Arta Abstracta

REFERAT
ISTORIA ARTEI

SANDU COSMIN MARIAN

GRAFICA ANUL III

Revolutia industriala a dus la criza vechii ordini. In zorii noului secol, orice
certitutidne preconceputa, in orice domeniu al cunoasterii si al existentei umane,
era pusa sub semnul intrebarii. Necesitatea unor reforme politice si sociale a
terminat formarea unor partide de stanga care amenintau sa rastoarne puternea
constituita, asa cum a demonstrat-o revolutia rusa (1917).
In domeniul stiintific, acest spirit nou a marit in mod exceptional capacitatile
omului de a intelege si controla mediul.
In mai putin de un deceniu, Marie Curie a descoperit radiul (1898), Freud a
publicat Interpretarea viselor (1900), Einstein a elaborat teoria relativitatii (1905)
si Amundsen a atins Polul Sud (1911). Inventarea telegrafului fara fir de catre
Marconi (1899) a realizat, in sfarsit, comunicarea durecta dintre Europa su Statele
Unite ala Americii, primul zbor al fratilor Wrght (1903) a inaugurat era aviatiei. Si
in domeniul artistic, miscarile de avangarda ale secolului al XIX-lea au rasturnat
canoane si norme traditionale acceptate. Acum se taie cu hotarare puntile
trecutului, incepand aventura cautarii unor solutii cu totul noi care sa poata
exprima vizual spiritul modernitatii. In istoria artei, cei 9 ani dintre 1905 si 1914
sunt o perioada de fertilitate exceptionala, astfel incat este aproape imposibil sa
incadram intr-o categorie definitiva varietatea extraordinara a tendintelor si
stilurilor.
Foarte constienti ca au intrat intr-un nou secol, artistii din aceasta perioada
inceara, mai presus de orice, sa fie moderni si originali. Schimbarea devine
adevarata forta motrice, inovatia, sopul fundamental.
Foarte constienti de indatorarea lor fata de miscarile de avangarda ale secolului al
XIX-lea, ei pun in discutie conceptele traditionale de frumusete, de reprezentare a
formei si a spatiului, de folosire a culorii, de alegere a subiectelor, in cautarea de
noi cai, ei au patruns tot mai adanc in dimensiunea interioara a emotivitatii,
intelectului sau a rationalitatii pure.

Inceputurile artei abstracte sunt gasite un acuarela Compozitia, pictata la

Munchen, in 1910 de rusul Wassily Kandinsky (1866-1944). Arta abstracta nu este
o reproducere realista, idealizata sau alegorica a unei lumi, ea nu cauta sa
infatiseze, ci se prezinta pe ea insasi. In fata primejdiei ca aceasta arta sa fie
perceputa drept un simplu element decorativ, multi artisti artisti s-au simtit
manati sa-si clarifice verbal itentiile. Kandinsky se ridica vehement impotriva ideii
unui joc arbitrar cu forma: Artistul trebuie sa aibe ceva de spus, fiindca sarcina lui
nu consta in a stapanii forma, ci in a adapta aceasta forma continutului.
Ceea ce intereseaza in arta abstracta este esenta, spiritul care, eliberat de
obiectul exterior, este sesizat prin culoare, forma si compozitie. Artistul nazuieste
sa agaleze natura prin actul sau creator si chiar prin intermediul unei inventii pe
care doar omul dintre toate vietuitoarele este apt sa o depaseasca. Contamplatia
exteriara se transforma in participare interioara. Astfel, Hans Arp nu reproduce
plante, ci, inzestrandu-le u forme antropomorfe, cauta sa sezizeze procesul insusi
al cresterii.
In elbararea principiilor cubismului, Picasso si Braque nu au atins abstractiunea
totala, mentinand o legatura, fie ea si firava, intre imaginea picturala si obiectele
lumii exterioare. Alti artisti, totusi, au impins inovatiile lui Braque si Picasso la
consecinte extreme. Daca Leger si Delaunay ajunsesera la pragul abstractatiunii,
lucrarile lui Wassily Kandinsky, Kazimir Malevici si Piet Mondrian sunt cele in care
isi face aparitia un limbaj aristic coeren non-reprezentativ, non-obiectiv si nonfigurativ. Dupa studii de juriprudenta, la inceputul carieriei universitare,
Kandinsky a parasit Rusia si s-a mutat la Munchen (1896) pentru a studia arta la
Academie.
In primele sale lucrari, s-a inspirat de la fovi in ceea ce priveste modul de folosire
a culorii. Marcat de frumusetea unei panze intamplator asezate pe o latura, si-a
dat seama ca era posibil sa renunte total la reprezentarea obiectelor lumii
exterioare. Kandinsky da apoi forma teoretica rezultatelor cercetarii sale intr-o
scriere intitulata Spiritualul in arta (1910), in care afirma a arta consta in
exprimarea eului interior al artistiului. Aceste luari de pozitii i s-au alaturat 3
pictori expresionisti germani, Franz Marc, August Macke si Paul Klee care ,
impreuna cu Kandinsky, au fondat la Munchen grupul Der Blaue Riter (Cavalerul

Albastru). Considerand ca societatea comtemporana este deja condamnata,

alterata la radacina de aviditate si de materialism, ei cautau o cale de salvare in
lumea imaginatiei pure. Convingerile lui Kandinski ca formele, culorile si liniile pot
fi folosite pentru a stimula perceptia senzoriala datora mult teoriilor filozofului
Rudolf Steiner, activ si el la Munchen. Dupa Kandinsky, este posibil sa comparam
culorile cu sunetele, consecvent, el a ales pentru doua serii de picturi titlurile:
muziale de Compozitii si Improvizatii, care subliniau continutul non-obietiv al
acesora.
Pleand de la tendintele cubo-futuriste, constructivistii rusi creeaza o arta
rationala are se intemeiaza pe mijloace oferite de geometrie. Kazimir Malevici
(1878-1935) picteaza, in 1913, tabloul Patrat negru pe fond alb, pe care il
numeste : Icoana nuda si fara cadru a timpului meu. El isi boteaza arta
suprematism, denumire conceputa sa ilustreze conceptia sa privind suprematia
senzatiei in artele plastice.
Olandezul Theo van Doesburg care , impreuna cu Piet Mondrian fondeaza in
1917 grupui si revista De Stijl se bucura de o larga audienta. Departe de emfaza
revolutionara a rusilor, De Stijl preconizeaza o pictura caracteizata de o sobrietate
plina de sensibilitate, de ordine si de respect pentru reguli. Mondrian arata cum
esentialul extras din natura poate fi facut vizibil intr-o suita de desene din e in e
mai reductive, pana la gasirea unui limbaj universal prin echilibrul dinamic al
orizontalei si al verticalei, al culorilor si al non-culorilor, evitand tot ceea ce
depinde de tragicul individual.
Confruntati cu instalarea dictaturii naziste in Germania si cu izbucnirea celui
de-al II-lea razboi mondial, multi artisti sunt siliti sa paraseasca Europa. Ei vor
preda in Statele Unite si vor inspira anumite tendinte ale artei americane, ca, de
exemplu, noua abstractiune, curent aparut la sfarsitul anilor 50. Protagonistii
acestui curent sunt Mark Rothko, Barnett Newman si Ad Reinhardt.
Georges Mathieu isi denumeste abstractia lirica arta sa expresiva care se
intemeiaza pe senzatia directa.
Cu ocazia expozitie Documenta II panorama a artei contemporane din lumea
intreaga, care a avut loc in Kassel in 1959 si a fost dedicata artei abstracte ca
limbaj stilistic universal s-a vadit limpede ca multi vizitatori erau cu totul
descumpaniti. Niste opere de arta lipsite de legutura cu vreun obiect concret, pe

care il pun in evidenta pornind de la arta informala sau de la constructia

geometria, nu ar fi putut fi decodate a semne care sa trimita la un anume lucru.
Ele obligau privitorul sa ia in considerare un nou mod de a vedea, care nu se
bazeaza pe ceea ce ii este familiar sau pe ce stie, un mod nou de a vedea caruia
trebuie sa raspunda facand apel la fantezia si creativitatea sa. S-ar putea spune ca,
atat in ce priveste actul de creatie at si cel de perceptie, arta abstracta trimite la o
societate democratica, in care libertatea individuala este opusa constrangerilor
legate de conventii si de o anume administratie. In acest fel, putem vedea in arta
abstracta de la inceputul acestui secol semnul uni protest concret, dar utopi
impotriva structurilor politice si materiale constrangatoare.
Continutul artei este intotdeauna reflexul starii de spirit a vremurilor.