Coloristica – Forma estetica ,machetare in design.

Notiune generale:

Cularea joaca un rol important in luarea deciziilor in design.Conferind varietate

atmosfera si spatialitate.

Stiinta culorii – stiinta complexa a culorii care include o colectie sistematica de date
din fisizica,fiziologiesi psihologie despre fenomenul natural al culorii precum si date
din filozofie estetica,istoria artei,filologie,etnografie,considerand culoarea ca un
fenomen cultural.

Coloristica este o ramura a stiintii culorii care studiaza modelelede utilizare a culorii
in deferite domenii de activitate umana unde culoarea este folosita ca unul dintre
mijloacele expressive care formeaza mediul architectural si spatial.

Coloristica este conceputa ca un mediu de culoare sau policromie a obiectelor care

o formeaza care satisfac o persoana din punct de vedere esthetic si utilitar in
contrast cu un mediu de culoare care apare spontan.

Culoare este unul din cele mai importante elemente ale esteticii folosita adecvat ,ea
defineste valoarea estetica a produsului industrial,este un factor dinamic si de
armonie.Culoarea e o senzatie ,o stare subiectiva,rezultat a prelucraii informatiilor
transmise de ochi spre creier,perceperea culorii depinde de observatory si este
legata de experiente vizuala grad de cultura si mediu.Teoria culorii este un set de
reguli de baza care defines toate aspectele fundamentale ale culorii a dizainului
grafic arta fotografie sau tiparie.Ne ajuta sa intelegem efectul pe care il au anumite
culori sin noi ofera informatii nepretuite despre modul in care sunt create si modul in
care se completeza reciproc.

Culoarea este realitate subiectiva generata de interactiunea a 3 factori:

-ochiul

-lumina

-suprafata obiectului

Culoarea se percepe in prezenta luminii natural sau artificiale ,in afara de culoarea
formelor si fenomenelor din natura exista culori lumina,culori pigment.

Culorile spectrale se obtin prin descompunerea unei raze de lumina solara trecuta
printr-o prisma triunghiulara de cristal proiectata pe un ecran obtinanduse cele 7
culori pure.(rosu,oranj,galben,verde,albastru,indigo).

Def.- Culoarea este elemental de arta care este produs atunci cand lumina lovind
un obiect este reflectata inapoi in ochi. Exista 3 proprietati de colorat:

1)Nuanta – numele pe care il dam unei culori.

2)Intensitatea care se refera la puterea si vilaciatatea culorii.

3)Valoarea sa – luminozitatea sau intunericul.

Termenul de nuanta se refera la modificarea de valoare a culorilor.

Combianrea culorilor.

Cercul chromatic a lui Iohanis Ite este alcatuit din culori primare,binare,nuante,culori
calde si reci si complementare.

Roata culorilor sau steaua cromatica nu este alt ceva decat o conventie pe care
designerii si in general persoanele care lucreaza cu culorile o utilizeaza pentru a gasi
cele mai bune acorduri cromatice.

Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu ,Galben, Albastru.

Culori primare :

(Rosu,galben,albastru)

Numite si fundamentale sau de baza deoarece nu iau nastere din combinarea altor
culori primare.Culorile primare nu sunt formate prin combinarea altor culori si u cel
mai inalt grad de stralucire de la ele incep toate celelalte culori.Prin combinarea lor in
diferite proportii,atat intre ele cat si cu ajutorul nonculorilor putem obtine toate
nuantele si culorile existente in natura.Sunt clasificate in culori ce reflect alumina,si
culori care emana lumina.Culorile care reflect alumina sunt rosu,galben,albastru iar
cele care emana lumina sunt rosu,verde si albastru.

Culorile binare de gradul 1.(Oranj,verde,violet).

Care se obtin din amestecul fizic a culorii primare (A+G=VE,R+G=O,A+R=VI).In

cantitati egale.

Amestecate intre ele se neutralizeaza si formeaza culoarea gri.Nuanta culorilor

secundare este determinata de nuanta culorii primara si de proportiile in care
acestea a fost amestecate,astfel oranj se obine din rosu si galben ,violet din rosu si
albastru,iar verde din galben cu albastru.

Culorile binare de gradul 2.(se obtin unei culori primare cu o culare binara degradul
1)

Create prin combinare unei culori secundare cu o culare primara adiacenta

acesteia ,din acestea rezuta 6 culori tertiale (rosu-oranj,galben-oranj,galben-
verde,albastru-vere,albastru-violet,albastru-rosu).

Culorile calde /reci,culorile din cele doua categorii sunt determinate de impresia
culorica pe care o culare sau alta ne o produce cand o privim.Astfel galben
rosu,oranj ne dau senzatia de caldura iar albastru,verde,violet senzatia de frig si
rece.Cea mai calda culoare este oranj,deoarece este obtinuta din amesteul a 2 culori
calde rosu-galben.Cea mai rece culoare din categoria culorilor reci este considerate
albastru pur deoare celelate culori reci au in amestec si culori calde.

Alb – negru sunt considerate nonculori .Alb – reprezinta lumina,negru –

intunericul.Combinatiile dintre alb-negru rezulta nenumarate tonuri de gri
neutru.Albul negru si griul derivate sunt considerate neuter de aceea ele pot fi
combinate cu orice culoare fara a pune in pericol calitatea raportului cromatic.

Culorile tenare binare de gradul 3

Se obtin din amestecul fizic in anumete cantitati a doua culori binare de gradul
1(oranj- violet = maro,violet+ verde = gri albastrui,verde + oranj =ocru inchis.)

Culorile luminioase si culorile intunecate. Daca vrem sa definim gradul de

luminozitate sau intuneciune a unei color atunci vorbim de tonalitate sau valoarea
ei.Tonalitatea ei o putem varia prin amestecarea unei color purecu alb sau negru.

Culorile complementare. Complementarea unei culori primare este acea culoare

asezata diametral opus in cercul chromatic si nu are in component ei cularea
primara respective.Perechile de culori complimentare sunt rosu-verede,galben-
violet,albastru-oranj.Din amestecul fizic a acestor culori primare rezulta griul neutru
si griul perfect deoarece el contine toate culorile spectrului luminii.Din amestecul
fizic a doua culori complementare rezulta de asemenea griul neutru daca
amestecam.Alaturate aceste perechi se pun in valoare una pe alta iar asezate la
distanta de aseaza reciproc.

Amestecul culorilor si nonculorilor.

Prin amestecul fizic a doua sau 3 culor din cercul chromatic se poate obtine un
numar faorte mare de tente distinctive pentru retina.

Amestecul fizic din alb-negru se poate obtine o scara a valorilor constand in

numeroase trepte de griuri neuter.

Amestecul de culoare alb-negru prin amestecul fizic de culaore alba,culorile se

deschid,isi pierd din stralucire,intensitate,si se lumineaza,iar prin amestecul fizic prin
culoarea neagra culorile isi pierd stralucirea si luminozitate intunecanduse.

Cand o culoare se amesteca cu negru tonul se stinge,iar prin amestecul cu alb se

lumineaza.De remacrat este faptul ca unel culori in amestec cu negru isi schimba
caracterul de ex. Galben + negru = verde cachiu.

Aspectul fizic dintre ulorile vecine prind amestecul a cate 2 culori vecine semen pe
cercul chromatic una fiind luata in cantitate mai mare,se vor obtine diferite nuante
ale acestei culori.Aceste juxtapose formeaza game complexe ale culorii respective.

Amestecul fizic dintre culorile opuse pe cercul chromatic din amestecul fizic a doua
culori complementare luate in cantitati diferite plus alb sau negru se obtin griuri
colorate.

Ruperea unei culori pure se realizeaza prin :

1.Amestecul cu complimentara sa in cantitati neegale.

2.Amestec cu alta culoare.

3.Amestec cu alb sau negru .

4.Amestec cu gri neutru.

Nuante si tonuri

Nuanta poate fi definite ca fiind cuolare obtinuta,prin amestetecul a doua sau mai
multe culori care pastreaza calitatea acelea din ele a carei tonalitate domina.Nuanta
este acea calitate prin care recunoastem o culoare de alta si care e sugerata de
numele ei.Putem modifica nunata unei culori amestecand alta culoare cu ea,aceasta
este o schimbare a nuantei.

O culoare binara este obtnuata prin amestecul a doua culori binare(galben + rosu =
oranj, albastru + galben = verde)pitem adauga un amestec de exemplu galben +
oranj,unde oranjul este obtinut din rosu + galben daca este nuanta de galben mai
pronuntat atunci obtinem galben oranj.Deducem ca acea culoare care domina ca
tonaliatate in amestec va obtine o nuanta a sa.

Valoarea este calitatea prin care deosebim luminozitatea sau intunericul intr-o
culoare datorita valorii putem sa distingem intre rosu-inchis ,ros stralucitor- rosu
inchis.Amestecand o culoare cu ceva mai deschis de cat culoarea respective ii
schimbam valoarea.Daca amestecam negru sau alb cu o culoare ii schimbam
valoarea dar nu si saturatia.Daca culoarea este mai deschisa o numim tenta iar
daca este mai inchisa o numim umbra.Trecerea gradate a negrului spre alb printro
scara valorica de cenusiuri este socotita de unii specialisti de a fi nuante de griuri
nuante asa zise acromantice.Amestecul altor color si nuante de culori cu fiecare
dintre aceste cenusiuri dau alte griuri care sunt si ele considerate de a fi nuante.

Tonul este folosit pentru a ne referi la toate culorile normale tentele si

umbrele.Tonurile cromatice se obtin prin amestecul culorilor ale nuanțelor si ale
griurilor cromanteice cu alb,in cazul tonurilor deschise sau cu negru in cazul
tonurilor inchise.Tonuri deschise este amestecul culorilor si a nuantelor cu alb
dau tonuri deschise de color de nuante de griuri cromatice.Culorile luminoase
precum galbenul si oranjul se deschid mai repede datorita apropierei
tonalitatilor,de cea a albului pec and culorile mai intunecoase precum alastru si
violetul o fac mai greu.Prin deschiderea culorilor reci cu alb aceste tonalitati mai
deschise ale lor primesc o oarecare caldura.Tonurile inchise nulorile
nuantele,griurile cromatice amestecate cu negru dau tonuri inchise de culoare de
nuante si de griuri cromatice.Culorile luminoase precum galben si oranj se
inched repede,precum albastru si violetul se inched rapid find de negru mai
aproape.Culorile calde se racesc odata cu amestecul de negru .Tonurile unei
culori.

Nuantele sunt obtinute prin vibrarea unei colori catre o alta culoare.Atat tonurile cat
si nuantele unei culori sunt nelimitate ca si numar iar combinatiile sunt de ordinal
sutelor de mii.Iar lucrurile se complica si mai mult in care apar in ecuatie si tonurile
nuantelor pentru ca fiecare nuanta rezulta din amestecul dintre 2 culori poate vira la
randul ei catre alb sau negru.

Intensitatea

Unele culori sunt mai puternice iar altele mai slabe,calitatea prin care distingem o
culoare mai puternica de una mai slaba se numeste intensitate.Cand un obiect este
puternic colorat atunci se refera la intensitatae culorii.Daca se schimba intensitatea
culorii cu o alta nuanta deaasemenea se schimba indesitatea culorii fara sa
modificam valoarea sau nuanta adugand gri de aceeasi culoare,aceasta valoare se
mai numeste si saturatie.

Cercul cromatic este folosit pentru a gasi cele mai bune acorduri cromatice.Cercul
chromatic devin din ce in ce mai complex prin noi combinari dintre culorile
alaturate,prin combinare alb sau negru se creaza tonuri ale culorilor.

Gamele cromatice este o succesiune de culori dispusa intro gradatie armonioasa

ea este conditionata de existent unei a numite dominante cromatice si realizeaza
unitatea coloristica a compozitiei,gamele cromatice se clasifica in gama simpla si
gama compusa.Gama simpla se formeaza din amestecul a doua complimentare
sau a doua culori opuse una calda si una rece.Se mai poate crea o gama simpla prin
o culaore simpla sau deschisa.Gama compusa care se realizeaza dezvoltand parallel
doua sau 3 perechi de complementare si ele realizeaza o armonie cromatica.

Gama ton in ton este gama care se formeaza din amestecul fizic al unor culori dea
ceeasi natura,tenta,cu din ce in ce mai mult alb sau negru.Este necesar ca in
formarea acestor gamesa nu existe diferente valorice prea constant.

Gama de griuri colorate,aceasta gama se obtine din amestecul unei perechi de

complementare plus alb sau negru in cantitati diferite,este procedeul obtinerii celor
mai frumoase griuri colroate.

Contrastul – presupune existent a doua elemente opuse mare-mic,scurt-

lug.Contrastul chromatic se obtine intre culori si sunt diferente puternice
determinate de stralucirea unei culori,cantitatea ei,luminozitatea si puritatea
ei.Iohanis Ite a fundamentat teoria culorilor si a stability 7 contraste cromatice:

1. Contrastul culorilor in sine.

2.Contrastul inchis-deschi,clar-obscur

3.Alb-rece

4.Complementar
5.De calitate

6.De cantitate

7.Simultan si succesiv

1)Este cel mai simplu crontrast chromatic si se obtine prin juxtapunearea tentelor
de culori pure,culori primare si binare,efectul optinut prin juxtapunerea culorilor
primare este cel mai puternic ,puterea contrastului inchise in sine scade cu cat
culorile folosite se indeparteaza de culorile primare.Prezenta albului si negrului
aplifica expresivitatea cestui contrast deoarece intervin efectele caracteristice de
crestere a luminozitatii respective stralucirii culorilor o parte de culoare binara sau
primara inconjurata de negru devine mai palida ca inensitate cromatica dar mai
luminoasa,pentru a realiza acest contrast sunt necesare cel putin 3
culori.Contrastele culorilor in sine sunt nenumarate si prin urmare posibilitatile de
variaetate a expresiei coloristice sunt nesfarsite.

2)Acest contrast se obtine prin juxtapunerea unor culori cu luminozitati diferite valori
total diferite pentru a obtine efectul de contrast deschis-inchis este necesara
alaturarea culorilor si a nonculorilor cu luminozitati egale sau apropiate de culori si
nonculori respecta cerintele raportului chromatic.Folosind alb/negru cu toata gama
valorica rezultatul din amestecul acestora se poate realiza contrastul inchis-inchis
sau clar-obscur.Acest contrast sugereaza si unele efecte impressive aproape-
departe,greu-usor.

3)Raportul cald/rece din coloristica ii pot corepunde si alte efecte expressive

rece/cald:umbros-insurit, transparent-opac.Aceste efecte arataposibilitati expresibile
ale contrastului cald-rece.In natura obiectele indepartate apar indodeauna de culoare
mai rece,din cauza stratului de aer interpus intre privitor si aceste obiecte.

4)Complementarelor - doua culori pigmentare care amestecate dau griul neutru sunt
culori coplementare, legea complementarelor este baza creației armonice, deoarece
prin îndeplinirea ei se creeaza un echilibru deplin, pe cercul cromatic a lui Itte
complementarele sunt diametral opuse, culorile complementare, folosite in raporturi
juste de cantitate, dau stabilitate compozitiei, fiecare culoare ramanand
neschimbata in puterea ei stralucitoare, fiecare pereche de complementare are
caracteristicile ei, astfel perechea culorilor galben-violet, prin natura ei conține nu
numai contrastul complementar ci si clar obscur, deoarece galbenul e cea mai
luminoasă culoare, iar violetul cea mai intunecoasa, intr-o compozitie plastica se pot
dezvolta si 2 sau 3 de complementare

5)Simultan - fenomenul prin care ochiul nostru cere pentru o culoare pura data in
mod simultan culoarea ei complementara producând de la sine daca aceasta nu
este prezenta. Aceste efect optic se obtine practic prin suprapunerea unui gri neutru
de întindere redusa pe o suprafata de dimensiuni mari intens colorata griul aflându-
se optic spre culoarea complementara culorii pure pe care el este suprapus

6)Contrastul de calitate - consta in opoziția dintre culorile saturate, strălucitoare si

saturate.
7) Contrastul de cantitate - se refera la raportul de mărime a 2 sau mai multe
suprafețe colorate, caracterul activ al unei culori este determinat de puterea ei de
stralucire si marimea petei colorate, pentru a evolua puterea de stralucire sau
lumina, trebuie sa comparama culorile pure fata de un fond gri-negru, vom constata
acest sens ca valorile de lumina a fiecărei culori in parte nu sunt egale, astfel Ghiotte
a stabilit raportul numeric de luminozitate a culorilor, spectrale astfel: Galben-9,
oranj-8, rosu-6, violet-5, albastru-4, verde-3, raporturile de cantitate menționate sunt
valabile numai in cazul când culorile sunt folosite la puterea lor de strălucire maxima,
contrastele difera intre ele prin caracterele specifice, modul de formare, actiunea
optica, expresiva si constructiva

Forma - reprezinta aspectul de exterior vizibil, infatisarea obiectelor materiale, a

fiintelor si fenomenelor naturii, formele naturale sau spontane, sunt formele create
de natura, alaturi de acestea exista formele create de om, car se numesc elaborate,
datorita interventii activitatii umane ca element forma are o importanta deosebita si
o intalnim in 2 ipostaze, forma plana si spatiala, forma plana coencide cu nivelul
suprafetei, forma plaan spontana este cea care se produce de la sine fara o cauza
exterioara aparenta, forma spontana poate fi si naturala si pot sugera diferite
infatisari, dar sunt si forme spontane create de artisti prin diferite tehnici de artisti,
ca si formele spontane obtinute, descoperirea si analizarea formelor spontane din
natura asociate cu cele obtinute accidental printr-o serie de procedee ajuta la
intelegerea calitatii formelor din punct de vedere a culorii, structurii sau sensului,
forma plana elaborata este rezultatul unor procedee tehnice capabile sa exprime cel
mai bine ideile intentionate, logica si gandirea omului, forma spatiala are volum se
incadreaza in spatiu si este tridimensionala, se regasesc peste totsub forma
obiectelor care ne inconjoara, suprafata este forma de reprezentare, exista alaturi de
formele naturale descoperite in natura si cele create cu ajutorul liniei si culorii,
aceasta poate fi o pata de culorea, o forma figurativa, reprezentand diferite obiecte,
suprafetele au legatura directa cuu spatiul bidirectional in general, dar pot fi legate si
de notiunea, de spatiu tridimensional, intrucat prin miscare, formele plane, genereaza
volumele, respectiv formele dimensionale.

Studierea culorilor prin suptractare - una din cele mai efective metode de insursire a
calitatii culoristice se considera tainuita in principiul de supractare a culorilor,
termenul suptractare provine de la cuvantul latin suptractul in send de dezmembrare,
intindere in straturi, de observat ca nu de la cuvantul extragere, precum unii sunt
deprinsi deja sa numeasca acest procedeu, ci separare, scoatere consecutiva dintr-o
tenta a valorilor din ton, amplasate sau intinse pe rand pe o suprafata plana, conform
anumitor gradatii, de trecere a nuantelor de la una la alta in forma de fascicole, fasii.
Suptraptarea se petrece prin amestecul fizic pigmentar al vopselelor, combinand
culorile, si dobandind in vazul ochilor, multimple tente de nuante, este deja cunoscut
pentru toti, ca analiz palastic de exprimare, dispune de 3 mijloace de realizare
compozitionale: material plastice si artistice de asemena se stie ca dintre toate
mijloacele materiale, cele mai importante sunt obselele, iar dintrer cele plastice,
culoarea si forma, lasand sa se inteleaga ca linia si punctul sunt primordiale si
concomitent secundare, utilizanduse doar la contruirea multiplelor forme, orice
obiect, al naturii, dispune de o nuanta oarecare, prin urmare orice culoare apartine
unui obiect, unei forme concrete, culoare fara forma nu exista, de aceea intotdeauna
este intruchipata si reprezinta in mai multe ipostaze grafice, geometrice, realiste sau
abstracte, astfel culorile, nici decum nu pot fi transportate sau luate de la vopsea,
precum si de la un obiect fara nimicirea acestuia, fiindca ele reprezinta un fenoamen
al naturii, o alta forma de existenta, un fenomen optic, care se raspandeste in etern,
prin unde si particule, prin iradierea luminozitatii, culoarea e o manifestare fizica, in
aparenta conditionata de existenta luminii, fenomenul coloristic, tine de rezultatul
insusirii corpurilor, de a emite, sau a reflecta radiatii de lumina, de diverse lungimi de
unda, la ora actuala ca rezultat, al investigatiilor infaptuite de ramura coloristicii s-a
determinat transat ca exista 2 gruprui de culor: cromatic catre care se alineaza toate
culorile aprinse cu gradul intensiv de culoare si acromatic ce cuprinde culorile stinse
cu gradul scazut de culoare, culorile acromatice se deosebesc, numai prin gradatia
lor de luminozitate, de aici si determinarea lor ca acromatice, adica fara grad de
intensitate, teoria moderna considera, gresita si fictiva opinia veche de a numi
culoarea acromatica, non-culoare, deosebim culorile gri-alb-negru, care se pot
distinge doar prin tonul lor de luminozitate si gradul lor de lumina, de fapt toate
culorile dispun de acest grad exceptional, tonul culorilor inseamna, puterea lor de
vibratie cromatica si de luminozitate, culorile cromatice, mai pot fi socotite de gradul
1, fiindca dispun de tensiunea cromatica au 2 calitati tonale, tonul activ si tonul de
luminozitate.

Culorile acromatice se consideră culorile de gradul 2, nu dispun de tensiune

cromatica

Ambele tonuri de culoare sunt dominate de tonul de luminozitate, el este unul din
cele mai importante fenomene ale naturii, perceperea si infatisarea volumului,
redarea spatiului, sesizarea si reprezentarea tranzitiei de la o culoare la alta, toate se
deosebesc, in majoritatea cazurilor, prin diversitatea tonalitatii, schimbarii tonului de
luminozitate, nuantelor de la inchis spre deschis. Calitatile tonale ale culorilor
cromatice si acromatice pot fi clasificate dupa puterea lor de luminozitate in 4
gradatii: deschise, semi-deschise, semi-inchise si inchise. Toate celelalte tonalitati
sunt generate de aceste gradatii, diversitatea nuantelor de ton si culoare se
dobandeste prn urmatoarele moduri de imbinare a culorilor, prin amestecul culorilor,
prin suprapunerea lor stravezie, prin difuzia si penetrarea lor reciproca, prin
caracterul de aranjare pe supfarata si altele.

Subtractarea culorilor acromatice

Pentru o insusire mai reusita a esentelor acromatice pentru o cunoastere mai ampla
a modalitatilor de trecere a tonalitatilor de la o nuanta de lumina la alta se
recomanda de a cunoaste unele principii de subtractare a culorilor, in acest scop
urmeaza a fi un exercitiu care contribuie la initierea dezvoltarii tainelor clar obscure,
bazate pe nuantele tonului de luminozitate, ca rezultat al unor investigatii in ramura
coloristicii s-a stabilit suficient de clar ca se desting 2 spectre: primul e optic
descoperit pe linia spectroscopiei fizice, al doilea e spectrul de subtractare confirmat
pe linia limbajului plastic. Aceste 2 spectre se deosebesc fundamental unul de altul
prin faptul ca geneza celui optic porneste de la amestecul aditiv, adica oprit prin
intretaierile razelor cromatice de lumina in spatiu, deosebirea evidenta dintre aceste
2 spectre se mai poate sesiza si dupa numarul culorilor fundamentale care stau la
baza originii cromatice, ca fapt de diferentiere a acestor 2 spectre poate servi si
analiza culorilor lor fundamentale: albul in spectru de subtractare reprezinta o
culoare simpla, fundamentala pe cand in spectrul optic ea este culoare compusa.
Acest spectru poate aparea in diversea ipostaze de linii, dungi, fisii colorate, capatate
ca rezultat al trecerii razelor de lumina printr-un mediu de refractie, esenta spectrului
optic e in continuntul coloristic al luminii si in constructia vederii noastre, de fapt
aceste calitati se refera si la spectrul de subtractare, pentru patrunderea mai exacta
si mai corecta in practica subtractarii culorilor cromatice se recomanda interpretarea
care urmareste scopul de insusire a culorilor cromatice prin intermediul respectivei
subtractarii a culorilor de baza (rosul, galben si allbastru). Obtinerea culorilor
integrate prin subtractare, a integra inseamna a face partile sau elementele
alcatuitoare sa constituie un tot intreg, la randul lor aceste parti se numesc integrant.
Integrantele unei culori compuse este o parte a unei integritati, aceste componente
si notiunile de compus si integrat, nu sunt chiar echivalente si identice. Cuvantul
compus nu poate fi folosit in locul celui integrant, fiindca nu poarta povara fagularii, a
fuziunii, a contopirii elementelor menite sa creeze un intreg, intregrarea se consepe
ca întrepătrundere reciproca a elementelor unul in altul, alcatuind un al 3 element cu
un al 3 continut, teremenul integral pentru culorile compuse corespund cert fierb si
neclintint ca esenta, comod ca expresie si accesibil de insusit, se stie ca termenul
binar inseamna compus din 2 unitati, in cazul de fata, se exameneaza procedeul de
dobandire a culorilor compuse, prin amestecul a 2 culori de baza: rosu si galben, ca
rezultat obtinanduse oranjul, culoarea binara de gradul 1, combinand in continuare
culoarea binara de gradul 1 vecina pe cercul lui Itte nu se va obtine o culoare binara
de gradul 2, oricat se vor amesteca aceste 2 culori, nu vor da in final alta culoare,
decat oranj in diverse nuante, cromatica acestui ton va ramane stabila, osciland doar
spre rosu si spre galben. Experientele reale acumulate in urma subtractarilor
coloristice dezvaluie tot mai noi si noi momente de amplificare a gustului cromatic,
toata dinamica de mutiplicare, in ascensiunea culorilor integrate duce spre
implicarea de fiecare data in amestecui a mai multuri culori atat cromatice cat si
acromatice, astfel pentru a obtine niste culori integrate de gradul 2 este suficient
catre culorile de baza si celor integrate de gradul 1 sa se adauge putin alb, culorile
integrate de gradul 3 vor fi obtinute prin combinarea integratelor de gradul 1 cu putin
gri sau negru, la fel ca si culorile de baza fiind amestecat disportional intre ele ajung
la acelasi rezultat, prin urmare gradul de iradiere cromatica este legat direct
proportional de gradul de complexitate a integratelor, cu cat amestecurile sunt mai
sofisticate, cu atat cromatica integratelor devine mai pasiva, astfel calea
subtractarilor reciproce a culorilor cromatice, duce in cele din urma spre
acromatism, se stie ca spectrul de subtractare e compus din 5 culori de baza, rosul
galben, albastru, alb si negru

Culorile si caracteristica lor

Reperul de orientare primordială în cunoaşterea valorilor coloristice şi perceperea lor

serveşte, indiscutabil, acele trei calități caracteristice sau cele trei grade de
deosebire a culorilor. Primul este gradul de culoare, valoarea care determină dacă
tenta este cromatică sau acromatică, tensiunea intensității culorii. Al doilea gradul
de saturație, valența culorii, procentul cromatic. În ce măsură persistă tonul vioi al
culorii. Al treilea gradul de luminozitate, puterea de ton a culorii, deci cat de închisă
sau deschisă este culoarea.

Spre deosebire de culorile acromatice, cele cromatice se disting ușor datorită tonului
lor activ şi vioi de culoare care identifică aprecierea de roşu, galben, albastru etc.
Tonul cromatic este strins legat de cel de luminozitate, de capacitatea culorii de a
reflecta lumina şi a dispune vederii gradul ei de saturatie. Iată de ce se cuvine ca
tonalitățile lor să fie gradate după principiul de saturație cele de ton aprins,
semiaprins, semistins și stins. Către culorile aprinse le putem alătura pe cele de
bază, integratele de gradul întîi şi primele combinări ale acestora cu albul. Către
culorile de ton semiaprins tind toate amestecurile triple ale culorilor fundamentale în
care predomină integratele de gradul I sau una de bază, precum şi toate combinațiile
cromatice aprinse amestecate cu alb, exceptind pe primele. Aproape toate
amestecurile culorilor cromatice de ton aprins cu gri produc tonalități semistinse. În
cele din urmă culorile în care predomină gri țin de grupul celor cu cromatica stinsă,
precum şi combinațiile triple ale culorilor fundamentale în proporţii egale. Cind se
combină două culori de bază, gradul lor de saturație și tensiunea coloristică rămîn
nestingherite, constante, pe cînd luminozitatea lor e în schimbare.

Gradul de saturațţie a culorii se schimbă numai dacă îmbinăm mai mult de două
culori de bază integratele de gradul întîi între ele sau culorile cromatice cu cele
acromatice. "Cînd amestecăm culorile de bază între ele devine clar că între fiecare
două culori complementare se poate alcătui un șir întreg de culori mai mult sau mai
puțin tulburi". Noțiunea de saturație nu se răsfrînge asupra culorilor acromatice.
Culorile mai violente se aplică justificat doar la accentuarea unor părți
compoziționale legate de dezvăluirea mai evidenţiată a conţinutului, însă și atunci cu
atenţie, în porțiuni mici, să nu se creeze contraste țipătoare şi să nu se încalce
legitatea fundamentală a compoziției. "Culorile simple nu se folosesc pe suprafețe
mari, întrucît produc stridenţe şi dezechilibrări optice".

Toate tonurile de culori aprinse îşi găsesc aplicarea în arta de reclamă , la

confecţionarea vitraliilor, în placarde ş.a. Cu totul alte cerințe apar faţă de tonalităţile
cromatice semiaprinse. Aceste culori formează cele mai răspîndite şi plăcute
combinații ce satisfac suficient gustul estetic, de aceea găsesc o aplicare largă pe
toată scara de activitate creatoare. Tonurile semiaprinse ale culorilor sunt puse la
baza executării lucrărilor de artă decorativă, de design, de prezentare artistică şi în
studiul culorilor. Pe baza practicării lor se dezvoltă gustul estetic şi noțiunea despre
frumos. Dar şi aici trebuie avut în vedere evitarea căderii în eroarea înălbirii nuanţelor

Culorile de tonalități semistinse, la rondul lor, au şi ele un şir întreg de calități. Din
cauza densităţii lor impunatoare sunt valabile şi mai practice doar în pictură.

Culorile stinse şi întunecate, fiind greoaie la privire, produc impresii urîte și devin
sumbre din punctul de vedere emotiv. Tonurile lor închise şi acromatice, in
majoritatea cazurilor, produc respingeri fiindcă alcătuiese game posomorîte, deşi
utilizarea lor este acceptată de mulți.

În arta decorativă şi de design tonurile închise se întîlnese rar. De obicei ele servesc
drept fundal pentru nuanțele cromatice fine sau ca tente de sprijin a părților
compoziționale, formind aspectul coloritului general.

Aspiraţiile în studiul culorilor servesc pentru dezvăluirea ingenioasă a combinațiilor

ezoterice şi atingerea sublimului coloristic.
in toate cazurile referitoare la culori trebuie să se țină cont de particularitățile
perceperii vizuale. A percepe înseamnă a sesiza ceva cu ajutorul simțurilor şi al
gindirii, acel "ceva" care poate fi usor inteles , pătruns cu mintea omenească. Cu alte
cuvinte, însemnă reflectarea realității în noi și capacitatea noastră de a o înțelege.
Perceperea, ca termen, provine de la cuvintul latin "percepere", in romină un fel de
"pricepere", faptul de a pricepe ce se petrece şi ce se întomplă cu fenomenele
realității ce ne înconjoară. Deci, se poate deduce că un rol deosebit ii revine nu numai
cunoaşterii vaste a fenomenelor şi principiilor de percepere coloristică, dar şi
gindirii , studieri şi insușirii calităţilor ei sesizabile Un fapt interesant al acestor culori
este efectul spațial. Spre exemplu, culorile calde intotdeauna vor părea mai aproape
decît cele reci, chiar dacă dispun de acelaşi ton. De asemenea, intercalarea unor
puncte sau liniuțe verzi şi roşii privite de la distanţă se vor asocia cu un ton cafeniu
Dacă vor predomina cele verzi nuanța va bate în verzui și invers. Îmbinările tentelor
verzi şi violete vor crea nuanţă de gri. Intercalarile de violet cu oranj vor da un roz
inchis, iar cele de verde şi oranj vor produce un ton galben inchis precum oeru.
Perceperea culorilor, în interactiunea lor reciprocă, este un fenomen foarte
interesant, dar şi confuz. În scopul studierii mai profunde se propune un exercițiu în
formă de spectru cu denumirea "interactiunea culorilor" .

Este semnificativ momentul derulării procesului de alcătuire coloristică a compozițici

care dispune de trei faze de aplicare : inițială ( de concepere cînd coloritul lucrării se
află încă în imaginația autorului ) ; intermediară ( de exprimare - cînd are loc lucrul
nemijlocit cu respectivele culori asupra operei concepute ) , şi sumară ( fiind cea de
generalizare şi finisare cromatică a compozitiei ).

Fenomenele de percepere a adevărului coloristic se cer a fi studiate , analizate ,

conştientizate și aplicate ca principii de educație plastică şi artistică . În acest
context scopul instruirii se vede nu numai in dezvoltarea sensibilității artistice , ci și
în cultivarea gustului estetic , în perfectionarea perceperii intuitive coagulate
indiscutabil prin gîndire şi sentiment.

Gama coloristică In procesul diminuării și potolinii contrastelor se observă că

estomparca da naştere unui alt mijloc artistic , cum ar fi nuanţarea , menită să creeze
acele treceri fine de la o calitate plastica la alta În cazul cind contrastarea joacă un
rol de frunte in compozițiile de artă plastică decorativă , noi nu putem afirma
categorie ca nuanţarea are o insemnatate mai puțin importantă .

Cuvântul " nuance " din franceză inseamnă tranziție fină , uşoara , treceri subtile ,
gradate . Nuanțarea este un mijloe artistic de exprimare plastica prin perindari de ton
şi culoare abia perceptibile , de neobservat . Printr un astfel de mijloc artistic creația
plastică capătă o calitate deosebit de importantă , prin perceperea unor impresi
vizuale linee , lejere și romantice Operarea liberă cu nuanţe şi contraste constituie
începutul manifestării unei realități artistice indiscutabile . Organizarea artistica a
suprafeței prin intermediul nuanțării , de regula , nu s - a înradacinat în arta
decorativa unde se utilizează contrastele in plina zvienire şi pronunţare desăvirșirii..

Unui asemenea principiu trebuie să - i ramina fidel și designul care , soluționind

problema îmbinării contrastelor şi nuanţelor , încheagă deja o gamă , o armonie . Nu
se poate plasmui o compoziţie numai dintr o simpla juxtapunere a douà valori . O
gamă se întemeiaza pe utilizarea unui larg registru de tonalități , nuanțe cromatice și
contraste de toate tipurile şi provenientele . Gama e un mijloc artistic de armonizare
a intregului compozitional prin intermediul punerii de acord a contrastelor şi
nuanţelor . Gama din limba greacă înseamnă suita de acorduri , consecvenţă şi
înţelegere . Gama e o metodă de realizare a compozițiilor plastice ce ține de
artistismul imbinării elementelor ei şi care intră ca o componentă necesarăä in toate
principiile de reprezentare grafică și coloristică . Fără gamă nu poate fi concepută
nici o lucrare .

Coagularea artistică a acestor game constituie o condiție a armoniei care e de

origine naturală , nu e decît o lege a naturii . Orice gamă plastică poartă amprenta
armoniei şi este adecvată cu armonia naturii care se schimbă în flux continuu în
conformitate cu modificările respectivei naturi . Realizarea unei game plastice nu e
chiar atit de complicată . Exemplu , dacă toate combinațiile de culori trec printr - o
nuanță galbenă în final se va căpăta , neapărat , o gamă caldă . Și invers, dacă
autorul va folosi în toate amestecurile o culoare rece , să zicem albastru, va obține
indiscutabil o gamă rece . In acest fel putem dobîndi game verzi, cafenii , gri etc. De
aici concluzia că , dacă în componența culorilor rezultate din combinațiile făcute , de
regulă pe paletă , predomină o culoare ce comunică lucrării un colorit general , atunci
s - a creat o gamă . Tonurile deschise produc game deschise, iar cele închise game
inchise . Nuanțele aprinse vor crea game aprinse, iar cele stinse game stinse .
Contrastele , fără îndoială , vor alcătui game de contrast. Oricare din culorile
strălucitoare cîştigă o deosebită valoare , mai cu seamă pe un fundal acromatic . O
asemenea gamă bazată pe folosirea contrastului de culoare dintre cele două grupuri
de culori , cromatice şi acromatice , poate fi intrebuințată atît în compoziții
decorative şi de design cit şi în altele . O gamă poate fi efectuată şi după principiul
contrastului cromatic , cald - rece , cel mai răspîndit şi cunoscut de toți.

Acest fapt e cu atit mai greu cind vine vorba de trecerea lenta tonurilor de la unul la
altul ; şi poţi deosebi culorile " calde " de cele " reci " , ceea ce constituie baza care
utilizeazi roşul şi verdele " in orice gen de artă plastică , în orice compoziție . În
scopul consolidării cunoștințelor căpătate despre gama plastica se recomanda
indeplinirea unor exercitii legate direct de însuşirea principiilor întocmirii și creării
feluritor aspecte de gamă plastica ( II . 14 a , b , c , d ) O gamă ia amploare numai ca
rezultat al mai multor combinații de valori cromatice şi acromatice .

Se cuvine să înțelegem că primele semne de naştere a gamei se ivese abia după

cosubordonarea a trei combinari coloristice . Numai din doua combinații de culori nu
se reușește infiriparea gamei . In continuare se simte nevoia de a face diferențiere
între noțiunile de gamă , armonic și colorit . Acești termeni sunt foarte apropiați in
utilizarea lor dar , totuşi , dispun şi de înțelesuri diverse . Altfel n - ar fi avut loe
necesitatea ivirii lor .

Cind este vorba de colorit se subintelege aspectul general al operei creat prin
amestecurile cromatice Deci , coloritul poate fi compus din mai multe game . El
cuprinde sumarul tuturor tentelor independent de existenta sau inexistenta armonici
Armonia , de fapt , nu se referă numai la culoare . Ea cuprinde concomitent și
valentele plastice de formă , volum , spațiu . În final , gama plastica , acest mijloc
artistic conlucrează cu toate celelalte mijloace minuite de autor creînd generalizarea
artistică a lucrării coloritul ei . Acesta din urmă contribuie la sintetizarea
compozițională , la întruchiparea deplină a ideii concepute şi schitate anterior , la o
armonie totală a elementelor compoziționale , menită să producă efecte de placere
în urma contemplarii lucrării respective.

Coagularea artistică a acestor game constituie o condiție a armoniei care e de

origine naturală , nu e decît o lege a naturii . Orice gamă plastică poartă amprenta
armoniei şi este adecvată cu armonia naturii care se schimbă în flux continuu în
conformitate cu modificările respectivei naturi . Realizarea unei game plastice nu e
chiar atît de complicată . Exemplu : dacă toate combinațiile de culori trec printr - o
nuanță galbenă în final se va căpăta , neapărat , o gamă caldă . Şi invers , dacă
autorul va folosi în toate amestecurile o culoare rece , să zicem albastru , va obține
indiscutabil o gamă rece . În acest fel putem dobîndi game verzi , cafenii , gri etc. De
aici concluzia că , dacă în componenţa culorilor rezultate din combinațiile făcute , de
regulă pe paletă , predomină o culoare ce comunică lucrării un colorit general , atunci
s - a creat o gamă . Tonurile deschise produc game deschise , iar cele închise - game
închise . Nuanțele aprinse vor crea game aprinse , iar cele stinse game stinse .
Contrastele , fără îndoială , vor alcătui game de contrast .

Oricare din culorile strălucitoare cîştigă o deosebită valoare , mai cu seamă pe un

fundal acromatic . O asemenea gamă bazată pe folosirea contrastului de culoare
dintre cele două grupuri de culori , cromatice şi acromatice , poate fi întrebuinţată atît
în compoziții decorative și de design . cît şi în altele . O gamă poate fi efectuată și
după principiul contrastului cromatic , cald - rece , cel mai răspîndit și cunoscut de
toți.

Acest fapt e cu atît mai greu cînd vine vorba de trecerea lentă a tonurilor de la unul la
altul ; şi poţi deosebi culorile " calde " de cele " reci " , ceea ce constituie baza care
utilizează roşul şi verdele " . în orice gen de artă plastica , in orice compoziţie . În
scopul consolidării cunoștințelor căpătate despre gama plastică se recomandă
îndeplinirea unor exerciții legate direct de însuşirea principiilor întocmirii și creării
feluritor aspecte de gama plastică ( II . 14 a , b , c , d ) . O gamă ia amploare numai ca
rezultat al mai multor combinații de valori cromatice şi acromatice .

Se cuvine să înțelegem că primele semne de naştere a gamei se ivese abia după

cosubordonarea a trei combinări coloristice . Numai din doua combinații de culori nu
se reuşeşte înfiriparea gamei . In continuare se simte nevoia de a face diferenţiere
intre noţiunile de gamă , armonie şi colorit . Aceşti termeni sunt foarte apropiați în
utilizarea lor dar , totuşi , dispun şi de intelesuri diverse . Altfel n - ar fi avut loc
necesitatea ivirii lor .

0Cînd este vorba de colorit se subînțelege aspectul general al operei ereat prin
amestecurile cromatice . Deci , coloritul poate fi compus din mai multe game . El
cuprinde sumarul tuturor tentelor independent de existenta sau inexistența
armonici . Armonia fapt , nu se referă numai la culoare . Ea cuprinde concomitent şi
valențele plastice de formă , volum , spațiu . In final , gama plastică , acest mijloc
artistic conlucrează cu toate celelalte mijloace minuite de autori creînd generalizarea
artistică a lucrării coloritul ei . Acesta din urmă contribuie la sintetizarea
compozițională , la întruchiparea deplină a ideii concepute şi schitate anterior , la o
armonie totală a elementelor compoziționale , menită să producă efecte de placere
în urma contemplării lucrării respective .

RELAȚII DINTRE CULOARE ȘI FORMA Pentru orice lucrător dar mai cu seamă pentru
acei specialişti ce actioneaza in arta decorativă și design , este extrem de necesar să
cunoască bine şi foarte bine comportamentul culorilor energule lor afective , cu toate
insurile lor complicate pe suprafetele formelor plate şi volumetrice Pomnind de la
această intelegere , evident că aprofundares de mai departe ( in acumularea cit mat
amplă a informaţiilor despre relațile culorilor cu baza pe care au naştere şi
convieţuiesc este o actiune de o necesitate indiscutabila Orice formă , fie ca simpli
( plati ) sau compus volumetrică ) , de la bun inceput din start , pe cind ca se
zamislegte inca in imaginaţia autorului , se vede albi si curată Totodata in procesul
de meditatie asupra evoluției ei de mai departe in mrejele ginditu profund imagistice ,
se inghebeară , se improvizează şi aspectul coloristic Pentru atingerea acestor
performante gindirea analitică discerne cu precizie care este cel mai reușit procedeu
de modificare a formei in cazul dat prin culoare cind predomina culoarea asupra
formes date , cind nuanta coloristica este inertà , lipsită de vigoare . cind culoarea
poate sa distruga forma nimicind vizual baza pe care se asterne cind culoarea poate
sa să mărească ori să micsoreze in mod iluzoriu suprafata pe care e aplicată , cind
culoarea , oricit ar fi de straniu , poate să sluteasca forma pe care se află in
majoritatea cazurilor culorile se aplică la activizarea formelor ( atit celor plate , cit și
celor volumetrice ) nu numai in scop de a le infrumuseta sau de a le comunica o
anumită infatisare estetica pentru perceperea vizual , dar şi de a scoate la iveală un
oarecare continut , o idee de imanență ori de a transmite o anumită informație Din
expunerea acestor cazuri reiese că fenomenul plastic de influentà a culori asupra
formei este destul semnificativ

In prezentarea sumară de utilizare a culorilor la activizarea plastică se vor lua în

considerare nu numai factorii estetici ai frumosului, ai perceperii vizuale, dar și cei ce
țin de: conținutul producției; producerea obiectului; mediul în care se va expune
lucrarea vizitatorilor; domeniul și sfera de activitate umană din care va face parte
producția ; predestinația obiectului de design, în forma lui unică, autentică, fie de
serie în producție, fie pentru expoziție; materialul din care vor fi confecționate și, în
fine, din multe alte considerente și puncte de vedere. Astfel, valorile de ton și culoare
pretind la o pondere majoră nu numai la nivel de regiune sau țară, dar și la cel global,
universal.

Deci, în activitatea creată culorile în dinamica lor, se manifestă în felul următor: - prin
subtractarea nuanțelor de culoare și ton, ca ascendență cromatică: a) cînd culorile
tind spre o tonalitate mai închisă; b) cînd culorile cresc de la acromatic spre
cromatism (II.15 a, b); - prin activizarea plastică a suprafeței (cinctica elementelor
coloristice): a) cînd se pune accentul printr-o culoare sau grup de culori; b) cînd
dinamică se manifestă prin difuzia culorilor cromatice. Acolo unde se va observa
acumularea lor se va naşte dinamica propriu-zisă ( II. 16 ) ; - prin implicarea tactului
ritmic, cînd cadența se dezvoltă în formă de fișie și grupuri întregi de elemente trec
peste suprafața compozițională îndreptate succesiv într-o direcție clară de la o parte
a formatului ă spre cealt 17; - prin trecerile reciproce şi treptate ale contrastelor şi
nuanţelor de culoare şi ton , reflectind în mod pregnant stări efervescente în coloritul
formei ( II . 18 ) . Astfel, dinamismul culorilor se petrece în organismul viu al
coloritului compozițional printr-o sinteză ascendentă din ce în ce mai cromatică, mai
închisă, mai activă. Această creștere efectivă se obține destul de mult de a face mai
bine cu seamă prin subtractarea artistică a culorilor, fie și monocrom, demonstrind
intens activizări coloristice a suprafeței. Coloritul in asa caz porneste de la o parte a
formatului compozitional lipsita de radieri tari senzorial - cromatice