N U M E R E L E L U I F I B O N A C C I Ș I P R O P O R Ț I A D E  

A U R
Matematica este muzica raţiunii.” James J. Sylvester

Partea matematică dintr’un număr foarte special Phi = 1,6 dezvăluie o ”proporție divină”, numită și ”număr de
aur” pentru prezența sa în natură, în plante, animale și alte forme de viață, și de asemenea, în tot universul.
ŞIRUL LUI FIBONACCI ŞI NUMĂRUL DE AUR
Cine nu a observat și nu a rămas plăcut surprins câtă simetrie și ordine există în natură? Poate că mulți dintre
noi deja am dedus că natura a folosit în ”hazardul” ei formule matematice ce au creat în final tot ceea ce ne
înconjoară. Oamenii încearcă permanent să înţeleagă natura şi legile acesteia, să simtă ritmurile cosmice, să
înţeleagă de fapt mai profund viaţa, pentru a ajunge la o armonie cu mediul înconjurător.

Aplicaţiile numărului de aur, de fapt ale raportului ca atare, se regăsesc la punerea în proporţie a lucrărilor în
arhitectură, pictură, sculptură, estetică şi artă în general, ceea ce confirmă interesul manifestat de’a lungul
timpului pentru acest număr.
Proporţia divină a condus la construirea Dreptunghiului de aur, în care raportul laturilor este egal cu numărul de
aur. Acest tip de dreptunghi este considerat ca fiind deosebit de estetic şi ca urmare a fost şi este intens utilizat
în arhitectură şi artă.
Spre exemplu se consideră că faţa Giocondei lui da Vinci se încadrează într’un astfel de dreptunghi, iar în
construcţia Parthenonului din Atena se regăsesc cel puţin două astfel de dreptunghiuri.

Partenon, Acropola, Atena. Acest templu antic se încadrează aproape perfect într’un dreptunghi de aur
Exista mitul că Leonardo Da Vinci credea că Proporția de Aur e proporția dintre înălțimea și lățimea unei fețe
”perfecte” umane și că a folosit Proporția de Aur în realizarea omului vitruvian. Deși nu există dovezi împotriva
acestei idei, nu există nici dovezi în favoarea ei, așa că singurul motiv de a crede în aceasta idee e credința
însăși.
Același lucru e valabil și în cazul lui Boticelli și pictura sa faimoasă ”Nașterea lui Venus” sau în cazul lui Georges
Seurat și pictura sa, ”Parada unui circ”.
Există și pictori ce au folosit intentionat Proporția de Aur. Printre aceștia se numară Paul Serusier, Juan Gris,
Giro Severini și Salvador Dali. Dar aceștia se pare că au folosit P.A. doar ca tehnică experimentală, și nu ca
motiv intrinsec estetic. Cubiștii au organizat,  la Paris, în 1912, o expozitie numită ”Section d’Or”, dar numele nu
avea nicio legatură cu arta expusă.
Există și miturile despre piramidele și mormintele egiptene ce au fost construite cu ajutorul Proporției de Aur.
Papirusul Ahmes Egiptului oferă detalii de construire a Marii Piramide de la Gizeh în 4700 î.Hr. cu proporții în
conformitate cu un ”raport sacru”. Despre secretul piramidelor s’a scris enorm, observându’se că axul culoarului
este centrat pe steaua polară din epoca respectivă cu mare exactitate: 4 minute a unghiului făcut în raport cu
steaua ”Alfa” a Dragonului reprezentând nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt îndreptate spre nord,
est, sud și vest cu aceeași corectitudine.
Înălțimea piramidei înmulțită cu un miliard reprezintă distanșa Pământ-Soare (150 milioane Km). Perimetrul
bazei împărșit la înălțime da ”2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s’a putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz.
Dar în acest caz nu există dovezi care să susțină această afirmație. Tot așa cum nu există, nici dovezi care să
susțină ideea că unele tablete de piatră indică faptul că babilonienii cunoșteau conceptul de P.A.
Odată găsit acest numar, povestea continuă. Grecii antici aparent foloseau magia numerelor în arhitectura, un
bun exemplu e Partenonul din Atena. Inspirați de greci, viitoarele generații de arhitecti și’au proiectat clădirile
bazându’se pe această proporție minunată. Nici pictorii nu au ignorat’o.
Se spune că Leonardo Da Vinci folosea Proporția de Aur pentru a păstra proporțiile figurilor umane din picturile
sale –  în acest fel proporția de aur a ajuns în paginile nuvelei lui Dan Brown.

Omul Vitruvian ”Omul în Acțiune” de Leonardo Da Vinci.  Putem desena multe linii de dreptunghiuri în această
figură. Apoi, sunt trei seturi distincte de Dreptunghiuri de Aur: fiecare pentru zona capului, corpului și picioarelor
Povestea e interesantă, dar din nefericire, în afară de faptul că Euclid a rezolvat problema divizării liniei în cartea
sa ”Elementele”, nu există alte dovezi care să susțină afirmațiile făcute în privința Proporției de Aur, dar există
motive bune să credem că toate afirmațiile sunt false, asa cum matematicianul George Markowsky, de la
Universitatea din Maine, a indicat în articolul său ”Noțiuni greșite despre proporția de aur” publicat in College
Mathematics Journal în ianuarie 1992.
Dar din cauză că povestea, care unește matematica pură cu estetica, arhitectura și pictura, e mult mai
interesantă așa, argumentele concrete nu prea au putere asupra ei.
În ultimul timp s’a încercat o extindere a seriei Numerelor de Aur în spaţiul cu trei şi chiar mai multe dimensiuni.
Astfel, din punct de vedere tridimensional se poate vorbi de Volumul de Aur, care defineşte un paralelipiped în
care raportul dintre lungime şi înălţime este egal cu raportul dintre înălţime şi lăţime, acest raport, numindu’se
Numărul de Aur 3D. De fapt în acest paralelipiped, armonia constă în faptul că înălţimea este medie geometrică
între lungime şi lăţime, ceea ce confera structurii o unitate specială.
Numărul de Aur este căutat în cele mai diverse şi neaşteptate situaţii, spre exemplu unii încearcă să găsească o
explicaţie din acest punct de vedere chiar şi pentru factorul de conversie 1,609, foarte apropiat de phi, care
apare la transformarea distanţelor din mile în kilometri.
În acelaşi timp numerele Fibonacci apar în numeroase probleme de ştiinţă, pornind de la fizica clasică, chimie,
matematică, până la cele mai moderne domenii ale cunoaşterii (sinergetica, teoria fractalilor, teoria haosului, în
calculatoarele neuronale şi automatele celulare), sunt utilizate în generatorii pseudo aleatori de numere, precum
şi în diverse procedee şi metode de optimizare. Ele se regăsesc în analiza algoritmului lui Euclid de determinare
a celui mai mare divizor comun a două numere întregi, în rezolvarea problemei lui Hilbert, în teorema lui
Zeckendorf, etc. În muzică, numerele Fibonacci se utilizează deseori pentru realizarea acordajelor.
Se crede că lucrarea Muzică pentru instrumente de coarde, percuţie şi celestă, a lui Bèla Bártok a fost
structurată utilizând numerele Fibonacci.
Viitorul şi nevoia de cunoaştere şi înţelegere a oamenilor s’ar putea să confere acestor numere unice, noi
aplicaţii şi interpretări, ajungând poate chiar şi pe terenul incert al fenomenelor paranormale.
Șirul lui Fibonacci este o secvență de numere în care fiecare număr se obține din suma precedentelor două din
șir. Astfel, primele zece numere ale șirului lui Fibonacci sunt: 1,1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Șirul Fibonacci în
matematică, se referă la explicațiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt
considerate a fi, de fapt, sistemul de numărare al naturii, un mod de măsurare al Divinității.

Numerele lui Fibonacci apar peste tot în natură, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la șabloanele petalelor
unei flori și ajungand la falangele mâinii umane, de la zile de naștere și până la zidurile Piramidelor.
Se spune că există o legatură între creșterea naturală a plantelor și Numărul de Aur: proporția tainică a acestui
număr, reprezentată fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, în Elipsa de Aur din tradiția hindusă sau în
Spirala de Aur care, prin șirul lui Fibonacci, se demonstrează păstrând proportia de 1,618.
 Mai găsim si alte lucruri în natură ca spirala generată de apă (vârtejurile), mișcarea curenților de aer în spirală,
cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor și semințelor din regnul vegetal, care
păstrează aceasta proporție perfectă arătând că în întreaga creație se păstrează această proporție. Probabil de
aici i s’a tras și numele de ”formula fericirii”. Aceasta demonstrează existența unui sfere de conștiință a armoniei
și frumuseții existente în întregul univers care îl ghidează.
Dacă luăm câteva pătrate cu laturi egale cu unul din numerele şirului lui Fibonacci, şi lipim aceste pătrate, apoi
trasăm linii asemenea în fiecare iese forma spiralei unei cochilii.
Chiar şi frumuseţea corpului uman e sub incidenţa seriei Fibonacci. Acest șir, dezvăluit de Fibonacci în
matematică, se refera la explicațiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Împreună, cele zece cifre se
adună, pentru a forma acest mesaj (se spune în cercurile ezoterice):
„În secolul al XXI-lea, în aceste vremuri de evoluție, omenirea va cunoaște Iluminarea”, deci Codul prevede ca,
în această eră, omenirea își va schimba percepția. Tot ceea ce a încercat omul de’a lungul vremurilor își va găsi,
în sfarșit, o rezolvare. Această rezolvare ar cuprinde toate principiile vietii, inclusiv modul în care relaționăm unii
cu alții. Se spune ca aceste zece numere ”șir dezordonat, simplu pana la absurd”, ar reprezenta o anagramă
numerică. Dând șirului de numere semnificația lor numerologică, în total sunt zece numere, ni se dezvăluie că
lucrul acesta este semnificativ în sine, numarul 10 fiind un sfârșit în sine, este o revenire la centru, la unitate, la
un nou început și la împlinire de sine.
Zece reprezintă un rezultat, o realizare, acest număr cuprinde și conține toate numerele precedente,
reprezentand un ciclu, formând, la rândul său, începutul unui nou ciclu, fiind principiul măreț al tuturor ciclurilor
naturale, ne putem gândi la cele zece degete, la copacul vieții și la izvorul tinereții.
În spiritualitate, fiind considerat un ciclu fără sfârșit, se spune deasemenea, că șirul lui Fibonacci, s’a dovedit a fi
o cheie care ar fi asemănată cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama trandafirului cu cinci petale este un
simbol sacru extraordinar, acest concept a fost inițiat prin punerea laolaltă a celor cinci elemente de bază:
PĂMÂNT, APĂ, FOC, AER și ETERUL CERESC. Cifra cinci simbolizeaza centrul, armonia, echilibrul.
Cât privește Numărul de Aur, secțiunea divină, un alt șir care mai este cunoscut și ca Phi, este un numar foarte
cunoscut în artă, avându’și originile fundamentale în natura, astfel încât, orice element din natură este
proporțional cu Phi.
Dacă înlocuim literele Phi cu numerele corespunzătoare, obținem 781, a cărei sumă totală se reduce la 7.
Adunând și cifrele 1618 vedem ca ne dă tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos număr din univers,
însemnând numărul perfecțiunii, numărul lui Dumnezeu.
Sunt șapte zile în săptămână, șapte note muzicale, șapte minuni ale lumii, șapte centri energetici (chakre), șapte
culori ale curcubeului, Noe a luat în arca sa șapte perechi din fiecare animal de pe pământ, Numărul 7 apare de
77 de ori în VT si este cheia catre NT, care se referă la cele șapte peceți, șapte îngeri, șapte biserici, șapte
trâmbițe, șapte semne, șapte chivoturi. De asemenea, avem Septem Castra de pe stema Ardealului.
Raportul între apotema și baza triunghiurilor este 1,618, Numărul de Aur.
Numărul de Aur este strâns legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare
(1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…).
Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi. Numarul de
aur – secțiunea divină, un alt șir care mai este cunoscut și ca Phi (1,618), este un număr foarte cunoscut în artă
avându’și originile fundamentale în natură, astfel încât orice element din natură este proporțional cu Phi.
Așa cum Secțiunea de Aur este regasită în ansamblul și frumusetea naturii, poate fi de asemenea folosită pentru
a atinge frumusețea și echilibrul în artă. Secțiunea de Aur a fost folosită extensiv de Leonardo da Vinci.
Observați cum toate dimensiunile cheie ale camerei și ale mesei în tabloul lui da Vinci, ”Cina cea de Taină” se
bazau pe Secțiunea de Aur, care era cunoscută în perioada renascentistă ca ”Proporția Divina”.

În ”Sacramentul Cinei cea de Taină”, Salvador Dali și’a înrămat pictura într’un Dreptunghi de Aur. Urmând
tehnica lui da Vinci, Dali a poziționat masa exact la Secțiunea de Aur a înălțimii picturii sale.
A poziționat cei doi discipoli lângă partea lui Iisus, la secțiunile de aur a lățimii compoziției. În plus, ferestrele din
fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relațiile Phi în proporțiile lor.
Sursa: https://thraxusares.wordpress.com/2015/02/18/numerele-lui-fibonacci-si-proportia-de-aur/