Sunteți pe pagina 1din 7

Darul Măriucăi Mama

Lucia Munteanu Nina Casian

Măriuca în grădină, M-a crescut mama în poală


A găsit un ghiocel Din leagăn şi pân’ la şcoală.
Cu petale de lumină Zile-ntregi şi nopţi la rândul
Şi cu trupul subţirel; Mi-a vegheat somnul şi gândul.
Să-l culeagă, rău îi pare,
De aceea se gândeşte: M-a învăţat să gânguresc,
Dacă-l lasă, atunci oare, Să spun mama, să zâmbesc,
Mamei ce-i mai dăruieşti? M-a învăţat apoi, prin casă
Primii paşi până la masă.
De pe gard o păsărică
Ciripind zice aşa: M-a învăţat ca să nu mint,
Ghiocelul, fată mică, M-a învăţat să nu m-alint.
E pentru măicuţa ta. Să nu ştiu ce este frica,
Mi-a spus mie primăvara, Toate m-a-nvăţat mămica.
Când l-a semănat aici,
Că vor creşte-n toată ţara Mamă bună, mamă dragă,
Ghiocei pentru mămici. Te-aş iubi o viaţă-ntreagă.
Măriuca, bucuroasă, Pentru tot ce ai făcut,
Din zăpadă îl ridică Pentu că tu m-ai crescut.
Şi-l aduce iute-acasă:
- Iată darul meu, mămică!

Mamei

Mama-i cântec Vezi, mămica mea cea bună,


Paulina Popa Tare mult aş vrea să-ţi scriu
Dar sunt mică şi nu ştiu...
Mama-i cântec, Pentru mine, blândul soare
Mama-i soare, Îţi trimite o scrisoare,
Mama-i dulce alinare. Caci pe foaia de caiet,
Uite-a coborât încet,
Mama-i zâmbet, Cu miez galben şi fierbinte.
Mama-i vis Ştiu să desenez cuvinte
Mama-i floare de cais. Fără să mă iscălesc...
Soare-nseamnă “Te iubesc”.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.

Mama-i toate
Câte sunt,
E iubire pe pământ.
Primăvara Mama este tot ce-i bun,
Elena Dragoş Mama-i versul lăcrimând,
Mama-i flacără arzând;
Sub fereastra casei mele Orişiunde, orişicând.
Vin şi trec atâţia paşi
Dar eu ştiu când vine mama
Mersul ei e mai gingaş.
Noi şi mama
Când îi sună glasul dulce, C. Munteanu
Eu un cântec îl socot
Când mă strânge-n braţe mama Vremea-i caldă şi frumoasă.
Eu mă fac micuţ de tot. Mama rânduieşte-n casă.
Haine, covorase, pături,
Cerul e senin de parcă-i Scutură şi pune-alături.
Floare de nu-mă-uita. Mai sunt multe de făcut
Primăvara-i mai frumoasă Şi-uite, ziua a trecut!
Când zâmbeşte mama mea. I-am zis mamei: „Ce-a rămas
Dac-ai vrea, n-ar trece-un ceas
Şi-mpreună cu Vlăducu
E ziua ta Am sfârşi îndată lucru.
Elena Dragoş Ce, tot numai tu şi tu_
Suntem mari şi noi de-acu!”
E ziua ta măicuţă,
Te-aşteaptă flori pe masă,
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă
Când ai să vii acasă.
De ziua mamei
Am să-ţi sărut obrajii Elena Farago
La piept când mă vei ţine
Şi mâinile ce nu au Eu nu sunt destul de mare
Odihnă pentru mine. Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Mama este tot ce-i bun Ca să-ţi dau un dar.
Paulina Popa
Dar îţi dau o sărutare,
Mama e un cântec vesel, Ici, pe obrăjor,
E iubirea-n zori de zi, Şi pe mâna asta care
Mama-i cântecul culorii, Mă-ngrijeşte-n fiecare
Florile de pe câmpii. Zi, cu-atâta dor!

Mama-i curcubeu pe ape, Zile lungi şi voie bună


E sărut de suflet sfânt, Îţi doresc eu mult,
Mama-i îngerul de-aproape, Şi mă rog de flori să-ţi spună
Fericirea pe pământ. Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!
E ziua ta Dar pe tine nu-ndrăznesc
Nu ştiu dacă m-ai iertat.
E ziua ta mămica mea cea bună,
Dac-aş putea ţi-aş prinde în cunună
Toţi trandafirii zărilor uşori
Şi cântecele ca pe nişte flori. Mama
Şi razele de soare şi de lună…
Pe toate ţi le-aş prinde în cunună. E ziua ta azi, mamă
Dar până cresc, nu pot oricât aş vrea Şi-aproape, lângă tine
Decât să te sărut, măicuţa mea! Un gând duios te cheamă
Ca să-ţi urez de bine.

Dar gândul meu fierbinte


Darul meu Se stinge, nu ştiu cum
Şi nu găsesc cuvinte
Sunt mic, măicuţă dragă Să-ţi mai urez acum.
Dar tare te iubesc
Încât întreg pământul In schimb îţi dau o floare
Aş vrea sa-ţi dăruiesc. Şi-n locul meu aş vrea
Cu-aceeaşi nerăbdare
Dar vezi, măicuţă dragă Să-ţi glăsuiască ea.
Eu sunt aşa de mic
Pământul este mare Tăcerea s-o străbată
Şi nu pot sa-l ridic. Şi glasul ei s-ascult.
Să-ţi spună înc-odată
Dar din întreg pământul Cât te iubesc de mult.
Cât ochii îl cuprind
O floare am cules cu drag
Şi astăzi ţi-o întind.
Mama

Când intră mama în odaie


Iartă-mă În ochii ei sunt numai eu
Şi-i simt a inimii văpaie
Mamă dragă, ştiu că azi Cum bate cald în pieptul meu.
Tare rău te-am supărat.
Lacrimile de pe obraz Când iese mama din odaie
În ascuns ţi le-ai uscat. Se face-n jur urât şi frig.
Mi-e dor de dulcea ei văpaie
Astăzi este ziua ta Şi-o strig să vină iar, o strig!
Ce să fac ca să mă ierţi?
Stai cu ochii în pământ
Şi nu vrei ca să mă cerţi.

Florile ce ţi le dau
Rând pe rând le-am sărutat
Rugăminte
O să fiu cea mai cuminte
Mamă dragă, te iubesc Geta Nistor-Stanciu
Nu mă bate când greşesc Sunt o fată mititică
Eu sunt mic, neastâmpărat Şi-o iubesc pe-a mea mămică.
Nu-mi dau seama de ce fac. Şi pe tati îl iubesc
Şi frumos eu vreau să cresc.
Ia, adu-ţi tu bine-aminte
Parcă tu erai cuminte? Mami, azi e ziua ta!
Câte pozne ai făcut Ghiocei în dar ţi-oi da.
Mama ta nu te-a bătut. Obrazul de mi-l săruţi
Şi-ochişorii mei micuţi!

Să primeşti, mămica mea,


8 Martie Darul meu de ziua ta!
Veronica Porumbacu Şi-o să fiu cea mai cuminte –
De-asta să-ţi aduci aminte!
S-au aprins în noapte stele.
Ce aproape sunt de ele!
Cea mai frumoasă
Numai să întind o mână
Şi-una-n palm-o să-mi rămână. Mamă dragă şi iubită,
Primăvara-i ziua ta.
Mamă, vrei de ziua ta Tu mereu eşti lângă mine,
Să-ţi aduc în dar o stea? La nevoie, mama mea!

Îţi doresc doar zile bune,


Tot ce-i mai frumos pe lume,
Printre pete de zăpadă Tu eşti cea mai bună mamă,
Geta Nistor – Stanciu Lângă tine nu am teamă.

Printre pete de zăpadă


Am zărit un ghiocel. Pentru mama
Vin copiii să îl vadă –
Parcă e un clopoţel. Sunt atât de fericită
Că mămica mea iubită
M-am gândit să-l dăruiesc A venit azi la serbare
Mamei, că tare-o iubesc. Să asculte o urare.
Dar mai caut ici, prin nea, 8 Martie! E ziua ta
Fir plăpând de viorea – O floare-ţi dau măicuţa mea.
E pentru bunica mea. Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar.
Eu vă cer acum iertare Sunt visele ce port în gând
De n-am fost ascultător Că voi fi mare în curând
Dar voi creşte! Veţi vedea Şi ascultător voi fi mereu
Ce mai fată veţi avea! Mamico, ăsta-i darul meu.
Ziua ta
Măicuţei mele
Pentru ziua ta, mămico,
Ţi-am adus un ghiocel. Eu ştiu că tu trudeşti
Cât de mic îl vezi, cuprinde Din suflet să mă creşti
Toată primăvara-n el. Şi ştiu că-n visul tău
Dar tu dragostea s-o simţi Sunt eu şi numai eu.
Cum în inimioară creşti
Lângă ghiocel, te rog, De aceea astăzi, mamă,
Şi-un sărut, acum primeşti. Eu braţele-ţi întind,
Căci vreau pe sub năframă
Tot gâtul să-ţi cuprind.

De ziua mamei Să-l strâng cât pot de tare,


Victor Tulbure Şi-n calda-mi sărutare,
Să simţi cât te iubesc
Abia s-arată pâlcuri de cocori... Promit, măicuţă dragă,
Nici n-a-nflorit grădina noastră încă Că n-am să mai greşesc!
Dar ghioceii, albi, de sub ninsori,
I-am adunat cu dragoste adâncă.
De ziua mamei
Şi ţi-i aduc în dar, de ziua ta.
Neînsemnat, buchetul meu e, poate, O, ce blondă şi frumoasă
Da-ntrânsul vei citi simţirea mea E mămica mea!
Şi gândurile cele mai curate. Ciocârlii aş vrea să cânte
Azi în geam la ea.

Iar eu voi veni c-o floare


Mama Să i-o dau în dar
Grigore Vieru Să-i spun că-ale ei poveţe
Nu sunt în zadar.
Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă, Hărnicuţă şi cuminte
Melcul, iedul, ursulică, Mă silesc să fiu
Puiul cel de rândunică. Mândră de fetiţa ei
Vreau mereu s-o ştiu.
Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă.
Mamei Mama

Mamă, eşti pe lume, Mamă azi lumina-i moale


Tot ce-i mai frumos. Ca privirea dumitale.
Ochii tăi sunt limpezi Vântul mă mângâie blând,
Glasul ţi-i duios. Parcă ţi-a citit în gând

Dragostea ta mare Un scatiu ce nici nu este


Mie-mi este scut Vrea să-mi spună o poveste,
Mamă, ia-mă-n braţe Da-i uituc, nepriceputul,
Vreau să te sărut. Ştie numai începutul...

Pe motan aşa cuminte


Nu-l ştiu eu de când ţin minte!
Mama Chiar şi mândrul de căţel
S-a mai potolit niţel.
Soare, azi e ziua mamei.
Mai frumos să străluceşti Numai soarele, vezi nu-i...
Şi din cerul cel albastru Stă ascuns după gutui,
Pe toţi norii să-i goneşti. Şi de-acolo o să iasă
Numai când vii tu acasă.
Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândră dintre toate
Pentru dragostea ei mare Mama
Şi nespusa-i bunătate.
De la primul pas al tău
Te păzeşte de ce-i rău
Te iubeşte şi te ceartă
Fluturaşul Te învaţă şi te iartă.

Fluturaş micuţ şi drag Şi din calendar cad file,


Du-te la măicuţa-n prag O-nţelegi mai mult copile,
Şi-i şopteşte-ncetişor O priveşti în ochii limpezi
Că mi-e dragă şi-o ador. Şi-n oglina lor tresari.
Să-ţi vezi chipu-n ochi de mamă,
O ador şi-am s-o ascult Ştii, copile, ce înseamnă?
C-o iubesc nespus de mult
Şi-i urez zile senine
Că munceşte pentru mine.
Mamei

De dragul tău pământul


De ghocei e plin
Şi vin cocori în zare Mamei mele-i desenez
Şi cerul e senin. Geta Nistor – Stanciu

Şi-ntâiul fir de iarbă Eu sunt mic, dar sunt deştept.


Ţi-a încolţit în prag Am destui ani să aştept
Şi-nmugureşte pomul Ca să-nvăţ să fiu cuminte,
Să-ţi fie ţie drag. Să nu plâng de-mi cade-un dinte.

Învaţă-mă ce-i bine, Dar tot ştiu la vârsta mea


Fereşte-mă de rău, Că astăzi e ziua ta!
Căci am venit pe lume, Cu mânuţa asta mică,
Tu ştii de dragul tău! Desenez o floricică

Şi ţi-o dau, ca să ţii minte


Ziua mamei Că-s un băieţel cuminte.
Tu mă creşti cum se cuvine
Azi, de ziua mamei mele Şi-o să te mândreşti cu mine!
Am cules cinci viorele
Şi cu-o aţă, pe genunchi
Le-am legat într-un mănunchi.

Mângâindu-l în tot felul,


Mama duce bucheţelul
Drept la buze şi zâmbind
Pupă florile pe rând.

Şi de fiecare floare
Mi-a dat câte-o sărutare
Şi mi-a spus: „fecior viteaz”
Şi-avea lacrimi pe obraz.