Sunteți pe pagina 1din 28

CDS : CDŞ-ul „MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ÎN SOCIETATEA CUNOAŞTERII”,

TEMA: RASPUNSURI STIINTIFICE SI PRACTICI IN COTIDIAN

SUPORT DE CURS/ DETALIERII DE CONTINUT

NUMARUL DE AUR Φ

Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni
europeni ai Evului Mediu. S-a nascut in Pisa, oras italian faimos pentru turnul sau
inclinat, care parca sta sa cada. Tatal sau a fost ofiter vamal in orasul din Africa de Nord
numit Bougie, asa incat Fibonacci a crescut in mijlocul civilizatiei nord-africane, facand,
insa, multe calatorii pe coastele Mediteranei.
In 1202 revine in Italia si publica un tratat de aritmetica si algebra intitult “ Liber
abaci ” . In acest tratat introduce pentru prima data in Europa sistemul de numeratie
pozitional arab. De asemenea, in1220 publica “ Practica geometriae ” , un compendiu de
rezultate din geometrie si trigonometrie, iar in 1225 “ Liber quadratorum”, in care studia
calculul radicalilor cubici.
Totusi, Fibonacci a ramas in memoria noastra prin binecunoscutul sir Fibonacci:
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, …
Sirul respectiv a fost introdus de catre Fibonacci in anul 1202, atunci matematicianul
fiind sub numele de Leonardo Pisano ( Leonard din Pisa). Mai tarziu matematicianul
insusi si-a spus Leonardus filius Bonacii Pisanus ( Leonard fiul lui Bonaccio Pisanul). In
secolul XIV sirul prezentat mai sus a fost denumit sirul lui Fibonacci prin contractia
cuvintelor filius Bonacii.
Sirul de mai sus apare in cartea pomenita anterior “ Liber abaci ”, fiind utilizat in
rezolvarea unei probleme de … matematica.
 
Cum si unde a fost folosit pentru prima oara sirul lui Fibonacci? –
PROBLEMA IEPURILOR
Se pare ca si pe vremea lui Fibonacci se organizau concursuri de matematica. In
Pisa, a participat si Fibonacci la un astfel de concurs care a fost condus de insusi
imparatul Frederik al II-lea. Problema propusa concurentilor suna astfel:
 
Plecand de la o singura pereche de iepuri si stiind ca fiecare pereche de iepuri
produce in fiecare luna o noua pereche de iepuri, care devine “productiva” la varsta de 1
luna, calculati cate perechi de iepuri vor fi dupa n luni. (de asemenea se considera ca
iepurii nu mor in decursul respectivei perioade de n luni)
SOLUTIE:
 
Din datele problemei rezulta ca numarul perechilor de iepuri din fiecare luna este un
termen al sirului lui Fibonacci. Intr-adevar, sa presupunem ca la 1 ianuarie exista o
singura pereche fertila de iepuri. Notam cu 1 perechea respectiva. Ea corespunde
numarului F2 din sirul lui Fibonacci:
F2=F0+F1=0+1=1
La 1 februaria mai exista o pereche pe care o notam cu 1.1. Deci in acest moment sunt
doua perechi, ceea ce corespunde termenului:
F3=F1+F2=1+1=2
La 1 martie sunt 3 perechi, doua care existau in februarie si una noua care provine de la
perechea numarul 1. Notam cu 1.2 aceasta noua pereche. Numarul perechilor din aceasta
luna corespunde termenului:
F4=F2+F3=1+2=3
Prezentam in figura de mai jos arborele genealogic al celor trei perechi:
 
1
1.2
La 1 aprilie exista 5 perechi si anume:
trei perechi existente in luna martie;
o pereche noua care provine de la parechea 1
o pereche noua care provine de la perechea 1.1 care la 1 martie a devenit fertila ( pereche
pe care o notam cu 1.1.1. )
Din nou se obtine urmatorul arbore genealogic: 11657kzk14ukc7s
1
1.1 1.2 1.3
1.1.1
Numarul perechilor din aceasta luna corespunde termenului: zk657k1114ukkc
F5=F3+F4=2+3=5
Termenii din aceasta relatie se interpreteaza astfel:
F4=numarul perechilor existente in luna precedenta
F3=numarul perechilor noi;ele provin de la perechile existente in luna anteprecedenta
Procedand in continuare in acest fel, vom deduce ca la data de 1 decembrie numarul
perechilor este dat de termenul :
F13=F11+F12=89+144=233,
iar la 1 ianuarie anul urmatoe exista
F14=F12+F13=144+233=377 perechi de iepuri.
 
Concluzia ar putea fi urmatoarea:
Sa notan Fn numarul de perechi de iepuri dupa n luni. Numarul de perechi de iepuri dupa
n+1 luni, notat Fn+1, va fi Fn (iepurii nu mor niciodata!), la care se adauga iepurii nou-
nascuti. Dar iepurasii se nasc doar din perechi de iepuri care au cel putin o luna, deci vor
fi Fn-1 perechi de iepuri nou-nascuti.
Obtinem astfel o relatie de recurenta:
Fn+1 = Fn + Fn-1;
F1=1;
F0=0.

NUMARUL DE AUR IN MATEMATICA

Sirul lui Fibonacci este o secventa de numere in care fiecare numar se obtine din suma
precedentelor doua din sir. Astfel, primele zece numere ale sirului lui Fibonacci sunt: 1,
1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55.
Sirul Fibonacci in matematica, se refera la explicatiile metafizice ale codurilor din
universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de
numarare al naturii, un mod de masurare al Dinivitatii. Aceste numere apar peste tot in
natura, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la sabloanele petalelor unei flori si
ajungand la falangele mainii umane, de la zile de nastere si pana la zidurile Piramidelor.

Se spune ca exista o legatura intre cresterea naturala a plantelor si numarul de aur:


proportia tainica a acestui numar, reprezentata fie in triunghiul de aur (isoscel) al lui
Pitagora, in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care, prin sirul lui
Fibonacci, se demonstreaza pastrand proportia de 1,618.
Mai gasim si alte lucruri in natura ca spirala generata de apa (vartejurile), miscarea
curentilor de aer in spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a
frunzelor si semintelor din regnul vegetal, care pastreaza aceasta proportie perfecta
aratand ca in intreaga creatie se pastreaza aceasta proportie, probabil de aici i s-a tras si
numele de “formula fericirii”. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a
armoniei si frumusetii existente in intregul universul si care il ghideaza.
Numărul de aur este strans legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este
suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm,
raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi.
Numarul de aur – un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar
foarte cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice
element din natura este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele
corespunzatoare, obtinem 781, a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618
vedem ca ne da tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos numar din univers,
insemnand numarul perfectiunii, numarul lui Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana,
sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte centri energetici(chakre), sapte culori
ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din fiecare animal de pe pamant;
numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se refera la cele sapte
peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte chivoturi.
Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observandu-se ca axul culoarului este
centrat pe steaua polara din epoca respectiva cu mare exactitate: 4 minute a unghiului
facut in raport cu steaua “Alfa” a Dragonului reprezentand nordul geografic, iar cele 4
unghiuri ale bazei sunt indreptate spre nord, est, sud si vest cu aceeasi corectitudine.
Inaltimea piramidei inmultita cu un miliard reprezinta distanta Pamant-Soare (150
milioane Km). Perimetrul bazei impartit la inaltime da “2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a
putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz. Raportul intre apotema si baza triunghiurilor
este ” 1,618 ” – numarul de aur.

Asa cum Sectiunea de Aur este regasita in ansamblul si frumusetea naturii, poate fi de
asemenea folosita pentru a atinge frumusetea si echilibrul in arta. Sectiunea de aur a fost
folosita extensiv de Leonardo da Vinci. Observati cum toate dimensiunile cheie ale
camerei si ale mesei in tabloul lui da Vinci, “Cina cea de Taina” se bazau pe Sectiunea de
Aur, care era cunoscuta in perioada renascentista ca “Proportia Divina”.
In “Sacramentul Cinei cea de Taina”, Salvador Dali si-a inramat pictura intr-un
dreptunghi de aur. Urmand tehnica lui da Vinci, Dali a pozitionat masa exact la sectiunea
de aur a inaltimii picturii sale. A pozitionat cei doi discipoli langa partea lui Iisus, la
sectiunile de aur a latimii compozitiei. In plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12
pentagoane, care exprima relatiile phi in proportiile lor.

Dacă împărţim un segment astfel încît raportul dintre întreg şi latura mai mare să fie
egal cu raportul dintre latura mai mare şi latura mai mică.
Aceasta e exprimată prin "numărul de aur" (Φ) = 1,61803398874..., cu un număr
infinit de zecimale (ca şi "Φ").
Inversul lui Φ adică are exact aceleaşi zecimale: 0,61803398874...
 

Acesta este un "dreptunghi de aur". Dacă vom trasa în interiorul său un pătrat cu
  latura AC, dreptunghiul rămas alături
(EBDF) este tot unul "de aur" - şi aşa mai
departe.
Arcele de cerc trasate din colţul pătratelor
astfel formate
generează aşa-numita spirală logaritmică,
unicul tip de spirală care nu-şi modifică
forma pe măsură ce creşte.
Această spirală poate fi regăsită în multe
aspecte
ale omului, ale naturii, ale Cosmosului.
 

NUMARUL DE AUR IN CORPUL OMENESC

Ombilicul împarte corpul omenesc în proporţia de aur.


Şi alte dimensiuni ale componentelor corpului se află în acelaşi raport.
 

Spirala logaritmică a Spirala logaritmică vizibilă Spirala logaritmică a unei


pavilionului urechii. în forma urechii umane. Ea cochilii de melc. 
se întîlneşte şi în interiorul
aparatului auditiv.
NUMARUL DE AUR LA PLANTE

Numărul de aur este strîns legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este
suma celor două anterioare (1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233...).
Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde
spre Φ de exemplu 233/144 = 1,61805...). Bifurcaţia ramurilor plantelor şi ale arborilor
ascultă de şirul lui Fibonacci. În imaginea din dreapta, AB+BC=CD, BC+CD=DE etc.
 

O paralelă cu baza de la mijlocul unei laturi într- Pătratul maxim înscris într-un semicerc generează
un triunghi echilateral înscris într-un cerc proporţia de aur.
generează proporţia de aur.
Intersecţia diagonalelor unui pentagonCercuri concentrice generează şi ele proporţia
generează proporţia de aur.de aur.
 
Bisectoarele (de ex.: DB) unui "triunghi
isoscel de aur" (adică unul în care baza
reprezintă 0,618... faţă de laturi) generează, la
rîndul lor, proporţia de aur, iar arcele de cerc
trasate din punctele unde ele intersectează
laturile "triunghiurilor de aur" ce se formează
succesiv generează spirala logaritmică.
Dacă intersectăm, ca în
figurile de mai sus, trei
dreptunghiuri de aur,
vîrfurile lor vor genera un
icosaedru (poliedru regulat,
"platonician", cu 20 de feţe
triunghiulare).

Aceleaşi vîrfuri se vor afla în centrul feţelor unui dodecaedru (poliedru regulat,
"platonician", cu 12 feţe pentagonale).

Constructorii piramidelor Egiptului AnticNu mai puţin, arhitecţii Evului Mediu.


cunoşteau proporţia de aur. (În imagine, catedrala Notre-Dame din Paris)

Numarul PHI – In natura si intregul univers


In mod inexplicabil, PHI poate fi intalnit, prin constanta proportiilor si a simetriilor, la
plante si animale. Mai mult, universul intreg pare cladit pe baza fundamentala a
simetriei divine. E foarte posibil ca totul sa fie mai tarziu explicat de o lege naturala ale
carei ecuatii nu le-am gasit inca. E inca mai fascinant ca aceasta lege sa poata chiar
explica modul in care se formeaza si evolueaza viata pe Pamant. Si chiar in intregul
univers.
.
Amplasarea cercurilor ornamentale pe aripile
fluturelui “cap de mort” se gasesc intr-un mod
remarcabil la intretaierea dreptunghiurilor divizate
dupa acelasi raport PHI!
Raportul dintre numarul albinelor si al bodarilor din
orice colonie este PHI! In orice colonie, da. De
exemplu, la 1000 de albine gasiti intotdeauna 618
bondari (1000 / 618 = 1.618, deci PHI!)

Spiralele logaritmice se intalnesc destul de des si in


natura. De exemplu carcasa unui melc, coltii unui
elefant sau conurile de pin au forma de spirala. La
orice melc de mare (“nautilus”) spirala contine
intotdeauna magicul numar PHI, in sensul ca raportul
oricaror doua distante de la un arc de spirala la altul
adiacent are aceeasi valoare. Ati ghicit, e desigur
vorba tot de PHI!
Amplasarea ochiului, aripii si cozii delfinului respecta
proportia PHI!
Sectiunile corporale ale furnicii sunt definite la
punctele de divizare ale riglei gradate in raporturi de
PHI!

O alta constanta a raportului PHI observata la


ornamentul ochiului din coada paunului.
Fiecare parte fiziologica esentiala a unui peste al
acestei specii se gaseste la intersectii ale grilei divizate
in raporturi PHI!
Ochii, gatul, aripioara si alte puncte marcante ale
fizionomiei pinguinului sunt amplasate proportional,
dupa rigla divizata in raporturi constante PHI!
Toate elementele faciale esentiale ale tigrului sunt
amplasate la intretaierea grilei divizate dupa PHI!
Raportul dintre distanta de la o spirala la urmatoarea
din inflorescenta semintelor florii soarelui este PHI!
Acelasi raport poate fi gasit si la alte plante ce
prezinta forme in spirala, precum conurile de brad sau
ananasul. Multe alte plante (precum trandafirii) au ca
numar de petale un numar din seria lui Fibonacci (sau
foarte apropiat de acesta).
Locul ramificarii multor specii de plante se produce la
distante procentuale cu numerele sirului lui Fibonacci,
deci conform rapoartelor de valoare constanta PHI!
Inelele lui Saturn sunt divizate la doua puncte PHI!
Mai multe planete din sistemul solar prezinta
proprietati (precum perioada de rotatie) cu valori
apropiate sau derivate din PHI. Pamantul si Venus
sunt amplasate fata de Soare intr-o ciudata relatie
implicand valoarea PHI. Mediile distantelor orbitale
relative de la o planeta la alta a sistemului solar au
valori ce aproximeaza PHI.

Descoperiri recente arata ca universul insusi ar putea


avea forma unui dodecadron (o figura geometrica
tridimensionala din 12 fete pentagon), bazat de
asemea pe phi.
Numarul PHI – La corpul si persoana umana
Iata acum prezentarea succinta a multiplelor situatii prin care “proportia divina“ poate
fi regasita practic la orice individ din jurul nostru, inclusiv la propria persoana! Daca
prima parte a acestei serii a fost mai mult indreptata spre cei cu oarecare pregatire
matematica, asteptati-va sa fiti uimiti de cazurile ilustrate aici! In toate se manifesta
“simetria divina”, sau constanta unei aceeasi simple valori numerice. Divinitatea e mult
atribuita datorita faptului ca nici la aceasta data nu s-a gasit legea naturala care
pesemne ne guverneaza existenta la scara planetara.
Poate cea mai intriganta manifestare a “simetriei divine” se arata la fizionomia corpului
uman, a alcatuirii fetei si constanta unor proportii in restul corpului. Uimitor, dar veti
gasi constanta proportia lui PHI in ORICE corp uman, inclusiv al vostru (daca nu
credeti, masurati-va!). Si e foarte posibil ca PHI sa poata fi intalnit statistic si in
psihologia proprie, ca cea privind aprecierile noastre ale cursului valutar sau mersului
bursei.
Privit din profil, majoritatea elementelor fetei sunt
plasate la puncte de intretaiere dupa PHI. Urechea
umana prezinta o geometrie dupa spirala melcului de
mare (nautilus), desenata dupa “dreptunghiurile de
aur” conform PHI.
Gura si nasul sunt plasate la distante proportionale
dupa PHI relativ la distanta dintre ochi si barbie.
Pana si dimensiunile dintilor respecta proportia
divina.Mai mult decat atat, se pare ca frumusetea
umana e cu atat mai apreciata si persoana e cu atat
mai putin expusa la problemele de sanatate, cu cat tot
mai multe elemente fizionomice sunt plasate dupa
punctele de intretaiere in PHI! Cum se va vedea mai
tarziu, foarte multi pictori (precum Leonardo Da
Vinci, cu Mona Lisa) au remarcat acest lucru si-au
cautat sau s-au ghidat dupa “regula PHI” in propriile
capodopere!
Amplasarea majoritatii elementelor corpului uman e
la intretaierea punctelor PHI pe axa inaltimii de la
pamant in varful capului.
Raportul dintre distanta de la cot la incheietura
palmei si cea pina la virful degetului mijlociu (i.e.
degetul cel mai lung!) este PHI! Raportul dintre
distanta de la virful degetului mijlociu la umarul unui
corp uman si cea pina la cot este tot PHI!
Raportul dintre distanta de la pamant la sold si cea
pina la umeri este PHI! Raportul dintre distanta de la
pamant la sold si cea pina la genunchi este tot PHI!
Falangele degetelor sunt la puncte de intretaiere dupa
PHI.
Chiar si structura de baza a ADN-ului este cladita in
spirala si prezinta rapoarte de valoare constanta PHI!
Sa fie oare esenta propagarii simetriei divine la toate
organismele vii?Mai mult, molecula masoara 34 pe
21 la fiece ciclu complet al dublei sale spirale
elicoidale. 34 si 21 sunt ambele numere Fibonacci,
iar raportul lor e o valoare foarte apropiata de PHI
(1.6190…)!
Chiar si schimbarea asteptarilor umane, dispozitia si
cheful, se petrec dupa patternuri statistice la intervale
al caror raport se-apropie de PHI! Un grafic al
evolutiei investitiilor bursiere poate arata aceasta.
Inca in studiu, se pare insa ca si raportul temporal
dintre bataile sistolice ale inimii umane s-ar petrece
dupa o proportie PHI!

Primii care l-au folosit au fost egiptenii, majoritatea piramidelor fiind construite ţinând
cont de numărul de aur. Grecii au fost însă cei care l-au denumit astfel, folosindu-l atât în
arhitectură cât şi pictură şi sculptură. Dealtfel el se mai notează şi cu litera grecească "fi",
de la sculptorul grec Phidias. El a construit Parthenonul pornind de la raportul de aur. în
pictură a fost folosit mai ales în Renaştere, probabil cea mai discutată utilizare a acestui
concept fiind în tabloul lui Leonardo da Vinci, "Mona Lisa". Capul, ca şi restul corpului e
compus utilizând raportul de aur-raportul divin, cum ii spunea da Vinci.

În prima jumătate a secolului trecut pictorul Piet Mondrian utilizează în picturile


sale "dreptunghiul de aur", având raportul laturilor de aproximativ 1.618... De fapt,
lucrările sale sunt alcătuite numai din asemenea dreptunghiuri. Aceasta e considerată cea
mai armonioasă dintre formele geometrice. Cu toate astea, rareori e folosit pentru cadraje.
Până şi în muzică apare acest raport, se presupune ca Bach sau Beethoven au ţinut cont
de el în compoziţiile lor.
Numărul de aur nu este prezent doar în artă, ci mai ales în natură. Aproape peste tot în
jurul nostru îl găsim: flori (dispunerea petalelor), insecte (de pilda furnica are corpul
împărţit în trei segmente, după diviziunea de aur), cochilia melcului (spirala de aur).
Chipul omului are la bază acest principiu. De exemplu, raportul dintre distanţa de la linia
surâsului (unde se unesc buzele) până la vârful nasului şi de la vârful nasului până la baza
sa este aproximativ raportul de aur. Şi în mod sigur nu simţi că dinţii sunt dispuşi tot
conform aceluiaşi principiu şi că, deşi fără să-l cunoască, medicii stomatologi îl folosesc
în anumite cazuri...
Sau că, atunci când scrieţi, duceţi instinctiv linia din mijloc a literei E aproximativ la
2/3 de bază=raportul de aur. La fel şi cu A,F,B,R...
Toate astea arată importanţa acestui număr, astfel că toţi marii fotografi au ţinut şi ţin
cont de el în organizarea unei fotografii.
Dacă se împarte fiecare latură a cadrului fotografic în opt părţi egale şi se unesc
punctele de pe laturile opuse corespunzătoare diviziunilor trei şi cinci se obţin astfel aşa
numitele linii forte ale cadrului. Punctele aflate la intersecţia liniilor se numesc puncte
forte. Practic se pot împărţi laturile în trei părţi egale, rezultatul e aproape acelaşi. Se
presupune că subiectul amplasat pe aceste linii sau în aceste puncte determină o împărţire
armonioasă a imaginii astfel încât ea nu e nici simetrică, plictisitoare, nici prea
dezechilibrată.

5. Bibliografia
 Mario Livio-The Golden Ratio-Copyrighted Material
 Alexey Stakhov-Mathematics of Harmony- World Scientific
 H.E.Huntley-The Divine Proportion- Copyrighted Material
 Aurel Holuta –Teoria proportiilor si punerea in proportia corpurilor-
Ed.Booldet 2003
 I.Stewart-Numerele naturii-Ed.Humanitas,Bucuresti 2006
 G.Samoran-Elemente de matematica pentru biologi,EDP,Bucuresti 1991
 A.Bucur-Aplicatii ale matematicii in biologie si ecologie-Ed.ULBS 2001
 www.google.com

S-ar putea să vă placă și