Cancel Raluca- Bianca Anul I, licență, gr.

351

MIȘCAREA DADA:

DE LA PUNCT DE SCANDAL LA ELEMENT RELAȚIONAL

,, Artiștii ne pot jefuii de liniștea spirituală.

Ne pot amenința confortul, uneori în cel mai direct mod. ”1

Abstract:

În acest eseu voi încerca să surprind modul în care Dadaismul, prin dimensiunea sa
relațională, a unit sub aceeași umbrelă a rebeliunii intelectuale o multitudine de oameni din
diverse pături sociale și a spart pudoarea conformismului artistic. Astfel, ei realizează un
adevărat atac asupra confortului personal, promovând nevoia de independență și
autorealizare în procesul de creație.

Introducere

Supranumită și avangarda în stare pură, Mișcarea Dada a reprezentat pentru secolul XX o

etapă a revoltelor. Sătui de orice canon existent, de orice normă acceptată de-a gata, dar mai
ales de catastrofa umanitară rezultată în urma Primului Război Mondial, dadaiștii fac un
adevărat strigăt pentru o nouă viață. Aruncă în aer întreaga modernitate prin manifestațiile lor
artistice din Europa și SUA, aducând în prim plan libertatea ca instinct, nonconformismul și
spontaneitatea necesare unei societăți aflate încă sub trauma colectivă a războiului.

Teza pe care o voi susține în continuarea lucrării mele este următoarea: dadaismul a reușit să
construiască un nou tip atitudinal în rândul societății moderne referitor la obiectul artistic, iar
prin însăși manifestarea sa violentă, profund ancorată în absurd, a unit la nivel social indivizii
eliminând pasivitatea din calitatea de consumator de artă.

În prima parte a eseului voi prezenta în linii generale principalele concepte și momente ale
fenomenului Dada, prezentare însoțită de diverse comentarii critice relevante, urmând ca în a
doua parte să-mi prezint argumentele în favoarea tezei, iar în final voi trage concluziile acestei
lucrări.

Cuprins teoretic

1Julius despre una dintre primele demonstrații Dada.- A. Julius, Post-față. Fiecare opera de artă este
un delict necomis, în Trangresiuni. Ofensele artei, Editura Vellant, p. 228.
1
Cancel Raluca- Bianca Anul I, licență, gr.351

,, Dada is a new tendency in art. One can tell this from the fact that until now nobody knew
anything about it, and tomorrow everyone in Zurich will be talking about it.” 2

Mișcarea revoluționară care va zdruncina din temelii istoria artei și a literelor se va dezvolta la
Zurich, în 1916. Hugo Ball, Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hans Arp și Richard Hülsenbeck,
fondatorii Mișcării Dada, vor forma celebrul Cabaret Voltaire. Poezii recitate simultan,
expoziții de pictură, sculptură și adevărate performance- uri scandaloase, alimentate de o furie
acerbă, vor fi puse la dispoziția publicului larg pentru extirparea completă a ,,rădăcinilor
războiului”3. și stârnirea unui conflict interior în publicul profund conservator. Primul Manifest
Dadaist îi aparține lui Hugo Ball (1916) și realizează o introducere sumară a ceea ce va urma
să însemne fenomenul DADA: un cuvânt internațional, simplu, ce are un substrat ironic, dar
profund negaționist, un nucleu revoluționar ce se va opune limbajului convențional, normelor
și moralei, o mișcare ce va avea drept ideal subiectivitatea individului și reinterpretarea
procesului creator.4

Cu toate acestea, Tristan Tzara reușește să încapsuleze în mod paradoxal atitudinea dadaistă și
principalele caracteristici ale revoltei artistice în Manifestul Dada din 1918, un text cu
fundament teoretic, cu toate că la un moment dat afirmă că ,, nu recunoaște nici o teorie” 5.
Tzara începe cu explicarea termenului DADA și face o trecere în revistă a celor mai importante
trăsături dadaiste. Printre acestea se numără: nonconformismul acerb, nevoia de noutate în
procesul de creație, refuzul categoric al normelor, contrarietatea utilizată adesea ca instrument
principal alături de scandal, curiozitatea bolnăvicioasă dublată de caracterul spontan al
dadaiștilor, atitudinea antiburgheză și critică a societății, abolirea completă a logicii și
îmbrățișarea absurdului și țipătul permanent al individului pentru LIBERTATE. 6

Tzara ne avertizează deja în acest punct cu privire la viitorul travaliu personal al spectatorului
ce va asista la manifestările Dada: ,, Noi sfâșiem ca un vânt furios rufăria norilor și a
rugăciunilor și pregătim marele spectacol al dezastrului, incendiul, descompunerea. (...) Eu
distrug sertarele creierului și pe acelea ale organizării sociale” 7 . În ceea ce privește natura
plastică a operelor dadaiste se poate observa că procedeul de creație este superior operei în

2 Ball, H. Flight out of time: A Dada diary . Univ of California Press. 1996, p. 220
3 Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Cap.5, Negația Dadaistă, Editura
Meridiane, 1968, p. 140.
4 Ball, H. Flight out of time: A Dada diary . Univ of California Press. 1996, p. 220-221
5
Tzara, T. Manifestul Dada din 1918, în Mario De Micheli, Avangarda artistică a sec XX. Editura
Meridiane, 1968, p.266
6 Ibidem, pp, 264-281
7 Ibidem, p. 268

2
Cancel Raluca- Bianca Anul I, licență, gr.351

sine, interesul principal al dadaiștilor fiind ,, semnificația polemică a procedeului”, obiectul

având un caracter strict provizoriu. 8 În acest sens, consumatorul de artă este forțat să facă un
pas înainte pentru a interpreta o lucrare Dada, întrucât este realizată în mod intenționat
,,incomprehensibilă” 9 pentru a lăsa locul unei interpretări pur subiective și individuale ce va
completa opera în cel mai nobil mod.

David Hopkins, în lucrarea sa Dada and Surrealism: A very short introduction, susține că în
secolul avangardelor scopul artistului este acela de a trece dincolo de plăcerea estetică pentru
a produce un impact în viețile oamenilor, să îi facă să vadă și să experimenteze lucrurile în mod
diferit.10 Astfel, Hopkins dublează sarcina artistului modern dadaist, de la a șoca prin apariție
și formă la a ghida în mod indirect sau mai degrabă direct un individ spre o mai bună experiență
particulară de viață. Pe aceeași linie, autorul minimizează impactul cultural al mișcării dadaiste
din punct de vedere academic, inexistența unor școli acreditate sau cadre didactice care să de-
a mai departe spiritul dadaist al vremii, și pune accent pe manifestările Dada ca un bun suport
pentru formarea unor atitudini de viață11.

Privind dintr-o perspectivă ușor diferită, Walter Benjamin ne prezintă în textul Opera de artă
în era reproducerii mecanice un raport de forțe între manifestările Dada și lumea
cinematografică, valorificând impactul fiecăruia asupra publicului țintă. Degradarea voită a
materialului și haosul care îmbracă opera dadaistă răpesc după Benjamin ,, răgazul de a te
reculege” 12 , el valorificând caracterul cultic al operei de artă în scrierile sale. De asemenea, el
condamnă capacitatea burgheziei de interioriza obiectele artistice. În același timp, manifestările
Dada ,, produceau efectiv o diversiune violentă, făcând din opera de artă un obiect de scandal.
Scopul lor principal era să șocheze opinia publică” 13 Odată mișcat din stare a sa de pasivitate,
spectatorul trebuie să-și intre cu drepturi depline în rolul de participant activ în viața civică,
fiind gata să producă o schimbare acolo unde lumea a fost lăsată ,, pe mâinile bandiților care
se spintecă și nimicesc secolele” 14. ,, Libertate: DADA DADA DADA, urlet prelung al

8 Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Cap.5, Negația Dadaistă, Editura
Meridiane, 1968, p. 147
9 Tzara, T. Manifestul Dada din 1918, în Mario De Micheli, Avangarda artistică a sec XX. Editura

Meridiane, 1968, p.270

10 Hopkins. D. Dada and Surrealism: A very short introduction (Vol. 105). Oxford University Press.

2004. cap. 1: A historical overview, p. 3.

11 Ibidem, p. 4
12 W. Benjamin, Opera de artă în era reproducerii mecanice, Iluminări, Ed. Univers, Bucureşti, 2000,

pp. 126-127.
13
Idem
14 Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Cap.5, Negația Dadaistă, Editura

Meridiane, 1968, p. 146

3
Cancel Raluca- Bianca Anul I, licență, gr.351

culorilor încrețite, întâlnire a tuturor contrariilor și a tuturor contradicțiilor, a tuturor motivelor

grotești, a tuturor incoerențelor: VIAȚA” 15

Corp argumentativ

Un prim argument prin care vreau să-mi susțin teza este următorul: scopul artistului în
modernitate nu mai este limitat doar la simpla concepere a unor opere de artă plăcute din punct
de vedere estetic, ci vine și cu o responsabilitate morală de a aduce în fața maselor problemele
societății sale contribuind în mod activ la mobilizarea acestora spre acțiuni concrete la nivel
socio-uman.

În ceea ce privește cazul dadaismului, consider că mișcarea artistică și-a asumat pe lângă
atitudinea de revoltă față de burghezie și restrângerea atitudinilor profund conservatoare ale
vremii și înlocuirea acestora cu atitudini mult mai permisive în ceea ce privește conținutul și
manifestarea artistică dezvoltat în afara normelor consacrate.

Un al doilea argument adus în discuție poate fi formulat astfel: prin eliminarea pasivității
spectatorului din manifestațiile și expozițiile Dada se realizează un progres individual și
colectiv fantastic, întrucât interacțiunea directă și inconfortabilă cu arta reprezentată în mod
violent specific dadaistă declanșează în individ o reacție de apartenență la o stare de spirit
colectivă: fie dezgust, fie uimire, fie incomoditate, furie sau chiar pudoare.

Un mic exemplu în acest sens poate fi modul în care erau primiți spectatorii-participanți la
Cologne Dada Faire din 20 aprilie 1920, eveniment marca DADA organizat în așa manieră
încât să provoace un disconfort maxim celor implicați.

,, People entered the Cologne exhibition via the public urinal of a beer-hall. At the exhibition’s
opening they were treated to a reading of obscene poetry by a young girl wearing a communion
dress. The works on display included a sculpture by Max Ernst with an axe attached with which
to destroy the object.”16

Concluzie

Astfel, în acest eseu am încercat aprofundez modul în care dadaismul prin manifestarea sa
originală și violentă jonglează între a fi ,, obiect de scandal” sau a fi un element relațional ce
aduce împreună, în circumstanțe mai mult sau mai puțin confortabile, oameni puși în ipostaza

15
Idem
16Hopkins. D. Dada and Surrealism: A very short introduction (Vol. 105). Oxford University Press.
2004. cap. 2: Rather life, p.33
4
Cancel Raluca- Bianca Anul I, licență, gr.351

de a se îndoi de societatea în care trăiesc, de normele pe care le urmează și mai ales de modul
în care își trăiesc viața.

BIBLIOGRAFIE

1. Tzara, T. Manifestul Dada din 1918, în Mario De Micheli, Avangarda artistică a sec
XX. Editura Meridiane, 1968, pp. 264- 281.
2. Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, Cap.5, Negația Dadaistă,
Editura Meridiane, 1968, pp. 140-155.
3. W. Benjamin, Opera de artă în era reproducerii mecanice, Iluminări, Ed. Univers,
Bucureşti, 2000, pp. 126-127.
4. Hopkins. D. Dada and Surrealism: A very short introduction (Vol. 105). Oxford
University Press. 2004.
5. Ball, H. Flight out of time: A Dada diary . Univ of California Press. 1996.
6. Anthony, Julius, Post-față. Fiecare opera de artă este un delict necomis, în
Trangresiuni. Ofensele artei, Editura Vellant, p. 228