative ale
oraşului.
Am văzut mai sus demersurile pe care le-a făcut pentru repararea,pictarea şi dotarea
bisericii cu cele necesare desfăşurarii cultului divin.
Întrucât cimitirul oraşului era pe teritoriul parohiei Adormirea,preotul Nicolae Gheorghiu a
început demersurile şi pentru ridicarea unei biserici în cimitir.Piatra fundamentală s-a pus în ziua de 14
septembrie 1934,iar prin stăruinţa preotului, sfinţirea s-a făcut în data de 5 iulie 1953 de către
Înaltpresfinţitul Mitropolit Sebastian,având ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Spiridon.Astăzi biserica nu mai
există, în locul ei fiind ridicată actuala biserică,mult mai mare decât prima(vezi Însemnari de pe
cărţi,poziţia 28).
Deşi tânăr,la numai doi ani de la instalarea sa la biserica Adormirea este numit
preşedintele Cercului pastoral preoţesc din Tg.Neamţ,zi în care făceau 7 preoţi şi 2 diaconi,în această
calitate organizând diferite activitaţi cu preoţii.Astfel,în ziua de 1 februarie 1928 toţi preoţii din Cerc,în
frunte cu preşeditele,au participat la biserica Sf. Haralambie,unde preotul Nicolae Gheorghiu a vorbit
despre Mucenicii Bisericii noastre şi despre învăţăturile pe care credincioşii le pot scoate din pilda lor
pentru societatea creştină cu raportare la acel moment.A doua zi,11 februarie,preşedintele Cercului a
organizat o sărbătorire creştinească,de data aceasta la biserica Adormirea,unde era preot paroh,în
cadrul căreia au fost comemoraţi toţi foştii cântărţi de la bisericile din Tg.Neamţ.Alaturi de cei 7 preoţi şi
2 diaconi,la comemorare au participat 26 de cântăreţi din Tg.Neamţ,familiile cântăreţilor comemoraţi,
precum şi un număr important de enoriaşi.Preotul Nicolae Gheorghiu a ţinut o cuvântare în
care,apreciind hotărârea cântăreţilor pentru frumoasa faptă de a pomeni pe fraţii lor trecuţi la cele
veşnice,a arătat importanţa şi datoria fiilor Bisericii de a-i pomeni pe cei adormiţi73).
Preotul Nicolae Gheorghiu a făcut şi o autentică educaţie morală şi patriotică.Astfel,încă
din 1937 a militat,împreună cu profesorii de limba şi literatura română,care erau adevărate repere
morale,pentru combaterea mişcării puternice a literaturii pornografice menită sa distrugă caracterul şi
sentimentele nobile ale tineretului.În acest sens,recomanda profesorilor de religie ca,prin tactul
pedagogic cuvenit,să ferească pe tineri de lectura primejdioasă a unor opere aparţinând unor scriitori
români şi străini precum F.Aderca,T.Arghezi,G.Călinescu,D.Stănoiu,N.D.Cocea,Lawrence(traduceri)etc.
 Educaţia patriotică a concretizat-o prin organizarea sărbătoririi zilei eroilor aşa cum se
cuvine.În acest scop,a adresat un apel doamnelor şi domnilor directori,precum şi cadrelor didactice de
la şcolile din oraş ca „printr-un act de frumoasă educaţie naţională”,să-i îndemne pe elevi,şi să-i
însoţească,să meargă la „Cimitirul eroilor” pentru a îngriji mormintele,a plivi buruienile de pe ele,a
îndrepta crucile căzute,ori a le înlocui pe cele stricate sau lipsă,dând ca exemplu concret Şcoala nr.1 de
fete care a luat pentru îngrijire 3 rânduri de morminte.
A fost impicat şi în alte activitaţi ale societaţii.Astfel,dupa alegerile din 1926 a făcut
parte din Corpul didactic secundar care desemna consilierul de drept în Consiliul Comunal.

73.Activitaţile au fost consemnate în revista Biserica Ortodoxă Româna,Seria III,anul

XLVI,nr.1(562)ianuarie,1928.pp.147-148.

A susţinut numeroase conferinţe în adunările preoţeşti,precum şi în adunările populare

ale cetaţenilor oraşului.
Cu autoritatea-i cunosută,ca un adevărat şef spiritual al oraşului Tg.Neamţ,în 25 iulie
1958 adresează un memoriu Preşedintelui Sfatului Popular al Regiunii Bacău,în numele preoţilor slujitori
şi al cetaţenilor oraşului,în care,în termeni aspri,deplânge starea jalnică în care se află cimitirul
oraşului,aflat în administraţia Sfatului Popular Oraş Tg.Neamţ,care „încasează taxe direct pentru carul
funebru,pentru loc de morminte şi dezgropări,coseşte iarba,iar locul de arătură îl cultivă cu grâu ori
porumb...Încasări s-au făcut şi se fac în contul cimitirului şi pământul se foloseşte,dar o lucrare pentru
cimitir nu se vede-un loc părăsit,un loc viran,lăsat la voia întâmplării,pe seama vitelor,a copiilor şi a
oamenilor fără conştiinţă fără să judece că acolo se odihnesc cei mai scumpi ai noştri,tata,mama,soţiile
noastre,neamurile noastre,copiii noştri sau morţii din timpul şi cauza războiului.Banii se încazează,dar
nu ştim ce destinaţie au,pentru că cimitirul nu se bucură de nici o atenţie din partea celor ce-l
administrează...La Sfatul Popular al oraşului Tg.Neamţ am făcut multe întâmpinări,de mulţi ani,dar,ca pe
vremuri,FĂGĂDUIELI şi altceva nimic...Ne punem întrebarea legitimă:Cum de se fac pretutindeni,şi în
oraşul nostru,lucrări de milioane-uzine,şosele,şcoli,blocuri şi o lucrare care costă aşa de puţin(este vorba
de împrejmuirea cimitirului n.n.),dar de foarte mare însemnătate,nu se face?...Dacă am văzut că edilii
oraşului nostru,cu toate solicitările făcute şi cu toate promisiunile date,nu fac nimic,facem această
legitimă întâmpinare ca şi această doleanţă îndreptăţită a cetăţenilor oraşului Tg.Neamţ sa fie
imediat(s.n.) înfăptuită,curmându-se o situaţie care nu poate face cinste nimănui.În acest scop,vă
rugăm respectuos să ne aprobaţi suma necesară împrejmuirii cimitirului,conform devizului înaintat de
Întreprinderile locale Tg.Neamţ,ca,de urgenţă(s.n.)să se înceapă lucrările,întrucât considerăm că este de
ajuns de 15 ani de când se aşteaptă înfăptuirea acestei lucrări,făgăduită dar neexecutată...”
Un memoriu asemănător a fost trimis şi „către tovarăşa Elisabeta Nica deputat în
Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române.”
Nu ştim cât de bine a fost primit acest memoriu de autorităţiile vremii,dar peste un
an şi trei luni,la începutul lui octombrie 1959,în timp ce se întorcea dintr-o vizită la Bucureşti,a fost
arestat,apoi judecat şi condamnat la 3 ani de închisoare pentru activitate contrarevoluţionară şi
„uneltire împotriva ordinii de stat”,fiind încarcerat la Aiud unde şi-a ispăşit toată condamnarea.Dupa
peste 3 ani de puşcărie,a fost eliberat în decembrie 1962,dar când s-a întors parohia era deja
ocupată,autorităţile dorind să-l rupă de comunitatea pe care o condusese spiritual timp de 35 de ani.A
fost trimis la parohia Crăcăoani,unde-l aştepta o biserică aproape în ruină şi lipsită de cele necesare dar
pe care, în 3 ani ,cu ajutorul Lui Dumnezeu,a refăcut-o din temelii şi a dotat-o cu cele necesare,fiind
sprijinit,evident,de credincioşii parohiei.
 Biserica i-a recunoscut activitatea acordîndu-i rangurile bisericeşti sachelar,iconom
şi iconom stavrofor în anul 1940,iar,ca o ironie a sorţii,puterea comunistă,după ce l-a condamnat la 3 ani
de închisoare ,în 1968 l-a decorat cu „Virtutea Ostăşească clasa I”,recunoscându-i meritele din primul
război mondial,aceasta adăugându-se la celelalte două decoraţii primite la sfârşitul războiului.Palidă
consolare pentru un om pe care l-a condamnat la 3 ani de puşărie.
L-am cunoscut şi l-am întîlnit de mai multe ori în perioada 1967-1970.Nu-şi
pierduse umorul,dar urmele suferinţelor i se citeau pe chip.
A trecut la cele veşnice în ziua de 3 iunie 1971.Slujba înmormântării s-a desfăşurat
în catedrala Adormirea Maicii Domnului din Tg.Neamţ în data de 6 iunie 1971,Duminica Pogorârii
Sfântului Duh,personalitatea sa fiind evocată de protopopul Ioan Moraru şi de preoţii Constantin
Gheorghiu,urmaşul său la biserica Adormirea,şi Vasile Coşofreţ de la biserica Sfîntul Haralambie,în faţa
unui sobor de peste 20 de preoţi şi un mare număr de credincioşi.Până la a doua înviere se odihneşte în
cimitirul oraşului.
22.Preot IOAN MIRONESCU:S-a născut la 27 martie 1914.Licenţiat în teologie.A
fost hirotonit diacon în 4 otombrie 1942 de Arhiereul Irineu Mihălcescu,iar hirotonia în preot a pimit-o
dupa război,în Piatra Neamţ,la data de 12 martie 1945,tot de la Arhiereul Irineu Mihălcescu.Alte date
despre dânsul a se vedea la capitolul Diaconi.
A fost un om cu totul deosebit,serios şi capabil,potrivit caracterizării făcută de preotul
Nicolae Gheorghiu.
29.Preot CONSTANTIN GRIGORIU:S-a născut la 6 aprilie 1928 în satul Ceahlău,regiunea
Bacău,din părinţii preotului Pantelimon şi preoteasa Cristina Grigoriu,fiind al doilea copil din cei trei ai
familiei preotului Pantelimon.Mama sa,preoteasa Cristina provenea din cunoscuta familie a preotului
Constantin Mătasă.
După absolvirea claselor primare a urmat cursurile Liceului Petru Rareş din Piatra
Neamţ.După absolvirea liceului s-a înscris la Institulul Teologic Universitar din Bucureşti,pe care l-a
absolvit în anul 1953,fiind proclamat licenţiat în teologie,prin procesul-verbal nr.191 din 22 iunie
1953,după care rezultă şi din Certificatul provizoriu de absolvire,nr.3826 din 28 august 1953.
În facultate a cunoscut-o pe Florica Gheorghiu,cu care s-a căsătorit în vara anului
1950,studentă şi ea la teologie,fiica preotului Constantin Gheorghiu din satul Petricani,judeţul
Neamţ,sora cunoscutului scriitor Constantin Virgil Gheorghiu din Paris.
A fost hirotonit preot la 29 noiembrie 1953,la Suceava,de Preasfinţitul Episcop
Partenie Ciopran,pentru parohia Răpciuni,Protopopiatului Piatra Neamţ.
Întrucât preotul Pantelimon Grigoriu,din cauza necazurilor şi a persecuţiilor din acea
perioadă,s-a îmbolnăvit şi,în scurt timp,a orbit,familia preotului Constantin Grigoriu fiind nevoită să se
mute în satul Ceahlău pentru a-şi ajuta părinţii.Câţiva ani,tată şi fiu,au slujit împreună în frumoasa
biserică înălţată de preotul Pantelimon,cu ajutorul enoriaşilor.
În anul 1958 ca urmare a ridicării barajului de la Bicaz pentru lacul de
acumulare,multe familii,printre care şi preotului Pantelimon Grigoriu,au fost nevoite să-şi abandoneze
casele care urmau să fie demolate,precum şi biserica din localitate.
Ca urmare a acestui fapt,la propunerea mitropolitului Iustin al Moldovei şi Sucevei,la
1 decembrie 1959 a numit în postul II de preot la parohia Humuleşti-Tg.Neamţ,în baza deciziei
Eparhiei,nr.21311 şi a Departamentului Cultelor nr.19084,iar,cu începere de la 1 august 1960 a fost
numit în postul de paroh la parohia Adormirea din Tg.Neamţ,în baza deciziei Eparhiei nr.11043 şi a
Departamentului Cultelor nr.72/717,post rămas vacant în urma arestării preotului Nicolae Gheorghiu în
anul 1959 şi a condamnării sale la trei ani de închisoare.
A slujit la această biserică până la data de 15 mai 1995,când şi-a încetat activitatea
ca urmare a pensionării sale.
Pr.Constantin Grigoriu 48.
 Despre activitatea administrativ-gospodărească a preotului Constantin Grigoriu am
vorbit mai sus.Menţionăm că începând cu anul 1968,concomitent cu activitatea de preot paroh a
funcţionat şi ca secretar al Protopopiatului Tg.Neamţ desfăşurând această activitate în timpul
protpopilor Ioan Moraru, Ioan Boca şi Gheorghe Aparaschivei.
A condus parohia Adormirea Maicii Domnului timp de 35 de ani.La peste 3 ani de la
pensionare,a trecut la cele veşnice în data de 6 septembrie 1998,după 42 de ani de preoţie,fiind
îmormântat în cimitirul din Tg.Neamţ,unde a fost condus de un mare număr de credincioşi din oraşul
nostru.
24.Preotul CONSTANTIN VASILESCU:S-a născut la 2 august 1939 în Tg.Neamţ,strada
Mărăşeşti 115,fiind primul din cei 4 fii ai preotului Ioan şi preotesei Emilia(Vasilescu)Istrati,fost slujitor la
biserica Sf. Ilie, Tg.Neamţ,de unde a fost concentrat pe front ca preot militar,până după război,când a
fost numit preot la Borca-Pîrîul Pîntei,unde a slujit peste 50 de ani(până la pensionare).
Şcoala primară(4 clase) a urmat-o la Şcoala veche(Parc),clasele V-VIII la Şcoala
Borca iar clasele IX-X la Liceul Tg.Neamţ pe care l-a absolvit în 1956,în urma examenului de maturitate.În
anul 1957 a susţinut examene de diferenţă pentru Şcoala de Cântăreţi bisericeşti de la Mănăstirea
Neamţ,iar între anii 1958-1960 a urmat Seminarul Teologic-Neamţ,sunsţinând şi examenul de absolvire.
Între 1960-1963 a urmat Institutul Pedagogic Filologie-rusă-franceză cu examen
de diplomă,iar între 1964-1967 Institutul de limbi străine,facultatea de limbi slave,rusă-română,cu
examene de diferenţă(6 ani),forma de învăţământ fără frecvenţă.În perioada 1968-1971 a susţinut
examene de diferenţă la Facultatea de limbi romanice şi clasice din cadrul Universităţii
Bucureşti,specializarea franceză-română,obţinând licenţa în anul 1971.
A lucrat ca profesor la următoarele şcoli:1963-1964 la Şcoala generală-
Oglinzi,predând limbile rusă şi franceză;1964-1965 la Şcoala generală Vânători II şi centru;1966-1967 la
Şcoala generală nr.2-Tg.Neamţ,obţinând şi definitivatul în învătământ;1968-1979 la Liceul-Tg.Neamţ.
Începând cu anul şcolar 1979/1980 a fost numit profesor la Seminarul Teologic
de la Mănăstirea Neamţ,unde a lucrat până în anul 2001.
În anul universitar 1990-1991 a funcţionat ca lector,disciplina limba franceză,la
Facultate de Teologie Ortodoxă din Iaşi,de unde s-a retras după încheierea anului universitar,revenind la
Seminar.
A urmat cursuri de perfecţionare în specialitate după cum urmează:în 1968-trei
luni la Universitatea Paris-Sarcelles,cu tineri profesori din 11 ţări; Tabără „Connaissance de la France”la
Bonneville-Chamonix;Obţine gradul II didactic; Cursuri şi perfecţionări metodice periodice la
Universitatea din Besancon; Excursii de documentare în anii 1973,1992.
În anul 1978 s-a căsătorit cu domnişoara profesoară Elvira Bulugheană,din
căsătorie rezultând doi copii,Gabriel şi Ecaterina.
În acestă perioadă a urmat şi cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din
Bucureşti,obţinând licenţa în anul 1989.
În anul 1980,ziua a treia a Sfintelor Paşti,a fost hirotonit diacon de către
Preasfinţitul Adrian Hriţcu,la Mănăstirea Bucium,iar în Duminica Tomei a fost hirotonit preot pe seama
Seminarului Teologic-Neamţ,de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teoctist.În anul 1985 a fost numit în
postul de preot II la biserica Adormirea Maicii Domnului din Tg.Neamţ,unde a păstorit până la 15 mai
1995,când s-a transferat la parohia Topoliţa,slujind acolo timp de 8 ani după care a revenit la biserica
Adormirea,ca îmbisericit,unde slujeşte şi în prezent.
Pentru întreaga sa activitate didactică şi pastoral-misionară i s-a acordat
distincţia bisericeasca de iconom stavrofor.