Sunteți pe pagina 1din 2

Artă abstractă

Arta abstractă este denumirea pe care, începând cu cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, și-o revendică o
serie de tendințe, de grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care
au la bază un protest împotrivaacademismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii
vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce
ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea raționalității și sensibilității umane.
Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în același
timp o sumă de legături cu realul, și fiind, de regulă, acceptate drept construcții, ansambluri controlate de logică -
primii artiști atrași de abstracționism își manifestă, cu un sentiment de eliberare, întreaga încărcătură emoțională.
Arta abstractă apare aproape simultan în mai multe țări europene, în preajma anului 1910. Printre primii reprezentanți
ai acestei tendințe esteWassily Kandinsky, care, începând din 1910, pictează un ciclu de tablouri
intitulate "Improvizații", și publică un amplu studiu, "Über das Geistige in der Kunst" ("Despre spiritual în
artă", 1911), ce a contribuit la afirmarea artei abstracte.
Termenul de abstract este însă mult prea general, folosirea lui a pendulat între accepții extremiste, întreaga artă fiind
considerată abstractă, ca rezultat al procesului de abstragere a realității în imagine, sau, dimpotrivă, concretă, opera
existând ca o realitate în sine.
În 1930, Theo Van Doesburg introduce termenul de artă concretă, părându-i-se absurd să numească abstractă o creație
artistică ce are o existență reală, dar nu va reuși să înlocuiască, totuși, pe cel de artă abstractă, în care publicul și
teoreticienii artei continuă să alinieze creații ce nu trimit direct la realitate.
Arta abstractă înregistrează manifestări din cele mai diferite, dezvoltând și extrapolând unele dintre
aspirațiile impresionismului, mai ales în domeniul culorii și al accentului pus pe universul interior al artistului.
Trebuie amintite tablourile inspirate de muzică ale cehului Franz Kupka, tablourile italianului Alberto
Magnelli, orfismul picturii lui Robert Delaunay, pictura sincronistă (juxtapunerea unor culori din spectru) propusă
în 1912 de americanii Morgan Russel și Stanton Macdonald-Wright, raionismul susținut de Mihail Larionov și Natalia
Goncearova, neo-obiectivismul lui Aleksandr Rodcenko, suprematismul lui Kazimir
Malevici, constructivismul promovat de Naum Gabo și Anton Pevsner, neoplasticismul lui Piet
Mondrian, expresionismul abstract, având centrul în New York, cu diverse tendințe, printre care Action-
painting practicat de Jackson Pollock, Robert Motherwell și Willem de Kooning, sau Color-field-painting cu Mark
Rothko, Arta informală reprezentată în Franța de Georges Mathieu etc..
Expresionismul abstract cunoaște și în Europa o dezvoltare fructuoasă, influențând pictura artiștilor francezi ca Nicolas
de Staël, Pierre Soulages și Jean Dubuffet. Expresia acestei tendințe este dată de tachism (în franceză tache: pată).
Printre cei mai importanți reprezentanți ai "tachismului" se numără Henri Michaux și Camille Bryen (Franța), Antoni
Tàpies (Spania), Alberto Burri, Lucio Fontana, Enrico Accatino,(Italia), Wols (Germania), Jean-Paul
Riopelle (Canada).
Arta abstractă, ca mișcare artistică cu identitate istorică, se face ecoul unui fenomen mai general, în condițiile
prefacerilor sociale și ale realităților erei tehnologice și, sub diferite forme, nume și explicații, rămâne o constantă a
artei contemporane.

[modifică]Momente importante în dezvoltarea artei abstracte:

 Apariția în 1908 a articolului lui Henri Rovel întitulat "Les lois d'harmonie de la Peinture et de la Musique
sont les mêmes" ("Legile armoniei din pictură și din muzică sunt identice").
 Apariția în 1911 a cărții lui Wassily Kandinsky "Über das Geistige in der Kunst" ("Despre spiritual în artă").
 Apariția în 1917 a revistei "De Stijl", editată de Theo van Doesburg.
 Expoziția internațională de artă abstractă din Berlin (1928) sub patronajul asociației "Abstrakte Gruppe der
Sturm".
 Înființarea în Franța, în 1932, a grupului "Abstraction-Création".
 Constituirea, în 1937, a asociației "American Abstract Artists" și deschiderea muzeului de "Non-Objective
Painting", dirijat de Hilla Rebay.
 Deschiderea la Paris, în 1946, a unui "Salon des Réalités Nouvelles", de fapt primul salon internațional al
artei nonfigurative.
 Apariția în 1949 a cărții lui Michel Seuphor, "L'art abstrait, ses origines, ses premiers maîtres".
 1947: Interviul lui Jackson Pollock în revista "Possibilities", în care descrie tehnica dripping ("picurare")
pentru actul creator "în acțiune".
 1948: Înființarea de către Robert Motherwell, Barnett Newman și Mark Rothko a asociației "Subjects of the
Artists" din New York.