Biserica din Auvers Vincent Van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay.

Fotografia Bisericii din Auvers

genul: peisaj, biserica din sat asemanarea cu fotografia artistul a pictat ceea ce vedea in fata ochilor ... prezenta unei fiinte fantastice - Rene Berger, Descoperirea picturii, Ed. Meridiane, Bucuresti ,
1975

Biserica din Auvers Vincent van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay.

Cerul:
- dintr-o singura bucata - albastru intact, neted - circuscris de cadru si conturul bisericii - fara gaura, apasator - fara lumina variatie - fara adancime - rigid - fara orizont/perpectiva - nu e din aer sau azur - un cer de destin - cade perpendicular cu toata forta asupra biserii care se incovoaie sub povara - in foto cerul pare imponderal

Campia:
- in forma de triunghi - drumul se bifurca - cele doua ramificatii cuprind biserica intr-un cleste - biserica se sufoca intrun spatiu comprimat - racursiul accentueaza si inalta nivelul solului - pamantul inalta biserica asemeni crestei unui val - pajistea se frange brusc la marginea umbrei - in foto solul inainteaza catre punctul sau de fuga

Corpul bisericii:
- intre greutatea cerului si spasmul pamantului - volumele nu se desfasoara in profunzime - lipsa umbrelor proprii impresia de volum dispare - ciocniri intre planele volumelor de jos in sus si din laterale - in foto partile bisericii delimiteaza un corpuri solide distincte, articulate de celelalte prin perspectiva
2

Biserica din Auvers Vincent van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay.

Marginile laterale:
- apropierea fata de cadru - impresie de strangulare - lipsa de deschidere - corpul bisericii pare sa ocupe voit prea mult loc in tablou - biserica este centrul dramei - biserica primeste un caracter uman de suferinta - strania putere a acestui tablou este ca deschide catre participarea observatorului la suferinta prin intermediul unui peisaj

Liniile frante:
- liniile desenului frante, curbe, imbinate, juxtapuse in segmente de lungime, latime, grosime inegale - liniile urmeaza directii diferite - impresia unui obiect care se frange, dar nu ca un obiect inert - torsiunea se manifesta supra unei substante inzestrate cu energie, cu vointa de a rezita

Directii sugerate:
- desenul nu este doar un contur al formelor, ci si o osatura a unor forte - liniile de forta care formeaza muchiile produc o impresie de sfasiere - cu arterele la suprfata, biserica isi inalta corpul lipsit de sange si dezmembrat - tabloul ne impartaseste aceasta ruptura astfel incat chinul bisericii sa devina al spectatorului
3

Biserica din Auvers Vincent van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay.

Axele de constructie:
- orizontala si verticala sunt semnele echilibrului - axele sunt supuse unei inclinari si slabiri - structura dotata cu o anumita eleasticitate prorie organismelor vii - ideea unei mase vii supuse torturii - biserica inceteaza a mai fi o masa de piatra pentru a deveni corp viu, poate chiar suflet ...

Culorile:
- contribuie la umanizare" - am incercat sa exprim cu rosu si verde infricosatoarele pasiuni umane ... Van Gogh culoarea reala a obiectelor: cer albastru, acoperis rosu, vitralii albastre, iarba verde, dar - culorile sunt omogene - subtantele au aceeasi densitate pentru ochi: piatra, drum, pajiste, cer - aer comprimat, apasare

Ecleraj:
- ecleraj care accentueaza cruzimea - lumina este fantastica, fara origine naturala - cerul-textura stransa care se subtiaza usor pe alocuri - impastari de culoare inchisa aproape negre in forma de gheare si cercuri - soarele se arata printr-un simulacru si cateva tresariri de materie calcinata

Biserica din Auvers Vincent van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay.

Umbra purtata:
- umbra de la baza bisericii se prinde de cele doua margini ale tabloului - stabileste o frontiera orizontalala jumatatea pajistii, - izolarea bisericii - lumina nu foloseste la modelarea volumelor ori evocarea materiei - lumina rupe legatura cu reprezentarea naturii, ea lumineaza imaginatia pictorului

Miscarea drumului:
- iese in evidenta directia prin pete dreptunghiulare alturate - efectul de profunzime diminuat prin pete de culoare cate indiferent de amplasare pastreaza aceeasi dimensiune si valoare - impresia de departare scade si biserica este adusa in fata - participare tactila cu ajutorul tusei

Florile:
- pete galbene si albe - par a fi tocate - ies in evidenta din iarba - produc o miscare in sens contrar care subliniaza separarea elementelor si fisura lor interna

Biserica din Auvers Vincent van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay.

Modificarea tusei:
- tusa nu este uniforma - tusa se modeleaza in fucntie de vointa de exprimare a artistului - in contact cu biserica devine organica, exprima patima - petele se contorsioneaza ca o miscare monstrusoasa de larve;

Constructia compozitiei Ritmul:

- pamantul 1/3 - biserica 2/3 - forme geometrice simple - ordine aparenta - axa triunghiurilor stramba - forma alterata - triunghiurile cu orientari diferite, se misca parca in sens diferit-contrar; - constructia tabloului se dezarticuleaza - se manifesta prin variatiile de intensitate ale culorilor: albastrul vitraliilor alterneaza cu gri-ul zidurilor, florile cu umbra, miscarea grabita a talazuluiin raport cu cea domoala a drumului, imobilitatea segmentelor de acoperis cu tararea muchiilor; -pasta se ingroasa pe alocuri:acoperis, flori, darele negre ale soarelui; - pigmentii subtiri
6

Biserica din Auvers Vincent van Gogh

L'glise d'Auvers-sur-Oise - iunie 1890, ulei pe panza, 94x74cm, Musee D'Orsay

Femeia:
- vazuta din spate, - contur cu trasaturi groase - fusta din tonuri de albastr si verde - capul nu se vede, doar boneta - reprezentata in mers, ridica piciorul drept - un aer de nemiscare in timp ce tot restul, pamant, biserica, cer, pare ca rasufla emotia unor grozavi - serveste la stabilirea scarii umane, dar acesta e doar un rol secundar, - rolul sau principal este prin contrast cu restul, impreisa unei fiinte minuscule dar intacte, indiferenta la drama ce se consuma alaturi de ea, si a carei maretie este cu atat, mai solitara cu cat ea o ignora; - asemenea unui ecran ea tine la distanta agonia ce se savarseste sub ochii nostrii; fara a ne departa de ea, ne previne impotriva oricarui sentimentalism, amplificand patetismul tabloului; - in ciuda dezamagirii si a nebuniei artistul a reusit sa creeze o opera de arta; - smulsa din sat, biserica, piatra, ardezie si vitralii, devine o fiinta vie contorsionata de durere si al carei strigat umple imensitatea cu nelinistea sufletului solitar; pictorul dezvaluie dincolo de propia sa suferinta, suferinta tuturor, transformand-o in opera de arta.
Rene Berger, Descoperirea picturii, Ed. Meridiane, Bucuresti ,1975, p80-92