BOCETUL LUI ION CEL FARA MORMANT
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat,
Unde te-or fi îngropat,
Că-ţi rămase ţara oarbă
Să întrebe-un fir de iarbă.
Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu,
Care nu s-a dus cu duşii,
Care s-a bătut cu ruşii.
Cine să răspundă, cine,
Ţării tale nu-i fu bine,
C-au venit oştiri străine
Precum noaptea nopţii vine.
Ne-au scos morţii din morminte,
Ne-au distrus biserici sfinte,
Şi apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol inapoi.
Şi în tine, Ioane dragă,
Au pus potera să tragă,
Tu te-ai stins netemător
Şi privind în ochii lor.
I-ai iertat c-un ultim gest
Pe călăii tăi din est,
I-ai privit în ochi curat
Şi i-ai binecuvântat.
Ei mureau de frica ta,
Arma-n mâini le tremura,
Ioane, fără de stăpân,
Ioane, Mareşal Român.
Ioane, comandant de oşti,
Ca să nu ne mai cunoşti,
I-au dat ţării altă haină
Şi-au falsificat-o-n taină.
Şi pe tine te-au ascuns,
Ioane, fără de răspuns,
Să nu ai lăcaş de moarte,
Să ne fii mereu departe.
Jalea ţării noastre lungă
Pururea să nu te-ajungă,
Jalea noastră fără vreme,
Pururea să nu te cheme.
Hărţile să nu vorbească
Despre harta românească,
Nimenea să nu te ştie,
Ioane, fără bucurie.
Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Iarăşi cântă-n steaguri cuci,
Neamul tău e la răscruci.
Numele ţi-l spunem iar
Pe când orice calendar
Simte paza umbrei tale,
Mareşale, Mareşale.
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăşi adevăr promis-a
De la Nistru pân-la Tisa.
Să te căutăm adânc,
Cu toţi ochii ce te plâng,
Cu-nviindele plutoane,
Unde ţi-e mormântul, Ioane.
Ioane, fără de mormânt,
Urci în calendar ca sfânt,
Cazi în noi ca un părinte
Şi ca roua pe morminte.
Toate rănile ne dor
Ca soldat şi ca popor,
Dacă tu te stingi de dor
În mormânt rătăcitor.
Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Nu putem continua
Fără de Măria Ta.
Nu dorim decât atât,
Să aflăm numaidecât
Unde ţi-e mormântul, Ioane,
Într-atâtea milioane.
Vrem să-ţi punem flori pe el
Şi umbruţă de drapel,
Să dormi, Ioane, liniştit,
Neamul tău nu a murit.
Dacă vrei şi dacă poţi,
Să ne ierţi cumva pe toţi,
Să ne ierţi cu crezământ,
Ioane, fără de mormânt.
 IANCU LA TEBEA
Ce veşti mai aveţi voi români despre Iancu
Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu,
Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu
La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu.
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea
Al nostru frumos, pătimit crăişor,
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea,
Roş, galben, albastru – altar tricolor.
Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi,
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veşnic să arzi.
La Ţebea foşnesc româneşte gorunii
Şi-ntreg calendarul se-aude pe drum
Şi clopote fierb untdelemnul furtunii
La Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum.
Şi nu e român omul care în viaţă
O dată măcar, într-un ceas minunat,
Pe sine privindu-se parcă în faţă
Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.
Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
La Ţebea venim, fiii tăi te cinstesc,
Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,
Trăiască întregul popor românesc.
ESENTIALUL
Să nu cădem în amănunte
şi să uităm esenţialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântă,
Ziua – Punte,
acasă s-a întors Ardealul.
A fost atunci o ţară-ntreagă
a fost o ţară ca o roată,
Românii şi acum se roagă
s-o vadă aşa
încă o dată,
şi plâng în harta lor beteagă
copiii mei,
băiat şi fată,
şi jurăminte noi se leagă.
Luăm de la Râmeţi putere
şi ultima cuminecare
fiinţei noastre spre a-i cere
să ştie bine ce o doare,
ca să venim la Înviere,
să fie gata fiecare,
cu buze-amare să mai spere
Trăiască România Mare!
VISATORIE
Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,
Chiar de trăiţi sub haină de alfabet străin
Ori desţăraţi vă pierdeţi sub stăpâniri
barbare,
Vă rog, în aşteptarea aceluiaşi destin,
Români de pretutindeni, să mai aveţi
răbdare.
Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Şi vor veni provincii din nou la ţara mamă.
Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei şi dreptei revoluţii,
La ţara voastră mamă plângând veţi reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de trişti
pierduţii.
Nu are crima lumii măcar un alibi,
Uitarea nu încape nicicum între soluţii,
Români de pretutindeni acasă vor veni,
Veni-va Chişinăul, veni-vor Cernăuţii.
Români de pretutindeni, păstraţi-vă întregi,
Reînvăţaţi copiii cinstita noastră hartă,
O lege să se-nalţe din celelalte legi,
Că dorul ţării noastre se-amână dar nu
iartă.
Orice să se întâmple, vânzări, trădări,
minciuni,
Nu-i ideologie în stare să separe
Pe cei născuţi să fie în ţara lor Români,
Oricât i-ar ţine vameşi la falsele hotare.
Primiţi această ştire, cuminţii noştri fraţi,
Că dor vă e şi vouă, că dor ne e şi nouă,
Şi trista voastră ţară s-o binecuvântaţi
Cum inima e una şi nu se dă în două.
IN LIMBA TA
In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.
In limba ta
Ti-e dor de mama
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.
Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atunce
Tot in limba ta.
SARUT VATRA
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
SALVATI-VA PRIN LIMBA
S-au otrăvit pe văi izvoare
Şi mierea adunată-n floare.
S-a otrăvit barbar văzduhul
De ce s-a otrăvit şi duhul,
De ce şi graiul?!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă şi prin carte!
S-a otrăvit privighetoarea
Şi firul ploii şi ninsoarea.
S-a otrăvit barbar văzduhul –
De ce s-a otrăvit şi duhul,
De ce şi graiul?!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă şi prin carte!
S-a otrăvit dulceaţa poamei
Şi laptele din sânii mamei.
S-a otrăvit barbar văzduhul
De ce s-a otrăvit şi duhul,
De ce şi graiul?!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă şi prin carte!
SCUMPĂ ŢARĂ ROMÂNEASCĂ
Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.
Să ai viaţă de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăţie,
Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!
 SCENETA
Rasuna-n departare
O doina stramoseasca,
Sarbatoriti, fiti mandri, dragi romani,
E ziua tarii noastre.
E mare zi de sarbatoare,
Va amintiti - 1 decembrie,
Si toti, cu mic, cu mare, suntem romani,
Cantam si ne cinstim eroii.
Fii mandru ca esti roman - Cantec
Ajuta-l, Doamne, pe roman,
Ia-i tu povara grea din spate,
Din veacuri lungi de suferinti
La lin liman din nou il scoate.
Ajuta-l, Doamne, ca e bun
Si intelept, poet si faur,
Sub crusta lui de aspre griji
El are-o inima de aur.
Suntem romani mereu - Cantec
Ajuta-l, Doamne, caci, din veac,
Nadejdea lui e doar la Tine,
Istoria l-a rastignit
Si i-a raspuns cu rau la bine.
Ajuta-l, Doamne, pe roman,
Cand mari primejdii zarea sapa,
Pe sine sa se regaseasca,
De griji, tristeti, nevoi il scapa.
Ajuta-l, Doamne, pe roman,
Ia-i tu povara grea din spate,
Din veacuri lungi de suferinti
La lin liman din nou il scoate.
Treceti batalioane romane - Cantec
Noi vrem sa ne unim cu Tara!
Bunicii nostri au decis
La Alba Iulia, punand
In fapt stravechiul nostru vis.
La-Intai Decembrie mai bland
Istoria priveste-n noi
S-nalta-n soare rand pe rand
Dragi chipuri de romani eroi.
Pe campia libertatii - Cantec
Sa ne-amintim mereu de ei,
Sa-i pretuim, caci ne-au dat viata.
Mereu sa cautam in ei
Tarie, incredere, povata.
La intai Decembrie-auzim
In suflet limpedea si clara
Strigare-a unui neam intreg:
Noi vrem sa ne unim cu Tara!
Doamne ocroteste-i pe romani - Cantec
Nu uit ca neamul romanesc
Asteapta multe de la mine.
El m-a nascut si e firesc
La bine sa raspund cu bine.
Eu cu nimic nu-s mai prejos
De cei nascuti in tari straine:
La fel de clar si de frumos
Vibreaza viata si in mine.
Asa-i romanul cand se veseleste - Cantec
E satul meu mult mai sarac?
Dar asta nu-i o diferenta,
Caci in balanta greu atarni,
Prin suflet si inteligenta.
De suflet si de minte eu
Ma ingrijesc cum se cuvine.
De-aceea stiu ca tara mea
Se poate bizui pe mine.
Frati romani din lumea intreaga - Cantec
Marea zi de sarbatoare
La romani intre hotare
Cu cantec sa-mbogatim
Si cu joc sa veselim
Hai sa-ntindem hora mare
Fete si feciori
Sa dansam cu mic cu mare
Ca la sarbatori.

Azi e zi de sarbatoare
Cu totii ne bucuram
Cantecul si poezia
Unirii sa le-nchinam!
Tara e in sarbatoare
De la munte pan` la mare,
Steaguri flutura in soare
Bucurie, joc si cant
E pe-al tarii drag pamant!
Frumoasa mi-e tara straveche
Intinsa pe munti si pe vai,
Cu fete cu flori la ureche
Cu mandri si ageri flacai.
Frumoasa mi-e tara cea noua
Cand rade cu ras tineresc,
Cum rade gradina cand ploua
Si florile cand infloresc.
M-am nascut in Romania,
Intr-o casa de romani
Unde-i pace si fratie
Si-auzi doinele cantand.
M-am nascut in Romania
Vreau s-o apar si s-o cant,
Port in inimi omenia
Si iubirea pe pamant
Portul meu cel romanesc
E usor sa il ghicesti.
Fata-i imbracata-n ie,
Fata-i prinsa-n betelie,
La mijloc cu cingatoare
Si obrajii ca o floare.
Baietii au toti itari
Cusme uite asa de mari,
La mijloc cu braie late,
Strans legate intr-o parte
Si se leagana in joc,
Uite asa, asa cu foc.
Albastru e cerul in zare,
Cu galbene stele ma joc
Si rosu e sangele care
Ne arde in inimi cu foc.
Culorile astea, pe toate
Le stiu, le adun, le iubesc,
Pe sufletul meu leganate
Si-n cantecul meu romanesc!
Luptat-au mult si greu romanii
Ca sa-si uneasca scumpa tara
Si bravi semeti, cu multa vitejie,
Si-au faurit prin jertfe, o, mandra Romanie.
La 1 Decembrie, toti romanii s-au adunat
Si-ntr-un viu glas al simtirii
Au cantat si au jucat
Sfanta hora a unirii!
Sa cantam cu-nsufletire
Pentru a noastra unire
Sa cantam cu drag
Pentru sfanta unire din Ardeal.
Pentru unire au luptat
Mihai Viteazul, Stefan-Voda, Cuza,
Horea si Closca, Iancu si Crisan
Si toti cei ce-au vorbit acelasi grai!
Unirea-i flacara arzanda
Dinspre trecut spre viitor,
Intreaga tara-i oglindita
In mandru tricolor.
Tu Romanie, mareata vatra,
De-nfratiti romani, maghiari, germani,
Dainuind ca muntii tai de piarta,
Sa-nfloresti prin noi, intru multi ani!
Munteni, cu moldoveni, cu ardeleni,
Dorim unirea,
Ca frati de-un neam, de-un gand,
Si de-o simtire,
Mainile si-au strans pentru vecie,
Faurind o mare si frumoasa Romanie.
Acest pamant scaldat in flori,
Ma creste-n vrednicie,
Cu dragoste tu ma-mpresori,
 FRUMOASA ROMANIE.

Demult, dusmani din lumea toata,

A noastra tara au farmat,
Cu arma au luptat eroii
Si tara-ntreaga ne-a lasat!

Unirea-i visul implinit,

Unirea-i limpede izvor,
E cantul liber ce-i cantat
De ciocarlii in zborul lor.

Sunt romanas, tara-mi iubesc

Ea e pamantul pe care cresc,
Aici strabunii s-au nascut
Si-n vremuri grele ne-au fost scut.
Sunt pui de dac si de roman
Si mandru sunt de al meu nume.
Sunt mic, dar suflet mare am,
Suflet de dac si de roman.

HORA UNIRII

Hai sa dam mâna cu mâna Amândoi suntem de-o mama,

Cei cu inima româna, De-o faptura si de-o seama,
Sa-nvârtim hora fratiei Ca doi brazi într-o tulpina,
Pe pamântul României! Ca doi ochi într-o lumina.

Iarba rea din holde piara! Amândoi avem un nume,

Piara dusmania-n tara! Amândoi o soarta-n lume.
Între noi sa nu mai fie Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
Decât flori si omenie! În noi doi un suflet bate!

Mai muntene, mai vecine, Vin' la Milcov cu grabire

Vina sa te prinzi cu mine Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Si la viata cu unire, Ca sa treaca drumul mare
Si la moarte cu-nfratire! Peste-a noastre vechi hotare,

Unde-i unul, nu-i putere Si sa vada sfântul soare

La nevoi si la durere. Într-o zi de sarbatoare
Unde-s doi, puterea creste Hora noastra cea frateasca
Si dusmanul nu sporeste! Pe câmpia româneasca!