CURS 2: CULOAREA

GENERALITĂȚI
 Culoarea este realitatea subiectivă generată de 2 factori: ochiul, lumină și suprafața
obiectelor
 Culoarea se percepe numai în prezența luminii naturale sau luminii artificiale
 În afară de culoarea formelor sau fenomenelor naturale, există culori lumină (spectrale)
și culori pigment (vopsele)
 Culorile spectrale: se obțin prin descompunerea unei raze de lumină solară, trecută
printr-o prismă triunghiulară de cristal, proiectată pe un ecran, de unde se obțin cele
7 culori pure ROGVAIV – fenomen descoperit in secolul al XVll-lea de Issac Newton.

 Culorile pigment: vopselele - compuse din pulberi colorate, combinate cu diferiți

lianți. În funcție de liant se fac culori pe bază de apa (acuarele, tempera, boașe) și pe
bază de ulei

COMBINAREA CULORILOR
Cercul cromatic al lui Johaness Itten
Cercul cromatic al lui Johaness Itten este alcătuit din: culori primare, culori binare, culori calde,
culori reci și culori complementare.

 Culorile primare: R – G – A
 Culorile binare: - gradul l – obținute din amestecul a două culori primare (R+G= O),
(A+G=V), (A+R=V)
- gradul ll (terțiare) – se obțin prin amestecarea unei culori primare cu o
culoare binară de gradul l (R+O), (G+V), (A+V)
-gradul lll (ternare) – obținute prin amestecul a două culori binare de
gradul l în cantități aproximativ egale (O+V), (V+V), (V+V)

 Culorile calde: G O R – O cea mai caldă culoare

 Culorile reci: A V V – A cea mai rece culoare
 Culorile complementare: - sunt culorile așezate diametral opus în cercul cromatic (R+V),
(G+V), (A+O)
 Nuanțele: reflectă luminiozitatea sau întunecimea unei culori prin adăugarea de alb sau
negru, rezultând astfel și tonalitatea sau valoarea acesteia.
 Valoarea este gradul de lumină și întuneric al fiecărei culori, și este de la foarte deschis
până la foarte închis.
 Tonul este intensitatea sau saturația unei culori.
 CONTRASTELE CROMATICE

GENERALITĂȚI
 Contrastele joacă un rol imăportant în lumea culorilor
 Contrastele presupun existența a două elemente opuse
 Contrastele se pot percepe doar prin comparație
 Cand sunt juxtapuse creează de cele mai mukte ori efecte spectaculoase
 Teoria despre culoare a lui Johannes Itten consemnează sapte contraste cromatice
Cele șapte contraste cromatice: contrastul culorilor în sine, contrastul clar-obscur, contrastul
cald-rece, contrastul culorilor complementare, contrastul simultan, contrastul de calitate și
contrastul de cantitate.

1. CONTRASTUL CULORILOR ÎN SINE

Cel mai simplu contrast cromatic realizat din culori pure.
Pentru a realiza acest contrast este nevoie de cel puțin trei culori.
Contrastele culorilor în sine sunt nenumărate, iar varietățile acestora sunt nesfârșite.
Câteva combinații sunt: galben-roșu aolbastru, roșu-albastru-verde, albastru-galben-violet,
galben-verde-violet, galben-verde-violet-roșu, violet-verde-albastru-oranj-negru.
 2. CONTRASTUL CLAR-OBSCUR
Se mai numește și contrastul închis-deschis.
Acest contrast se realizează prin închiderea sau deschiderea unei culori adăugând alb sau
negru. Astfel, se obțin diferite luminiozități sau întunecimi ale acesteia.
Acest contrast poate sugera unele efecte de tipul aproape-departe sau greu-ușor.

3. CONTRASTUL CALD-RECE
Se realizează prin alăturarea culorilor calde cu cele reci.
Pentru a obține un efect maxim se procedează prin alăturarea celei mai calde culori (orange) cu
cea mai rece culoare (albastru).
În natură obiectele îndepărtate par mereu de culoare rece, iar cele mai apropiate de culoare
caldă, din cauza stratului de aer dintre privitor și obiectele în cauză.
 4. CONTRASTUL CULORILOR COMPLEMENTARE
Acest contrast stă la baza echilibrului armonic pe care îl poate percepe ochiul.
Este contrastul realizat de culorile complementare, adică cele diametral opuse din cercul
cromatic al lui Itten.
În acest contrast se cere ca atunci când sunt folosite într-o compoziție, una dintre ele să fie
dominantă ca întindere, stralucire și suită de tente ale acesteia.

5. CONTRASTUL SIMULTAN
Prin contrastul simultan înțelegem fenomenul prin care ochiul nostru cere culoarea
complementară a dominantei dacă aceasta nu există, producând-o de la sine.
Acest efect optic se obține prin suprapunerea unui gri neutru de întindere redusă ( în formă de
pătrat, cerc sau linie) pe o suprafață de dimensiuni mari, intens colorată, griul tinzând optic spre
culoarea complementară culorii pure pe care el este suprapus.
 6. CONTRASTUL DE CALITATE
Contrastul de calitate constă în opoziția dintre culorile saturate, strălucitoareși culorile
amestecate.
O culoare pură se poate modifica calitativ prin adăugarea de alb, negru sau gri cu
complementara acesteia.

7. CONTRASTUL DE CANTITATE
Contrastul de cantitate se referă la raportul de mărime a două sau mai mute suprafețe colorate.
Este contrastul de mult-puțin sau mare-mic.
Acestea se armonizează cel mai bine între ele când suprafțele lor sunt invers proporționale cu
luminiozitatea lor relativă.
- roșul și verdele sunt la fel de luminoase, deci se combină în raport de 1/1,
- oranjul este de două ori mai luminous decât albastrul, astfel încât combinația lor ideală
este de 1/2
- galbenul și violetul se află la extremitățile scalei de luminiozitate, proporțiile ideale de
combinare fiind de 1/3.
- Combinațiile de trei culori respect același principiu.