1

Gravura
Termenul Gravura este folosit pentru a defini o tehnica precum si
rezultatul sau. In ce priveste rezultatul este folosit in egala masura si termenul
de exemplar sau tiraj. Tehnica presupune saparea, incizarea, perforarea sau
obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafete de regula
plane (placa de gravura) in vederea imprimarii si multiplicarii ulterioare a
imaginii. De asemenea termenul mai este folosit si referitor la incizarea
diverselor obiecte in scopul decorarii lor.


Gravura este practicata de a inciza un design pe o placa, de obicei plat
suprafata dura, prin taierea santuri in ea. Rezultatul poate fi un obiect decorat in
sine, ca atunci cind argint, aur, otel sau sticla sunt gravate, sau pot furniza o
intaglio placii de imprimare, de cupru sau alt metal, pentru imagini de imprimare
pe hirtie ca printuri sau ilustratii. Aceste imagini sunt numiti, de asemenea,
gravuri.
Gravura a fost un important istoric metoda de a produce imagini pe hirtie,
atit in Grafica artistica si de asemenea pentru reproduceri comerciale si ilustratii
pentru certi si reviste. Acesta a fost mult timp inlocuit cu fotografie in aplicatii
comerciale, in parte din cauza dificultatii de a invata tehnica, si este mult mai
frecvente in Grafica, in cazul in care acesta a fost in
mare parte inlocuit de gravura si alte tehnici.
Gravura, gen al graficii in care imaginea artistica
este obtinuta prin reproducerea dupa o placa pe a carei
suprafata a fost trasat desenul, in adancime sau in relief,

2

a fost utilizata din timpurile preistorice, chiar daca intr-o forma putin evoluata, pe
piatra si material ceramic.

Cea mai veche forma de arta murala a fost descoperita pe un bloc de calcar de
acum 37.000 de ani, in sud-vestul Frantei. Blocul de peste 1 tona continea
gravuri reprezentand animale si forme geometrice, provenite de la primii oameni
moderni, aurignacienii.

Cu timpul, cunostintele referitoare la materiale si unelte s-au inmultit, iar o data
cu ele modalitatile de reprezentare s-au imbogatit in expresivitate. Spre
deosebire de pictor sau sculptor, gravorul nu detine control asupra operei pe
care o faureste, imaginea formandu-se in conditii reduse de vizibilitate. Din
acest motiv, posibilitatea ca el sa greseasca este mult mai mare.

Gravura este o arta in sine si se bucura din punct de vedere estetic de acelasi
impact ca pictura. De altfel, nu de putine ori in istorie s-a intamplat ca artistii sa
fie deopotriva pictori si gravori. Cativa reprezentati de seama ai acestei tehnici
sunt: Albrecht Drer (1471 1528), Rembrandt van Rijn (1606-1669), Hendrick
Goltzius (c.1558-1617), William Hogarth (1697 1764), Francisco de Goya
(1746-1828), William Blake (1757 - 1827) si Gustave Dor (1832 1883).
Imprimarea pe suprafete metalice, indeosebi pe placi de cupru, a fost
perfectionata la jumatatea secolului al XV-lea in Italia si Germania. Din veacul
urmator gravura in metal s-a raspandit in toata Europa, si o larga varietate de
efecte au fost incercate de artisti.

Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial originalitatea gravurilor a
devenit un subiect intens dezbatut. Conform specialistilor din zilele noastre, o
gravura este considerata originala daca indeplineste cateva conditii. Matricea
trebuie gravata doar de mana artistului, excluzand orice mijloace fotomecanice.
Amprenta sa fie facuta cu ajutorul unui tipar de mana, iar opera trebuie sa
contina semnatura artistului. Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar in
parte in ordinea in care au fost imprimate. Mai intai se noteaza numarul curent
al exemplarului, iar apoi numarul total de exemplare imprimate.

De asemenea pe fiecare exemplar se mai scriu titlul lucrarii, tehnica (de ex.
litografie, xilogravura 2 placi) si anul. In cazurile in care gravura este imprimata
la un atelier specializat de gravura, alaturi de semnatura artistului apare si
semnatura gravorului. Notarile se fac jos, de obicei cu creionul. Fiecare gravura
originala este insotita de un certificat de garantie.

3

Procesul
Uneltele pentru tipar nalt sunt de regul
ace sau alte instrumente ascuite, de metal cu
ajutorul crora se zgrie suprafaa neted a
plcii (din metal moale precum cupru ori zinc).
Odat zgriat desenul este acoperit cu un
strat fin de cerneal tipografic. Cu ajutorul
unei pnze apretate se elimin cerneala n
surplus i se acoper cu o hrtie (de regul
umed), iar apoi prin presare se transfer desenul de pe plac pe hrtie. Astfel
procesul poate fi repetat, teoretic fr a avea diferene ntre exemplare.
Placa, piatra n cazul litografiei sau sita n cazul serigrafiei este suprafaa
supus alterrii fizice sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravur
i reproducerea unui numr (tiraj) de exemplare identice sau aproape identice.
Chiuveta este urma lsat de grosimea plcii pe hrtie. Ea este o adncitur de
obicei dreptunghiular ce nconjoar suprafaa imprimat.
Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar n parte n ordinea n care au fost
imprimate. Mai nti se noteaz numrul curent al exemplarului, iar apoi
numrul total de exemplare imprimate. De asemenea pe fiecare exemplar se
mai scriu titlul lucrrii, tehnica (de ex. litografie, xilogravur 2 plci), anul i
semntura artistului. n cazurile n care gravura este imprimat la un atelier
specializate de gravur, alturi de semntura artistuluiapare i semntura
gravorului sau a imprimeurului. Notrile se fac n partea de jos sub chiuvet, de
obicei cu creionul.


4

Gravura in adincime




Tehnici ale gravurii in adancime:

1.gravura cu acul- POINTE SECHE (DRY POINT)
2.gravura in daltita- BURIN
3.gravura in aquaforte- AQUAFORTE
4.gravura in aquatinta- AQUATINTA
5.gravura colorata - amestec substractiv si a la poupee
6.gravura in vernis mou - VERNIS MOU

Maniere ale gravurii in adancime:

1.maniera neagra - MEZZOTINTA
2.maniera creion - CREION
3.maniera punctata - POINTILLE( stipple)
4.maniera zaharului - LIFT GROUND ( soucre )





Definitie:
Saparea sau incizarea compozitiei in profunzime ( taille douce ) in general
pe o placa de metal cu ajutorul unui instrument ascutit sau cu acid.
Caracteristici;
Semitonurile se realizeaza prin transferarea unor cantitati mai mari sau mai mici
de cerneala corespunzatoare adanciturilor gravate.
Linia este precisa si expresiva. Semitonurile se realizeaza prin intersectiile de
linii ordonate sau dezordonate. Specific este folosirea albului si a negrului
pentru a crea iluzia unor campuri de griuri cu diverse intensitati valorice.










5

Tehnici ale gravurii in adancime

1.POINTE SECHE ( DRY POINT )



Tehnica de gravare in adancime cu acul.
Suprafata placii este incizata direct cu un ac sau cu un varf de diamant.
Varietatea de tonuri realizata prin aceasta tehnica este mai saraca decat la
tehnica aquaforte.
Numarul de exemplare imprimate este redus deoarece imaginea pe placa
gravata prin zgarieturi superficiale se sterg treptat la presari succesive.
Maximum de exemplare in numar de sase.



2.BURIN -gravura in daltita






6

Tehnica de gravare in adancime cu ajutorul unui instrument de gravat
compus dintr-o tija de otel dur cu sectiunea patratica sau rombica. Una dintre
extremitati este taiata oblic sub un unghi de 45 de grade pentru a forma o
muchie taioasa. La celalalt capat se afla un maner in forma de ciuperca.
Tehnica de gravare se realizeaza dupa urmatorul procedeu: e aplica
cerneala pe toata suprafata placii apoi se sterge cerneala in asa fel incat sa
ramana acoperite doar portiunile adancite ale desenului. Imprimarea se
realizeaza prin presarea puternica a foii de hartie pe intreaga suprafata a placii,
care se unge cu cerneala de fiecare data. Pentru tiraje limitate placa se
anuleaza dupa incheierea seriei.



3.AQUAFORTE







Tehnica de gravare in adancime aplicata se pare pentru prima data in
Germania , la sfarsitul sec. 15
Procedeul consta in atacarea cu acizi a contururilor desenate pe o placa
metalica de cele mai multe ori de cupru , acoperita cu un strat de subtire de lac
anticoroziv sau de ceara sau veni.

7

Imaginea negativa se zgarie cu acul direct pe placa sau prin transpunere
acesteia de pe un suport de hartie. Prin scufundarea placii intr-o baie de acid.
Unele portiuni din desen pot fi supuse unei corodari de mai lunga durata, pentru
a se obtine tonuri deschise , se vor proteja cu vernis. Se poate recurge si la
metoda expunerii partiale a desenului la actiunea acidului, prin deschiderea
treptata a liniilor compozitiei, incepand cu acele locuri care, printr-o corodare
mai accentuata, vor lasa pe hartie tonurile cele mai intunecate.
Tehnica de imprimare este asemanatoare cu tehnica in daltita.
Pentru tiraje limitate placa se anuleaza dupa incheierea seriei.
4 AQUATINTA






Tehnica de gravare in adancime pe o placa metalica cu fond poros prin
atacare cu acizi pentru a obtine tonuri de diferite intensitati asemanatoare
desenului in tus. Procedeu numit maniere de lavis este atribuit gravorului
francez Jean Baptiste Le Prince ( 1734-1781).

8

Placa metalica dupa o prealabila curatare si degresare se acopera cu un strat
fin de particule de sacaz (colofoniu). Prin icalzirea placii de metal cu ajutorul
unor surse de caldura granulele de sacaz prin topire se vor fixa de placa,
lasand spatii libere de jur imprejurul lor. Aceste spatii libere prin corodare vor
ceea mici caverne gata sa preia in diferite cantitati in functie de timpul atacare
pentru a pastra tonurile deschise se acopera de fiecare data cu vernis. La final
particulele de sacaz se indeparteaza cu ajutorul alcoolului tehnic ( spirt
medicinal ).
Tehnica de imprimare este asemanatoare aceleia in aquaforte.Unii artisti
combina procedeul de gravare in aquatinta cu acela in aquaforte pentru a
obtine efecte speciale prin alaturarea de pete si hasuri asa cum a procedat
Goya in ciclul de gravuri Los dezastres de la guerra ( 1863 ).


5.VERNIS MOU- gravura in vernis moale



Procedeu de gravura in aquaforte in care artistul deseneaza cu un creion
nu direct pe placa, ci pe o foaie de hartie, care acopera placa vernisata cu un
vernis special. Prin presiunea creionului, coala de hartie adera la placa luand cu

9

sine particule de vernis. Dupa corodare se obtine o linie masiva, granulata, care
reproduce desenul in creion.




6.GRAVURA COLORATA - amestec optic ; a la poupee

La gravura pe metal in adancime exista doua maniere de obtinere a
gravurii colorate; - amestec substractiv si a la poupee.
Amestec substractiv:
Prin suprapunerea mai multor planse, pentru fiecare culoare; una pentru negru
si restul pentru culorile fundamentale.
A la poupee
Prin folosirea unei placi de metal care in momentul incerneluirii cu cerneala
primeste toate culorile in acelasi timp repartizate cu o serie de tamponase
imprimarea numita in franceza a la poupee.

Maniere ale gravurii in adicime

1. maniera neagra MEZZOTINTA




10



Spre deosebire de celelalte procedee de gravare, la mezzotinta intreaga
suprafata a placii se granuleaza in prealabil cu ajutorul unor instrumente
speciale prevazute cu dinti ( leagan, rocker ) ceea ce ar face posibila , la
imprimare , obtinerea unor suprafete de un ton negru intens. Dupa granulare ,
portiunile care trebuie sa apara in alb sau in tonuri deschise se netezesc.
Suprafetele polisate nu mai prind cerneala sau o retin atat cat este necesar
pentru tonurile luminoase. Procedeul permite o mare varietate de tonuri care
pot fi accentuate prin intarirea adanciturilor cu ajutorul acelor de gravat. Gravura
in mezzotinto a fost inventata de germanul Ludwig von Siegen ( 1609 - 1673 ).
Prima sa lucrare, Portretul Ameliei Elisabetha, dateaza din 1642.

2. maniera creion -CREION



Procedeu de gravura care imita desenul in creion; maniere au
crayon.Compozitia se executa prin perforarea stratului de vernis, care acopera
placa, cu o serie de instrumente ascutite si ace de diferite forme si marimi.
Dupa corodare imaginea se retuseaza. Paternitatea acestei tehnici a fost
revendicata de trei gravori francezi ; Gilles Demarteau ( 1722 - 1776 ), Jean
Charles Francois ( 1717 - 1769 ) si Louis Bonnet ( 1743 - 1793 ). Acesta din
urma a gravat in culori, folosind o placa pentru fiecare ton sau culoare. Maniera
creion a fost utilizata mai ales pentru a obtine reproduceri dupa desenele
artistilor "galanti" ai epocii: Boucher, Fragonard si Watteau. Odata cu aparitia
litografiei, maniera creion a cazut in desuetitudine.




11




3.maniera punctata -POINTILLE ( stipplle )



Procedeu de gravura in adancime care consta in redarea tonurilor printr-un
conglomerat de puncte de diferite marimi si forme; gravura punctata, stipple.
Tehnica pointille este asemanatoare manierei creion cu care adesea se
combina. Un reprezentant de seama al acestui gen de gravura este florentinul
Francesco Bartolozzi ( 1727 - 1815 )

4.maniera zaharului -LIFT GROUND ( soucre )




12

Procedeu de gravura care imita desenul in tus ; Compozitia se executa direct
pe placa in prealabil polisata cu o solutie saturata de zahar cu tus, dupa care se
acopera cu un strat superficial de vernis. Inainte de uscarea verniului se
introduce sub un jet de apa. Locul unde a fost tusa din solutia de zahar datorita
dizolvarii devine o suprafata activa gata de corodare cu acid. Dupa corodare
operatiile de imprimare sunt aceleasi cu celelalte tehnici in adancime. Efectul
este asemanator desenului in tus direct pe hartie cu ajutorul unei pensule.

Gravura in relief

Tehnica ce, prin vechimea aparitiei, prin impunerea legilor domeniului, a
stat la baza tuturor tipurilor de gravura. Se bazeaza, pe folosirea unei suprafete
plane ocolite de dalti care sapa in jurul acestora.
Suprafata plana, deci cea activa, este, in principiu, transpunerea unui desen, a
unei imagini plastice intentionata de artist.
Realizarea unei asemenea planse de lemn poate avea doua variante:
- una, mai la indemana, curenta, constand din debitarea lemnului de-a lungul
fibrei, precum se obtin scandurile in constructie,
- alta prin sectionarea trunchiului sectionand fibra.
In cadrul acestei tehnici mai avem un procedeu de gravura in relief asemanator
xilografiei, cu deosebirea ca in locul unui bloc de lemn se foloseste un material
sintetic denumit generic linoleum

TEHNICI ALE GRAVURII IN RELIEF:

1. Xilogravura - lemn in fibra
2. Xilogravura - lemn in capul fibrei
3. Linogravura
4. Gravura ciuruita - CRIBLEE

Definitie:
1.Xilogravura - lemn in fibra; gravura in fibra inseamna materie ieftina si o
anume lejeritate de excavare mai ales de-a-lungul fibrei dar si semne plastice
mai simple, trasee mai economice datorita faptului ca taieturile perpendiculare
pe fibra sunt mai dificile, creeaza rupturi.


13



2.Xilogravura - lemn in capul fibrei: cere operatiuni laborioase de obtinere
a placilor de gravat, realizate in general prin alipirea unor segmente mai mici de
aceeasi grosime, penteu obtinerea unei suprafete convenabile.Semnele care
pot fi gravate pe acest suport, sunt mult mai vioaie, au trasee fluide, pot traduce
intentii artistice mult mai personale.


Specificitatea acestui gen de gravura consta in soliditatea, caracterul ferm
al semnului gravat, conditia lui, definita numai prin dimensiuni de suprafata, ii da
o garantie a repetabilitatii si in egala masura o urma foarte palpabila a
amprentei imprimarii ( structurile lemnului, prin fibra, sunt prezente in cazul unei
incerneluiri corecte ). Pe de alta parte, dificultatile de gravare, obliga artistul la
simplificari de semne, la solutii grafice de sinteza, la exprimari concise.



14




3. Linogravura - procedeu de gravura in relief asemanator xilogravurii, cu
deosebirea ca in locul unui bloc de lemn se foloseste linoleum : gravura in
linoleum. Acest material se sapa mai usor decat lemnul insa, datorita structurii
sale deosebite, efectele obtinute sunt limitate la un desen simplu. Primele
linogravuri au fost create in cel de-al doilea deceniu al sec. 20. Capodopere ale
genului sunt linogravuri executate de Matisse si Picasso. Dintre artistii romani
care au abordat linogravura sunt M. Olinescu si A. Marculescu.






4.Gravura ciuruita - CRIBLEE : procedeu de gravura in relief pe metal
practicata in sec. 15 - 16 in Germania si Franta. Dupa gravarea imaginii,
suprafetele mai intinse ale acesteia erau ciuruite cu un poanson. La imprimare
pe hartie, portiunile adancite apareau sub forma unor puncte albe, luminoase,
pe fond negru.




15

Gravura planografica

Totalitatea procedeelor de imprimare a caror suprafata activa nu reprezinta o
adancire sau o inaltare sensibila fata de cea neutra; planografie. Diferenta
dintre elementele imprimabile si cele neimprimabile nu se mai realizeaza prin
diferenta de inaltime, ci prin proprietati fizico-chimice deosebite.Forma este
pregatita astfel incat portiunile active sa devina oleofile, adica sa permita
depunerea cernelii grase pe suprafata lor, iar partile neutre hidrofile, sa permita
depunerea apei, ceea ce are ca efect respingerea cernelii.Cerneala va adera
numai pe elementele neimprimabile retinand apa si impiedicand depunerea
cernelii.

Tehnici:
1.Litogravura
2.Serigravura

Definitie:

1. Litogravura:procedeu de reproducere pe piatra, care are la baza
antagonismul dintre apa si materii. Piatra litografica este un calcar fin pe care,
dupa polisare, se deseneaza cu creion gras sau tus litografic. Inainte de spalare
cu apa, placa este tratata cu o solutie usor acida de guma arabica care
mareste aderenta apei la piatra, partile grase , acoperite de tus, ramanand
intacte. Trecand peste placa umeda un rulou cu cerneala de tipar, aceasta va
imprima imaginea sau textul pe hartia suprapusa.



16





2.Serigravura: procedeu de tipar la care cliseul este o sita ( sablon sau
ecran ) dintr-o tesatura de fire de matase, sintetice sau metalice.Elementele
tiparitoare sunt formate de ochiurile goale ale sitei prin care se depune o
cantitate de cerneala sau culoare pe suportul pe care se imprima, iar
elementele netiparitoare, de ochiurile acoperite cu vernis. Pentru realizarea sitei
sau sablonului serigrafic se folosesc metode manuale sau fotomecanice
asemanatoare celor zincografice, litografice, e.t.c. . Se poate astfel desena pe
sita cu un creion litografic moale sau cu o pensula muiata intr-o cerneala
solubila in benzina. Se aplica apoi un clei tare pe toata suprafata sitei, dupa
care se dizolva in benzina numai portiunile desenate, lasand astfel locurile
respective goale. In cazul metodelor fotomecanice se poate, de pilda, copia un
negativ sau un diapozitiv fotografic cu ajutorul emulsiei fotosensibile. La tipar
cerneala patrunde prin ochiurile goale ale sitei si se fixeaza de suport.Permite
practic imprimarea pe orice tip de suport ( hartie panza, masa plastica,
ceramica, sticla e.t.c.) flexibil sau rigid, de forma plana sau curba.




Specificitatea unor tehnici
de figurare in gravura

Tehnicile slefuite prin studiu de atelier, ale studentilor, structurate deja in
instincte ale exercitiilor de figurare sunt, in chip firesc, contrazise, remodelate in
zona figurarii in gravura.

Pe de o parte, trebuie constientizat faptul ca semnele grafice manevrate
curent in intentiile de figurare, incluzand chiar si grafica de sevalet, sunt nevoite
sa suporte o operatie de sublimare, de sinteza, de aducere catre semne

17

fundamentale. Este firesc, pentru ca numai acestea pot fi incizate, repetate,
alaturate sau suprapuse, fara ca incerneluirea si imprimarea lor sa le afecteze
lizibilitatea. E important de subliniat adevarul ca inventarul cel mai mic de
semne fundamentale garanteaza cea mai buna lizibilitate si, mai ales, cea mai
buna reproductibilitate.

Traseele fluide, spontane, intersectarile de linii marcate de prospetime,
semitonurile realizate prin gesturi si griuri sincere, vor trebui traduse,
reconfigurate in semne clare si limpezi.
In cazul unor nuante raporturi de semitonuri pentru un portret situat in contre-
jour, toate acele griuri relativ usor de orchestrat intr-un desen in carbune, vor
trebui traduse, simplificate in cateva semne cu mult mai simple. Cel putin in
cazul daltitei, a gravurii in lemn sau linoleum aceste lucruri sunt evidente si usor
de remarcat.

Un alt aspect al dificultatii figurarii in gravura, in anumite cazuri, ar fi acela
al construirii imaginii prin alb, prin implinire a formelor cu ajutorul luminii.
Unul din cele mai curente instincte ale unui desenator, acela de a modela
formele prin conturarea si umbrirea lor cu ajutorul gesturilor ce descriu hasuri
negre pe fond alb, este copios contrazis in cazul gravurii in lemn, linoleum sau
(partial ) aquaforte. Aici, fiecare gest de sapare sau de incizie lumineaza, aduce
in fata volume, descrie forme prin manevrarea albului.
Construirea prin lumina a constituit inca de timpuriu o contrazicere a
formulei curente, traditionale, acest tip de definire a formelor fiind mai fireasca,
mai in spiritul logicii manevrarii acestor materiale.

Atragem atentia asupra unei tehnici, tributare prin excelenta acestei viziuni:
maniera neagra ( mezzotinta ) Pentru a figura, pentru a descrie diferite forme
fata de lumina, artistul va anula parte din acele negruri prin operatii laborioase
si delicate asupra materialului.







18

Tehnici de asistare a reusitei proiectului
plastic in timpul gravarii

La nivel tehnic : proiectele, schitele pregatitoare trebuie executate in
materiale si pe suporturi compatibile cu calitatea si supunerea materialului de
gravat.

La nivelul interpretarii artistice, al stilizarii, semnele fundamentale de la
punct, linie si ton trebuie alese, corelate cu limitele sau performantele unei
tehnici sau alteia ( realizari de semne negre in camp alb sau semne albe in
camp negru )
La nivelul reprezentarii este evident ca detaliile, cantitatea lor, trebuie sa scada
de la ac si daltita catre dalta de sapat lemnul.

Maestri al Gravurii
Albrecht Drer (n. 21 mai 1471, Nrnberg - d. 6 aprilie 1528, Nrnberg) a fost
un pictor german, creator de gravuri i teoretician al artei, una din personalitile
de seam ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnat de ideile
Renaterii, Umanismului i Reformei a exercitat o deosebit influen n special
asupra artitilor germani i olandezi de mai trziu. Cu cele cca. 350 de gravuri
n lemn i 100 gravuri n cupru a contribuit n mod hotrtor la dezvoltarea
gravurii ca form de art de sine stttoare.
Personalitate multilateral a epocii, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci i
de matematic, mecanic i literatur.
S-a format sub influena umanitilor din oraul natal, dar i din rile de Jos i
Italia, unde a ntreprins diverse cltorii.
Operele sale reflect tendina naintat a societii germane, lupta de clas din
perioada Reformei i a Rzboiului rnesc German.
Albrecht Drer s-a ocupat i de matematic. Astfel, a ntocmit un ndrumtor
pentru msurarea cu rigla i compasul. A descris curba scoic i o generalizare
a concoidei lui Nicomede. A expus construcia spiralelor cu compasul i a
descris epicicloida.
A utilizat metoda proieciilor ortogonale duble.
S-a ocupat de construcia poligoanelor regulate.

19

Lucrrile lui Drer se adreseaz nu numai pictorilor, ci i tehnicienilor i
arhitecilor, iniiindu-i n construcia figurilor geometrice, iar regulile stabilite fiind
nsoite de demonstraii riguroase.
Drer a scris i un tratat de geometrie descriptiv, devenind astfel un precursor
al acestui domeniu naintea lui Gaspard Monge.












20

Francisco Jos de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746,
Fuendetodos/Aragon d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Frana) a fost un
important pictor i creator de gravuri spaniol, la rspntia secolelor al XVIII-lea
i al XIX-lea. La un secol dup Velzquez i cu un secol nainte de Picasso,
Goya este punct de referin pentru dou veacuri de pictur spaniol. Ani de-a
rndul Goya a fost artistul curii regale, la fel ca i muli ali pictori ai secolului al
XVIII-lea. Ar fi rmas probabil creator al unei picturi linitite, echilibrate, dac nu
s-ar fi mbolnvit: surzenia l izoleaz de lume i l elibereaz de convenia
picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornete ntr-o incursiune n
strfundurile misterioase i zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui
sarcastic, demascator, nu iart pe nimeni.








21


Referine bibliografice:

1. Trousset, Jules. Nouveau Dictionnaire Encyclopedique. Paris. Vol.3, p. 155.
2. Ibidem, p. 156.
3. Ibidem, p. 157.
4. Ibidem, p. 621.
5. Oprescu, G. Manual de istoria artei. Bucureti: Ed.Universul,1946.Vol.3 p.274
6. Ibidem, p. 281.
7. Ibidem, p. 278.
8. Ibidem, p. 279.
9. Muzeul Toma Stelian, Arta Italian Contemporan. In: Monitorul Oficial,
Bucureti, 1935, 21 apr.-19 mai.
10. Muzeul Toma Stelian, Gravura i Cartea Ilustrat German (secolele XV i
XVI). In: Monitorul Oficial,sBucureti, 1938, 15 mai-19 iunie
11. Wikipedia inceclopedie libera