Marcel Duchamp „coborând scările”: de la cubism la surrealism și înapoi

Nu de puține ori s-a întâmplat ca nisiparnița secolelor să răstoarne mai mult decât timpul,
și ordinea firească a lucrurilor. Însă, arareori răsturnarea a produs un efect atât de puternic, încât
să devină un motor cultural pentru posteritate. Ne aflăm la început de secol XX, atunci când
cubismul și futurismul încolțesc în mințile artiștilor vremii. Sămânța acestor mișcări vine din tot
ceea ce au copt, la rândul lor, mințile veacului anterior. Toate inovațiile, frustrările și reacțiile i
se strâng sub coajă. Astfel că, atunci când nisparnița se întoarce pentru a 20-a oară, psihanaliza,
teoriile darwiniene, fascinația pentru bizar și contra-reacția impresionistă se răstoarnă către
veacul cel nou. Aici fuzionează rapid cu Primul Război Mondial și cea de-a doua Revoluție
industrială..1 În această nouă lume artistică, subconștientul iese la suprafață în culori și forme
nemaiîntâlnite. Fotografia deposedează artistul de misiunea lui seculară de a reproduce chipul și
asemănarea nobilimii. Prins într-o răscruce identitară, el decide să deconstruiască universul în
căutarea unei noi identități.
Marcel Duchamp se naște în 1887 și crește odată cu această nouă lume artistică. De
aceea, în cele ce urmează vom analiza întreaga sa activitatea artistică, precum și felul în care ea a
schimbat lumea. Deși amprenta lui Duchamp s-a așezat pe majoritatea curentelor artistice ale
vremii sale, prezența sa în popular culture este semnificativ mai scăzută decât cea a lui Picasso
sau Dali. La prima vedere, am putea spune că refuzul identificării cu un stil anume este motivul
pentru care artistul rămâne blocat în cultura înaltă. Figura sa se pierde printre curentele veacului,
dându-le întâietate reprezentanților lor. Pe de altă parte, deși aceștia se bucură de notorietate, nu
putem spune că sunt totalmente înțeleși. De plidă, ceasurile curgătoare ale lui Dali nu cunosc o
profundă explicitare în popular culture, ci sunt mai degrabă preluate ca atare. Printre păturile
mijlocii ale societății încă găsim mentalități conform cărora o pictură care nu prezintă clar ceea
ce vrea să spună, este doar un moft de artist paralel realității.
În cele ce urmează vom deconstrui acest stereotip, evidențiind substanța activității
artistice surrealiste. Mai mult, vom arăta problematica ce înconjoară viețile artiștilor de secol XX
catalizează curentele de gândire de astăzi. Artistul de ieri, ciudat și cu probleme identitare, este
tânărul de astăzi. Tocmai de aceea este important să observăm evoluția acestor mișcări întrupate
prin Marcel Duchamp. Imediat ce vom demonta stereotipul, ne propunem să găsim o soluție prin

1 Bernard Marcadé, Marcel Duchamp: la vie à credit, ed. Flammarion, Paris, 2007, p. 5

1
care să promovăm în mod explicativ activitatea artistică suprarealistă și să îl coborâm pe artist pe
scările popular culture.
În 1904, pe vreme în care Marcel Duchamp ajunge la Paris, 2 curentele politice, culturale
și de gândire mătură lumea de la un capăt la altul. Mai sunt exact zece ani până la începerea
Primului Război Mondial, însă rădăcinile conflictuale sunt deja formate. Unificarea Germaniei,
Italiei și decolonizarea schimbă vestul Europei. Mai mult, creșterea exponențială a populației,
intensificarea urbanizării și marile migrații americane îl destabilizează socio-economic. 3 Cea de-
a doua revoluție industrială schimbă raportul oamenilor cu spațiul și timpul, catalizând
globalizarea. Viața de noapte este facilitată de iluminatul electric. Începe producția în masă a
anumitor componente sau chiar a bunurilor. Durata călătoriilor se micșorează, iar oamenii se pot
auzi de la distanță.4
Devine din ce în ce mai pronunțată folosirea obiectelor ca extensii ale corpului uman. 5
Încă dinainte ca Edward T. Hall să formuleze această axiomă, Marcel Duchamp ghicește noua
paradigmă la care trec obiectele. Acesta le folosește-le în instalațiile sale de artă și cu funcție
extensivă, dar mai ales în postură de concepte. De pildă, celebra lucrare The Fountain (semnată
R. Mutt, 1917) este una dintre primele declarații de ordin artivist, făcute în mod conștient. Prin
plasarea sa în expoziție și semnarea de către deja celebrul Marcel Duchamp, ea devine un
manifest antiartă. „Artistul nu este un creator. (...) Arta sa nu este ceva extraordinar”, la care
muncește ani întregi, ci un pisoar ca oricare altul, făcut în fabrică și neimportant. Indubitabil că
această operă a stârnit numeroase reacții la Paris, unde a fost expusă în cel mai insignifiant loc
posibil, pentru că, datorită taxei plătite, Salonul artiștilor independenți nu o putea refuza. Există
numeroase interpretări ale pisoarului R. Mutt, majoritatea constând în detextualizarea obiectelor
ca mijloc de redefinire a actului artistic. Prin această operă, Marcel Duchamp creionează
promisiunea de brand dadaist-surrealistă: aceea de a schimba lumea de la rădăcină, inclusiv pe
cea artistică.6

2 David Hopkins, Dada and surrealism. A very short introduction, Oxford University Press, Oxford, p.16.
3 Robert Lebel, „Marcel Duchamp”,. Encyclopedia Britannica, ultima actualizare: 28 septembrie 2021, accesat la
11 iunie 2022, URL: https://www.britannica.com/biography/Marcel-Duchamp.
4 Walter A. McDougall. „20th-century international relations", Encyclopedia Britannica, 28 Feb. 2022, accesat la
12 iunie 2022, URL: https://www.britannica.com/topic/20th-century-international-relations-2085155.
5 Edward T. Hall, Beyond Culture, ed. Garden City, New York, 1989.
6 Miriam Levin et alii, Urban Modernity: Cultural Innovation in the Second Industrial Revolution, MIT Scholarship
Press, 2010, pp.16-18.

2
 Desigur că nu doar o simplă axiomă antropologică încă inexistentă duce la apariția unui
pisoar manifest. Această perspectivă asupra artei datează într-unul dintre cei mai dificili ani trăiți
de întreaga lume până atunci. Înainte de a expune fântâna, în 1914, pe când Duchamp studiază
Marele Geam,7 situația politică se deteriorează intens. La fel ca vestul și estul Europei se
confruntă cu probleme interne cauzate de destrămarea Imperiului Otoman și conflictele
interetnice. Totul în jur devine un butoi cu pulbere, care explodează prin declanșarea războaielor
balcanice (1912-1913), iar mai apoi a Primului Război Mondial. Abominațiunile acestui conflict
umbresc fiecare colțișor cultural al vremii, iar arta nu face excepție. Primul Război Mondial
pătrunde în artă, mistuind-o sistematic. Din cenușa ei iese o pasăre Phoenix deconstruită,
dadaistă, ale cărei rămășițe sunt organizate surrealist. Marcel Duchamp nu este mobilizat în
prima conflagrație mondială, însă mulți alți colegi de breaslă merg la război fără a se mai
întoarce vreodată. Oricât de strălucitoare și înălțătoare este arta, rolul ei social este drastic redus
în chestiuni de viață și de moarte. Astfel, artiștii se găsesc într-o criză existențială, în care
chestionează arta și propria identitate.
Încă dinainte de război, criza existențială se înrădăcinează și la nivel cultural. Numeroase
invenții și descoperiri schimbă percepția generală asupra lumii. Expoziția Universală de la Paris
din 1889 este un portal important al schimbării prin care numeroase invenții și tehnologii noi ies
la iveală în lume. Pe lângă ea, invențiile cinematografice ale fraților Lumière acaparează din ce
în ce mai mult cultura vizuală. Astfel, la începutul secolului XX, artele vizuale se adâncesc într-o
criză existențială.8 Tot la nivel cultural, teoriile psihanalitice ale lui Freud fac înconjurul Europei
în perioada Primului Război Mondial, fiind traduse în jurul anului 1920. André Breton, unul
dintre fondatorii curentului surrealist, ia contact cu ele în timpul armatei, translatând ideile
științifice și dimensiunea onirică conform intereselor sale artistice.9
Printre aceste evenimente istorice și culturale de anvergură se strecoară curente de
gândire și mișcări precum feminismul incipient, mișcarea marxistă, orientările naționaliste,
antisemitismul, dar și antirasismul.10 Avangardismul se înscrie în panteonul mișcărilor care
animă societatea de secol XX. La fel ca acestea, el originează cu mult înainte de a deveni o
mișcare propriu-zisă. Henri de Saint-Simon, un socialist utopic, îl folosește pentru prima dată în

7 Miriam Levin et alii, op.cit., p. 31.

8 David Hopkins, op.cit., p.17.
9 Miriam Levin, op.cit., p. 20.
10 David Hopkins, op.cit., p. 2

3
1820, în scopuri militare. De-a lungul timpului, conceptul se declină atât socio-politic, cât și
artistic, ca reacția burghezia artei de până atunci. Primul avangardism conștient din artă se
regăsește la realistul Courbet. Peste câteva decenii, însă, el ia amploare prin futurismul italian,
constructivismul rusesc, neoplasticismul olandez sau surrealismul și dadaismul franceze. Înainte
ca aceste curente să fie de natură artistică, ele reprezintă de fapt curente de gândire. De pildă,
surrealismul și dadaismul au convingerea că arta și radicalismul socio-politic ar trebui să
conveargă. Astfel, artistul iese din camera sa de creație și vrea să schimbe lumea de la rădăcină.11
Înainte de a nișa mai mult subiectul către ultimele două curente menționate, vom face o
ultimă observație generalistă despre răspântia seculară analizată. Cu certitudine, alcătuirea ei se
remarcă prin diversitate și eclectism. Totuși, trebuie să menționăm că această forță colosală a
schimbării nu vine din decadentism, ci dintr-o schimbare de paradigmă. Invențiile, descoperirile
și noile curente de gândire duc societatea la un nivel fără cale de întoarcere.
Deși avangardismul înglobează numeroase curente artistice, surrealismul și dadaismul
devin sinonimele acestuia. Mai mult, istoria artei tinde să le prezinte ca pe un duet. În linii mari,
dadaismul se naște în jurul anului 1916, fiind:
„un fenomen artistic internațional care răstoarnă arta practicată în mod burghez. Este definit ca anti-artă. Mai mult,
principalii săi reprezentanți sunt Marcel Duchamp, Francis Picabia, Tristan Tzara (...) care se identifică prin
fascinația lor pentru paradox și prin înfruntarea unei lumi deja răvășite de Primul Război Mondial. Surrealism,
moștenitorul artistic al dadaismului, se naște oficial în 1924 și devine un fenomen global până în jurul anilor 1940.
El pleacă de la premisa că natura umană este profund irațională. Artiștii surreali precum Max Ernst sau Salvador
Dali (...) dovedesc un interes deosebit pentru psihanaliză și dorința de a dezlega misterele minții umane.” 12
Dacă presupunem prin absurd că Marcel Duchamp citește acest citat, putem fi siguri că
este dezamăgit de spusele lui Hopkins. Mai mult decât un dadaist, el se remarcă printr-o
activitate artistică de 360°. De la futurism, la cubism, de la surrealism la dadaism, Marcel
Duchamp se lasă purtat de valul fiecărei aventuri estetice a secolului XX. 13 Parcursul său nu
privește doar pictura, ci și sculptura și chiar cinematografiei. În ciuda forței sale creative și a
eclectismului artistic dovedit de-a lungul anilor, acesta refuză refuză să se identifice cu un singur
curent sau cu o singură artă. Este prieten apropiat al cubiștilor și frecventează cercurile
surrealiștilor, dar singura mișcare căreia i se identifică este anti-arta. Pe măsură ce se dedică artei

11 Ibidem, p. 25.
12 Robert Lebel, op.cit.
13 Paul B. Franklin, The artist and his critic stripped bare, The correspondence of Marcel Duchamp and Robert
Lebel, in Paul B. Franklin (eds.and transl.), bilingual edition, Getty Research Institute, Los Angeles, 2016, p. 9.

4
conceptuale, lăsând în urmă restul curentelor, acesta le reproșează cubiștilor creația de dragul de
a crea și de a încânta vizual. Deși primește numeroase solicitări din partea lor, Duchamp va
refuza de fiecare dată să se înscrie în clubul cubist. 14 Este dificil să cuprindem opera sa într-o
prezentare succintă, așa că vom selecționa câteva opere și fapte semnificative în activitatea sa
artistică.
Așa cum opera sa nu se poate încadra într-un singur curent, la fel se întâmplă și cu
personalitatea sa. Vine dintr-o familie cu tradiție artistică, iar la 17 ani ajunge la Paris, unde cei
doi frați mai mari care îl instruiesc în ultimele tendințe picturale. Treptat se va îndepărta de ei,
poziționându-se ca antiartist. Abandonează pictura și se orientează către crearea instalațiilor
artistice care explorează diverse problematici, pe care urmează să le analizăm. Ele poartă numele
de artă ready made și se vor deveni de acum înainte o semnătură duchampiană.15
Își începe cariera prin a desena ilustrații pentru reviste, având deja un portofoliu pictural
consistent. Fiecare prietenie legată cu reprezentanții artei de la acea vreme, îl învăluie în noi
curente artistice. Primele sale lucrări importante sunt pictate în stilul fauvist, așa cum este și
cazul portretului tatălui său. Tot în această etapă incipientă întâlnim și lucrări cu influențe
postimpresioniste, Marcel Duchamp fiind un mare admirator al lui Cézanne.16
În jurul anului 1911, opera sa dobândește valențe cubiste. La scurt timp se împrietenește
cu poetul avangardist, Guillaume Apollinaire, alături de care împărtășește interesul pentru
cubism și orice artă avangardistă.17 Tot pe atunci îl întâlnește și pe Francis Picadia, la Salon
d'Automne, alături de care va lega o prietenie pe viață. Acesta reprezintă momentul în care
Marcel Duchamp se alătură taberei cubiste 18. Însă, pentru amândoi, cubismul devine o mișcare
plictisitoare și statică. Astfel, ei se vor îndrepta către semirealism, futurism și abstracționism.
Aceste curente sintetizează mult mai bine mișcarea, fiind mai aproape de experiența umană
internă și externă. Pe măsură ce îmbrățișează aceste curente, Marcel Duchamp renunță treptat la
arta picturală, refugiindu-și energia antiartistică în instalații de artă. Astfel, în 1912, atunci când
pictează Nude Descending Staircase no. 2 , el se află deja la finalul carierei sale picturale.

14 Stephen R. C. Hicks, Explaining Postmodernism: Skepticism and Socialism from Rousseau to Foucault,
Scholargy Press, 2004, p. 196.
15 Janis Mink, Marcel Duchamp, 1887-1968. Art as anti-art, Taschen, Köln, 2004, p. 29.
16 Ibidem.
17 David Hopkins, op.cit., p. 8.
18 David Hopkins, op.cit., p. 9.

5
Lucrarea se va bucura de puțin atenție la Paris, fiind repudiată de cubiștii care o consideră
futuristă, însă, odată ce ajunge la New York, ea atrage numeroase priviri contrariate.19
Sexualitatea este o temă recurent uzitată în opera lui duchampiană. Pe lângă Nude, ea
poate fi întâlnită în controversata lucrare The Bride Stripped Bare by Her Bachelors. După cum
spuneam, opera lui duchamp are profunzimi atât de adânci încât este imposibil de interpretat de
la A la Z. Totuși, majoritatea criticilor sunt de părere că această lucrare colosală, de 277,5 cm pe
175,9 cm, este o reinterpretare mecanică a dorinței sexuale dintre femeie și bărbat și bărbați.
Interesul apărut pentru explorarea sexualității poate fi explicitat și dublarea identității artistului,
cu Rose Selavy. Ea reprezintă anima duchampiană, pe care acesta chiar o întrupează într-o
fotografie pentru un studiu prin care analizează femeia nu prin prisma corporalității, ci prin
simpla sa identitate.20
Având în vedere toate aceste aspecte, putem spune că Marcel Duchamp este un artist de
la A la Z. Acesta dovedește deschidere și încântate pentru fiecare aventură artistică întâmpinată
în cale. Însă, în ciuda eclectismului de care dă dovadă, Marcel Duchamp are o semnătură creativă
compactă și autentică, find recunoscut de istoria artei drept un creator al artei conceptuale și
protodadaist. Așa cum se întâmplă cu marii artiști, în afară de Nud coborând scările, restul
operelor sale au fost foarte puțin discutate în contemporaneitate. Însă prin anvergura operei sale
și forța schimbării, este indubitabil că Marcel Duchamp este un deschizător de drumuri al artei
conceptuale. În anii 1960, opera sa este scoasă din anonimat, iar lentila excentrismului este
spartă de noile generații de artiști care se aliniază modului său de gândire și încep să îl studieze și
să îl înțeleagă. El a extins nelimitat universul artei vizuale în câmpul obiectelor, funzionând cu
capitalismul și consumerismul și schimbând status quo-ul artei pentru veșnicie. Pe final, pentru a
înțelege perspectiva sa asupra artei și a explicita antiartă practicată, vom oferi un citat prin care
artistul își exprimă părerea despre creație.
„Mă feresc de cuvântul creație. În mod normal, conotația sa socială este una pozitivă, dar, la modul general, nu cred
în funcția creativă a artistului. Este un om ca oricare altul, iar treaba sa este să facă lucruri concrete, la fel ca un om
de afaceri. Pe de altă parte, arta mă interesează extrem de mult. Dacă nu greșesc, acest cuvânt vine din sanscrită,
unde înseamnă a face. Acum toți cei care fac ceva pe pânză sau din lut sunt considerați artiști. Însă, până acum, ei ar
fi fost numiți meșteșugari.”21

19 Robert Lebel, op.cit.

20 Janis Mink, op.cit., p. 76.
21 Robert Cabanne, Dialogues with Marcel Duchamp, Da Capo Press, second ed.,1987, p. 10.

6
 În cele ce urmează, vom pune bazele unei strategii de promovare a operei lui Marcel
Duchamp. Însă, înainte de a începe detalierea ei, este important să cercetăm expunerea mass-
media a artistului, pentru a avea un punct de plecare în dezvoltarea campaniei. Indubitabil, istoria
artei îl consideră pe una dintre cele mai influente personalități ale culturii secolului XX, însă nu
la fel de poate spune și despre popular culture. Numeroși alți artiști, cu poziționări verticale pe
diverse curente artistice, primează ca notorietate, comparativ cu artistul discutat în acest eseu.
Numele lui Marcel Duchamp se aude cu ecou în publicațiile de specialitate. De
asemenea, el face subiectul filmului documentar The Art of Possible, lansat în 2020, în regia lui
Matthew Taylor, cu figurația Marinei Abramovic. Acesta reprezintă cea mai importantă verigă a
lanțului comunicațional, având o funcție de infotainment. Tot din sfera audio-video, identificăm
numeroase videoclipuri scurte de prezentare a artistului și a operei sale. Ele sunt diseminate fie
de profesioniști, precum curatoarea Ann Temkin, dar și de amatori care îi admiră opera.
Videoclipurile prezintă un reach crescut, de ordinul zecilor de mii, însă nu generează viralitate
integrată pe mai multe canale. La capitolul social media, este prezent pe diverse conturi de
instagram și pagini de Facebook, care, din păcate, au o popularitate redusă. Offline, artistul se
bucură de expunere în cele mai importante muzee ale lumii, însă în este foarte rar adus în
discuție în cele românești. Deși apogeul activității sale artistice s-a desfășurat cu aproape un
secol în urmă, el continuă să fie prezent la evenimentele contemporane artistice, precum cea a
Barbarrei și a lui Aaron Levine. În urma analizei succinte a canalelor de comunicare, putem
spune că Marcel Duchamp nu se bucură de o prezență constantă în popular culture, ci este
amintit doar ca fiind cineva important, care a schimbat ceva, dar fără prea multe detalii.
Privind din prin lentilă publicitară, putem spune că eroarea brandului personal a lui
Duchamp este lipsa unei poziționări precise și disiparea operei și mesajului său în mai multe
direcții. În fond, problema pe care o identificăm acum nu este departe de ceea ce și-a dorit
artistul, care după abandonul artei vizual, se refugiază în șah și scris. Plecând de la premisa
amintită mai sus, urmează să desfășurăm o campanie de conștientizare. În acest scop, segmentul
principal de public vor fi liceenii. Plecăm de la ideea că mentalitatea lor este rafinată estetică și
că reprezintă un public receptiv, pe care îl putem targeta atât online, cât și offline.
Personajul principal al campaniei noastre de awareness este Marcel Duchamp, a cărei
identitate va fi declinată în paralel cu cea a participanților la campanie. Plecând de la insightul că
liceenii nu înțeleg profunzimile curentului dadaist, surrealist și al artei conceptuale, vom folosi

7
conceptul artistic al reorganizării. Acesta se subscrie strategiei noastre de explicitare a operei
artistului, prin interpretarea imaginii participantului în cheia artei duchampiene.
Tacticile care vor duce la bun sfârșit campania de promovare vor avea atât o direcție
digitală, cât și una offline. Totuși, cele pe care mizăm cel mai sunt sunt cele offline, având în
vedere ridicarea restricțiilor pandemice și scăderea uzului digital. Înainte de a le descrie,
menționăm că ele se vor întinde pe o perioadă de patru luni, începând în timpul anului școlar,
jumătatea lunii aprilie și finalizandu-se în timpul vacanței de vară.
La nivel offline, vom începe campania cu activări în școli, făcute în parteneriat cu
Ministerul culturii. În primă fază, mesajul va fi disipat prin intermediul afișelor atractive cu
lucrări duchampiene. Ele vor avea o funcție de infotainment, conținând informații despre el,
diverse fotografii cu operele, pe care va fi decupată o formă umană în care liceenii se pot poza.
Cei se postează în acest decor pe rețelele de socializare cu #marcelduchamp vor intra într-o
tombolă la care pot câșiga diverse abonamente la Art Safari. Pentru afișe vom alege cele mai
celebre lucrări ale sale: Fountain, Bicycle Wheel, L.H.O.Q.Q- care, prin dimensiunea absurdistă
și ironică pe care o iau, se aliniază mentalității rebele a adolescenților. De altfel, chiar în această
notă rebelă le vom prezenta.
În continuare, o echipă de curatori și câțiva artiști conceptuali va merge în liceele mari ale
țării, pentru a rula filmul documentar despre Marcel Duchamp și a discuta despre ele. Elevii care
vor interacționa în timpul discuțiilor, primesc un tricou cu diverse lucrări ale artistului. Punctul
de apogeu al acestei etape de infotainment va fi plasarea unui proiector cu inteligență artificială
de-a lungul scărilor principale din pasajul scărilor din cartierul Cotroceni, care să oglindească pe-
o parte imaginea celor care coboră, iar, pe cealaltă parte să o reorganizeze în stil duchampian,
explicitând-o. Aceasta ar funcționa doar în anumite intervale orare. Similar acestei activări, în
online vom crea filtre de Instagram și de TikTok care să interpreteze fața și decorul celor care se
pozează în aceeași estetică duchampiană. Pentru contorizarea activărilor, vom folosi același
hashtag, iar ca reward vom oferi gratuit o excursie dus la Philadelphia Museum of Art, locul în
care sunt expuse cele mai celebre lucrări ale sale.
Odată ce etapa de informare este îndeplinită, va urma cea de viralizare. Astfel, alături de
studenții de la UNARTE, vom amplasa diverse instalații de inspirație duchampiană în piețele
centrale ale Bucureștiului, Timișoarei și Clujului. Din nou, ele vor oferi posibilitatea trecătorilor
de a participa la această și de a înțelege opera sa exact „din interior”. Instalațiile vor lua forma

8
unor expoziții în aer liber sau vor îngloba diverse obiecte care exprimă arta ready made. Pentru o
implicare și mai profundă a trecătorilor, vom amplasa și o instalație tip decor, în care îi invităm
să aducă orice obiect ready-made și să îl pună într-un anumit loc prestabilit. Astfel, ei înșiși
devin artiști, investind obiectele cu demnitatea de a deveni operă de artă. Instalațiile vor fi
amplasate pe perioada lunii mai, de-a lungul căreia vor fi organizate concerte și cluburi e carte.
În fiecare săptămână, vom invita câte un artist contemporan din România să facă o interpretarea
a operei duchampiene. Evenimentele vor avea o acoperirea mediatică largă, fiind endorsate de
personalități culturale din România, precum actori, designeri sau pictori importanți.
În a treia etapă, campania va continua tot indoor, prin colantarea lifturilor din instituțiile
importante sau din malluri, cu elemente reprezentative ale operei lui Duchamp, având ca operă
centrală Nude Descending Stairs No. 2, pentru o mai bună ancorare în situație. Finalul campaniei
outdoor și offline va fi încununat de Art Safari, în cadrul căreia vom organiza o expoziție
excepțională, ce va îngloba atât instalațiile despre care am discutat mai sus, cât și cele mai
importante opere ale artistului, pe care le vom aduce de la Philadelphia Museum of Art. Piesa de
rezistență a expoziției va fi vor fi ochelarii AR și hologramele care îl vor aduce la viață pe
Duchamp și alter ego-ul său, Rose Sélavy și vor facilita intruziunea în arta conceptuală și
dadaistă.
La nivel digital, campania outdoor va beneficia constant de suport și awareness. Opera
artistului va fi promovată atât pe paginile Art Safari, cât și ale Muzeului Național de Artă. Pentru
a genera viralitatea, vor recicla elemente esențiale ale operei sale în meme. Totuși, platforma
principală de comunicare va rămâne TikTok, pretându-se targetului ales. Vom disemina
videoclipuri care folosesc estetica duchampiană și, cel mai important, explică importanța acestui
artist. Ca indicatori de performanță vom analiza reach-ul și engagementul, care se vor translata
offline prin numărul de bilete cumpărate pentru expoziția lui Duchamp.
Desigur că indicatorul real de performanță este coborârea lui Marcel Duchamp în popular
culture și înțelegerea profundă a operei sale. Dar cum acest obiectiv ține de mentalitate și se
întinde pe lungă durată, ne vom mulțumi doar cu acești indicatori reali de performanță, sperând
ca publicul țintă să dorească sondarea acestei „fântâni” avangardiste reprezentate de Marcel
Duchamp.

9
Bibliografie:
1. HOPKINS, David, Dada and surrealism. A very short introduction, Oxford University
Press, Oxford, p.16;
2. LEBEL, Lebel, „Marcel Duchamp”, Encyclopedia Britannica, ultima actualizare: 28
septembrie 2021, accesat la 11 iunie 2022;
3. MCDOUGALL, Walter A., „20th-century international relations", Encyclopedia
Britannica, 28 Feb. 2022, accesat la 12 iunie 2022;
4. LEVIN, Miriam et alii, Urban Modernity: Cultural Innovation in the Second Industrial
Revolution, MIT Scholarship Press, 2010, pp.16-18;
5. HALL, T. Edward, Beyond Culture, ed. Garden City, New York, 1989;
6. HICKS, Stephen R. C., Explaining Postmodernism: Skepticism and Socialism from
Rousseau to Foucault, Scholargy Press, 2004, p. 196.
7. FRANKLIN, Paul B., The artist and his critic stripped bare, The correspondence of
Marcel Duchamp and Robert Lebel, in Paul B. Franklin (eds.and transl.), bilingual
edition, Getty Research Institute, Los Angeles, 2016, p. 9.
8. MARCADE, Bernard, Marcel Duchamp: la vie à credit, ed. Flammarion, Paris, 2007, p.
5
9. MINK, Janis, Marcel Duchamp, 1887-1968. Art as anti-art, Taschen, Köln, 2004, p. 29.
10. Robert Cabanne, Dialogues with Marcel Duchamp, Da Capo Press, second ed., 1987, p.
10.

10