1 DECEMBRIE

Prezentator 1:
Dragi spectatori, bine-ați venit
La marea noastră sărbatoare
Ca să slăvim cu mult respect
Unirea la aniversare!
Prezentator 2:
Strămoșii noștri să-i cinstim
Pentru curaj și fapte bune,
Veniți ca-n an centenar să ne amintim
De marile glorii străbune.
Prezentator1:
Marcam astăzi, împreuna, 100 de ani de la unul dintre cele mai emoționante momente din viața acestei țări.
Momentul în care visul de sute de ani ai acelora de aceeași limbă, obiceiuri, credință s-a împlinit prin unirea într-un
singur hotar.
Prezentator 2:
Sacrificiul uman de peste ani, exprimat în dorința tuturor românilor, este și va ramane un simbol de profund
patriotism pentru toți cei care, de atunci începand, simt și trăiesc imnul…”Deșteaptă-te române”. Vă invit să ne
ridicam și să îl intonăm împreună:….
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Prezentator 1: Cel mai mare și mai fericit moment din istoria noastră s-a desfășurat la 1 decembrie 1918. Unirea
tuturor românilor într-un singur stat a fost rezultatul firesc al luptei de secole, dusă de poporul roman. Dacii și romanii,
Stefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Unirea cea mica din 1859, lupta eroică din anii 1916-1918
reprezintă doar câteva etape din drumul spre ”Unirea cea mare”.
Prezentator 2: Încă de la începutul erei creștine, acest pământ a fost râvnit de străini, primii au fost romanii care,
cucerindu-i pe geto-daci au contribuit la formarea poporului român.
(În timp ce prezentatorul vorbește, doi copii vor intra în scenă, fiecare asumându-şi alura şi gestica personajului,
purtând simbolul adecvat şi ţinuta.)
Decebal: Cine sunteţi? Ce doriţi?
Auzit-am că sosiţi!
Că veniţi ca să cerşiţi!
 Sau oare să ne cotropiți?

Traian: Nu cerşim pământ şi apă

(puţin iritat şi cu voce tunătoare, Căci avem în lumea toată!
lovind pământul cu un fulger) Am venit să vă cucerim neamul
Fiindcă-aşa vi-i scris destinul!

Decebal: Eu slujesc patria-mumă

(cu multă stăpânire de sine) Ce mi-a dat trupu-mi de humă.
Sunt dator să mă opun,
Vă resping oferta-acum!

Nu puteţi să-mi luaţi locul

Chiar de vă-ncercaţi norocul!
Eu rămân pe-acest pământ
Legat sunt prin jurământ.
Îmi vor sta munţii alături!
Voi rămâne aşteptând
Să văd ţara România
Ce se va naşte curând.

Prezentatorul 1: Iubindu-și cu ardoare pământul pe care trăia, iubindu-și patria și dorindu-și să trăiască liber, poporul
român a știut să lupte și să se sacrifice pentru acest ideal. Dar cine se zărește venind din valurile vremii???
(Toți copiii ar trebui să strige: E Ștefan! Ștefan cel Mare! Personajul intră în scenă...):

Ștefan cel Mare: Oh! pădure tânãrã! Unde sunt moșii vostri? Presãrati… la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci,
pe Teleajen, la Racova, la Rãzboieni… Unde sunt pãrinții voștri? La Cetatea Albã, la Cãtlãbugi, la Scheia, la Cosmin,
la Lentești… (face o pauză, privește în jur, după care exclamă cu solemnitate):
Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pânã la adânci bãtrânețe… cã Moldova n-a fost a strãmoșilor mei,
n-a fost a mea și nu e a voastrã, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor…

Prezentator 2: Istoria țării noastre este marcată de lupta multor eroi care au reușit să apere țara de dușmani. O astfel
de personalitate a fost și domnitorul Mircea cel Bătrân. Și cum scrie Eminescu... ”La un semn deschisă-i calea şi s-
apropie de cort/ Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.”
                    
 Baiazid    – Tu eşti Mircea?
                      
Mircea    – Da-mpărate!
                      
Baiazid   – Am venit să mi te-nchini,
               De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
                      
Mircea   – Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
               Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
                  Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
                  Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
                  Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
                  Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…
                  De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
                  Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.

                      
Baiazid   – Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
                  Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
                  O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
                      
                  
 Mircea      – De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
                      Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
                      Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
                      Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
                      După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
                      Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
                       Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
                      Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă –
                      Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
                      Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
                      Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
                       Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
                       Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…
                       Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
                       Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
                       A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
                        Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
                        Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
                        Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
                        Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
                        N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
                        Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Prezentator 2: Pe la anul 1857, când se fierbea Unirea în Moldova,la Iaşi, boierii moldoveni, precum Costache
Hurmuzachi, Mihail Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul din
fiecare judeţ,spre a lua și ei parte la înfăptuirea acestui măreţ și nobil act naţional.

Moș Ion Roată: Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi şi la durere,
Dar cu toţi am reuşit,
Bolovanul s-a urnit.
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu răzbeşte!
Al. Ioan Cuza: E greu, luptăm de ani
Dar, nu ne lăsăm la duşmani.
Suntem buni, avem un nume,
 Vom răzbi cu toţi în lume.
Moș Ion Roată: După această adunare,
Să încingem o horă mare,
Să cântăm şi să ne rugăm.
Dumnezeu ne-a ascultat.
Şi cu drag noi am primit,
O frumoasă ţară mare,
Fără-n lume asemănare.

Prezentator 2: Chiar dacă veacuri de-a rândul, stăpâniri străine i-au desparțit, locuitorii acestei țări tot s-au simțit ca
frații și s-au întîlnit pe cărările Carpaților, pe văile rîurilor, în târguri, în luptele duse împotriva cotropitorilor străini.
Unirea e o întoarcere la vatră a fratilor desparțiți.

Prezentator 1: Iubindu-și cu ardoare pământul pe care trăia, iubindu-și patria și râvnind să trăiască liber, poporul
român a țtiut să lupte și să se sacrifice pentru acest ideal. Statul Roman Unitar s-a format prin lupta și jertfa tuturor
românilor. Primele provincii care s-au unit cu țara au fost Basarabia, în martie 1918 și Bucovina în noiembrie 1918
urmate apoi, la 1 decembrie 1918 de Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. (Acum intră în scenă 4-5 copii,
eventual costumați în uniforme militare. In timp ce ei recită, pe scenă își vor face apariția și celelalte personaje având
în mână stegulețe tricolore).

Luptător 1: Dragă frate românaş,

De peste creste de Carpaţi,
Îţi trimit această carte
Ca să-ţi transmit sănătate!
Să ştii frate că mi-e dor
De dragul nostru popor
Cu dulcea limbă română
Născută din viţă străbună

Traiul nostru este greu,

Că stăm sub străini mereu
Dar va veni vremea sfântă
Când vom fi toţi laolaltă,
Într-o Românie Mare,
Ţară mândră-ntre hotare

Luptător 2: Scumpe frate ardelean,

Crişănean sau bănăţean,
Scrisoarea ta m-a bucurat,
Sufletul mi-a mângâiat,
Că are în ea mult dor,
Adunat de-un frăţior
De dincolo de Carpaţi,
Despărţit de ai săi fraţi.

Frate drag să ne unim,

Împreună să cinstim
Fapte înalte de strămoşi,
 Lăsate pentru urmaşi.

Basarabie română,
Ruptă din mândra Moldovă,
Pământ de-al lui Ştefan - Vodă,
Tare mult ai pătimit,
Mulţi duşmani te-au umilit.

Luptător 3: Bucuraţi-vă, români,

Că de azi veţi fi stăpâni
Pe pământul românesc.
Este clipa fericirii
De-a săvârşi visul Unirii,
Hotarul de peste Prut
Să-l ştergem de pe pământ.

Şi tu soră Bucovină,
Tot provincie română,
Glasul românesc te cheamă
Să revii la ţara mamă.
Cernăuţi, cetate-n flori,
Te-au gătit de sărbători
Vrednicii bucovineni,
Bravi şi mândri-ntre români.

Luptător 4: Mare zi de sărbătoare,

La români între hotare:
Din Banat şi din Crişana,
Maramureş, Transilvania,
De prin sate şi oraşe,
Veste din om în om străbate,
Că românii vor Unire
Cu fraţi de-aceeaşi simţire,
Unire cu ţara mamă,
Ce la sânul ei îi cheamă

Pentru-a face-o ţară mare,

Din Carpaţi până la mare.
Bănăţeni şi ardeleni,
Moţi şi maramureşeni,
Fiţi binecuvântaţi,
Pentru gând curat ce-aveţi,
Pentru solidaritate,
Dorinţă de libertate.
Luptător 5: Dragi strămoşi care-aţi luptat,
Fiinţa de ne-aţi salvat,
Noi suntem mândrii de voi,
Ne-aţi dat sânge de eroi,
Exemplul vostru este sfânt
Pe al nostru scump pământ,
Ce-aţi făcut nu vom uita,
În minte vă vom păstra,
Memoria vă vom cinsti
Prin imnuri şi poezii.

Toți copiii de pe scenă (sau măcar toți cei 5 luptători):

Alba Iulia , cetate,
Tu, simbol de libertate
Şi-al Unirii sfetnic treaz,
De la Mihai cel Viteaz.
La tine românii vin,
Cu sufletul de dor plin
Şi strămoşilor se-nchin’
Azi la zi de sărbătoare,
Pentru România Mare.

Chiot, cânt şi voie bună,

Pe plai de Dacie străbună,
Ura! Strigă-n depărtare,
Ura! Până-n larga zare.

(Dintre rânduri, iese o fetiță, îmbrăcată în costum național...cu un steag mai mare care strigă: ”Trăiască România
dodoloață!”... după care se aude – eventual – Hora Unirii)