Sunteți pe pagina 1din 7

CÂNTEC PENTRU MAMA

de George Coşbuc
De dragul tău pământul
A venit un lup din crâng De ghiocei e plin.
Şi-alerga prin sat să fure Şi vin cocori din zare
Şi să ducă în pădure Şi cerul e senin.
Pe copiii care plâng.
Învaţă-mă ce-i bine,
Şi-a venit la noi la poartă Fereşte-mă de rău,
Şi-am ieşit eu c-o nuia: Iar eu voi creşte vrednic
"Hai la maica să te joace"- Şi bun, de dragul tău.
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea. OCHII MAMEI

Ieri, pe drum un om sărac Sus pe cer sunt multe stele,


Întreba pe la vecine: Pe pământ sunt floricele,
"-Poartă-se copiii bine? Dar nici una dintre ele
Dacă nu, să-i vâr în sac!" Nu-s ca ochii mamei mele!

Şi-a venit la noi la poartă


Şi-am ieşit eu şi i-am spus: MĂMICA MEA
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace! De câte ori sunt trist, ea vine
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face! Cu mâinile de catifea
Du-te, du-te!" Şi s-a dus. Şi prin cuvinte calde, line
S-apropie de fruntea mea.
Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare, Îmi spune cântece şi glume
Cumpăra copii pe care Şi inima deodată-mi creşte,
Nu-i iubeşte mama lor. Căci toată negura din lume
Dispare când zâmbeşte.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat: Îmi povesteşte o-ntâmplare
-"N-ai nici tu, nici împăratul Sau poate o poveste veche.
Bani să-mi cumpere băiatul! Asemănare mama n-are,
Pleacă-n sat că-i mare satul, Căci mama e fără pereche.
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.
Atunci când vine primăvara,
Cu visul şi candoarea ei,
MAMĂ DRAGĂ Eu voi culege pentru mama
Din iarbă, primii ghiocei.
Mamă dragă, ce-aş putea
Să-ţi urez de ziua ta?
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate,
Pace şi zile senine,
Să mă poţi creşte pe mine.
MĂMICA MEA Aş vrea să-i dau o floare,
Să semene cu ea,
De ziua ta mămico, Dar nici-o floare-n lume
Eu m-aş urca în cer, Nu e ca mama mea.
Să iau o stea,
Să ţi-o dau cadou
De ziua ta. DE ZIUA TA

Dar, acele stele ar apune, De ziua ta


Aşa că m-aş transforma Eu îţi ofer un buchet.
Într-o floare de nu mă uita, De ziua ta,
Dar şi ea s-ar ofili. Pentru că dragostea
Nu are limită
Aşa că nu te supăra, În inima mea.
Eu îţi dau un pupic
Din partea mea, Orice aş zice,
Care va rămâne veşnic Orice aş face,
In inima ta! Ori de câte ori te-aş supăra,
Eu tot te iubesc,
Măicuţa mea.
MAMEI
Acum, 8 Martie a venit
Pentru ziua ta mămico, Şi-n dar, de ziua ta,
Ţi-am cules un ghiocel. Îţi ofer toată dragostea
Cât de mic îl vezi, cuprinde Din inima mea.
Toată primăvara-n el. LA MULŢI ANI, măicuţa mea!

Dar ca dragostea s-o simţi,


Cum în inimioară-mi creşte, DE ZIUA MAMEI
Lângă ghiocel, te rog,
Un sărut acum primeşte. Azi e ziua ta, mămico!
Ce să-ţi iau eu că sunt mică?
Din mânuţa mea, o floare,
DE ZIUA MAMEI Pe obraz, o sărutare!

E ziua mamei mele


Şi totu-i plin de flori, DE ZIUA MAMEI
Îi simt aici prezenţa
Ca de atâtea ori. Mamă buna ce-aş putea
Să-ţi ofer de ziua ta?
Suavă ca un ghiocel, Bucurie, sănătate,
Obrajii de lalea, Mult noroc şi spor în toate.
Parfumul ei de trandafir,
Aşa e mama mea.
DE ZIUA MAMEI
Te iubesc, măicuţa mea,
Pentru tot ce-mi dăruieşti. Stele sunt pe cer o mie,
Te iubesc, măicuţa mea, Printre ele una,
Aşa cum eşti.
Stele cât de multe fie, Iar din stele îţi voi face
MAMA e doar una! Brăţări, coliere şi cercei.
MAMA MEA

Mamă, azi e zi de sărbătoare, BUCHETUL


A dulcelui tău nume!
Ce-aş putea să-ţi dau eu oare Am un buchet,
Pentru aceasta sărbătoare? Dar nu e complet.
O floare lipseşte,
Iată, mamă dragă, MAMA se numeşte.
Un sărut şi-o floare,
Ce cuprind
Dragostea mea toată! FIECARE PUI

Fiecare pui
MAMA MEA Are mama lui.
Şi eu tot aşa
Mama mea mult mă iubeşte, Am mămica mea.
Ea mereu mă ocroteşte.
De Isus ea mă-nvaţă Am o păpuşică,
Şi îmi dă bună povaţă. Uite-aşa de mică
Şi-o-grijesc mereu,
Ochii ei sunt un tezaur, Că-i sunt mamă eu.
Părul ei e de aur,
Eşti frumoasă aşa cum eşti
Şi pe mine mă iubeşti. E ZIUA TA
De E. Dragoş

MAMA MEA E ziua ta, măicuţă.


Te-aşteaptă flori pe masă
Mama mea e mamă bună, Şi-un dar micuţ te-aşteaptă,
Mă învaţă să ştiu de toate, Când vei veni acasă.
O iubesc nespus de mult,
"Mama" e cuvântul sfânt! Am să-ţi sărut obrajii,
La piept când mă vei ine
Şi mâinile ce nu au
MAMĂ DRAGĂ Odihnă pentru mine.

Mama dragă, te iubesc E ZIUA TA


Şi cu drag eu te-ngrijesc.
Lângă tine aş vrea să fiu eu E ziua ta,
La bine şi la greu. Măicuţa mea cea bună!
Dac-aş putea,
Mamă dragă, eşti un înger Ţi-aş prinde în cunună
Coborât din cer. Toţi trandafirii zărilor uşori
Tu pe mine m-ai născut Şi cântecele ca pe nişte flori.
Eşti îngeraşul meu. Şi razele de soare şi de lună,
Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.
Pentru tine, dragă mamă, Dar până cresc, nu pot,
Aş rupe luna din cer, Oricât aş vrea, decât
Să te sărut, Primăvara-i mai frumoasă
Măicuţa mea! Când zâmbeşte mama mea.

E ZIUA TA DE ZIUA MAMEI

E ziua ta, măicuţă, Toată grupa mijlocie


Te aşteaptă flori pe masă Freamătă de bucurie.
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă De vreo lună şi mai bine,
Când ai să vii acasă. Toţi se-ntrec culori să-mbine.

Am să-ţi sărut obrajii, Desenează fiecare:


La piept când mă vei ţine Păsări, fluturi, case-n soare,
Şi mâinile ce n-au O grădină, o cărare,
Odihnă pentru mine. Un vapor plutind pe mare.

Pregătim din toate cele,


MAMEI Fel de fel de floricele,
De E. Dragoş Pălării şi maşinuţe,
Case, garduri şi căsuţe.
De dragul tău, pământul
De ghiocei e plin Iar când ziua mamei vine,
Şi vin cocori din zare Va fi mare sărbătoare!
Şi cerul e senin. Noi, cu frunţile senine,
Vom cânta, vom recita
Şi-ntâiul fir de iarbă Şi frumos noi vom dansa,
A răsărit în prag Fericiţi că fiecare
Şi-nmugureşte pomul, Daruri pentru mama are
Să-ţi fie ţie drag. Şi frumoase şi curate,
Cu aceste mâini lucrate.
Învaţă-mă ce-i bine,
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednic DE ZIUA MAMEI
Şi bun, de dragul tău. De E. Farago

Eu nu sunt destul de mare


PRIMĂVARA Ca să pot să-nvăţ măcar,
De E. Dragoş De pe carte, o urare
Şi nu sunt destul de mare
Sub fereastra casei mele Ca să-ţi dau un dar.
Vin şi trec atâţia paşi,
Dar eu ştiu când trece mama, Dar îţi dau o sărutare
Mersul ei e mai gingaş. Ici, pe obrăjor
Când îi sună glasul dulce, Şi pe mâna asta care
Eu un cântec îl socot. Mă-ngrijeşte-n fiecare
Când mă strânge-n braţe mama, Zi, cu atâta dor!
Eu mă fac micuţ de tot.

Cerul e senin de parcă-i DAR PENTRU MAMA


Floare de nu mă uita,
Mamă, azi de ziua ta, Să zic mama, să zâmbesc.
Multe daruri eu ţi-aş da. M-a-nvăţat apoi prin casă,
Dar sunt mic Primii paşi până la masă.
Şi n-am nimic,
M-a-nvăţat să nu m-alint,
Doar un cântec pe o strună M-a învăţat să nu mint,
Ţi-am compus măicuţă bună. Să nu ştiu ce este frica,
Şi aş vrea să ştii Toate m-a-nvăţat mămica.
Că struna-i inima mea.
Mamă bună, mamă dragă,
Te-oi iubi o viaţă-ntreagă
MAMA Pentru tot ce ai făcut,
De Grigore Vieru Pentru că tu m-ai crescut!

Floricică, dulce poamă,


Toată lumea are mamă. MAMA
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică. Mama mă găteşte,
Îmi pune fundiţă,
Fuge noaptea şi dispare, Cu mine porneşte
La tot puiul bine-i pare Către grădiniţă.
Că din nou e dimineaţă Şi m-aşteaptă-n prag,
Şi-şi vede mama la faţă. Mereu zâmbitoare,
Privindu-mă cu drag
Ca pe mândrul soare.
DE ZIUA MAMEI

Sunt mic, măicuţă dragă, MAMA


Dar tare te iubesc,
Încât întreg pământul De la primul pas al tău
Aş vrea să-ţi dăruiesc. Te păzeşte de ce-i rău.
Te iubeşte si te ceartă,
Dar vezi, măicuţă scumpă, Te învaţă şi te iartă!
Eu sunt atât de mic,
Pământul este mare
Şi nu pot să-l ridic. MAMEI STEAUA FERMECATĂ

Dar din întreg pământul, Stele, stele, stele,


Cât ochii îl cuprind, Vă văd prin ochii mamei mele.
O floare am cules, Împletiţi din raza voastră
Cu drag eu ţi-o întind. Cea mai frumoasă rază albastră.

MAMA O stea albastră, aurie,


Dar fermecată ea să fie,
M-a crescut mama în poală Pe care voi să mi-o daţi mie.
De la leagăn pân’ la şcoală.
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul Iar luna care mă priveşte,
Mi-a vegheat somnul şi gândul. Probabil că mă pizmuieşte,
Că-n loc să o doresc pe ea,
M-a-nvăţat să gânguresc, Doresc o fermecată stea
Ca dar pentru măicuţa mea.
SCRISOARE CĂTRE MAMA

MAMEI Vezi, mămica mea cea bună,


De E. Dragoş Tare multe-aş vrea să-ţi scriu,
Dar sunt mică şi nu ştiu.
Mamă, eşti pe lume Pentru mine, blândul soare,
Tot ce-i mai frumos. Iţi trimite o scrisoare.
Ochii tăi sunt limpezi,
Glasul ţi-e duios. Căci pe foaia din caiet
Uite, a coborât încet
Dragostea ta mare Un miez galben şi fierbinte.
Mie-mi este scut. Ştiu să desenez cuminte,
Mamă, ia-mă-n braţe, Fără să mă iscălesc,
Vreau să te sărut! Soare-nseamnă: „te iubesc”.

DRAGOSTE DE MAMĂ FLOARE PENTRU MAMA

Frumoase-s florile-n câmpii, Alb cu roşu fac o floare,


Frumoase-s stelele-aurii, Cea mai mândră dintre flori.
Frumos e soarele-n asfinţit, Azi o prind la pieptul mamei,
Frumoasă-i bogăţia toată, Mândra floare-un mărţişor.
Frumoasă-i piatra nestemată,
Frumos e tot în astă lume, Fii mămico sănătoasă,
Frumos, frumos cu-n singur nume. Că frumoasă eşti mereu.
Lângă inima ta bună,
Dar orice-am spune, c-un cuvânt, Poartă mărţişorul meu.
Nu-i mai frumos pe-acest pământ
Decât şoptind frumos aşa:
Măicuţa mea, măicuţa mea. MAMA

Dumnezeu a creat o mamă minunată,


MAMA O mamă care nu îmbătrâneşte niciodată;
I-a făcut zâmbetul din raze de soare,
Nu-i copil în lumea-ntreagă Şi i-a modelat inima din aur pur;
Care astfel să nu spună: În ochii ei a pus stele strălucitoare,
”Mama mea e cea mai bună, Iar în obraji trandafiri roşii;
Mama mea e cea mai dragă!” Dumnezeu a creat o mamă minunată,
Şi mi-a dat această minune mie!
Spun la fel iedul, mierliţa,
Orice pui ce vieţuieşte
Şi cu-atât mai mult fireşte,
Spun băiatul şi fetiţa.

Spun şi eu măicuţei mele


Si voi spune totdeauna:
”Mamă, tu eşti numai una,
Cum sunt soarele şi luna!”
CEA MAI SCUMPĂ DE PE LUME
de Nichita Stănescu Ba prind nasturi la hăinuţă,
Ba te miri ce mai adună
Spune-mi care mamă-anume Şi tot ele ne frământă
Cea mai scumpă e pe lume? Covrigei şi pâine bună!

Puii toţi au zis de pasări,


Zarzării au zis de zarzări, BUNICA
Peştişorii, de peştoaică,
Ursuleţii, de ursoaică, Bunico-n ochii tăi senini,
Şerpişorii, de şerpoaică, De unde ard adânci lumini?
Tigrişorii, de tigroaică.
Şi părul tău de ce-i aşa
Mânjii toţi au zis de iepe, Curat ca fulgii albi de nea?
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toţi au zis de nucă, De ce când umbli te apleci
Cucii toţi au zis de cucă, Să vezi cum calci, pe unde treci?
Toţi pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mămică. Bunico dragă, cât aş vrea
Să fii tu nepoţica mea!
Orice mamă e anume,
Cea mai scumpă de pe lume! Să-ţi spun poveşti, să-ţi dau mâncare,
Să-ţi spun cât te iubesc de tare!

DE DRAGUL TĂU
EDUCATOAREA
De dragul tău bunica
O clipă-n loc n-ar sta Draga mea educatoare,
Şi toată ziulica Parcă-i sora mea cea mare.
Veghează viaţa ta. Ştie jocurile toate!
Mâinile ei fermecate
Când zburzi şi râzi în soare Urcă turnuri şi palate.
Şi-o clipă astâmpăr n-ai, Cine ştie-o poezie?
O, câtă teamă are
Şi câte griji îi dai!
Ia lipici şi ia hârtie,
Când vine să te culce – Gata altă jucărie!
(De joacă-ai ostenit), Chiar şi foarfecele mare,
Ea te adoarme dulce Are-n mâna ei răbdare,
C-un basm abia şoptit. Ea e ziua mea cu soare.

MÂINILE BUNICUŢEI

Bunicuţa, hărnicuţa,
Are mâinile-ncreţite,
Dar cât ţine săptămâna,
Nu le vezi că-s obosite!

S-ar putea să vă placă și