sursa:

https://ro.scribd.com/doc/36289118/Griurile-Valorice-Griurile-Neutre-Si-Griurile-Colorate-doc-Functiile-Lor-Compozitionale-doc-Semnificatii-Ale-
Gamelor-de-Griuri-doc-Problema-Pasajelor
Griurile valorice, griurile neutre si griurile colorate;
functiile lor compoziţionale; semnificaţii ale gamelor de griuri; problema pasajelor

Pentru a înlesni problematica discuţiei, trebuie precizată mai întâi natura culorilor – depasind astfel o prima dificultate: culorile
sunt lumini sau pigmeti. Deşi la prima vedere s-ar parea că e vorba despre unul si acelasi lucru, in realitate, culorile fac parte din
doua grupe distincte ca natura si tenta: pigmentare si spectrale.
Culori spectrale : sunt lumini colorate sau mai bine zis culori-lumina. Aici culorile primare generatoare sunt : rosu vermilion,
verde galbui si albastru- violet. Iar secundarele, rezultate din primele, sunt: galbenul, albastrul-verzui si violetul(magenta). Dupa
cum stim din amestecul culorilor pigmentare obtinem negru, in cazul celor spectrale, culoarea rezultata este alb.

Culorile pigmentare: sunt cele folosite de pictori. Culorile principale: rosu, galben si albastru, iar secundarele lor, derivate din
primele, sunt: oranj, verde si violet. Perechile de complementare fundamentale sunt rosu-verde, galben-violet, oranj-albastru.

In cadrul celor doua grupe de culori avem doua tipuri de amestecuri: aditiv si substractiv. Dar ma voi axa doar pe amestecurile
culorilor pigmentare, avand in vedere faptul ca acestea sunt folosite cu desavarsite in reprezentarile de arta.
Amestecul aditiv este un amestec optic ce se realizeaza pe retina datorita juxtapuneri unor anumite culori (mozaic, pointilism).
Amestecul substractiv este cel adesea folosit. Acest tip de amestec se produce prin combinatii pigmentare care au loc inaintea
ajungerii razelor colorate la retina (amestecurile de pe paleta pictorului). Se spune ca din amestecul fizic al celor 3 primare cu
cele 3 secundare rezulta aproximativ 900 de tente distincte.
Griurile colorate se obtin din amestecul unei culori primare cu complementara ei, cu alb, negru sau gri. Griurile neutre
cele mai curate se obtin din alb si negru; tonurile gri rezultate din complementare sunt de obicei tulburi si nesigure, murdare.
Culorile complementare sunt grupuri de cate 2 culori una dintre ele primara, iar cealalta binara. Intr-o pereche de culori
complementare avem de fapt cele 3 culori primare in cantitati diferite. Daca juxtapunem 2 culori complementare pure obtinem
un contrast nearmonic, strident. Pentru a le pune in acord e necesat sa fie rupta una din culori cu ajutorul complementarei ei, ori
cu o alta culoare, dar pentru o armonizare si mai placuta se pot rupe ambele culori complementare din grup.
Se stie ca amestecul fizic a 2 culori complementare duce la fenomenul de acromatism total. Tonurile rupte au o mare
insemnatate in cromatica unui tablou, dau unitate si leaga culorile intre ele. Vorbim despre un contrast fundamental a carui
prezenta in orice imagine este implicita, datorita constructiei anatomo-fiziologice a ochiului. In fapt, complementare sunt orice
pereche de 2 culori din al caror menaj obtinem un gri neutru, cu un ton neutru. Asadar putem spune: contrastul complementar sta
la baza constructiei armonice a tabloului. Deoarece prin aplicarea contrastului complementar se realizeaza pe retina echilibrul
fiziologic.
-prin amestecul fizic al culorilor complementare in diferite proportii, plus alb /negru, se obtin cele mai frumoase griuri colorate
Este necesara interventia creatorului, care va coordona efectele cromatice, le va dirija conform gandiri si starii sale
emotionale, le va directiona in scopul transmiterii unei idei, a unui sentiment sau a unui mesaj uman mai mult sau mai putin
explicit.
S-a constatat ca ochiul uman este un receptor subiectiv si ca nu intotdeauna „concluziile” lui concorda cu rezultatele
obiective ale masuratorilor facute cu aparate specializate. In interiorul pomenitei subiectivitati, intre culorile percepute de ochi
apare intotdeauna o interactiune pe care aparatele de masura nu o se sesizeaza -care tine in mod sigur de personalitatea unica a
omului /de momentul in care privim un obiect de o anumita culoare, modul in care acesta este perceput de noi tine in mare
masura de mediu in care se afla si de modul in care ochiul percepe reflexia fiecarui lucru pe obiectul respectiv. Datorita
comparatiei pe care ochiul nostru o face in mod spontan, culorile au o stabilitate relativa - o culoare pusa langa alta culoare poate
parea mai stralucitoare, dar poate fi pusa la randul ei langa alta culoare care sa-i fure stralucirea.