Perspectiva și punctul de fugă

Pare dificil uneori  sa dai adâncimea corectă  unui desen,  să încadrezi ceea ce
vezi într-un plan astfel încât ochiul privitorului să nu fie agresat. Totuși dacă ai
câteva noțiuni de bază, până la urmă, nu este chiar așa de complicat.  Pentru a
crea impresia de spațiu trebuie să vedem ce e cu perspectiva asta sau mai
rafinat spus arta de a recrea adâncimea și imagini tridimensionale pe un plan
bidimensional. Sigur puteți desena foarte bine și fară să știți mare lucru despre
perspectivă, dar dacă știți veți desena mai ușor.

Într-un desen, perspectiva este cea care simulează adâncimea și localizarea

obiectelor aflate la distanțe diferite unul de altul.

Înainte de Giotto noțiunea cu siguranță nici nu exista. Asta nu i-a împiedicat desigur, pe mari artişti de atunci, să picteze admirabil.
Ei reuşeau să dea sentimentul de spațialitate prin simpla observarea a naturii. Filippo Brunelleschi, artist si arhitect al Renaşterii
italiene Florentine, a fost cel care a reprezenta clădiri în perspectivă și chiar a efectuat o serie de studii cu ajutorul unui instrument
optic,  un fel de perspectograph. Astfel a descoperit principiile geometrice care guvernează perspectiva conică, un sistem de
reprezentare grafică bazată pe proiecția unui corp tridimensional pe un plan și pe punctul de fugă.

Perspectivă liniara realizată de unul dintre părinții Renașterii, Filippo Brunelleschi (1377 –1446)  / arhitectură
Dar ce e asta perspectivă conică?  Păi am citit că ochiul uman are un câmp vizual conic cu o deschidere de aprox. 53 de grade. Un
lucru e clar cu cât un obiect este mai departe cu atât pare mai mic.
O altă noțiune ar fi punctul de fuga. Toate liniile orizontale care în realitate sunt paralele cu cât se îndepărtează vor părea că se
unesc la nivelul ochiului într-un punct care se numește punct de fuga. În timp ce toate liniile orizontale paralele,  perpendiculare pe
direcţia de vizualizare rămân paralele. Cu cât un obiect este mai aproape cu atât va părea mai mare în comparaţie cu un obiect
îndepărtat. Un pachet de şerveţele poziţionat foarte aproape de noi va părea de exemplu mai mare decât o casă aflată la distanță.

Putem avea un punct de fugă sau doua puncte de fugă asta  în cazul în care obiectul nu este plasat cu una din fețe spre ochii
privitorului adică frontal, ci doar un colț este îndreptat către acesta.  Există și cazuri când avem trei linii de fuga ..dar mai rar.