Istoria Artei în

Antichitate
• Primii europeni, de acum 25.000 de ani, modelau în lut mici figurine reprezentând zeități și
animale. Se crede că erau totemuri sau obiecte de cult menite să sporească fertilitatea solului
sau să stabilească o cale de comunicare cu spiritele animalelor.
• Unele populații asiatice pictau, în interiorul peșterilor, imagini realiste înfățișând animale,
șamani ai tribului și scene de vânătoare.
• Când oamenii au început să ducă o viață mai stabilă, s-au apucat să facă obiecte
ornamentale de ceramică și alte lucruri împodobite.
• Pe măsură ce cuprul și bronzul au înlocuit piatra în arme și unelte, prelucrătorii de metale au
căpătat importanță, iar uneltele și obiectele făcute de ei erau bogat împodobite.
• O dată cu dezvoltarea așezărilor și orașelor și atingerea prosperității statale, templele
impresionante, palatele și construcțiile monumentale au fost decorate cu sculpturi și picturi
ce înfățișau modul de viața al oamenilor.
Mesopotamia

• Arta mesopotamiană s-a dezvoltat în regiunea

cuprinsă între fluviile Tigru și Eufrat.
• Arhitectura mesopotamiană avea drept
caracteristici utilizarea cărămizii, a lintoului, a
arcului și a bolții.
• Sunt remarcabile ziguratele, temple uriașe de
forma unei piramide în trepte, de la care, însă,
nu a supraviețuit timpului decât baza.
• În ceea ce privește sculptura există lucrările în
lemn cioplit și reliefurile utilizate ca ornament
în construcții.
 Egipt
• Arta are valențe simbolistice și religioase și are ca temă
centrală nemurirea, în special a faraonului , care era
venerat asemeni unei divinități.
• Arhitectura în Egiptul antic se caracterizează prin
monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și
coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente
funerare sunt:
 Mastaba - mormânt de formă dreptunghiulară;
 Piramidă - care poate fi în trepte sau netedă;
 Hipogeu - mormânt subteran
• Altă categorie de construcții monumentale o constituie
templele. Acestea sunt precedate de o alee mărginită de
sfincși și obeliscuri.
• Pictura este cea care oferă detalii despre viața cotidiană
egipteană. Picturile nu înfățișau doar viața pământească,
ci și zeii egipteni și așteptata viață de apoi.
 Grecia antică
• Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a
proporțiilor și o estetică inspirată din natură, arta Greciei
antice constituie punctul de plecare pentru întreaga artă
europeană de mai târziu. Debutul îl constituie culturile
minoică și miceniană.
• Arta greacă antică evoluează de-a lungul a trei perioade
principale:
 homerică: apar primele elemente ale templului grec;
 arhaică: se trece la arhitectura în piatră și se afirmă sculptura;
 clasică: se dezvoltă artele plastice, iar formele și proporțiile
monumentelor ating perfecțiunea clasică.
În arhitectură au existat trei ordine de construcții: doric, ionic și
corintic. Edificiile erau construite în piatră, pe un soclu , cu sau
fără pridvor în față și erau, adesea, folosite coloanele, care
înconjurau întreaga clădire . La nivelul frontonului era pusă în
evidență friza, în general bogat decorată cu sculpturi în relief.
 Roma Antică
• Istoria artei romane se divide în două mari perioade:
 republicană: aflată, la început, sub influența artei etrusce, apoi, a
celei grecești;
 imperială: arta atinge deplina maturitate, arhitectura este corelată
cu concepțiile urbanistice, iar sculptura și elementele de artă
decorativă decorează edificiile fastuoase.
• Printre cele mai valoroase monumente arhitectonice sunt:
Colosseumul, Forumul Roman, Panteonul, Arcul lui Constantin.
• În domeniul sculpturii, printre cele mai valoroase lucrări se
situează: bustul lui Nero, statuia lui Cezar August de la Prima
Porta, bustul lui Caracalla. De asemenea, pictura romană s-a
bucurat de un real prestigiu în decorarea edificiilor publice și a
locuințelor.
• Pictura romană, pe lângă influențele bizantine, a împrumutat
elemente și din arta populară. Tehnicile folosite sunt cele
tradiționale: fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala
proaspătă, prin uscare, se întărește ca piatra