1

MAMEI, CU IUBIRE !
Colaj de cântece şi versuri pentru ziua de 8 Martie
Grupa mică
Decor : în fundal coşuleţe cu ghiocei, viorele, multǎ verdeaţǎ.

Toţi copiii: Bine-aţi venit, la serbarea noastrǎ!

- Mǎrţişor, mǎrţişor,
Iatǎ-l a sosit!
Mǎrţişor, mǎrţişor,
Bine-ai venit!
Şi cei mari şi cei mici,
Îl primim voioşi,
Mamei când îl dǎruim,
Suntem bucuroşi.

- Suie zvon de primǎvarǎ,

S-a-mbrǎcat grǎdina iarǎ,
Cu luminǎ şi culoare,
Martie-îi în sǎrbǎtoare!

Şi prima rază de soare,

Îi aduce-ncântǎtoare,
Mamei, primul ghiocel
Şi iubirea mea cu el!

- Hai vino, primǎvarǎ,

Prea frumoasǎ şi spinţarǎ,
Câmpul şi florile zglobii,
Numai tu le poţi trezi!

Vino iute, primǎvarǎ,

Pomii-n floare-i înfǎşoarǎ ,
În a razelor chemare,
Înalţǎ cântec de izvoare.
Cântec :
Vine primǎvara pe dealuri şi câmpii,
Sunǎ toatǎ ţara, de cântece zglobii,
Lumea toatǎ e a mea,
Ah, ce bucurie !
Primǎvarǎ timp dorit, bine-ai venit !
Vine primǎvara cu cântece şi flori,
Se îmbracǎ ţara în strai de sǎrbǎtori,
Hai, copii, sǎ adunǎm, multe floricele,
Mamei noastre sǎ le dǎm, de ziua ei !

Fir de iarbǎ, fir de soare

Fir plǎpând de ghiocel
Şi-n vǎzduh un gândǎcel,
Care-nvaţǎ lin sǎ zboare.
2

Iar în zarea larg albastrǎ,

Uite-un şir de cǎlǎtori,
Sunt prietenii cocori,
Ce se-ntorc în ţara noastrǎ.
Cer albastru strǎluceşte
Rândunica ciripeşte,
Iar un fluture mirat,
Pe un ied l-a-ntrebat:
- Ce-i atâta zor, pe-afarǎ ?
- Cum, nu ştii? E primǎvarǎ!
Cântec :
1. Haideţi afarǎ
Zǎpada s-a topit,
Şi ghiocelul
Vesel s-a trezit.
1. Mic şi mare,
Pe-afarǎ alergǎm,
Cu mingea noastrǎ,
Aşa noi ne jucǎm.
2. Ia, ţie, dǎ-mi-o mie,
Uite, uite-aşa,
Ţine, copile, vesel,
N-o scǎpa !
4. Minge, tu minge,
De ce mǎ pǎcǎleşti ?
Întoarsǎ la mine,
Tu nasul mi-l striveşti.

- Crângul s-a umplut de floare,

Primǎvara-i pe vâlcea,
Sub albastru cer de soare,
Vine, mamǎ, ziua ta.

- Şi grǎdina ştie oare,

Sǎ priveascǎ-n calendar,
A-nflorit cu nerǎbdare,
Mamei sǎ îi fie dar.
Înflorind cu voie bunǎ,
Ghioceii s-au ivit,
Pentru ziua ei sǎ-i spunǎ,
- Mamǎ dragǎ, bun gǎsit!

S-au aprins în noapte stele,

Ce aproape sunt de ele,
Numai sǎ întind o mânǎ,
Una-n palmǎ sǎ-mi rǎmânǎ,
- Mamǎ, vrei de ziua ta
Sǎ-ţi aduc în dar o stea?
3

- Pentru tine am cules,

Mama mea, narcise,
Pentru tine am ales,
Un buchet de vise,
Pentru tine, ghiocei
Pace şi-mplinire,
Inima-i iubirea ei
Plinǎ de simţire.

- Ţi-am adus o albǎstrea,

Din grǎdina noastrǎ,
Mamǎ, azi de ziua ta,
S-o aşezi în glastrǎ.
Am scris în petala ei
Cu versuri de soare
Cu luminǎ şi scântei
Dragostea mea mare.

- Sub fereastra casei noastre

Vin şi trec atâţia paşi,
Dar eu ştiu când trece mama
Mersul ei e mai gingaş.

Când îi sunǎ glasul dulce

Eu un cântec îl socot
Când mǎ strânge-n braţe, mama
Eu mǎ fac micǎ de tot.

Cerul e senin, de parcǎ-i

Floare de nu-mǎ-uita,
Primǎvara-i mai frumoasǎ,
Când zâmbeşte mama mea !

Doamne, pentru mama mea,

Te-aş ruga din cer înalt,
Sǎ cobori iubirea ta,
Peste adâncul ei oftat.
Sǎ-i aduci zile cu soare,
Albe zǎri trandafirii,
Pentru dragostea ei mare,
Dǎruieşte-i bucurii.

Mi-a spus doamna educatoare,

Cǎ mâine-i ziua ta, mǎmicǎ,
Şi-am căutat pe câmp şi prin grǎdinǎ,
Dar n-am gǎsit o floricicǎ.
4

Ieşise de sub bulgǎri, de sub frunze,

O floare cu petale ca de nea,
Un ghiocel zâmbind a primǎvarǎ,
Cu drag ţi-l dǎruiesc, mǎmica mea !

Cântec:
Floricicǎ de şes, floare, floricea,
Cu mult drag eu te-am ales, floare, floricea,
Ai petale albǎstrui, floare, floricea,
Mamei te voi dǎrui, floare, floricea.

Şi sǎ-i spui c-am s-o ascult, floare, floricea,

C-o iubesc aşa de mult, floare, floricea,
Sǎ-i şopteşti încetişor, floare, floricea,
Cǎ-i urez la toate spor, floare, floricea.

Azi , fetiţa, în grǎdinǎ,

A gǎsit un ghiocel,
Cu petale de luminǎ
Şi cu trupul subţirel.
Sǎ-l culeagǎ, rǎu îi pare,
De aceea se gândeşte,
Dacǎ-l lasǎ, atunci oare,
Mamei ce-i mai dǎruieşte?

De pe gard o pǎsǎricǎ,
Ciripind îi zice aşa:
- Ghiocelul, fatǎ micǎ,
E pentru mǎmica ta,
Mi-a spus mie, primǎvara,
Când l-a semǎnat aici,
Cǎ vor creşte-n toatǎ ţara
Ghioceii pentru mǎmici.
Şi fetiţa, bucuroasǎ,
Din zǎpadǎ îl ridicǎ
Şi îl duce iute-acasǎ
- Iatǎ, darul meu, mǎmicǎ!

Nu-i copil în lumea-ntreagǎ,

Care astǎzi sǎ nu spunǎ:
“Mama mea e cea mai bunǎ,
Mama mea e cea mai dragǎ!”
Spun la fel, iedul, mierliţa,
Orice pui ce vieţuieşte…
Şi cu atât mai mult, fireşte,
Spun bǎiatul şi fetiţa.
Spun şi eu mǎicuţei mele
Şi voi spune totdeauna,
5

“Mamǎ, tu eşti numai una,

Cum e luna între stele.”

“De-a mama”

Eu cu drag pǎpuşa-mi spǎl,

Cu şampon din flori de varǎ,
Dac-o trag un pic de pǎr,
O sǎrut şi râde iarǎ.
Supǎ , musai, sǎ mǎnânce
Şi legume, carne, sos,
Cine ascultǎ de mǎmica,
Creşte mare şi frumos.
Noi dormim la prânz şi seara,
Amândouǎ, c-o iubesc
Zic, cǎ-s mama ei şi-i place,
Când îi cânt şi îngrijesc.
Ca mǎmica me, desigur, nu pot fi
Doar spun cǎ sunt
Mama-i cea mai minunatǎ
Şi mai bunǎ pe pǎmǎnt.

- Lasǎ-mǎ s-ajut şi eu,

Mamǎ dragǎ, nu e greu,
Dupǎ ce-am dereticat,
Am sǎ curǎţ zarzavat.
Uite-mǎ cum rad uşor,
Dulcii morcovi roşiori,
Pǎtrunjelul tot aşa,
Tai pe urmǎ ţelina,
Ceapa, însǎ, ce necaz,
Usturǎ la ochi şi nas,
Ba mǎ face chiar sǎ plâng,
Şi eu strâng din ochi şi strâng.

Cântec:
Mama noastrǎ-i ţesǎtoare, tra, la, la
Pleacǎ-n zori devreme tare
Anicuţa şi cu mine
Rǎmânem mici gospodine.

Mǎturǎm cǎsuţa toata

Si în curte şi la poartǎ
Eu spǎl vase, tu, Anica?
- Cos la fel ca şi mǎmica!

Noi gǎtim urzici tocate

Chifteluţe marinate
Când mǎmica vine acasǎ
- Hai, mǎmico, hai la masǎ !
6

Am cinci ani de dimineaţǎ,

Mamei o surprizǎ-i fac,
M-am spǎlat pe ochi, pe faţǎ
Şi tot singur mǎ îmbrac.

Cu fereastra-n lǎturi datǎ,

Fac gimnasticǎ voios,
Vrǎbiuţa-i încântatǎ:
,, Foarte bine, Fǎt-Frumos !”

Aşternutul scutur bine,

Şi-mi fac patul tot aşa,
Şterg şi praful. Cine vine ?
- Mama şi bunica mea !
- Ia te uitǎ, ce vǎd oare,
Zice mama, n-am ştiut,
Bǎieţelul meu e mare
Şi ce harnic s-a fǎcut !

Tata i-a adus alese narcise,

Noi cei mici, un pumn de ghiocei
Şi cu ochii plini numai de vise,
Stǎm la geam privind cǎtre alei.

Sunǎ soneria la intrare,

Prevestind o zi de bucurii,
Şi în prag cu chipul numai soare,
Iat-o pe mǎmica-ntre copii.

Bunico-n ochii tǎi senini,

De unde ard adânci lumini,
Şi pǎrul tǎu de ce-i aşa,
Curat ca fulgii albi de nea ?

Bunico dragǎ, cât aş vrea,

Sǎ fii tu nepoţica mea!
Poveşti sǎ-ţi spun, sǎ-ţi dau mâncare
Sǎ simţi cât te iubesc de tare.

E ziua ta, mǎicuţǎ,

Te-aşteaptă flori pe masǎ
Şi-un dar micuţ te-aşteaptǎ,
Când vei veni acasǎ.
Am sǎ-ţi sǎrut obrajii,
La piept când mǎ vei ţine
Şi mâinile ce nu au,
Odihnǎ pentru mine.
7

Cu şorţ ales, legat de brâu,

Gospodinǎ sunt şi ştiu,
Cum se face o-ngheţatǎ
Sau un tort de ciocolatǎ!
Aprind focul, scutur patul,
Mǎ ocup şi cu spǎlatul,
Cos rochiţe la pǎpuşi,
curǎţ geamuri, şterg şi uşi,
Micǎ-s cât o vrǎbiuţǎ,
Dar ca mama hǎrnicuţǎ !

Toţi copiii:
Mamelor din lumea-ntreagǎ
Noi cu toţii vǎ iubim
Şi-n aceastǎ zi frumoasǎ
Fericire va dorim.

Cântec:
Mulţi ani trǎiascǎ!

În încheiere copiii dansează Valsul florilor.