1

ARTĂ CONTEMPORANĂ

INTRODUCERE

Viziunea umanistă împarte istoria artei în antici și moderni. Termenul de

”modern” se încetățenește fiind folosit începând cu Renașterea, secole întregi. Toate
mișcările noi își asociază termenul de ”modern”. Artistul ”modern” redă specificul
timpului pe care îl trăiește ( Baudelaire ).
Apare apoi opoziția clasic vs modern. O împărțire ( în sensul larg ) a artei ar fi:
antică / medievală / modernă ( de la Renaștere până la sfârșitul avangardelor; în
terminologia prof. Iacob, arta este ”modernă” de la Renaștere la postimpresioniști și
”modernistă” de la aceștia la avangardă , arta ”modernistă” având ca specific
exacerbarea noutății, a originalității, o artă agresivă ). Duchamp: Arta nu e ceva care ”se
face” ci ceva ce „se numește”. Avem așadar arta veche sau ”vechii maeștri” și arta
modernă/modernistă. Cu timpul, termenul ”modern” n-a mai fost suficient sau potrivit.
Arta contemporană este arta zilelor noastre dar arta zilelor lui Picasso, de
exemplu, nu era ”artă contemporană” ( cu el ) ci artă modernă/modernistă. Arta
contemporană nu este așadar o denumire cronologică. E mult mai important că arta
contemporană este o structură aparte, are niște caracteristici specifice, e un anumit fel
de artă. Nu este numai mai nouă decât cea modernistă ci este și altfel! ( nu e doar
”altcândva” ci este și ”altceva” ). Arta contemporană este un sistem estetic și
paradigmatic care este mai recent dat, în același timp, structural diferit față de arta
veche sau cea modernă.
Este greu de dat o definiție unică a artei contemporane. Ea poate naște entuziasm,
confuzie sau chiar dispreț. Ceea ce este cert este că ea există și că influențează viața
multor oameni.
Cronologic arta contemporană începe în anii 60 ( mai precis anii 1955 – 1968 ).
Există o ”istorie a artei contemporane”, este adevărat că doar de câteva decenii.

Caracteristicile artei contemporane:

 2

 O foarte amplă extindere a câmpului și a definiției artei: apar multe feluri noi
de artă. Este de o diversitate halucinantă, pot coexista foarte multe feluri de a face
artă, nimeni nu este exclus.
 Extinderi conceptuale ale artei: arta nu mai este neapărat un obiect ci poate să fie
un concept ( arta conceptuală ), un peisaj ( land art – arta este însăși peisajul ), arta
este acțiune ( performance, happening, etc ), sau relație între oameni ( arta
relațională ) etc.
 Extinderi la nivelul materialelor și a tehnicilor: se face artă din orice fel de
material
 Extinderea se produce foarte rapid, exploziv: în anii 50 – 60 apar enorm de
multe feluri de a face artă. Nu mai există seturi unice de criterii de valoare și nici
nu avem criterii de comparație a producțiilor artistice. Arta contemporană poate
părea haotică din cauză că există o pluralitate de criterii de evaluare a artei. Al
doilea război mondial, dictaturile ( nazistă și comunistă ) schimbă lumea radical.
Gândirea filosofică postmodernă este bazată pe pluralitate. Avangarda este
autistă în mare măsură. După al doilea război mondial acest autism cultural
devine imposibil. Europa este o ruină și are nevoie de ajutor american pentru a
supraviețui. Totul se relativizează, apărând o pluralizare rapidă a felului în care se
face artă.
 Câmpul artei se internaționalizează, arta se descentralizează
 Arta se instituționalizează: apar muzeele de artă contemporană ( oricât de ciudat
ar suna aceasta ), piața de artă, sistemul bienalelor etc.
 Se schimbă felul de a produce și a recepta arta. Originalitatea – idolul
avangardei – nu mai este la fel de importantă, la fel frumusețea și noutatea, sunt și
ele relativizate. În anii 80 se zicea: ”În artă merge orice” ( deși nu era deloc așa!, e
mai degrabă o metaforă )
 Se înlocuiește calitatea cu interesul: E greu de precizat dacă o lucrare este ”de
calitate” sau nu, dar devine important dacă este ”interesantă” sau nu. ”Interesant” e
mult mai lax și permisiv decât ”de calitate”.
 Sistemul artei contemporane este divers și eclectic, fiind acceptată și arta produsă
după criteriile moderniste

ABSTRACȚIONISMUL POSTBELIC
 3

CONTEXT:
Odată cu încheierea celui de-al II-lea război mondial, Europa decade iar
S.U.A. devine cea mai puternică țară din lume, inclusiv din punct de vedere
cultural. Are loc așa numita tranziție ”de la Paris la New York”, centrul artei
mutându-se la New York. Vestul Europei trăiește cu bani americani ( Planul
Marshall ). Lumea se împarte în: 1.Blocul sovietic ( răsăritean ) 2. Blocul apusean.
Apare ”cortina de fier” care împarte Europa în două. SUA este mai puțin afectată
de război și de aceea uriașa industrie de război americană se transformă într-o la fel
de uriașă producție de bunuri de consum în masă.

EXPRESIONISMUL ABSTRACT AMERICAN

- Apare la New York fiind într-un fel, ultima mare avangardă ( suntem încă în
modernism ). Este prima mișcare autentică de artă abstractă americană, inițiată
de pictorul Arshile Gorky. Prima generație a expresionismului american este
susținută de Peggy Guggenheim ( expun în galeria Art of this century ).
- Clement Greenberg – unul dintre cei mai importanți eseiști și critici de artă
americani, oferă schema modernismului: ”Arta trebuie să fie abstractă și să nu
fie preocupată de nimic din afara ei ( autoreferențialitate ) ”. Pictura se
caracterizează prin planeitate și culoare.
- Arta abstractă americană este culmea/apogeul avangardei
- Expresionismul abstract devine și o miză politică pentru că de el s-au alipit
unele valori ale democrației americane cum ar fi libertatea și autonomia.
Action painting marchează independența artistică a americanilor față de
Europa. Contează foarte mult valoarea individuală a artistului și libertatea lui
totală de exprimare. Aceste valori se opun ”valorilor” sovietice: primatul
colectivului asupra individualului și propaganda politică prin artă ( ”realismul
socialist” ).
- Expresionismul abstract american se vrea a fi apolitic ( deși atunci când te
declari „apolitic” faci de fapt politică ). De exmplu, Jackson Pollock face la
început pictură de factură socială, pictură murală, iar după război trece la
abstract.
- Este o pictură triumfalistă, optimistă, spre deosebire de arta informală
europeană care este pesimistă, umilă, născută din traumă.
- Expresionismul abstract american are două direcții
1.Action painting ( abstracționism gestual, ”pictură de acțiune”, ”pictură
gestuală” ): abstract, gestual, liric, folosește culori industriale, artistul expune pe
pânză ceva din interiorul său. Primează angajarea fizică și gestualitatea.
 4

Pictorul exprimă o tensiune interioară, o pulsație al cărei teatru devine pânza.

Reprezentant: Jackson Pollock
2.Color field ( câmpuri de culoare ): câmpuri colorate, intervenții asupra
formatului pictural.
- o mistică a culorii, imense câmpuri de culoare
- tabloul nu reprezintă altceva decât pe sine însuși
- noțiunea de compoziție este respinsă în beneficiul unei tratări all over ( de la
un capăt la altul ) a suprafeței pictate – pentru a conferi o valoare spirituală,
adaptată exprimării unei aspirații spre sacru sau sublim
- se caută o intensitate cromatică inedită
- reprezentanți: Mark Rothko, Barnett Newman
Reprezentanți:
1. JACKSON POLLOCK:
- Action painting – metoda numită dripping ( picurare, scurgere ). Se desprinde
de suportul figurativ și adoptă inovații tehnice. Se exprimă pe pânze de mari
dimensiuni.
- Impulsul creator se declanșează fără constrângere, fiind foarte important
momentul creației, acțiunea în sine: acesta este exploziv, contează corpul
artistului, ceea ce face corpul artistului face parte din arta respectivă. Subiectul
operei rezultă din acțiunea corpului. Artistul intră la propriu în câmpul
pictural, calcă pe pânză etc. Acțiunea, care este exterioară obiectului artistic,
este foarte importană: ”ceea ce trebuia să se întâmple pe pânză nu era o
imagine, ci un fapt, o acțiune” ( Pollock )

2. BARNETT NEWMAN:
- Culori primare aștenute plat pe formate foarte mari, funcționând ca niște
câmpuri de culoare; în fața pânzei nu mai percepi decât câmpul de culoare (din
cauza dimensiunilor mari ). Se produce o imersiune senzorială, te scufunzi, de
exemplu, într-o mare de roșu ( angajare totală fizică și mentală în fața operei )

3. MARK ROTHKO:
- Cel mai mare reprezentant al ”color field”-ului; încearcă să creeze o dinamică
a câmpului pictat, în care părțile componente să joace rolul unor actori pe
scenă. De aici senzația de imponderabilitate. Lucrările lui sunt poetice.
- Spre deosebire de Newman, nu folosește pata de culoare sec, rece, ci lucrările
sale au o vibrație, o poezie, culorile sunt vaporoase și luminoase într-o materie
opacă. Suprafețele de culoare nu se ating niciodată complet.
 5

4. AD REINHARDT:
- Pictură monocromă, în special negru; dreptunghiuri roșii, albastre, negre,
paralele și perpendiculare

5. CY TWOMBLY:
- Atipic pentru pictura americană, merge mai mult pe desen, pe ideea de urmă

6. WILLEM DE KOONING:
- Artist foarte important, ”ereticul” abstracționismului american, trimite spre arta
primitivă, foarte bun colorist, lucrări în care combină abstractul cu figurativul
- Influențe dinspre avangarda europeană; lovituri de pensulă biciuitoare și
energice.
Mulți artiști europeni migrează după război în America. Americanii cumpără multă
artă modernistă europeană ( vechii maeștrii nu mai existau de vânzare fiind deja în
muzee ). Apar colecții publice făcute prin importante donații, precum și primul
Muzeu de Artă Modernă din lume, celebrul MoMA – la New York.

ARTA INFORMALĂ EUROPEANĂ

- Arta abstractă europeană continuă, apare arta informală ( ”informal” nu

înseamnă ”fără formă” ci se referă la faptul că e o artă predispusă la a fi
nonfigurativă, o artă care utilizează materiale neconvenționale – nisip,
cenușă, etc – amestecate cu culoare, apărând ”împăstări” )
- O artă de criză a picturii caracterizată de gravitate și caracter tragic, sacru
- Este o artă rugoasă, nu se concentrează într-un singur loc, artiștii sunt din
diverse zone, o artă provenită din traumele războiului. Se iese din
rafinamentul clasic. Primele lucrări sunt de mici dimensiuni, acuarele, desene.
Apoi culorile de ulei, sunt puse în straturi groase, cu spatula, cu cuțitul de paletă
sau direct din tub, pe pânze mari.
- Subordonează forma materiei; renunță la orice formă de reprezentare conferind
materiei rolul principal

1. JEAN FAUTRIER:
- Pictor, ilustrator, sculptor, activează la Paris, este principalul inițiator al artei
informale împreună cu germanul Wols.
- Introduce în pigment nisip sau cenușă ( seria ”Ostaticii” - Les Otages );
figurativul se vede încă destul de clar, textură nerafinată
 6

- Pictează ascuns într-un ospiciu, de frica soldaților germani

2. ANTONI TAPIES:
- Marele artist spaniol din anii 50, merge spre abstract, textura fiind foarte
importantă
- Lucrează monumental, folosește smoala, obiecte lipite pe pânză ( șipci,
pietricele, materiale textile ), culorile de ulei sunt amestecate cu praf de
marmură, nisip, culori pudră – o materie densă, cutată, dungată, grea, gata să
curgă
- Suporturi neașteptate ( bucăți de lemn arse etc )

3. EMILIO VEDOVA:
- Artă brută, nefinisată, suportul e foarte important ( scânduri, placaj, etc )
- Conglomerat nevrotic de tehnici: pictură-sculptură-instalații

4. ALBERTO BURRI:
- O artă care provine direct din război, el fiind militar italian luat prizonier într-un
lagăr american. Acolo ajunge să picteze folosind ceea ce găsea în jurul lui
( saci, plastic etc )
- Culoarea este brută, se intervine asupra suportului ( găurește, arde, face colaje
din bucăți de sac )

5. WOLS:
- Pseudonim pentru Otto Wolfgang Schulze, artist german, un produs al dramei
războiului. Lucrează acuarelă în formate mici, folosește ațe, influențe
suprarealiste
- Trăiește în refugiu în sudul Franței, arta sa e una făcută ”pe genunchi”, nu avea
atelier

6. HANS HARTUNG:
- Artist german care face carieră în Franța
- Artă abstractă, exponent al abstracționismului european prin excelență;
acuarele, guașe, pasteluri, desene în tuș
- Face cusături, tăieri ale suportului
 7

POP ART

Odată cu arta pop, acționismul și arta conceptuală, începe practic ceea ce

numim arta contemporană. Avangardele sunt criticate, ironizate, la fel ideea
de artist original și unic. În anii 55 – 56 expresionismul abstract este încă în vogă
dar mulți îl văd depășit și nefuncțional.
Din 1955 Robert Rauschenberg și Jasper Johns își încep arta numită
”proto-pop” ( denumirea este oarecum reductivă pentru că nu deschide calea doar
spre pop-art ci și spre arta conceptuală ).
Arta trebuie adusă la nivelul vieții, să fie inteligibilă în sensul în care
arta trebuie să opereze cu lucrurile banale de zi cu zi, care compun realitatea
socială. Ideea de ”originalitate” colapsează.
În anii 60 – 70 artiștii
1. Încearcă să redefinească conceptul de artă
2. Extind foarte mult câmpurile artei ( felurile în care se poate face artă )
IDEEA DE BAZĂ: Intrăm într-un cu totul alt fel de a înțelege și de a
face artă.
Se intră în era culturii de masă. Este și o reacție de respingere a
expresionismului abstract ( vezi ”urma de pensulă„ a lui Lichtenstein ).
Paradoxal, pop art este o artă populară ( prin ilustrații ) dar și o artă elitistă,
deși nu se vrea a fi așa ceva ( prin distanțarea sa și prin manipularea regulilor
și a modelelor istorice ale artei 0.

1. ROBERT RAUSCHENBERG:
- „Erased de Kooning Drawing” ( Desen de Kooning ): desacralizează actul
artistic; e un act de vandalism conceptual
- ”Black Market” – o lucrare care a eșuat pentru că privitorii nu au interacționat
cu lucrarea care trebuia să fie interactivă – o mare noutate în acel timp.
- ”Kite”- pictură ”pre-pop” gestualistă, pe pânză pe care au fost printate imagini
din presă; Canyon.
- ”Combines” – serie în care combină diverse tehnici și materiale, lucruri făcute
de el cu lucruri gata făcute peste care intervine pictural.
 8

2. JASPER JOHNS
- Refuzul expresiei ( de aici seriile sale: steagul, țintele, hărți, numere )
- ”Ale Cans” – sculptură neo-dadaistă reprezentând două cutii de bere reproduse
prin turnare în bronz – lucrare celebră
- ”Map” – harta SUA pictată pe pânză; ”Flag” – steagul SUA – face zeci de
bucăți: unde începe o pictură și unde începe un obiect ?
- Sunt imagini iconice super-banale și super-utilizate – teme specifice deja pop-
art; serialitate
- ”Țintele” ( Target with Plaster Casts )

3. ROY LICHTENSTEIN:
- Folosește imaginile de ”comic books” pentru a produce lucrări de artă. Ia o
imagine dintr-o bandă desenată pe care o copiază ( pictură sau serigrafie ) și o
ridică la o dimensiune mare. Apare problema relației dintre imagine și narațiune
( imaginea e ruptă dintr-o narațiune și devine obiect de artă în sine; se intervine
cu un text ).
- Artă inteligibilă pentru un număr foarte mare de oameni
- ”Brushstroke” ( Tușă ) – serie de serigrafii în care ia gestul ”unic” al tușei și îl
reproduce în zeci de exemplare – este o reproducere mecanică a ”tușei unice” a
artistului. Arta nu mai este opusă industriei.

4. TOM WESSELMANN
- ”Stil life nr. 30”: pătrund în artă obiectele de consum în masă – relația artă –
societatea consumeristă. Folosește colajul
- În societatea consumeristă consumul e scop în sine, valoare și nu mijloc. Se
inventează shopping-ul. Pop Art –ul este copilul, consumatorul și criticul
societății consumeriste
- ”Great american nude” – serie - Wesselmann folosește obiectul de consum
precum și sexualitatea ca obiect de consum. Dorințele se standardizează, corpul
devine obiect de consum.

5. ROSENQUIST JAMES:
- Colaj de imagini figurative reprezentative pentru imaginea și atmosfera unei
epoci ( marile mituri ale Americii moderne: spaghetti, J. Kenedy, automobilul,
era spațială, etc ); ”President elect”.
 9

6. CLAES OLDENBURG:
- Face sculptură ( ”soft sculptures ) – hamburgeri de mari dimensiuni
( dimensiunea unei figuri eroice ! ), doze de ”7 up”, înghețate, popice etc

HIPER REALISMUL

- Apare în anii `60 în paralel cu ”pop-art”-ul

1. DON EDDY:
- Face picturi în ulei după fotografii. Nu încearcă să reproducă pur și simplu
realitatea ci este o chestionare a realității. Se lucrează după fotografie nu după
realitate! . Între realitate și pictură se interpune fotografia, care este o realitate în
sine. Acest tip de pictură presupune o virtuozitate tehnică deosebită, capacitatea
de a reproduce realitatea fotografică
- ”Wolkswagen 70” – pictează multe automobile
- ”Silvershoes”- o vitrină cu încălțăminte

2. DUANE HANSON:
- Sculptură care redă texturile și materialitatea ( sarcina picturii până atunci ).
Utilizează materiale noi ( silicon, rășini etc ), apare intersecția cinematografie –
sculptură
- Apartenența la pop-art este determinată de faptul că reprezintă personaje tipice
societății de consum ( turistul, cumpărătorul etc )
- ”Young shoper”

MAREA BRITANIE – BRITPOP

- ”Grupul independent” – nu erau de acord ci ideile vechi despre artă, cu arta

avangardistă

1. RICHARD HAMILTON
- ”Just what is it” ( that makes today`s homes so different, so appealing ) – este
manifestul a ceea ce se întâmplă în arta britanică. Utilizarea termenului de
”pop-art” (britart) e legată de această lucrare
 10

2. BLAKE PETER
- Colaje de imagini iconice pentru mass-media contemporană

3. DAVID HOCKNEY
- O pictură seacă, o imagine banală redată strălucitor ( nu este neapărat un artist
”pop” )

ANDY WARHOL

- UN IKON AL CULTURII CONSUMERISTE

- Merge brutal pe zona consumerismului. Societatea de consum este o societate
în care consumul devine scop în sine și nu un mijloc
- O operă fondată pe impactul imaginilor publicitare în societatea americană
- Arta lui Warhol nu mai este autonomă, ruptă de viață și societate, ci o artă
care are de a face cu societatea din jurul lui. El vrea să facă artă ca o
mașină, în serie, o artă repetitivă, fără originalitate, cotidiană, superficială,
banală, lipsită de profunzime. Arta nu are nici un mesaj, nu e nimic în
spatele ei. Este o artă despre lucrurile care ne influențează viața de zi cu zi.
- Specific pop-art: Arta NU este înaltă, profundă, originală.
Teme:
- 1. Portrete: celebritatea ca imagine ( serigrafii ): Marilyn Monroe, Elvis, C.
Guevara, John Lenon, Superman, ”Cei mai căutați criminali” – pe clădirea
F.B.I. ( Mao Tze Dun ). Alege figuri celebre ale epocii din media, film,
politică, muzică etc. Modelele sale sunt un fel de ”zei”, ”modele„ pentru
societatea respectivă, ”idoli” ( eidolon ) – „icoanele” și modelele lumii în care
trăiește Warhol. Personajele sale sunt legate între ele doar prin faptul că sunt
foarte cunoscute – notorietate la nivel media. Nu sunt portrete, nu vedem
persoane ci niște imagini ”ikon” ( iconice ), figuri iconice.
- 2. Seria dezastrelor: imaginea contemporană asupra morții; accidente de
mașină și avion. Imaginile sunt preluate din presă, afișe etc. Dispar granițele
între cultura înaltă și cultura populară. Pentru societatea contemporană
moartea devine spectacol. Deși Warhol declară că nu vrea să prezinte nimic
prin arta sa, de fapt, imensa majoritate a lucrărilor sale sunt despre viață și
despre moarte!
 11

- 3. Scaunele electrice: serigrafii peste care intervine cu pictură ( aceeași

imagine ”ikon” peste care se intervine ).
- 4. Madona Sixtină ( transformată în bun de larg consum - carte poștală ),
Mona Lisa: raportare la istoria artei
- 5. Arme: pistoale
- 6. Obiecte în serie: Cutii de supă Campbells, Coca – Cola, hamburgeri, semnul
dolarului
- 7. Autoportrete
- Folosește culori stridente, industriale.
- Totuși, arta sa nu este lipsită de o miză estetică! Are rafinament deși nu vrea
să fie original – devine totuși inconfundabil. Acesta este paradoxul lui Warhol.
El devine un ”ikon” super-recognoscibil!
- Andy Warhol construiește un nume, un brand. Traseul său ca artist este
important. Se formează ca designer, apoi deschide propriul atelier – Factory –
pentru multă lume, în care se produce artă în cantitate de masă ( obiecte
artistice, film etc ). Devine super-celebru prin propriile acțiuni – un self made
factory – își construiește atent și intenționat identitatea, propria persoană.
Vorbește enorm de mult despre el ( și totuși, nu spunea aproape nimic ! ) – tot
ce știm despre Warhol știm de la el!. De aceea putem spune că una dintre cele
mai importante opere ale lui Warhol este...Warhol ( marea lui operă este
propria imagine ). Se transformă pe sine într-un star, un ikon al culturii
consumeriste! IDENTITATEA LUI WARHOL ESTE O CONSTRUCȚIE
printre alte construcții pe care le face.
- Iubea plasticul, care în anii 60 era o noutate. El însuși era rece, impersonal.
Culmea! Era creștin practicant, implicat în acțiuni caritabile.
- Declară că ”arta e bună dacă aduce bani” iar ”artistul e bun dacă e celebru”.
Vrea să fie artistul fără suflet: ”Vreau să fac artă ca o mașină”; ”IATĂ-MĂ, NU
SE AFLĂ NIMIC DEDESUBT!”.
- Totuși, el are două teme majore: despre viață ( modele ”de viață”, mediatice)
și despre moarte ( percepția morții ca spectacol mediatic )
 12

JOSEPH BEUYS

- Artist german carismatic, foarte important ( începe arta sa în anii 50 ):

sculptură, desen, instalație, performance, ”sculptură socială”
- Este un pedagog convins că arta este super-importantă, ea putând să vindece
lumea, să o facă mai bună, să echilibreze sufletele oamenilor
- La fel ca Warhol, își contruiește propria persoană – ”persona” – ca parte
integrantă din arta sa. El însuși – ca om fizic – ajunge să trăiască în
conformitate cu acea personalitate - imagine pe care o construiește. S-a
făcut pe sine obiect de artă, căci nu trebuie să existe diferențe între viață și
artă! Își creează celebrul costum de pâslă și la fel de celebra pălărie devenită
logo, face cărți poștale cu el – ”mail art”!
- ”Cea mai elementară formă de sculptură este gîndirea creativă! – zice Beuys.
Arta ”modelează” mentalitățile, oamenii, societatea ( ”sculptura socială” ).
- Beuys produce discurs despre artă și acest discurs este parte a artei sale.
Discursul e parte din artă și arta e parte din viață!. Considera că discuțiile
de la cursul lui ( era profesor la Academia de Artă din Duseldorf ) erau la fel de
importante ca și producția artistică
- ”Orice om poate fi un artist” – părere opusă părerii tradiționale ( Atenție însă:
nu a zis ”este” artist, ci ”poate să fie” – diferența este mare! )
- Este un artist politic ecologist, fiind unul dintre inventatorii conceptului de
”democrație directă” ( consultarea directă a votanților pentru orice decizie
care se ia pentru acei votanți ). A fost profesor la Academia de Artă din
Duseldorf ( unde s-au format Gerhard Richter, Sigmar Polke și toată generația
de vedete ale artei germane din anii 80 ).
- ”Scaunul cu grăsime” – sculptură din ceară ( metaforă a salvării sale legendare
din Crimeea, 1943 ); ”Pianina îmbrăcată în pâslă”; ”Electromotor de pompat
miere”
- Expune bucăți de bazalt la Berlin
- Performance: iepurele mort ( How to explain pictures to a dead hare – Cum să
explici imaginile unui animal mort : se plimbă 3 ore printr-o galerie, legănând
în brațe un iepure mort și mișcându-și încet buzele ca și cum i-ar explica
imaginile din jur = scopul era acela de a transmite publicului nevoia de a
înțelege arta la nivel spiritual și intelectual ), se închide împreună cu un coiot
trei zile ( I Like America and America Likes Me – artistul șaman: degradarea
 13

culturii indigene și critică la adresa imperialismului american și a războiului din

Vietnam )
- Instalații: dintr-un Wolkswagen ies sănii ( The Pack )
- În cadrul ”Documenta” se plantează 7000 de stejari în orașul german Kassel
- Arta sa este super-implicată social. Sistemul său de gândire este simplu,
ofertant, pseudofilosofic; face o artă metaforică, lucrurile făcute de el se referă
la ceva ( spre deosebire de Warhol ).
IDEILE LUI BEUYS:
- Reprezentării îi opune prezentarea, declarând despre una din lucrările sale:
” aceasta nu vrea să spună ceva, ea este ceva”
- Lumea se compune din cald-rece, tare-moale
- S-a dezvoltat prea mult polul rece – rațional al oamenilor
- Lucrările lui sunt foarte legate de traumă ( războiul )
- Industria și știința sunt prea puternice
- Arta este gândirea creativă, fluidă. Ea este foarte importantă, echilibrază lumea,
vindecă sufletul. Prima formă a sculpturii este gândirea ( social sculpture )
- Orice om poate fi artist. Este foarte importantă creativitatea
- Este un ecologist – vorbește despre ”democrația directă”, idee utopică
- Pâsla folosită de el în lucrări are rolul de a conserva căldura ( căldura ca opus al
răcelii raționale, industriale, mecanice )
- E UN SUPER – ARTIST UTOPIC! Utopia artei ca ”operă de artă totală”
iar în acea „operă de artă totală” se include pe sine! Dacă Warhol se
construiește pe sine ca pe un fel de zeu, Beuys se construiește pe sine ca pe
un șaman. E UN ARTIST ȘAMAN.
- Accidentul său din Crimeea va deveni o metaforă a operei sale, traumă despre
care vorbește indirect prin ceea ce face.

Andy Warhol și Joseph Beuys sunt cei mai influenți artiști ai artei
contemporane ( a doua jumătate a sec. XX ). Ambii fac artă despre lucruri
serioase și grave, asumându-și ridicolul. Nu sunt tulburați de ridicol! Ei au
creat o reprezentare nouă a artei, în care lucrarea și persoana publică a
artistului se confundă.
 14

ARTA ACȚIONISTĂ

- Arta ca acțiune: performance, happening. Arta acționistă nu înseamnă arta prin

acțiune ( toată arta este prin acțiune! ). Materialul din care este făcută arta
acționistă este ACȚIUNEA; e făcută din acțiune! Ea constă efectiv în
acțiunea în sine și nu se concretizează neapărat printr-un obiect de artă
( nu obiectul e scopul ! )
- Este o artă care se face în timp; are o durată: TIMPUL + ACȚIUNEA = Arta
acționistă
- Acționismul începe în anii 60 și încorporează elemente din film, teatru, muzică,
dans, coregrafie – toate încorporate în concepte care țin mai degrabă de sfera
artelor vizuale.
BODY ART: arta făcută cu corpul ( nu pe corp! ). Acest tip de artă apare
pentru că corpul este ceea ce avem în comun cu toții – artiștii și ceilalți oameni
– corpul este sincer. Exprimarea este directă și imediată, este un plus de
sinceritate
- Arta acționistă se exprimă prin corp – corpul devine vizibil, arta este corpul.
Corpul îndură acțiunea.

CHRIS BURDEN
- ”Shoot”- cea mai cunoscută acțiune a sa – artistul este împușcat la propriu într-
un braț. Într-o altă acțiune încearcă un act terorist ( să împuște cu un pistol un
avion ). Reconstituie ”Crucificarea” pe un automobil ”broscuță”. Este încuiat 5
ore într-un dulăpior metalic ( contorsionat )
- Arta lui este un protest împotriva războiului din Vietnam.

GINA PANE
- Duce acționismul până aproape de sacrificiu – indurans art
- Stă pe o bucată de tablă sub care ard lumânări; se taie cu lama și stropește cu
sânge niște trandafiri ( aluzie la moartea lui Rainer Maria Rilke în urma unei
înțepături de trandafir )
- Lucrări în zona brutalizării propriului corp; ”ascensiunea” pe o scară cu trepte
ascuțite; se taie pe față cu o lamă în fața publicului; conotații feministe
 15

ACȚIONISMUL VIENEZ

- Este o mișcare artistică, un grup de artiști, care fac artă prin acțiune ( body art,
indurans art ). Este o artă ritualică.
- În climatul burghez al Vienei apar fenomene artistice ”revoltătoare”

HERMANN NITSCH
- Cel mai proeminent artist al acționismului vienez, cu o solidă longevitate,
produce un manifest al artei acționiste: teatrul orgiastic al misterelor. Este o
artă rituală.
- El crede că arta trebuie să-și recapete forța magică, spirituală. Practică un fel de
teatru ritualic care presupune:
- procesiune și participanți ( actori )
- ideea de sacrificiu animal real sau simulat
- manipularea unor substanțe cu componentă ritualică: sânge, carne, organe
- Acțiunile lui durează de la ore până la zile; vrea să producă un impact de natură
spirituală ( nu face religie ci un ”ritual”: este ritual dar nu e religie, e ritual dar
nu e teatru )
- Folosește recuzită de ritual religios fără a fi ritual religios ( are legătură cu ceea
ce făcea Beuys )
- Unde e limita între o estetică a excesului și spiritualitatea ca atare ?
- Totul la Nitsch este destul de real. Nu crede în ideea substanței de substitut ( de
exemplu: să folosești substanța roșie pentru sânge ); arta trebuie să fie mai reală
( folosește direct sânge, cu toată încărcătura lui simbolică )

GUNTER BRUS

- Fotografii, performance, acțiuni publice cu propriul corp, implicare în zona

lucrurilor considerate tabu ( sângele menstrual al soției sale etc )
- ”A Walk in Vienna” ( 1965 ): ( ”Plimbare în Viena” ), își face o falsă cicatrice
și se plimbă prin curtea Palatului Imperial

Rudolf Schwarzkogler: extremă, automutilare

 16

MARINA ABRAMOVIC

- Legendă și pionieră a acționismului

- Face body art – folosire complexă a corpului și a corporalității
- Reface unele performance-uri din anii 60-70
- ”Picasso-baby”
- ”Imponderabilia”- a stat nud la intrarea într-o expoziție, cu partenerul ei de
viață de atunci - ca să intri în sala de expoziție trebuia să treci printre ei.
- ”Modus vivendi” – reproduce lucrări celebre din muzee, ca sculpturi vii ( de ex.
Pieta )
- ” Rest energy”- lucrare celebră: arcul și săgeata îndreptată spre inimă
- ”The lovers 88” – despărțire pe zidul chinezesc
- ”Balkan baroque”- Bienala de la Veneția 1997 – lucrare de referință pentru
arta acționistă – un ”munte” de oase pe care ea încerca să le curețe de carne
( despre războiul din fosta Iugoslavie )
- ”Rhytm 0” – spectatorii au voie să intervină direct pe corpul artistei

PAUL Mc CARTHY

- Produce filme ale unor acțiuni, în zona violenței grotești, interacțiune cu

literatura horror
- Folosește păpuși, măști, multă recuzită
- Suntem departe de zona de realitate; este ceva intermediat, nu este ”în direct” ci
este filmat, nu folosește sânge ci ketchup etc; nu e o violență reală.

CAROLEE SCHNEEMANN

- Artă de factură feministă, performance-uri, colaj corporal – body collage

- ”Meat joy” – lucrare de referință, un happening filmat, o coregrafie cu
dansatori aproape nud care dansează cu...bucăți de carne.
- ”Interior scroll” – un text feminist pe care-l citește în timp ce și-l scoate
din...vagin

VITO ACCONCI
- Granița dintre acționism și arta conceptuală
 17

- ”Bite”- performace în care încearcă să se muște pe sine însuși.

STELARC
- Artist australian, body art
- ”Suspensions” – se agață cu cârlige băgate prin propria piele

ALLAN KAPROW

- El inventează termenul de happening

- ”18 happeninguri în 6 părți”
- Este o artă în zona esteticului, duce spre ultimele consecințe ideea de action-
painting a lui Pollok. Lucrările lui nu le face el ci se fac la indicațiile lui mai
mult sau mai puțin vagi.
- Fondează Grupul FLUXUS – ideea distrugerii obiectului și privilegierea
acțiunii
- Acțiuni cu caracter de protest antirăzboi, politic etc.. Face un zid din pâine și
marmeladă lângă zidul Berlinului

MANZONI

- ”Artist’s shit”
- ”Living sculpture”- transformă corpuri în opere de artă prin simplul fapt că ...le
semnează; ideea artistului ca autor
- ”Socle du monde” – face un soclu pe care îl pune invers iat Terra devine
”lucrarea de artă” a lui...Manzoni
- ”Breath” – baloane umplute cu aer...de artist. Dacă orice produce artistul este
operă de artă, atunci și orice ...iese din artist este artă! ( Duchamp umplea saci
cu ”aer din Paris” – ideea lui Midas )
 18

MINIMALISMUL

- Minimalism înseamnă a reduce, a realiza ceva din foarte puține lucruri. În sens
restrâns minimalismul înseamnă un anumit fel de a face artă, bazat pe anumite
concepții. În sens larg, vorbim despre o lucrare care renunță voit la o serie de
elemente plastice.
- Minimalismul se referă la mijloace: tehnice, plastice – care pot reda maxim
de sens.
- Obiecte în care nu se observă nici o tentativă de reprezentare sau de iluzie;
nimic nu trimite spre interioritatea artistului.
- Principiu: MAI PUȚIN ESTE MAI MULT
- Folosirea unui minim de mijloace = mai greu de făcut dar MAI MULT
SENS PUR
- Frank Stella: ”Singurul lucru pe care îl văd este ceea ce vezi și tu” = o artă
neutralizată emoțional
- Asemănări cu pop-art: lipsa emoției, serialitate
- Arta se supune logicii capitalismului industrial: folosește elementele industriei
- Comunicarea este simplă, lină, nu este nimic dincolo de obiect
- ”puțin” nu înseamnă ”sărac” ci esențial
- Ideile simple sunt cele mari și importante; arta se adresează intelectului și nu
ochiului sau emoțiilor

DONALD JUDD

- Lucrările lui implică mult privitorul dar nu stârnesc reacții la nivel emoțional
- Obiectul e de sine stătător, neted și impersonal, eliberat de orice urmă a actului
creator, într-un spațiu real și nu depinde de spectator pentru a fi desăvârșit.
”Munca artistului constă în a așeza un lucru după altul” – vezi 12 cutii de fier
identice, la distanțe egale, așezate pe un perete.
- Două cuburi de sticlă în fața unui perete de oglindă – minimalism nu înseamnă
sărăcie ci poate însemna și prețiozitate
- ”Specific objects” ( Obiecte specifice ): „nu fac obiecte de artă ci specific
objects”: da, sunt niște obiecte dar sunt făcute cu o intenție artistică, deosebirea
este intenția din spatele obiectului
- Există și ideea că arta înseamnă convenție și context ( în sens de instituție )
 19

- ESENȚIAL ÎN MINIMALISM: arta este convenție, consens, denumire,

instituție

Agnes Martin
- lucrări în zona picturii, grafică
Robert Moris
- conceptualism; ia o formă simplă, esențială, și o pune în diverse poziții și
contexte ( sculptură, obiect, forme geometrice simple )
Dan Flavin
- primul care a folosit lumina electrică (neonul ) ca mediu artistic

ARTA CONCEPTUALĂ

- o artă în care primează ideea. În sens restrâns arta conceptuală este arta în
care obiectul chiar poate să lipsească, manifestarea materială este lipsită de
importanță.
- Artistul se întreabă: Ce este arta ? În prim plan este conceptul
- Rădăcini: dadaismul și ”Fântâna” lui Duchamp
- Reacție împotriva artei văzută ca bun de consum

JOSEPH KOSUTH

- ”One and three chairs” ( Cele trei scaune, 1965 ): scaunul ca obiect, imagine
și definiție
- Autoreferențialitatea strictă a artei. Dacă vedem lucrarea nu câștigăm nimic
în plus față de simplul fapt de a descrie lucrarea sau ideea.
- ”Four colors, four words” – un text din neoane colorate, ofertantă vizual;
lucrările lui au o anumită perversitate vizuală

ROBERT MORRIS

- ”I - Box”: autoreferențială ( joc de cuvinte între ”I” – literă și ”I”=eu )- artistul

se găsește în arta lui ( o cutie în formă de ”I” în care e fotografia artistului nud )
 20

ON KAWARA

- Artist foarte important în arta conceptuală, reușește să facă o artă conceptuală

personală, în care artistul e implicat, aduce o zonă de personal, de
individualitate în arta conceptuală fără să aducă ceva care să-l definească ca
stil
- Pictează ...data la care pictează ( Today series ), face o serie întreagă = arată
trecerea timpului, intervine timpul ca dimensiune, e timpul vieții artistului
( reduce artistul sub formă de timp) . Viața e timp și timpul e viață.
- Kawara face și mail-art: arta făcută pe telegrame, vederi, scrisori trimise
prietenilor = ieșirea artei din instituție: trimite zilnic o telegramă cu textul
”sunt încă în viață” – unui număr de oameni, mereu aceiași ( ”I`am still
alive”). Nu este important cum arată aceste telegrame, putem și să vorbim doar
despre ele. Este o artă conceptuală super-personală, spre deosebire de J.
Kosuth care face artă impersonală.
- Face și performance: numără până la un milion, evident nu singur ci mai mulți
care se schimbau între ei = la final ești mai aproape de moarte cu un milion
de secunde ( cum îți scurtezi viața ? numărând ? etc ).

SOL LeWITT

- Aduce aspectul vizual în arta conceptuală, folosește desenul. Artistul produce

doar macheta operei de artă.
- ”Wall Drawing” – la Muzeul din Boston. Cu o peniță de 0,5 – punct lângă
punct – lucrări uriașe; dar lucrarea nu e făcută de el ci el descrie printr-un text
cum trebuie făcută și o fac alții = se poate produce oricând o lucrare ”Sol
LeWitt” chiar după moartea artistului
- Arta conceptuală a lui Sol LeWitt are un caracter administrativ – adică se
dau niște instrucțiuni, niște prescripții, de către artist iar alții o transpun în act, o
concretizează. Descrierea obiectului de către artist este partea de concept
care e mai importantă decât materializarea ei.
 21

DAN GRAHAM

- Pionier al artei video, artă de factură conceptuală fără a fi însă artă conceptuală
propriu-zisă
- ”Mirrors” ( Oglinzile ) – e important ca spectatorii să existe pentru ca lucrurile
să funcționeze

LAND ART

- Apare la finele anilor 60. Este o artă cu o efemeritate asumată – se va degrada

sub acțiunea fenomenelor naturale
- Mare încărcătură conceptuală
- Materialul este mediul înconjurător dar folosește și materiale antropice ( făcute
de om ). În loc să redea natura, o folosesc în mod direct.
- Este parte dintr-un curent de gândire care promovează ieșirea artei din galerie
sau muzeu; este mai vizibilă public, o artă făcută în spații nespecializate cultural
și artistic.
- Artiști angajați în ecologie și ideea entropiei, invită vizitatorii să iasă din muzeu
sau galerie și să le vadă lucrările in situ, lucrări pe care timpul le va șterge.

ROBERT SMITHSON
- Scrie mult despre relația artă-natură: arta trebuie să fie conectată la natură
- ”Spiral – Jetty” – cea mai cunoscută lucrare (în apele Marelui Lac Sărat din
Utah); treptat a fost acoperită de apă, iscându-se discuția dacă ar trebui sau nu
restaurată ( efemeritatea artei ). Natura este superioară și copleșitoare.
- ”Secțiunea geologică” – relația dintre timpul uman și timpul geologic

WALTER di MARIA
- Intervenții în deșert
- ”Câmpul de fulgere” ( Lightning field ) – în zona ”aleea uraganelor” din
Arizona unde sunt multe furtuni – înfinge în pământ stâlpi de metal care
funcționează ca niște paratrăznete atrăgând fulgerele. Pe o suprafață de două
hectare se desfășoară un spectacol de lumini ( comparație cu Dan Flavin care
face sculptură din neoane – artă dependentă de curentul electric; La fel, Walter
di Maria produce o artă dependentă de fulgere, de fenomenele naturii )
 22

RICHARD LONG
- Lucrări făcute cu elemente naturale ( pietre etc ) care se supun unor forme
geometrice. Sunt forme pe care natura nu le creează și în locuri în care natura le
va distruge foarte repede, lucrări superefemere, care se pot vedea doar în
fotografii
- ”Sahara Line ”

REICHSTAG CHRISTO și JEANNE CLAUDE

- Clădiri împachetate cu diferite materiale; se intervine în peisajul urban
- Au împachetat chiar și insulițe
- O vale umplută cu umbrele galbene și o altă vale cu umbrele albastre ( în
Japonia )
- Este o artă care necesită documentare, se întâmplă în zone îndepărtate, de aceea
se poate vedea în special în fotografii

NOUL REALISM EUROPEAN ( NOUVEAU REALISME )

- O POETICĂ A OBIECTULUI GĂSIT

- ”Reciclarea poetică a realității urbane, industriale și publicitare”
- Considerat o formă de pop-art, artă făcută din obiecte comune, banale, de uz
comun. Plusul de realism vine din faptul că acele obiecte nu sunt reprezentate
( pictate, sculptate fotografiate etc ) ci este folosit obiectul ca atre ( nu pictez o
sticlă ci expun pur și simplu o sticlă pusă într-un anumit context )
- Este o utilizare literală a obiectelor de uz social ( realism sociologic ).
Obiectele primesc o nouă viață, ca formă de artă
- Critică adusă societății de consum și deșeurilor
- aglomerări-combustii-”distrugerea creativă”-antropometrii-comprimări
- Există câțiva artiști care aderă la un program, având însă lucrări destul de
diferite, e un grup divers și lax structural

ARMAN
- Face cea mai clară formă de nouveau realisme”: Le Plein” ( Plinul ): umple
sala de expoziție cu obiecte încât se poate vedea doar pe geam. Spațiul e umplut
 23

la refuz cu obiecte ( În acest timp Eugene Ionesco scria Scaunele sau Noul
locatar ). Acest tip de artă se numește aglomerări – obsesie pentru invazia
deșeurilor, a obiectelor.
- ”Combustii”: obiecte cărora li se dă foc și sunt stinse la un moment dat

YVES KLEIN
- ”Vidul” – o sală de expoziție închisă, goală, se vede prin vitrină. Nu e nimic
înăuntru! ( contrast cu Arman – Le Plein )
- O artă profund conceptuală
- ”Leap into the void” ( Săritură în vid ) - artistul se aruncă în gol ( fotografie )
- Există un albastru Yves Klein - I.K.B ( International Klein Blue ) - brevetat
ca fiind culoarea lui ( pentru el albastrul e culoarea absolutului )
- Face și artă acționistă: Antropometrie – pictatul cu ”pensule” umane, cu
corpuri umane ( evident, cu IKB ! ); este un happening.

DANIEL SPOERRI
- Lipește pe lucrare ceea ce rămâne după o masă la restaurant ( farfurii, tacâmuri,
resturi de mâncare etc )
- Moartea și entropia ( degradarea ), decadența organicului, metafore ale
entropiei organice

FLUXUS

- Este o mișcare cu caracter acționist, happening-uri ( Fluxus festorum –

sărbători Fluxus ). Apare în anii 60 urmărind INSERAREA COTIDIANULUI
ÎN ARTĂ.
- Influențe: ideile lui Duchamp, dadaism
- O artă politică, aflată în legătură cu lumea fizică și cu problemele ei sociale
- Adoptă întâmplarea și improvizația; opoziție față de ”arta serioasă”,
profesională, transcandentă
- Concerte și festivaluri internaționale; muzică, lucrări derizorii și absurde
- Artă sincretică ( sunet, acțiune, obiect ), sunt încorporate elemente mecanice,
diverse mecanisme, motorașe etc. Este o artă vie, fără script precis, formă de
acțiune, fluidă, simț al comunității.
 24

- Reprezentanți: Joseph Beuys, D. Spoerri, Yoko Ono, Mary Bauermeister,

George Brecht ș.a.
- Puncte comune cu dadaismul; acțiuni, teatru – concert - artă vizuală,
evenimente stradale, sculpturi vii.
- Un obiect des folosit: pianul ( De exemplu: cineva cântă la pian iar alții îl taie
cu fierăstrăul )
Nam June Paik ( artist japonez )- Electronic Opera: alăturarea de tehnologie și
artă ( specific Fluxus ), în special televizoare
- Arta promovată de Fluxus repune în discuție relația dintre arta elitelor și arta
populară, urmărind restabilirea comunicării în condițiile mutațiilor pe care le
înregistreză noile evoluții ale civilizației. Avem de-a face cu:
- 1.o stare de spirit
- 2.cu un program
- 3.o structură conceptuală pe care și-o asumă artiști cu profiluri și viziuni
diverse.
- Numitorul comun este asigurat de disponibilitatea pentru vis și joc, de
capacitatea de a crede în prospețimea și caracterul inepuizabil al realității.

ARTA FIGURATIVĂ BRITANICĂ ( BRITISH ART )

- Neoavangardele anilor 60 – 70 nu și-au propus să facă cu totul altceva decât

ceea ce se făcuse deja. Din anii 70 nu se pune neapărat problema exclusivității
( artă cu caracter neexclusivist ).
- Artiștii nu sunt neapărat supervedete ale timpului lor
- Emblematici pentru ”școala londoneză” sunt Lucian Freud și Francis Bacon.
Deși nu țin prima pagină a ziarelor, ei devin supervedete după anii 70

LUCIAN FREUD
- Pictură de factură realistă, teme tradiționale ( portret, nud în interior etc )
- Îl interesează redarea atmosferei și redarea cât mai senzuală a texturilor.
- Lucrează numai după modele, după natură, în atelier. Readuce portretul și
corpul uman în atenție, concentrându-se pe diverse tipologii de oameni
- O întoarcere voită la pictura ca artă privilegiată în a reda realitatea
 25

FRANCIS BACON
- Se inspiră din surrealism, pe care îl duce mai departe
- Deformări expresive ale corpului uman ( s-a folosit pentru arta sa termenul de
”realism fantastic” ); o umanitate tragică și privată de identitate, redusă la starea
de ”carne”; figuri distorsionate sunt prizoniere ale unor spații închise și
anonime
- Teme: despre cruzime și bolile specifice speciei umane
- Folosește fără jenă lucrări de artă din trecut ( vezi Velasquez ), grotești,
strigăte
- Reinterpretări după Rembrand ( boul jupuit ), Velasquez ( papa Inocențiu ) ș.a.
- Face din împrumutul cultural o ustensilă, un mecanism de lucru pentru opera
sa ( ”citatul”, remake-ul ) – asta îl îndepărtează de retorica avangardei care
punea accent pe unicitate și originalitate
- Din surrealism păstrează grotescul, dar aduce un plus de bagaj cultural
- Studii foarte bune după Van Gogh: Studiu pentru portretul lui Van Gogh –
cromatica total schimbată, contraste super-puternice, e un portret cultural al
lui Van Gogh. Folosește itemi din trecut pentru a creea lucrări noi de artă
contemporană

FRANK AUERBACH: expresionism foarte aproape de abstract, păstos.

COBRA

- Grup artistic; artiști care se revendică de la avangarda nord-europeană și

care practică o artă tăioasă, modernă, care vrea să rețină esența lucrurilor.
- Numele este un acronim: Copenhaga, Bruxeles, Amsterdam ( CoBrA )
- Influențe din expresionism și surrealism
- Între artiștii grupării există diferențe semnificative. Au în comun niște idei
despre artă dar transpun diferit aceste idei în practică. Diferențele dintre ei sunt
diferențe de dozaj.
- Este o artă despre suflet, impetuozitate, gestualism, exprimare spontană. Vor să
construiască o artă nouă bazată pe exprimarea libertății și pe valorile naturale și
instinctive, cu rădăcini în cultura nordică
- Susțin angajarea socială și revoluționară a artistului
 26

- Spontaneitate, violența gestului, exuberanță cromatică, căutarea originilor, a

copilăriei sau a umanității

Pierre ALECHINSKI:
- Artist belgian, grafică, gravură, pictura. Arta sa se raportează la tașism,
expresionism abstract și abstracțiune lirică
Karel APPEL:
- Artist de origine olandeză ( pictura, sculptură, poet )
- Inspirație din basmele nordice, primitivism, gestualism, surrealism.
Asger JORN:
- Artist danez – pictură, sculptură, ceramică
- ”Canarul nelinistitor” ( Le canard inquietant )- pe fondul unui peisaj rural
clasic un canar pictat în stil expresionist cu culori violente.

SUPPORT SURFACE

- Grup francez; suportul și suprafața devin în sine valori, subiectul operei devine
secundar
- Amplă libertate, stilistică extrem de diversă și eterogenă

ARTA BRUTĂ

- Arta este o redare rapidă, imediată și profundă a psihicului, a sufletului

JEAN DUBUFFET
- Preia ideea surrealiștilor că arta trebuie să redea stările subconștientului.
Arta cea mai adevărată este cea făcută de copii, bolnavii mintali, arta naivă –
persoane fără pregătire.
- Interesant e că Dubuffet are o bună pregătire artistică, nu e nici nebun, nici
copil, nici naiv. Arta lui nu este spontană, infantilă sau schizoidă.
- El deschide de fapt o Cutie a Pandorei, pentru că după el vin alții care îl iau în
serios (!).
 27

CINETIC ART

- Artă care se mișcă sau creează iluzia mișcării. Preferă mișcarea adevărată
impresiei de mișcare
- Inspirație din constructivismul rus

Jean TINGUELY:
- O artă făcută ca să se miște cu ajutorul motorului
- ”Meta maxi”- obiectul, la sfârșit, se autodistruge ( prin mișcare ) , devine un
morman de fiare
- Face fântâni arteziene – sculpturi cinetice

Soto RAFAEL: artă cinetică de factură optică ( iluzia mișcării )

JEAN CALDER:
- Artist britanic, face sculpturi abstracte cu tentă industrială, precum și sculpturi
care se mișcă – discuri atârnate cu sârmă
- O artă cinetică fină, eterică, poetică

ARTE POVERA

- Apare în Italia ( 1967 prima expoziție ) – ”arta săracă” – criticul de artă

Germano Celant publică și un manifest în Flash Art. E o artă în opoziție cu
societatea de consum propovăduită de Pop Art.
- Artiștii lucrează cu materiale umile, naturale. Nu este o ”artă săracă” în sens
minimalist ci în sensul că ridică la rang de artă pauperitatea materialelor, a
mijloacelor și a efectelor.
- Practică instalația, obiectul este prezent fizic ( ideea de reutilizare a
obiectului găsit )
- Eliberează sculptura de dimensiunile ei eroice, ideale și aristocrate

Mario Merz
- Folosește sârme, neoane; construiește igluuri peste care așează texte compuse
din neoane, care exprimă idei care se vor a fi înalte
 28

JANNIS KOUNELLIS
- De origine gracă, stabilit la Roma. Face asamblaje din obiecte aruncate, cu o
importantă notă estetică, texturalitate ( saci de pânză cusuți, agățați de perete
sau pe jos, goi sau plini; folosește produse naturale: cărbune, fier, lână, ceară,
carne, semințe, lemn, ouă, cafea; unelte, haine etc )
- Priponește 12 cai într-o galerie din Roma ( nu expune o ecvestră ci modelul ei
viu! )

M. Pistoletto
- ”Venus a zdrențelor”: o emblemă a Antichității lângă deșeuri ale societății
Moderne.

DOCUMENTA

- Este o expoziție periodică de artă contemporană la Kassel – Germania, care se

întâmplă din 5 în 5 ani, începând din anul 1955. Această periodicitate de 5 ani
se întâmplă din 1972 ( în anii cu ”2” și în anii cu ”7” )

- DOCUMENTA 1955: în 1955 are loc o expoziție la Kassel organizată de

Arnold Bode ( edițiile din 59 și 64 vor avea ca directori pe Arnold Bode și
Werner Haftman ). Muzeul de Artă din Kassel a fost construit de Frederic cel
Mare ( de aceea se mai numește ”Fredericianul” ). Numele ”Documenta” este
inventat de Arnold Bode. Prima expoziție va fi organizată sub egida
”Congresului internațional al horticultorilor din Germania” și dorește să refacă
rupturile intervenite în cultura germană în timpul războiului nazist – arta ca
document prin care istoria se normalizează. În Germania nazistă arta
modernă era considerată artă degenerată, simptom al unei boli sociale, iar
artiștii moderni erau considerați bolnavi! De aceea, în 1937 la Munchen, la
cererea lui Hitler și sub coordonarea lui Gobels se organizează o expoziție care
s-a numit chiar așa: Arta degenerată. Era o expoziție de artă modernă foarte
vastă ( cubiști, foviști, expresioniști etc ) făcută să arate oamenilor că arta
modernă este urâtă, groaznică, degenerată. În 1955 DOCUMENTA expune
aceeași artă ( unele lucrări figuraseră și în 1937 ), dar dispare premiza
ideologică cum că arta modernă este degenerată, ci, dimpotrivă, ea este artă –
ideea de a renormaliza istoria artei și istoria culturii germane. E o demonstrație
 29

că germanii pot să accepte arta respectivă, că nazismul e un accident istoric care

nu reprezintă poporul german. Publicul german tânăr nu avusese contact direct
cu arta modernă ( existaseră 12 ani de ruptură totală ).
Scopul DOCUMENTA 1955:
- readucerea artei moderne în atenția poporului german
- normalizarea istoriei culturale a Germaniei
- așezarea culturii germane pe picior de egalitate și contact cu restul lumii
Expun: Picasso, Kandinski, clasicii modernismului. Se face o sinteză a ideilor
artei moderne ( fără ca acesta să fi fost scopul ).
Caracteristicile DOCUMENTA
- ideea de expoziție sinteză despre starea artei la un moment dat
- este o expoziție internațională
- durează 100 de zile, încă din 1955 ( ”muzeu de 100 de zile” ) – temporar
( sinteza respectivă este discutabilă, schimbătoare )
- este o sinteză subiectivă ( un curator alege, propune, este deschisă spre discuții,
e o propunere de sinteză )

DOCUMENTA II– 1959

- organizată de W. Haftman – despre arta de după 1945 – până în 1959 ( Matisse
cu lucrări târzii, Pollock ș.a )
- succes mare, apare ideea că ar trebui făcută periodic

Apare Fundația ”Documenta” care numește un curator pentru organizarea

următoarelor ediții. Din 1972 se va face din 5 în 5 ani ( sinteza ultimilor 5 ani ).
Există ideea de ”cutting age” – ceea ce este mai nou și spectaculos în artă.
Din 1964 apare ideea de a face o expoziție care se deschide spre cultura
contemporană ( nu numai artă ), spre relația artă – cultură – societate,
relațiile socio – culturale în sens mai amplu: apare fotografia ( ridicată la
statutul acceptat de artă ), fotografia industrială, designul ș.a.
Din anii 60 – 70 Documenta devine o expoziție despre cultura contemporană
văzută prin artă ( și nu numai ). Intervine rolul curatorului și, inevitabil,
disputa curator vs artist ( de ex. disputa H. Szeemann – curator și Alex
Cădere – artist de origine română ).
- Curatori puternici: Catherine David ( 1997 ), Harald Szeemann ( 1972 ) , Jan
Hoet ( 1992 )
 30

- Din anii 70 arta iese din muzeu și este prezentă în comunitate

- În anii 80 Documenta este o expoziție despre arta și cultura critică, care se
opune pieței și mainstream-ului artistic, e arta care pune întrebări și nu care se
vinde bine
- Din anii 90 Documenta e văzută ca un forum democratic – democratizarea și
incluziunea încep să funcționeze. Documenta deschide lumea artei pentru
publicul larg, spre zone necunoscute, excluse din lumea artei ( artiști din alte
țări decât din Europa sau America de Nord; vin artiști din America de Sud,
Africa, Asia etc ). Apare globalizarea artei – se produce local și se consumă
global.
- În anii 2000 arta ține cont de nevoile comunității, pe care o pune în situația de
a-și sesiza problemele ( de ex. în 2012 Ai Weiwei aduce 1000 de chinezi ).

ARTA FEMINISTĂ

- Originile feminismului sunt de la sf. sec. XIX – începutul sec XX – primul val
- Al doilea val – anii 60 – 70 – lupta pentru salarii egale cu bărbații, dreptul de a
face avort etc
- Arta feministă este o artă făcută de femei în legătură cu femeile. Este o artă
”politică” cu dimensiune critică în plan social și cultural, analizând ce
înseamnă să fii femeie și artist într-o ”societate a bărbaților”
- Teme: aspectul social al femeii, violul, rasismul, condițiile de lucru, femeia ca
”obiect” al plăcerii etc
- Linda Nochlin – Why Have There Been No Great Women Artists?: text
important din anii 70; de ce există atât de puține femei artist ? Exista o
discriminare a femeilor în lumea artei ( de ex. le era interzis să studieze nudul ).
 Sec. XVII: Artemisia Gentileschi: Juditha ucigându-l pe Holofern
( superioritatea femeii ); Suzana și bătrânii ( Suzana are un gest de
pudoare, de apărare )
 Sec. XVIII: Angelica Kauffman (neoclasicism): Cornelia prezentându-
și copiii ca pe adevărata comoară ( condiția de mamă )
 Marie-Louise Elisabeth – numeroase portrete feminine din familia
regală, prințese etc
 31

 Impresionism: Mary Cassatt, Berthe Morisot

 Modernism: Sonia Delaunay, Natalia Goncharova

EVA HESSE:
- Ascension II – minimalism, un cub de metal; sculptură, pictură

LOUISE BOURGEOIS:
- Femme Maison; Maman ( paianjenul uriaș la Tate Modern ); Distrugerea
tatălui ( The Destruction of the Father – lucrare văzută ca o răzbunare, un
complex oedipian pe dos, reflecții stârnite de psihanaliză ); La fillette ( simbol
falic ? ambiguitate )

Yayoi Kusama – artistă japoneză

JUDY CHICAGO:
- Artistă importantă, inițiază la Institutul Californian de Arte prima programă
feministă de artă. Renunță la numele impuse ei de ”lumea masculină” ( Cohen
după tată, Gerowitz după soț )
- Face și performance împreună cu studentele sale ( Suz Lacy, Sandra Orgel,
Aviva Rahmani ș.a )
- The Dinner Party – lucrare celebră ( proiect colectiv de mari dimensiuni ) – o
masă triunghiulară, pe fiecare latură câte 13 locuri ( aluzie la Cina de Taină ),
totul pe o platformă de bucăți ceramice pe care sunt scrise 999 de nume de
femei din istorie. Triunghiul cu vârful în jos e simbol pentru sexul feminin.
Farfuriile au pe ele simbolul organelor sexuale feminine ( suntem în momentul
revoluției sexuale din anii 60-70 ). Lucrarea e făcută din textile, broderie,
ceramică etc – adică zone în care femeile puteau să lucreze ( meșteșuguri
tradițional feminine ). Lucrarea a fost criticată ca fiind ostentativă și având
multe obiecte kitch.

MIRIAM SCHAPIRO:
- Textile, fețe de plapumă făcute din petice rămase de la cămăși, fuste, haine
vechi etc; face și evantaie din aceleași materiale

Faith Ringgold: fețe de plapumă istoriate

 32

NANCY SPERO:
- Torture of the Women – problema violurilor, a discriminărilor, torturi din
motive legale sau religioase ( text + imagini simple )

Monica Sjoo – God Giving Birth ( Dumnezeu născând )

MARY KELLY:
- Post-Partum Document – despre experiența ei ca mamă, despre drama pe care
o trăiește pe măsură ce-și crește copilul iar apoi se desparte de el ( text + litere
scrise de fiul său )

Martha Rosler – Semiotics of the kitchen ( Semiotica bucătăriei ) – lucrare

video , femeia în bucătărie
Laurie Simmons – fotografie, colaj

YOKO ONO
- Cut Piece – performance violent, puternic, important în istoria feminismului.
Publicul taie câte o bucățică din hainele artistei cu o foarfecă – degradarea
femeii, supunerea ei la umilințe

MARINA ABRAMOVIC
- Rhithm 0 – corpul feminin poate fi abuzat, siluit ( timp de 6 ore spectatorii pot
agresa corpul artistei cu obiecte puse pe o masă )

HANNAH WILKE
- S.O.S – artista își lipește gume de mestecat pe corp ( în formă de vulvă ) –
femeia este folosită ca o gumă de mestecat, apoi aruncată

Adriane Piper – performance, artistă conceptuală americană, desen pe ziar

Carolee Schneemann – Interior Scroll – scoate un text critic, nefavorabil ei,
din...vagin
 33

Ana Mendieta – de origine cubaneză, sculpturi din noroi care apoi se

degradează ( land art ), sculptură, pictură, artă video
Valie Export – artistă austriacă, artă acționistă cu tentă feministă; pantaloni
decupați în zona genitală; își montează o cutie în zona sânilor, care are o perdea
în față, iar bărbații de pe stradă sunt invitați să-i pipăie sânii introducându-și
mâinile în această cutie

În anii 80 – abordări feministe mult mai calme, fără vulgaritate, dar

problematizate, feminism temperat, despre rolul femeii ca autor, ca artist

Sherrie Levine – fotografiază...fotografii și le expune lângă original

Cindy Sherman
- fotograf; despre infinita diversitate a rolurilor feminine, vulnerabilitatea femeii
ca obiect al dorinței, al privirii masculine.
- Portretizează femeia care e conștientă dar în același timp ignoră privirea
masculină; femeia ca subiect al privirii.

Barbara Kruger
- Artist conceptual, pop art, colaje
- Lucrările ei conțin diverse mesaje puternice: Privirea ta îmi lovește obrazul;
Corpul tău e un câmp de luptă; etc

Guerilla Girls – grupare de artiste; vorbesc despre reprezentarea femeilor artist

în instituțiile de artă

Audrey Flack ( fotorealism ); Barbara Bloom ( tărâmul narcisismului );

Nancy Fried ( Mânie expusă – Exposed Anger – sculptura teracotă )

Tracey Emin – My Bed – lucrare importantă; intimitatea artistului, patul

răvășit, obiecte intime

Sadie Lee – Bona Lisa – conotații lesbiene

 34

CURS ARTĂ CONTEMPORANA ANUL III ( SEMESTRUL II )

ARTA CONTEMPORANĂ RECENTĂ. CARACTERISTICI.

- relativizarea valorilor, neîncredere față de valorile absolute

- în anii `80 se cristalizează ideea de ”anything goes”, merge orice! Totul este
relativ, nimeni nu mai știe exact ce este arta și cum trebuie să fie. ARTA
EXISTĂ DAR NIMENI NU MAI ȘTIE CU SIGURANȚĂ DACĂ E BUNĂ
SAU NU
- pluralism – fără să se exludă una pe cealaltă
- lipsă de criterii și de seturi de valori unice
- pe de altă parte concepția de ”orice merge” nu este adevărată ( de exemplu, nu
poți face un monument al lui Hitler în centrul Berlinului! )
- contextualizarea artei - contextul este foarte important – dacă merg la un
anumit muzeu sau o anumită galerie, știu dinainte ce fel de artă voi vedea
- în ultimii 30 de ani se manifestă masiv fenomenul de instituționalizare a artei
( apar Muzeele de Artă Contemporană peste tot în lume, sistemul de galerii)
- explozia pieței de artă
- arta și enterteinmentul – devin consubstanțiale, arta contemporană este și
distracție
- apare arta de factură politică, protestul politic
- cea mai bună definiție a artei contemporane recente: DE TOATE
PENTRU TOȚI
- raportul artă-economie: arta făcută azi este enorm de scumpă! Primul ”bum”
a fost în anii 80, apoi după 2000-2005 totul a explodat.
- În arta contemporană recentă este foarte puțin loc pentru inocență.
- Nu mai există artă șocantă, nimeni nu se mai șochează de nimic ( poți însă să
te îngrețoșezi! )
- multă libertate = artă foarte diversă
- de vreme ce totul este permis, înseamnă că este permisă și revenirea la mediile
artistice tradiționale. De aceea, din anii 80 are loc o revenire/renaștere a
mediilor tradiționale ( cum ar fi pictura și sculptura, care în anii 60 – 70 au fost
date la o parte )
 35

- anii 60 – 70 mai sunt numiți și ”modernitatea târzie” se caută încă noutatea și

esența. Se mai poate numi și ”neoavangardă” . Din anii 80 avem de a face cu
postmodernismul propriu-zis, în care ”totul merge”, totul poate fi important,
relevant.
- are loc o descentralizare a artei – din anii 80 nu mai putem vorbi de un centru
al lumii artistice

GERMANIA

Context:
- în Germania post-nazistă pictura este problematică din punct de vedere politic,
moral, conceptual. Este o pictură supraîncărcată istoric, o replică la mersul
istoriei. Se revine la pictură – neoexpresionism – era o declarație politică
problematică
- factorii care au contribuit la dezvoltarea artei germane din anii 80 sunt:
”boom”-ul pieței de artă, Școlile de la Dusseldorf ( a lui Beuys ) și cea de la
Berlin. În anii 70 economia germană se dezvoltă puternic.
- Se dezvoltă conceptul de kunsthale – foste hale industriale, gări, etc, se
transformă în spații de artă, arta contemporană devenind tot mai prezentă.

NEO-EXPRESIONISMUL – ”NOII SĂLBATICI”

GEORG BASELITZ
- din anii 60 pictura lui devine figurativă
- gestualism, neoexpresionism clar, întoarce personajele cu capul în jos – vădit
și artificial, pur și simplu le pictează normal dar le expune invers ca o ironie
(”Vreți ceva nou? Poftim!). Întoarce lucrările invers pentru a neutraliza
semnificația lor și efectele subiective. Personajele sunt grotești și stângace, de
mari dimensiuni. O artă emoțională și psihologică.
- face și sculptură personaje mari, siluete lipsite de ceva, niște eroi
neconvingători, ne-eroici, vibrate, o monumentalitate lipsită de eroism.

MARKUS LUPERTZ
- începe în anii 60 cu lucrări ”în trend”, apoi se produce o schimbare și Lupertz
se întoarce la mijloacele specifice picturii, un figurativ gestual , expresionist
 36

- dimensiuni mari; referiri multe la trecutul Germaniei ( a fost acuzat chiar de

nazism mascat - pictează cranii-simbol nazist, casca militară etc )
- pictura lui are o nuanță de pictură romantică ( eroul singur etc ), personajele lui
au o doză de dramă, de însingurare

ANSELM KIEFER
- pictor de istorie, în sensul propriu al cuvântului, istoria văzută ca tragedie
- face colaje la limită între figurativ și abstract, combinații de tehnici și materiale.
Folosește mult elementul vegetal, efemer, având o simbolistică în zona morții, a
unui ”memento mori”
- teme: miturile wagneriene, memoria nazismului, holocaustul
- un romantism tragic:dezmembrare, entropie, distrugere. Istoria este tragică –
o jelire a istoriei care produce traume ( exemplu: șine care duc spre
Auschwitz ). Mintea face eforturi de a nu-și aminti traumele istoriei. În lucrările
sale inserează texte care funcționează atât ca mesaj cât și ca elemente grafice.

GERHARD RICHTER
- pictează la început figurativ ( Candle ) în zona realistă, mimetică, fotografică;
apoi apare o pictură încețoșată, blurată, în tonalități melancolice
- pictura ”grisaille” – ( alb, negru – griuri ) după fotografii de arhivă personală
luate din presă ( ziare ). Fotografia oferă o amintire, pictura poate să altereze
amintirile.
- ”Unchiul Rudi” – un ofițer SS unchi al lui Richter, care a ucis oameni. După
război nimeni n-a mai vorbit despre el încercând să-l uite. Richter găsește într-
un sertar o fotografie cu acest unchi controversat și îl pictează. Pictura poate
sugera și prezentarea și ascunderea istoriei, având propria ei perversitate
- pictura abstractă - lucrări mari, elaborate, ciudate, efecte neintenționate pe
care le păstrează și le integrează, folosind straturi suprapuse. E un soi de
arheologie, straturile se suprapun fără să se acopere total, se vede din fiecare
strat ceva
- Richter nu are un stil pentru că...are multe. E greu să confunzi o pictură a sa cu
a altcuiva. Stăpânește foarte bine 3-4 stiluri de a picta, fiind din acest punct de
vedere postmodernul perfect
 37

SIGMAR POLKE
- format la Școala de la Dusseldorf, prieten și partener de lucru al lui Gerhard
Richter, expun împreună.
- Practică ceea ce s-a numit ”realism capitalist” ( în antagonism cu ”realismul
socialist” ), seamănă cu arta pop (”pop art” german ). Combină pop-art cu idei
dadaiste , producând o arta care este caracterizată prin ironie, umor, caracter
ludic. Pare o combinație Warhol – Beuys.
- Folosește imagini de revistă, din publicații de masă; imaginile sunt mărite și
astfel apar ”pixeli” ( vezi Lichtenstein ); mărește imaginea și copiază cu
exactitate fiecare punct
- Mixaje de imagini care, alăturate, devin incoerente, sarcastic – absurde
- Experimentează cu ceară, rășini, tapet
- ”Paganini” – lucrare celebră

MARTIN KIPPENBERGER
- Pictor și sculptor celebru și reprezentativ pentru generația 80. Se luptă cu
alcoolul și cu o viață foarte dezorganizată
- Artist îndrăzneț din punct de vedere conceptual
- Autoportrete, ”Martin, go stand in the corner”
- The Happy End of Kafka`s America – instalție. Mese, scaune, un birou uriaș –
simbol al procedurilor birocratice
- Pictură senzuală, minimalistă, seacă, departe de ceea ce se întâmplă în anii 80

LUMEA ARTISTICĂ AMERICANĂ în anii 80

- odată cu Andy Warhol începe ”vedetizarea” artiștilor.

- are loc o schimbare de climat mental și politic în SUA – reîntoarcerea la
mediile tradiționale, arta entertainment, arta ca spectacol, arta glamour
- vedete ca Madonna, Michael Jakson, apariția telefonului mobil și a internetului
duc la dezvoltarea culturii de masă. De aceea anii 80 s-au mai numit și
”decada pop” ( în sensul că ceea ce propuneau artiștii anilor 60 se transformă
în realitate în anii 80 ). Are loc o mixare a produselor culturale la nivelul
culturii de masă ( accent pe entertainment ). Se revine la forme mult mai vizuale
de artă ( și mai puțin conceptuale ). Granițele între genuri devin irelevante. Pop
art-ul anilor 80 pierde caracterul elitist al pop art-ului anilor 60. Scurt spus:
 38

oamenii renunță la a ține nasul pe sus! Anii 80 au un caracter conservator.

Ronald Reagan era un președinte conservator care venea din rândul actorilor și
aduce popularitate generală, ieftină, necritică și spectacol. Reagan face show
propunând revenirea la valorile tradiționale.
- În artă există tendința de respingere a artei problematice din punct de vedere
moral ( De ex: Serano este considerat un artist blasfemiator ). Au loc ”culture
wars”, războaie culturale, se reduc drastic fondurile pentru cultură, multe
expoziții se închid. Consumatorul are întâietate și gusturile publicului (chiar
proaste) trebuie respectate. În aceste condiții are loc explozia carierei câtorva
artiști care fac o artă neproblematică sau ușor digerabilă. Critica e puțin
binevenită, spectacolul este super-binevenit!

JEFF KOONS

- sculptură și pictură de regulă de mari dimensiuni (Balloon Dog);

monumentalitatea lui este ciudata din cauza subiectului
- exploatează kitchul – merge în zona unei culturi absolut de masă, joasă,
kitchul este dus în zona artei
- folosește bronzul vopsit ( caracteristic statuilor ) dar subiectul este total
potrivnic ideii tradiționale despre artă
- creează controverse: Este aceasta artă? Este o întrebare pe care o pune în
primul rând artistul și întărește statutul de artă bună a ceea ce face Koons
(criteriul calității este înlocuit cu caracterul interesului – să fie interesantă )
- Două caracteristici:
1. O pervertire, o perversă denaturare a kitchului prin monumentalitate,
execuție etc. Face cu kitchul lucruri de neimaginat și asta îl transformă în artă.
2. Spectaculozitate vizuală ( volume abstracte, lucioase – vezi volumele lui
Henry Moore, Barbara Hepworth sau Brâncuși – suprafețe superlucioase )
- ”Gazing ball” – bila cu gaze e plimbata pe diverse reprezentări ale artei
sculpturale clasice ( Afrodita, Venus, Hercule sau...Lady Gaga ) – Ce spune o
bilă intens colorată, lucioasă, albastră – e un albastru Yves Klein! – așezată pe o
sculptură antică? La Koons albastrul nu mai are greutate simbolistică. Vrea să
zică faptul că nu este nici o diferență între o bilă albastră și torsul Belvedere sau
Venus. Bila lui atrage atenția mai tare!
 39

- pictura lui Koons este hiperrealistă, un hiperrealism fantastic, colează

incoerent imagini care aparțin unor culturi cu totul diferite
- abordarea zonei pornografice ( vezi Made in heaven ) – stârnește valuri;
i s-a reproșat că sunt prea pornografice, la limita kitchu-lui. I s-a creat faima de
artist controversat ( kith + pornografie ). Dar e un scandal ”digerabil” pentru că
sunt probleme mai importante și mai grave decât kitch-ul și pornografia.
- ceea ce face Jeff Koons este adevăratul pop-art – o artă care nu spune
absolut nimic. El spune ceva relevant doar despre cum funcționează arta.

JEAN-MICHEL BASQUIAT

- face ”graffiti art” în spațiul public, ilegal, o artă care conține un mesaj de regulă
exprimat brutal de către artiști din păturile marginale, underground. Este o artă
care presupune o exprimare spontană, prospețime, public larg (democratică),
nu este foarte elaborată, este asociată cu revolta, sinceră, critică.
- Basquiat ia caracteristicile graffity și le transpune în pictură, pe un alt
suport. Este o artă care se referă la subculturile marginale, africane.
- Descoperit de Andy Warhol pe când era student la Arte, devine celebru în
muzee, galerii, este considerat un erou al underground-ului. Când a fost
descoperit nu era chiar un ”nimeni”, ci avea un atelier în care picta.
- Basquiat este în același timp sincer, dar coagulează în jurul lui un ocean de
ipocrizie. A fost un speculant sau o victimă? Nu știm. ( Gagosian Gallery
Chelsea – expoziție Basquiat după peste 20 de ani de la moartea sa; Gagosian
este galeristul lui Basquiat! E mult spectacol în Basquiat, nu este acel ”om de pe
stradă” care devine erou ).
- Rămâne totuși un artist tragic ( moare de o supradoză!), există durere, ură,
sinceritate, disperare, dar dincolo se întâmplă fenomene mai largi – este
exploatat comercial, underground-ul devine mainstream.
- Dacă Koons este un considerat un speculant iar Basquiat un rebel – ambii sunt
de fapt artiști super-exploatați comercial

JULIAN SCHNABEL

- Lucrări de mari dimensiuni, amestec incoerent spectaculos, postmodernism

- Colaj cu ceramică sfărâmată + pictură
 40

- Trece de la pictură ( relief policrom ) la regie de teatru ( după 1990 – vezi

filmul Fluturele și scafandrul )
- Nu este adeptul unui stil ( asemănător oarecum cu Richter ), nu devine
”inconfundabil”. Mai ușor de recunoscut este în ceramica sfărâmată, lipită pe
pânză ( ”fuga de stil” sau ”fuga prin stiluri” )

DAVID SALLE

- Pictură + alte tehnici; rupe imaginea în bucăți, incoerența este intenționată

- Imposibilitatea alegerii unui stil – intenționat!; lucrări în tehnici contrastante

DESENUL ÎN ARTA CONTEMPORANĂ

- Nu toate felurile de a face desen sunt artă. Mediul tehnic se referă la faptul că
desenul este un fel de a face imagine ( desen ca mediu tehnic ). Mediul artistic
folosește desenul pentru a face artă (valabil și în cazul fotografiei ).
- Desenul este cea mai veche formă de a face imagine și totuși este folosit și în
arta contemporană. Desenul este o formă a minții umane în care omul
abstractizează, având de la început formă abstractă și forță simbolică.
- În Renaștere desenul începe să fie superimportant pentru artă. El are o dublă
misiune: 1. Poate imita realitatea (este mimetic ) 2. Traduce vizual imaginile
mentale ( ingenio – despre care vorbesc artiștii Renașterii ).
- Două caracteristici asociate ale desenului: este secundar artei ( desenul nu este
încă chiar artă ), dar este un intermediar indispensabil artei = sensul paradoxal
al desenului.
- Desenul are prospețime și sinceritate – pentru că este mai rapid și mai puțin
încărcat ( proaspăt ); exprimă mai direct sufletul/personalitatea artistului; este
mai imediat, există mai multă libertate și joc în desen
- Toate aceste idei aparțin mentalului cultural de azi
- Din anii 60 desenul începe să devină o formă de artă în sine, mai ales datorită
artiștilor conceptuali ( vezi Sol Le Witt ). În ultimele decenii pentru unii artiști
desenul este arta lor ( nu mai este ceva secundar ).
 41

MICHAEL BORREMANS
- Artist belgian, desen oarecum clasic, pictural, ușor surrealist

RAIMOND PETTIBON
- Artist american, face doar desen ca mod de a spune povești, folosește textul
scris în desen, face multe feluri de desen

PAVEL PEPPERSTEIN
- Proiectează în viitor utopii pe care lumea le-a visat
- Desen geometric, precis, teribil de ironic, nostalgic oarecum față de arta
modernistă

TOBA KHEDOORI
- Practică un desen ușor poetic, diafan, fără context, imagini oarecum ireale

MEL BOCHNER
- Foarte important în zona desenului ca artă
- Expune în mape foarte multe desene făcute de el fără intenția ca acestea să fie
artă ( dar ele devin artă pentru că le schimbă destinația și spune că ele sunt de
fapt artă chiar dacă n-au fost făcute cu această intenție )
- Textele sunt foarte prezente în lucrările sale

ALYS FRANCIS
- Face și animație ca artă, desen, video, desen ca fixare a cunoașterii

Silvia Bachli, Abdelkader Benchamma, William Kentridge ( artist sud-

african foarte important ), Robert Longo (desen realist, narativ, monumental )

YOUNG BRITISH ARTISTS

- Este un fenomen artistic care incepe la finele anilor 80; organizează expoziții
de grup în spații neconvenționale. În 1988 Damien Hirst organizează o
expoziție, împreună cu alți artiști, într-un spațiu industrial ( expoziția s-a numit
Freeze ) iar în 1992 expun la Saatchi Art Gallery. Grupul este format din tineri
 42

( majoritatea studenți – Goldsmiths University of London ) – ajung repede să fie

cunoscuți printr-o bună strategie de marketing
- Au revitalizat arta în Marea Britanie, făcând lucruri mai spectaculoase, o artă
vioaie, impresionantă vizual, subiecte tabu. Majoritatea folosesc instalații.

DAMIEN HIRST

- The Physical Impossibility of Death in Someone Living – rechinul în

formaldehidă în vitrină ...instalații...viței...puncte colorate...medicamente
- Celebrul Craniu cu diamante ( Fot the Love of Good )
- Damien Hirst ridică întrebări pentru arta contemporană: Este arta
contemporană un fenomen schizofrenic?
- În Muzeul de științe naturale lucrările lui ar fi privite ca fiind foarte normale.
Dacă iei din Muzeul de științe naturale un exponat și îl pui într-o galerie de artă,
lumea se indignează.
- D. Hirst:”Am vrut să văd care sunt limitele sistemului și am văzut că nu există
limite. Am încercat să văd unde voi fi oprit, și am văzut că nu mă oprește
nimeni”. Arta lui este interesantă ca fenomen.
- Tema lui: O artă despre moarte, despre cum ne forțăm să fugim de moarte,
de suferință, despre felul în care trăim moartea foarte, foarte denaturat. Se
cheltuiește enorm de multă energie astăzi pentru a amâna moartea sau pentru a
ne face că ea nu există. Industria farmaceutică se dezvoltă foarte tare tocmai
datorită fricii omului contemporan de moarte ( vezi Pharmacy și seria de
lucrări cu medicamente ). La fel industria suplimentelor alimentare. Suntem o
societate obsedată de moarte și de ”controlul” morții.
- Arta lui mai târzie trece de la obsesia morții la obsesia banilor – Craniul:
ultimul simbol al morții convertit în ultimul simbol al luxului, dorințelor și
decadenței!
- Damien Hirst nu este complicat conceptual, face lucruri comerciale uneori
dubioase. Dar lăsând la o parte aceste păreri, lucrurile sunt complicate și spun
multe despre fenomenul artei contemporane. Este Craniul o lucrare bună?
Probabil nu. Dar ce spune ea despre arta actuală este relevant. Rechinul este o
lucrare mai bună, iconică, despre relația viu – mort, viață – moarte
- Jesus and the Disciples – instalație
 43

EMIN TRACEY
- O artă înfășurată / desfășurată în / din propria persoană
- My Bed – își mută patul în galerie; (”ești oamenii cu care ai dormit” ),
Everyone I Have ever Slept with 1963 – 1995 – instalație (cort).
- O artă despre ea, despre sufletul ei – pictură, instalații, desen, cusături – simplă,
directă, brutală

SARAH LUCAS
- O artă cu accente feministe, uneori cu umor dar și cu trimiteri critice
- Pe o saltea așează câteva fructe și o găleată – un cuplu

CHRIS OFILI
- Britanic de origine africană, aduce referințe la cultura africană exotică, într-un
mod foarte problematic. Cromatica este contrastantă, asociată cu sălbăticia, iar
negrul sugerează Africa. El face jocul de a pune în fața unei culturi non-africane
care clișeizează Africa, altceva care arată foarte bine. Pune probleme legate de
identitate și de felul în care lucrurile sunt reprezentate
- Prezintă o Africă decorativă, artificială. Inserează semințe din Africa în picturi.
Aceste semințe au un miros foarte urât, specific locurilor de unde provin.

CHAPMAN ( Jake și Dinos )

- Despre cruzime și ororile pe care și le fac oamenii. Prezintă o lume
postapocaliptică, instrumente de tortură
- Transpune 3D gravuri din seria ”Dezastrele războiului” ale lui Fr. Goya.
- Fuckin hell – instalație, mii de oameni care se măcelăresc unii pe alții

MARTIN CREED
- Artă conceptuală ( Ex: un om fuge prin Tate Modern, pe unde nimeni nu fuge
niciodată ). Este și muzician.
- Pictură pseudo-abstractă, instalații cu neon, lucrări cu lumini care se aprind și se
sting
- La urmă face o lucrare în care...își distruge toate lucrările pe care le-a făcut
vreodată
 44

Leigh Bowery: Artist de origine australiană, face în special performance ( dar

și fashion design)

ARTA ITALIANĂ – TRANSAVANGUARDIA

- În Italia, anii 80 – se revine la pictura figurativă încărcată de metaforă

- Grup de artiști care revitalizează moduri tradiționale de a face artă; influențe
expresioniste, zona metaforică – metafizică
Chia Santo, Clemente ( cel mai proeminent artist al Transavanguardiei, pastel,
acuarelă ), Cucchi ( zona simbolică ), Paladino ( sculptorul reprezentativ al
grupului )

FOTOGRAFIA ÎN ARTA CONTEMPORANĂ

- Apare ca și la desen, distincția între fotografia care nu este artă ( are altă
destinație ) și fotografia ca artă. Fotografia nu a fost inventată ca să fie artă. La
început a fost curiozitate tehnică, entertainment, cu rol de păstrare a memoriei.
- Se face repede și ieftin, de aceea ajunge la un mare număr de oameni. Evoluția
fotografiei a fost înspre ieftin, accesibil, versatil.
- La început (sf. sec. XIX ) singura ei utilitate era să înlocuiască pictura. Uzul
general al fotografiei a fost de a îngheța realitatea, înghețarea - fixarea timpului.

Fotografia ca artă sau Arta făcută cu fotografia

- ”Q. And babies” – o fotografie de război ( Vietnam ) super vehiculată la

începutul anilor 70
- Fotografii de documentare – vezi fotografii cu performance – urile lui Beuys
- Încet, fotografia este acceptată ca un fel de artă – în anii 60 – 70 se ia în
considerare ca artă fotografia care, nu are pretenții calitative tehnice, ci mai
degrabă dimpotrivă. Din anii 80 aproape orice fotografie poate fi și artă
- TEMELE fotografiei:
1. Fotografia la granița între artă și altceva: fotografia făcută pentru
documentarea artistică, arta acționistă este făcută pentru a fi fotografiată
2. Fotografia cu estetică impasibilă: seci, reci, curate, impecabile – fără
implicare emoțională
 45

3. Fotografia ca act de prezentare a intimității

4. Fotografia cu referire la istorie: dar nu fotografia istorică propriu-zisă, de
război etc. Ne arată urmele, consecințele istoriei, felul cum istoria este
simțită și lasă urme
5. Fotografia narativă: a spune o poveste prin fotografie, narațiunea este
neclară și imprecisă. Nu ilustrează o narațiune ci poate construi multiple
narațiuni și povești
6. Fotografia lucrurilor simple, banale, comune
- Evident, mai există și alte multe teme, dar acestea s-au utilizat foarte mult

A. Serrano: tabu-uri sociale – religia, moartea, sexualitatea

Gotfried Helnwein: copii maltratați, cruzime
Helmut Newton: fotografii de modă, la limita între fotografia de modă și
fotografia de artă, tentă pornografică
Nabuyoshy Araki: fotografie erotică ( pentru Plaiboy ), color dar și alb-negru,
perversitatea imaginii, impersonale, atenție acordată compoziției
Joel-Peter Witkin: zona grotescului, tratarea unor teme tabu – moarte, cadavre,
imagini încărcate de referințe culturale, alb-negru
Wolfgang Tillmans: nu este un fotograf propriu-zis ci un artist care folosește
fotografia; estetica banalului, fotografii mici le xeroxează la dimensiuni foarte
mari și astfel se obțin deformări, efecte etc. ”Freischwimer” – îl fac celebru,
sunt experimente fotografice cu o miză estetică, fotografie abstractă ( ceea ce
contravine ideii de fotografie care trebuie să redea realitatea ). Folosește diverse
procedee chimice, optice, fotograma. Fotografie este desen, scriere cu lumină.
Thomas Ruff: estetica imposibilă. Un portret banal (”de buletin”) este ridicat
la dimensiuni mari ( 3 metri ), fapt care dă portretului o dimensiune istorică.
Imagini de pe net supradimensionate, pixelate – lumea de pe internet nu este
reală!
Weiss / Fischli ( este vorba despre doi artiști elvețieni – David Weiss și Peter
Fischli ): estetica lucrurilor mărunte ( de exemplu, câteva felii de mezeluri).

ANDREAS GURSKY: fotograf german.

- Compoziții ample, aglomerate, mari. 99 Cent – lucrare celebră. Estetica
imposibilă
 46

- Serie celebră: serbări comuniste la Phenian, lumea capitalistă (Hong Kong ) –

omul nu pare a avea loc aici, arhitectura e coplașitoare în raport cu ființa umană
- Burse și parlamente, adunări de oameni, relațiile socio-economice ale lumii
contemporane
- Necesitatea consumului fără de care nu ar funcționa economia. 99 Cent – este
cea mai scumpă și reprezentativă fotografie a lui Gurski, icon al societății
consumeriste ( toate prețurile mărfurilor expuse sunt cu 0,99! - diversitatea
ofertei crește consumul, de aceea toate mărfurile sunt multe și colorate)

NAN GOLDIN:
- Artistă americană, în jurul căreia s-a format în 1993 o mini-revoluție în artă,
ieșind la suprafață artiști care fac altceva decât Koons.
- Fatima candles
- Fotografie adresată intimității individuale, nespectaculoase; fotografiază
prieteni, cunoscuți, femei agresate. Ceea ce fotografiază ea sunt subiecte care se
întâmplă fără spectatori, aparatul foto pătrunde greu în spațiul intim al
oamenilor. Reușește să fie acceptată în intimitatea unor oameni, să povestească
viața altora în imagini.

CINDY SHERMAN
- Face artă cu propria persoană – portrete conceptuale, artă feministă
polemică
- Fotografii care imită cadre din filme ( filme – care nu există ) sau imită
posterele de la mijlocul revistelor
- Ipostaze feminine pe care le găsim în lucrări de artă ale epocilor trecute,
personaje destul de tipice (tipologice ), există ceva artificial în personaje
- Unii o consideră cel mai influent artist femeie în viață. Specificul ei: toate
fotografiile sunt cu ea ( își asumă foarte multe identități )
- Stage fotography – ceea ce face ea e o imagine regizată, tipică, clișeu,
artificială, o artă despre cum își imaginează oamenii că sunt femeile ( compară
cu Nan Goldin – care arată oamenii așa cum sunt ei, neregizat, firesc, intim )
- Identitățile lui Sherman sunt măști pe care oamenii le pot îmbrăca măști
ale sinelui, imagini stereotipe ale femeii folosite în media; își asumă toate
identitățile feminine. Corpul ei e mereu prezent dar ea nu este prezentă! Își
asumă diverse identități, e teatru pur cu un singur actor: ea!
 47

Jan Saudek: artist ceh, îmbrățișează teatralitatea într-o manieră barocă sau
”fine de siecle”. Fotografiile sale sunt artificiale și grotești, teatrale și regizate.
Saudek lucrează în demisolul blocului în care locuiește iar fotografia este ...un
hobby. Este capabil să transmită emoție.

RICHARD PRINCE
- Pictor și fotograf american; pozează alte poze ( fotografii folosite ca imagini
publicitare ) și eventual le manipulează ulterior, le modifică, le alterează ( de
ex. fotografiile după reclame la Marlboro – cu cowboy ). Cămașa albă a unui
cowboy este curată într-un mod fals, e o doză mare de artificialitate ( cowboy
cu cămașă albă și curată există doar în reclame și filme ).
- E o tipologie idealizată – lucru pe care se bazează mesajul reclamelor
- La începutul anilor 90 compune seria de ”Cowboys” și ”Girlfriends”
(motocicliste) prezentând o anumită zonă de subcultură
- Pictează multe asistente medicale ( Nurse paintings )

THOMAS STRUTH
- Fotograf german, cel mai proeminent fotograf european actual
- Fotografiază locuri cunoscute, spectaculoase, vizitate; îl interesează felul cum
oamenii privesc arta, arhitectura – comportamentul vizual al oamenilor față de
ceea ce înseamnă cultura, arta. Comportamentul celor care privesc arta este
foarte diferit
- Legătura sacru – artă – turism ( Milan Cathedral interior )
- Despre ciudățenia artei ca obiect la care privesc oamenii. Cum se vede artă ? (în
sens social de a vedea )
- Foarte apreciat portretist de grup

ROBERT MAPPLETHORPE
- Fotografie considerată esențială pentru fotografia secolului XX
- A ceat controverse pentru arta sa explicit homosexuală, sadomasochistă,
obscenă. Fotografiază și flori – minimalism estetic aproape oriental.
- Portretist îndrăzneț și reprezentativ, compoziții baroce
- Aură politică, latură pronunțat estetică, o estetică clasică
- Critica clișeelor rasiale și a discriminărilor de tot felul
 48

GESTURI ARTISTICE CONTROVERSATE

Habacuc Vargas: lasă un câine legat cu lanțul și înfometat, într-o galerie. Nu

știm dacă câinele a murit de foame. A stârnit controverse. El s-a apărat spunând
că ”arta este artă” și nu poate fi cenzurată. Vizitatorii nu au fost opriți de nimeni
să dezlege câinele și să-i dea de mâncare!

Adel Abdessemed: un video numit ”Usine” – într-un cub de beton sunt băgate
animale de pradă flămânde. A spus că e o metaforă a cruzimii din natură

Andrea Fraser: face un video în care este filmată o partidă de sex între artistă
și un colecționar care cumpără lucrarea respectivă. Este aceasta artă? Din punct
de vedere tehnic ea este prostituție.

Expoziția ”Human Body”: imorală

SCULPTURA ȘI INSTALAȚIA ÎN ARTA CONTEMPORANĂ

- Sculptura de for public: funcție comemorativă sau omagială (funcția

tradițională). În sfera artei moderne sculptura de for public devine abstractă.
- În arta contemporană au loc intervenții în forul public de o cu totul altă natură.
Apar și lucrări de for public efemere, cu caracter de intervenție în spațiul public.
- Instalația: alcătuită din mai multe obiecte care funcționează împreună, cu
caracter de obicei temporar, se folosesc de obicei ready-made-uri sau obiecte
create de artist, există o mare libertate de a asambla orice, oriunde, oricând.
- Arta contemporană tridimensională are și caracter interactiv, imersiv ( poți de
exemplu să intri într-o lucrare de artă la propriu, spectatorul are o implicare).
- Arta ca obiect s-a diversificat foarte mult, mai ales în sfera materialelor - se fac
”sculpturi” din...lumină sau cu sunete ( sound art ). Obiectul și instalația sunt
foarte des utilizate în arta contemporană
- Aspectul experimental al sculpturii contemporane

JUAN MONOZ
- Artist spaniol, sculptură în bronz / metal, figuri umane, aspect ușor surrealist,
apare serialitatea, personaje lipsite de personalitate, șterse, uneori bizare sau
 49

grotești; personaje care stau undeva și asistă la perindarea spectatorilor

producând o atmosferă
- Omul care râde – personaj foarte recognoscibil la Munoz, așezat pe o bancă, la
limita grotescului
- Folosește lucruri foarte tradiționale dar le dă noi sensuri, le pune în noi contexte

JEPPE HEIN
- Lucrează la Copenhaga și Berlin; sculptură imersivă și interactivă, te
angajează în obiectul estetic
- Face mobilier pe care dacă te așezi ia foc, scoate fum; cuburi de neon, lucrări pe
perete din care țâșnesc flăcări, plăci de metal pe care dacă pășești țâșnește apă
(arteziană), pereți care se...plimbă, dacă te așezi pe o bancă în parc țâșnește apă
în mijlocul lacului din față.
- Combină elemente de umor cu tradiția minimalistă și arta conceptuală

MAURIZIO CATTELAN
- Artist și curator italian, cunoscut prin sculptura sa satirică
- Cea mai cunoscută operă: La Nona Ora – Papa Ioan Paul al II-lea răpus de un
meteorit. Alte lucrări: Hitler rugându-se, Trei copii ”spânzurați” într-un parc din
Milano, Galeristul Perrotin transformat în sculptură pe perete (prins cu bandă
adezivă ), Kenedy în sicriu etc.
- Face și gesturi artistice dadaiste
- În 2011 la Guggenheim Museum New-York – retrospectivă, expune toate
lucrările sale
- Folosește animale: calul împăiat pe post de candelabru baroc, veverița
sinucigașă s.a.

RON MUECK
- Artist britanic de origine australiană: Hiperrealism dus la extremă, un realism
ciudat prin manipularea proporțiilor care sunt supradimensionate. Folosește
materiale noi, sintetice, polimeri plastici, silicon.
- Interes maxim pentru redarea realistă a corpului uman, inclusiv a texturilor (fire
de păr etc )
 50

STEPHAN BALKENHOL
- Artist german, face artă de for public, combinație stridentă de pop-art,
expresionism, suprafețe nonfinite. Folosește lemnul a cărui textură o lasă să se
vadă și o vopsește strident ( a la pop-art ).
- Lucrările de for public nu au nimic omagial sau comemorativ ci este prezentat
omul banal ridicat la rang de lucrare de for public
- Cei 57 de pinguini puși pe 57 de postamente (Penguins )

AI WEIWEI
- Folosește diverse obiecte, o artă legată de cultura tradițională chineză, uneori
ironic, o artă tradițională pe care el o vede ca distrugându-se din cauza
industrializării forțate
- Sunflower Seeds – celebra instalație cu semințe de floarea soarelui din
ceramică
- Un artist foarte reprezentativ pentru o civilizație care trece prin schimbări
absolut nebune

ILYA KABAKOV
- Artist născut în Ucraina, a lucrat peste 30 de ani la Moscova, iar în prezent
trăiește în Long Island, SUA.
- Face o artă politică de protest: Bienala de la Veneția 1993 – Pavilionul roșu – o
miniatură a unei tribune de la o festivitate din URSS din care se auzea puternic
muzică de propagandă sovietică
- Not everyone will be taken into the future – Veneția 2001
- Influența politicului în spațiul privat: The Man who flew into space from his
apartament
- Are și multe desene ( ”desen pentru barca vieții mele”, ”muștele” etc )

Berlinde de Bruyckere: latura grotescă, surrealistă, personaje umane, animale,

uneori monstruoase, în poziții contorsionate, tensionate.
Huma Bhabha: lucrează la New York, idoli, măști rituale, trimiteri la
civilizațiile tradiționale din afara spațiului occidental
Grayson Perry: artist englez cunoscut prin vasele sale ceramice, vaze, cu
forme clasice dar pictate cu scene nonconformiste
 51

BRUCE NAUMAN
- Artist american extrem de influent în anii 60, considerat mulți ani cel mai bun
artist din lume, folosește obiectul, video, instalații cu neoane.
- Pleacă din zona conceptuală pentru a ajunge în zona obiectului
- Instalații cu obiecte de factură tradițională transformate ( capete umane din care
țâșnește apă ), studii de mâini sau capete alăturate bizar ( zonele expresive ale
ființei umane )
- Condiția umană bizară, grotescă, la limita macabrului; o artă extrem de
diversificată ( 5-6 feluri de a face artă )
- Sound sculpture – pune difuzoare care transmit anumite mesaje, de exemplu,
zilele săptămânii.
- Elemente din filosofia existențialistă, teatrul absurd ș.a.

WIM DELVOYE:
- artist belgian neodadaist, construiește utilaje industriale din elemente gotice
( macarale, betoniere etc ) – Gothic series; tatuaje / picturi pe porci – pielea
porcului devine obiect de artă, după care este tăiat
- radiografii cu raze X din timpul actului sexual
- imitație de podele – mozaic făcută din mezeluri
- Cloaca – o mașină de produs...excremente umane, cea mai ”celebră” operă a sa
(practic este un tub digestiv uman artificial) – expusă în 2001 la New-York
- Amestec la limita imprecisă dintre seriozitate și ironie dadaistă; este o sculptură
conceptuală ( nu el face lucrările, el le gândește și le inițiază dar le produc
echipe specializate – cazul ”Cloaca” )

ADEL ABDESSEMED
- Artist algerian emigrant în Franța; desen, lucrări sculpturale controversate, a dat
naștere la multe discuții în spațiul francez al anilor 2000
- Instalație cu cuțite – celebră – contrast între obiecte și atmosfera amenințătoare;
prezența fizică a obiectelor amenințătoare, dure, tăioase
- Black rain – burghie negre uriașe

Orzoko ( Jose Clemente ): mexican; materiale neconvenționale, rășini,

ceramică, lut. Lucrare cunoscută: My hands are my heart; sau Home run – cu
ocazia mutării MOMA din vechiul în noul sediu; sculptura situaționistă.
 52

TAKASHI MURAKAMI
- Artist japonez; elemente din zona ”pop” japoneză supradimensionate; o artă
digerabilă pentru cultura occidentală, preia, citează, din contextul cultural
occidental
- Transfer între cultura populară și cultura majoră
- Obiecte asumat kitchioase, cu tentă exotică care face ca arta lui Murakami să nu
mai fie considerată ”pop” în Occident ci mai degrabă underground sau de nișă.
Este un kitch pretențios sau un high kitch. Ceea ce este kitch într-o cultură
(cea japoneză) devine artă și entertainment într-o altă cultură ( cea occidentală ).
Are loc un transfer intercultural ciudat, între civilizația japoneză și cea
occidentală.
- Este la origine pictor – pictură tradițională japoneză – lucru pe care știe să-l
facă cel mai bine, dar...face cu totul altceva. Organizează o fabrică de făcut
artă care produce de la insigne de 2 dolari, la lucrări de...4 milioane de dolari.
Fabrica a funcționat foarte bine în anii 2000.
- Caracteristici la Murakami: translatarea culturală ( de la kitch la artă ) și
translatarea de la producția individuală de artă la producția de artă în
fabrică.

ANISH KAPOOR
- Artist britanic de origine indiană; preia structuri ale instrumentelor muzicale pe
care le reproduce la scară foarte mare
- Structuri tensionate, senzația de vibrație ( vezi Marsyas – după personajul
mitologic care cânta la nai, jupuit de viu de către zeul Apollo și agățat într-un
copac ). Kapoor este un artist de factură modernistă, produce forme pure mai
mult sau mai puțin abstracte ( tangențe cu Brâncuși ), lucrări superpolisate care
reflectă și încorporează lumea din jur ca o oglindă. Apare un contrast între
forma pură și încărcătura ei conceptuală prin ceea ce se reflectă în ea din
mediul înconjurător; e greu să o admiri fără să te vezi și pe tine în ea; senzație
de respirație tăiată ( vezi Cloud Gate )
- ”sculptura în câmp deschis” – e și sculptură și arhitectură
- Face și sculpturi cinetice cu referire la India ( Red homeland )
 53

Thomas Hirschhorn: artist elvețian, lucrează la Paris; umple camere cu cutii

de bere și Cola, printre care așează manechine de plastic.
Ernesto Neto: instalații cu materiale textile în care pune pământ, semințe,
structuri albe, curate, organice, dau senzația de viață, o artă foarte personală.

OLAFUR ELIASSON
- Artist danez-islandez ( dar trăiește la Berlin ) foarte complex; folosește
sculptura și instalația. Lucrează o sculptură care angajează, produce
environment, lucrarea constă în senzația pe care o are spectatorul într-un
mediu controlat de artist. A se vedea lucrarea Beauty – o perdea de apă și un
bec în spate; de la o anumită distanță vezi culorile curcubeului, depinde unde te
poziționezi la un moment dat. Lucrările lui sunt despre percepții și senzații
- Double sunset – face un al doilea apus; Lava floor – pune lavă vulcanică pe
podeaua unei galerii
- Sculpturi făcute cu / din lumină; camere scăldate într-o anumită culoare
(Room for one colour ); sau lumina dintr-o încăpere se schimbă încet după 10-
15 minute ai senzația că ești într-o cu totul altă cameră
- Your activity horizon – lumina unei întregi zile de vară din San Marco –
Veneția, văzută concentrat în 13 minute
- Apusul de soare din Tate Modern – lucrare celebră ( totul este artificial, în
tavan este o oglindă )
- Lucrări imersive – trebuie să intri în ele ca să le vezi

DEZVOLTĂRI RECENTE DIN ZONA ARTEI VIDEO

( care folosesc instrumentarul artei conceptuale )

Marcel Duchamp: folosește ready-made-ul. Pe lângă celebrul pișoar, în 1914

prezintă alte două rady-made-uri – o lopată și un cuier (nesemnate). Plasate într-
un anumit spațiu și context ele devin altceva, gest care va schimba total și
definitiv arta: nu e important obiectul ci contextul!

Sol Le Witt: nu prezintă obiectul ci doar un text care prezintă instrucțiuni

(diagrame, scheme, etc., certificat de autenticitate semnat de artist). Artiști ca el
 54

considerau că au eliminat tot ceea ce este ”artistic” în artă. A se vedea video-ul

Converging lines.

JOHN BALDESSARI: folosește lucrări pictate de alții pentru a face din ele
lucrarea sa ( mai mulți artiști amatori erau puși să picteze după o fotografie,
apoi expunea toate acele lucrări împreună, fiecare fiind semnată de autorul
respectiv )

Jeff Koons are o echipă foarte mare de oameni care lucrează pentru el, la fel și
Damian Hirst

Lawrence Weiner: prezintă instrucțiuni care sunt și executate, dar ajunge la

concluzia că e tot una dacă artistul face lucrarea sau prezintă doar instrucțiunile.

Robert Barry: artă conceptuală dusă la extrem, trimite invitații la expoziție,

text pe care se specifică faptul că pe timpul expoziției galeria va fi...închisă.
Lucrarea este de fapt textul prin care ești anunțat că nu este nimic de văzut!

Joseph Koshut: text + imagine (foto) + obiect; apoi ajunge doar la folosirea
unui text pentru a descrie obiectele (uneori doar un cuvânt); lucrări din neon –
neonul fiind folosit pentru text ( ”Four colors, four words” ).

Jonathan Monk: folosește lucrări ale altor artiști ca ready-made, parodiază

lucrările din anii 60

Barbara Kruger: folosește textul pe perete și peste imagine; lucrări implicate

social (în special feministe ); critică consumerismul; folosește imagini luate din
reviste, reclame luate ca ready-made. Într-o imagine fotografică, o mână ține un
text: ”I SHOP THEREFORE I AM ”- cumpăr deci exist – adaptare după
dictonul lui Descartes. Prezintă o lume bazată pe producția de masă și consum.
Pentru texte folosește caractere Helvetica. Combinația de fotografii alb – negru
+ text roșu trimite la grafica lui Rodchenko și Revoluția bolșevică

Claire Fontaine: nu e o persoană ci un pseudonim pentru un grup de artiști

anonimi. Folosesc texte cu neon sau texte scrise cu bricheta pe tavan.
 55

Felix Gonzales Torres: ”Untitled (Perfect Lovers)” (două ceasuri de perete

care merg în sincron ) – trebuie să citești titlul pentru a înțelege sensul lucrării.

Mike Kelley: jucării de pluș din second-hand-uri cu care face colaje.

Edward Ruscha: folosește și el texte atrăgând atenția asupra contextului.

Louise Lawler: folosește și ea lucrările altor artiști celebri, fotografiind lucrări

ale acestora, aflate în casele colecționarilor sau în galerii, înainte de a fi expuse
( cât de mult contează ce se află în jurul lucrărilor, valoarea contextului ).

Sherrie Levine: face fotografii după alte fotografii și le expune împreună

alăturate. Mesajul ei era că în alt context o lucrare devine altceva (vezi
”AfterSherrieLevine.com”)

Mark Leckey: folosește ready-made-uri și creează contexte pentru diferite

obiecte ( Felix the Cat – o pisică jucărie gonflabilă )

Ciprian Mureșan: Expoziția de la Muzeul de Artă Cluj – folosește sculpturi

din colecția muzeului ca obiecte care să îi preseze gravurile expuse pe podea.

VIDEO ART

- Apare în anii 60. Sony Portapak – prima cameră video. Video-ul este diferit de
televiziune sau cinema ( care existau de multă vreme când a apărut primul
aparat video )

Nam June Paik: artist FLUXUS ( vezi Nixon, Magnet Tv, Tv Chair, Global
Groove)
David Hall; Dara Birnbaum ( Wonder Woman )

PERFORMANCE ( care folosește video-ul )

Bruce Nauman (Wall floor positions; Violin turned ); Gillian Wearing

 56

În România Ion Grigorescu făcea și el acțiuni pentru camera de filmat pentru

că nu le putea prezenta publicului.
Peter Campus (Three Transitions ); Francis Alys ( Sometimes Making
Something Leads to Nothing)
Amir Baradan – mai contemporan ( Frenchising Mona Lisa )

LIVE VIDEO:
Bruce Nauman (Clown Torture ); Mike Kelley; Tony Oursler

Time – Cinema: folosesc imagini de la Hollywood pentru a produce video-uri:

D. Gordon – imagini din Psycho
Bill Viola – folosește slow-motion ( The Pasions )
Christian Marclay – The Clock
Hito Steyerl

SISTEMUL BIENALELOR

- Bienala = eveniment o dată la 2 ani, o expoziție sau un conglomerat de mai

multe expoziții și evenimente de mare anvergură, cuprinzând mai multe medii
sau tehnici de producție artistică și care, de regulă, este pusă sub cupola unui
vag sau general concept expozițional sau intelectual ( sau ambele ).
- În ultimii 25 – 30 de ani a fost o explozie a bienalelor. Cea mai veche este cea
de la Veneția. Acum există peste 30 de bienale ( cele mai importante fiind
Veneția, Sao Paolo, Sidney, Istambul, Praga, București, Varșovia, Moscova ).
- La baza acestor bienale există diverse rațiuni: de prestigiu a orașului ( sau a
țării ), economice, conceptuale ( cazul Bienalei de la Istambul – încercare de a
ceea o bienală altfel, închegată conceptual; aceleași idei la Sidney ).
- Anii 2000 – explozie bazată pe fenomenul ( din Orientul Mijlociu sau chiar
Îndepărtat ) de mimetism al vieții culturale occidentale, dar și pe faptul că ”la
noi se poate cu asupra de măsură!”. Ex: Bienala din Katar, Hong Kong, Tay Pey
( Singapore derulează și ei un program de ”public art” dar probabil își vor face
și o bienală ).
- Bienala de la București este una activistă, politică.
 57

- Dincolo de diversitatea lor, este important succesul bienalelor. Aduc în fața

artei contemporane un foarte mare număr de vizitatori. Din acest punct de
vedere toate aceste bienale fac parte din ceea ce putem numi ”transformarea
artei contemporane în enterteinment”, în distracție de masă. Este un fenomen
care ține și de media, de globalizare.

BIENALA DE LA VENEȚIA

- Cuprinde: 1.Pavilioane naționale ( Giardini și alte locuri din oraș )

2.Expoziția internațională ( un concept, un curator, ”expoziția de
concept” )
3.Proiecte colaterale
- Spații: Giardini, Arsenale, restul orașului dispersat

Critici aduse bienalelor:

- 1. Sunt ”artiști de bienală” cam aceiași peste tot
- 2. Transformă arta în enterteinment,distracție
- 3. Sunt făcute cu scop economic, comercial și nu fac decât să crească prețul
unor artiști ( sunt presiuni să fie incluși în Bienală anumiți artiști )
- 4. Uneori premiile se dau pe criterii politice

ARTA DUPĂ 1990

- Este imposibil de stabilit un set unic de valori de apreciere a artei contemporane

și de aici apare impresia de haos dar și de libertate foarte mare de exprimare;
sunt foarte multe feluri de a face artă. Ce este artă? Ce nu este artă? Greu de
stabilit, depinde de context etc.

ARTIȘTI CONTEMPORANI

 LOUISE BOURGEOIS
- Cu o carieră de peste 65 de ani, este considerată o mare doamnă a artei
contemporane. Lucrează în zona de sculptură, instalație.
 58

- Ideea artei sale: identitatea feminină ( zona de surrealism, psihanaliză, artă

feministă ). Sexualitatea este și ea o temă a artistei.
- Maman – paianjenul asociat cu figura maternă, fragilă dar și amenințătoare,
acaparatoare, protectoare.
- Figuri umane contorsionate, simbolice, aglomerări de figuri antropomorfe,
unele trimițând la antichitate.

 JAN FABRE:
- Lucrează la dimensiuni monumentale, aspect simbolic
- Figura omului copleșit de ceva mai mare decât el; plăci funerare aglomerate
în Muzeul Luvru
- Animale împăiate, metafora animalului pentru a descrie mentalități umane sau
relaționări între lucrare și spațiul unde este prezentă
- Veneția 2009: omul care sapă – craniul – creerul ( In the trenches of the brain
as an artist-lilliputian )
- La Royal Palace Brussels decorează bolta în verde folosind mii de aripi de gîze
( The heaven of delight )
- În 2008 expoziția The Angel of Metamorphosis – Muzeul Luvru, Paris
- Este designer, directorul unei companii de performing art ( teatru etc )

 MIKE KELLEY:
- Artist american ( anii 80 – 90 ); recompune fragmente de deșeuri în ansambluri
coerente și oarecum respingătoare, amenințătoare; reciclează figuri pe care le
pune laolaltă, devenind grotești, bizare; folosește textul în combinație. Folosește
animale ca obiecte totem sau fetiș pentru a spune ceva despre oameni
- Oraș imaginar sub un clopot de sticlă – protecție + captivitate, utopie și sistem
concentraționar
- Personajul uman redus la caricatură, grotesc; relația om-animal
- Deșeuri adunate obsesiv, unele personaje; jucării de pluș, care au însemnat
pentru cineva ceva afectiv – un motiv prezent mult în arta sa.
- Prin Mike Kelley s-a făcut o minirevoluție în arta americană de la începutul
anilor 90 – o artă în cheie minoră ( obiecte banale etc. ).
 59

 MARIA LASSING:
- Pictor, artistă austriacă, profesor la Academia de Arte Viena. Preia din zona
surrealistă, postmodernistă, simbolism, propria identitate feminină
- Tentă autobiografică, episoade tematice din propria carieră, atmosferă onirică.
- Foarte vizibilă componenta estetică – lucrările ei vor să fie pictură în sensul
tradițional, o pictură manierist – complicată
- Simbolism uneori explicit. Expresionismul picturilor sale nu este unul explicit
ci folosește culori rafinate
- Du order ich ( 2005 ): cea mai cunoscută lucrare ( autoportret masochist, miza
e una de extirpare a unor traume, trăiri, agresivități ).

 RAOUL de KEYSER
- Pictor belgian, foarte neîncadrat în modelele ultimilor 30-40 de ani, discret.
Pictează foarte fin, rafinat, economie de mijloace, lucruri care pentru el au o
semnificație simbolică extrem de personală
- O pictură pretențioasă în simplitatea ei, senzualitate picturală, abstracte dar se
poate ghici existența unui simbolism, a unei povești; delicată, fină, ciudată,
pretențioasă, efecte lirice, metafizice și estetice – toate acestea cu mijloace
foarte puține.

 TINO SEHGAL
- Arta nu există ci arta se întâmplă
- Estetica relațională – înseamnă că experiența estetică produsă nu constă nici în
obiect, nici în acțiune ci în relațiile care se stabilesc între oameni și opera de
artă
- Manipulează spații și situații. Arta este o situație în care spectatorul este pus
(estetica situațională )
- ”Kiss”, ”The Progres”

 RIRKRIT TIRAVANIJA
- Un artist care face...mâncare! Mâncarea e gătită de artist și mâncată de
spectatori. Expoziția este o ocazie de a stabili relații (spectatorii discută la
masă, comunică etc )
 60

- Împărtășirea comună a mâncării este conceptul lui Tiravanija! Comunicarea

se întâmplă în jurul mâncării. –
- Face și desen, construiește comunități ecologice, etc.

 RICHARD SERRA
- Sculptură monumentală, sculpturi abstracte pe care le îmbogățește cu noi
conținuturi
- Utilizează sculptura cu metal, lucrări într-un echilibru precar
- O artă austeră, riguroasă, puritană, impusă publicului de elita criticilor și a
curatorilor de muzee
- Ideea de tensiune și monumentalitate – lucrări mari în care poți intra la
propriu, senzația fizică de apăsare și labirint (dacă intri în spațiile create de
ele ), pereți uriași. Miza esențială este miza estetică ( estetica texturilor ).
- Preia modernismul abstract și îl încarcă cu elemente în plus – tensiunea care se
transmite psihic – și de aceea este necesară prezența spectatorului.
- Afangar – serie de lucrări în bazalt într-o insulă pustie, aspect fantomatic
- Tilted Arc– lucrare celebră, obiect de dispută în lumea americană a anilor 80;
publicul a cerut să fie înlăturată pe motiv că strica aspectul pieței (conflictul
libertatea artistului vs părerea publicului )
- Face și un fel de sculptură acționistă – similar cu ceea ce făcea Pollok în
pictură. Serra face aceeași acțiune cu plumb topit.

 SANTIAGO SIERRA
- Artă activistă controversată, pentru că este la limita legalității
- Relația bizară între corpul omului și bani, o artă de esență marxistă.
Reproduce mecanismele economice ale societății în care trăim
- Line – tatuează cu o linie un grup de 12 emigranți săraci
- Blocuri de ciment – timp de 8 ore pe zi niște oameni se chinuie să plimbe niște
blocuri de ciment printr-o galerie


 Un posibil criteriu de clasificare a artei ar putea fi: ”Despre ce este
vorba?” în arta respectivului artist (ordonare pe bază de câmpuri
semantice). La seminar am făcut o grupare pe 3 criterii: socio-politică,
antropologică și estetică. Mai pot fi multe altele.
 61


PICTURA CONTEMPORANĂ – DUPĂ ANII 90

- Pictura este un mediu privilegiat dar și problematic în același timp. La începutul

anilor 2000 are loc o revenire în forță a picturii pe piața de artă. Saatchi
vorbește despre ”triumph of painting”.
- Critica frecventă a picturii este aceea că este învechită și prea comercială.
Statutul problematic al picturii contemporane este dat de faptul că există o lipsă
de corelare între cât de multă artă de pe piață e pictură și cât de multă pictură se
află în spațiile prestigioase – adică se vinde mai multă pictură decât se expune
în spațiile culturale consacrate. Pictura e repudiată de unii pentru că ar fi prea
comercială. În Muzeele de Artă Contemporană există puțină pictură ( deși în
muzeele vechi există foarte multă ). În mentalul colectiv încă mai există
asocierea între ”artă” și ”pictură”.
- Paradoxuri interne ale picturii ( care țin de istoria ei ): Se spune că s-a pictat
de foarte mult timp, foarte mult ( cantitativ ) și în foarte multe feluri. Prin
urmare: Ce se mai poate inova radical în pictură ? Cum să faci o pictură
relevantă ?
- Dacă faci o pictură ai certitudinea că faci artă, care poate fi vandabilă, dar, pe
de altă parte, concurența este foarte mare.
- Există ”cavaleri ai mediului” ( termenul îi aparține criticului de artă american
Rosalind Krauss ) care cred însă că pictura mai are multe de oferit și care își
asumă pictura ca mediu de exprimare

ARTIȘTI CONTEMPORANI
(care au de-a face cu ideea de triumf al picturii )

ȘCOALA DE LA LEIPZIG
- Folosesc mediul pictural în sens tradițional și estetic. Leipzig School se află în
fostul spațiu comunist. Artiștii din această școală nu pictează la fel; a devenit
însă un brand de succes.
Reprezentanți:
NEO RAUCH
- Simboluri politice din istoria recentă a R.D.G.; mare atenție la calitatea
picturală, cromatică, texturală, a picturilor
 62

- Picturile lui au legătură cu activitatea industrială, producția și civilizația;

muncitori, poștași, târguri, personaje ciudate – în scene absurde.
- O pictură figurativă rafinată, trimiteri politice puțin vizibile dar prezente.
Cromatica lui Neo Rauch și aluzia politică foarte îndepărtată sunt instrumente
găsite la foarte mulți pictori deveniți foarte vizibili în anii 2000

TIM EITEL
- Pictură rece, oarecum fără conținut, spectaculoasă nu prin ceea ce se vede ci
prin cum se face; ecleraj uniform, lipsă de accente – care duc la o atmosferă
ireală. Estetică misterioasă, personaje fără identitate

MATTHIAS WISCHER
- Scene de interior dar și alte lucruri. Îmbină banalitatea scenelor cu o pictură
puternică, păstoasă, uneori stratul de culoare ajunge la 1 cm. depășind șasiul.
- Transpune în pictură arhitectura modernistă.

Zona flamandă:

LUCK TUYMANS
- Artist belgian, Pictură îngrijită, crudă, cu valoare estetică, ideea de a ascunde
istoria din spatele unei imagini celebre ( vezi pictura cu camera de gazare de la
Auschwitz ). Impactul fascismului asupra culturii europene și asupra celei
belgiene în mod special.
- Nu lucrează pe contraste spectaculoase, face aluzii la nazism, obiecte banale ( o
veioză ), tonalitățile stinse + aluzii fine la anumite personaje devin brand pentru
Tuymans ( vezi ”The Architect” – nu-ți dai seama despre ce este vorba decât
dacă ști că schiorul din lucrare a fost arhitect nazist – Albert Speer - care știa tot
ce se întâmpla în lagărele naziste ).
- Bienala de la Veneția 2007: stăpânirea colonială de către belgieni a statului
Congo (administrația colonială a lui Leopold al II-lea ) a fost extrem de violentă
– Tuymans pictează după fotografii din timpul stăpânirii coloniale a Belgiei în
Congo prezentând opresiunea colonială.
 63

MICHAEL BORREMANS
- Condiția umană și absurditatea ei, oameni care par manechini, omul
standardizat, omul păpușă, personaje pictate foarte atent la valoarea intrinsecă a
picturii ca pictură
- Senzația de suspendare a timpului, pictură senzuală
- Oameni ca ipostaze ale destinului uman nu ca identități precise (lipsă de
identitate).

MARLENE DUMAS
- Contrastul între brutal și rafinat, tema victimelor, a brutalității

PETER DOIG
- Mizează pe zona estetică picturală, spectaculoasă
- Motivul omului solitar în barcă ( împrumutat de la romantici ); foarte atașat de
ideea unei frumuseți picturale intense dar minimale ( ca și Tuymans ); accente
chiar naiv simple, primitiviste
- Tonuri stinse, cheie minoră, lucrări pe hârtie ( semi-desene / semi-picturi )
- Atmosferă imprecisă impregnată de romantism ( omul singur și natura )

JOHN CURRIN
- Scene pictate foarte corect ( texturi etc ) dar introduce bizarerii, ambiguități,
diformități ale personajelor, exagerează proporțiile, motive luate din arta
renascentistă, deformări subtile, ciudate
- Nu e interesant subiectul ci relația dintre femeie și background-urile ei
- E foarte conștient de istoria picturii și și-o asumă dar o deformează pentru a
arăta că este o pictură contemporană; tendință de caricaturizare

JENNY SAVILLE
- Artistă britanică asociată cu Young British Artists
- Pictură figurativă – nuduri feminine rubensiene; teme dificile, problematice

WILHELM SASNAL
- Importanța istoriei, a memoriei
- Griuri, negru, alb, verde
- Atmosfera este una îngrijorătoare
64