CONTRASTUL CLAR – OBSCUR

Zi şi noapte, lumină şi întuneric - aceastã polaritate este de o importanţă

fundamentală în viaţa omului şi a naturii în general. In cazul pictorului expresia cea mai
puternică de lumină şi întuneric sunt culorile alb şi negru. Efectele de alb si negru sunt
opuse din toate punctele de vedere.
Există doar un singur negru maxim şi un singur alb maxim, dar un număr infinit
de mare de griuri luminoase şi întunecate, formând o scală continuă între alb şi negru. 
Numărul de nuanţe de gri depinde de sensibilitatea ochilor şi pragul de răspuns al
observatorului. Acest prag poate fi redus prin exerciţiu crescând numãrul de gradaţii
perceptibile. 
  Un gri uniform, o suprafaţã lipsitã de viaţă poate fi trezitã prin modulaţii de
umbră. Acest factor foarte important în pictură şi desen necesită o sensibilitate extremã la
diferenţe tonale.
Gri-ul neutru este lipsit de caracter, indiferent, o culoare acromatică, foarte uşor
de influenţat de contraste de umbră şi culoare. Este mut, dar uşor de trezit la viaţã. Orice
culoare va transforma instantaneu gri-ul din starea sa neutrã, acromatică într-un efect
complementar. Această transformare se produce subiectiv, în ochi, nu în mod obiectiv în
culoare. Griul este neutru, depinzând de culorile sale vecine. El le atenuează forţa şi şi
capãtã viaţã.
Griul poat fi obţinut amestecând alb şi negru, sau din galben, roşu, albastru, alb,
sau de la orice pereche de culori complementare.
Mai întâi pregătim o serie regulată de griuri de la alb la negru, în doisprezece
paşi. Este important ca spaţiul dintre paşi sã fie uniform. Gri-ul de strãlucire medie ar
trebui să fie în centrul scalei. Fiecare pas individual ar trebui să fie perfect uniform şi fără
pată, cu nici o lumină şi nici o linie întunecatã între aceasta şi vecinii săi. Scale similare
de strãlucire pot fii pregătite pentru orice culoare cromaticã. În scala de albastru,
albastrul este întunecat cu negru pânã la albastru - negru, şi luminat cu alb pânã la
albastru-alb. 
Exerciţiile următoare sunt destinate pentru a mãri înţelegerea contrastului de clar-
obscur. 

1
 Anumite nuanţe pot fi selectate de la scala de griuri obţinute, precum şi aranjate în
orice ordine pentru a forma o compoziţie. În cazul în cinci sau şase asemenea compoziţii
au fost finalizate, acestea vor fi evaluate comparativ. Ne vom da seama că unele dintre
ele sunt bune şi convingătoare, altele sunt sărace sau false. Acest exerciţiu foarte simplu,
va evalua talentul pentru clar-obscur.

Figura 11 arată construcţia unei combinaţii de lumină-întuneric pe o suprafaţă în carouri.

Această compoziţie poate fi luminoasã sau întunecoasă, ca întreg; scopul principal este de
a cultiva viziunea şi percepţia gradaţiilor de lumină-întuneric şi contrastele lor.
Figura 11 – Compoziţie clar-obscur în negru, alb şi gri
Figura 12 – Aceeaşi compoziţie în albastru
Figura 13 – Culori de strãlucire egalã
Figura 14 – Culori de întunecime egalã

2
 O compoziţie pictatã în contrastul clar-obscur poat fi construitã din două, trei sau
patru tonuri principale. Pictura se spune apoi că are două, trei sau patru planuri
principale sau grupări. Fiecare plan se poate diferenţia, dar diferenţele tonale sunt
minore. În cazul în care tonurile nu sunt grupate în planuri principale, atunci ordinea,
claritatea şi vigoarea compoziţiei sunt sacrificate. Se realizeazã un efect de suprafaţă
picturală.

Figura 15 – doisprezece paşi de gri de la alb la negru şi cele douãsprezece culori ale
cercului culorilor cu strãlucire egalã

3
Fig. 42 Anumite griuri sunt selectate din scala de griuri obţinute şi apoi sunt aranjate în
patru suprafeţe egale astfel încȃt să formeze o compoziţie. După ce s-au realizat cinci sau
şase asemenea compoziţii ele sunt privite comparativ şi se observa că unele sunt
convingătoare, bune, altele mai puţin.

Fig. 43 prezinta contrastul clar-obscur sub forma tablei de şah.

4
Fig. 44 arată că împreună cu contrastul clar-obscur se poate studia şi contrastul de
cantitate

Fig. 45 Grosimile de alb şi negru sunt egale. Nu se poate aplica contrastul de cantitate.

Fig. 46 Contrastul de cantitate este puternic

Fig. 47 Negrul creşte, albul este constant

5
Fig. 48 Şi albul şi negrul cresc

Fig.49 Triada gri/alb/negru, puternic contrast al proporţiilor.

Fig. 50 Gri şi alb în trei grupuri ritmice

Fig 51. Tetrada alb/gri luminos/gri întunecat/negru

6
Fig 52 Gruparea este esenţială pentru a evidenţia contrastul de cantitate. Distincţia clară
între lumină şi întuneric este importantă. Repetiţia liniilor subţiri albe şi negre
interconectează grupurile.

Multe lucrări de artă chinezeşti şi japoneze sunt construite în contrastul clar-obscur.

Desenele în cerneală chinezeşti şi japoneze reprezintă un exemplu.

Fig. 53 arată două caractere chinezeşti. Armonia ritmică a acestor simboluri, structura lor,
contrastul puternic al formelor abstract şi organic integrat este deosebit de frumos.

7
Fig. 54 arată portretul poetului Li Po realizat de Liang K’ai

54

8
Fig 55 arată un detaliu al unui peisaj montan realizat de pictorul japonez Sesshü

55

9
Fig 56 Rembrandt, Dr. Faustus, gravură

10
Planşa I
Francisco de Zurbaran, 1598 -1664; „Lemons, Oranges and Rose.”
Florence, Coll. A. Contini-Bonacossi

11
Planşa II
Rembrandt, 1606-1669;
Man in Golden Helmet.
Berlin, Stiftung Staatliche Museen (Gemdldegalerie)

12
Planşa III
Pablo Picasso 1881-1973
Guitar on a Mantelpiece, 1915

13