ŞIRUL LUI FIBONACCI

ŞI NUMĂRUL DE AUR

Prof. PROFIR ADRIAN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ EPISCOP IACOV ANTONOVICI
ŞIRUL LUI FIBONACCI ŞI NUMĂRUL DE AUR

Secvenţa numerelor lui Fibonacci a fascinat de-a

lungul istoriei pe foarte mulţi oameni de ştiinţă,
matematicieni, fizicieni, biologi, şi continuă să o
facă chiar şi în prezent.
Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi
modul de măsurare al Dinivităţii sau sistemul de
numărare al naturii.
DAR CINE A FOST DE FAPT FIBONACCI?

Leonardo Pisano Fibonacci sau Leonardo din Pisa (1170 –

1250), născut la Pisa, Italia, este considerat cel mai mare
matematician european din Evul Mediu.
Tatăl său, Guglielmo Bonacci, lucra ca ofiţer vamal într-
un oraş din nordul Africii, Bugia (astăzi Bejaia, un port
mediteraneean în nord-estul Algeriei), astfel încât fiul său a
primit o educaţie specifică acestei zone şi în acelasi timp a
călătorit mult de-a lungul coastei mediteraneene. In călătoriile
sale a întâlnit numeroşi comercianţi de la care a învăţat
sistemul lor aritmetic, familiarizându-se astfel cu sistemul de
numeraţie indo-arab.
Dar cine a fost de fapt Fibonacci?
Fibonacci şi-a terminat
călătoriile în jurul anului 1200
după care s-a întors la Pisa,
unde a început să scrie un număr
semnificativ de texte ce au jucat
un rol important în
reactualizarea cunoştinţelor
matematice ale antichităţii şi la
care a adăugat propriile sale
contribuţii.
Dar cine a fost de fapt Fibonacci?
Trăind în epoca premergătoare tiparului, el şi-a scris
de mână toate lucrările. Dintre acestea, există astăzi copii
ale următoarelor: Liber abaci (1202), Practica geometriae
(1220), Flos (1225), şi Liber quadratorum (1225). Din
păcate multe altele s-au pierdut, spre exemplu lucrarea Di
minor guisa, care făcea referire la numerele iraţionale.
Totuşi ceea ce l-a făcut faimos pe Fibonacci, nu au fost
teoremele abstracte, ci aplicaţiile practice şi soluţiile
găsite de el la diverse probleme matematice.
DAR CINE A FOST DE FAPT FIBONACCI?
Liber abaci, publicată în 1202, este un tratat de
aritmetică şi algebră care exprimă cunoştinţele
acumulate de autor în timpul călătoriilor sale. Cartea,
după care s-au făcut numeroase copii, a reliefat
valoarea şi utilitatea sistemului numeric zecimal indo-
arab (care utilizează cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,0),
contribuind la introducerea acestuia în Europa.
Lucrarea descrie de asemenea regulile după care se
efectuează operaţiile aritmetice elementare (adunarea,
scăderea, înmulţirea şi împărţirea), oferind şi probleme
pentru ilustrarea metodelor de calcul
DAR CINE A FOST DE FAPT FIBONACCI?

In acelaşi timp ea studiază şi modul de rezolvare a

ecuaţiilor liniare. Partea a doua a cărţii este o colecţie de
probleme cu care se confruntau comercianţii arabi, probleme
legate de preţul mărfurilor, calcularea profitului, conversia
valutelor, probleme referitoare la progresiile aritmetice şi
geometrice, precum şi multe alte probleme originare din China.
Întrebarea fundamentală:

Care este legătura dintre lumea reală şi

numerele din şirul lui Fibonacci?
Şirul lui Fibonacci
este o secvenţa de numere în care fiecare număr se obţine
din suma precedentelor două din şir. Astfel, primele 11 numere ale
şirului lui Fibonacci sunt:
0,1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, ...
(primele 3 numere sunt predefinite, iar restul se obţin în
mod recursiv, din suma precedentelor două:
2=1+1
3=2+1
5=3+2
8=5+3
13 = 5 + 8
21 = 13 + 8 ş.a.m.d...
 Istoria şirului lui Fibonacci
Şirul lui Fibonacci a fost folosit
pentru prima oara pentru a rezolva
PROBLEMA IEPURILOR.
Se pare ca pe vremea lui
Fibonacci se organizau concursuri de
matematica. In Pisa, a participat si
Fibonacci la un astfel de concurs care
a fost condus de insusi imparatul
Frederik al II-lea. Problema propusa
concurentilor suna astfel:
Plecand de la o singura pereche de iepuri si stiind ca fiecare pereche de
iepuri produce in fiecare luna o noua pereche de iepuri, care devine "productiva"
la varsta de 1 luna, calculati cate perechi de iepuri vor fi dupa n luni. (De
asemenea se considera ca iepurii nu mor in decursul respectivei perioade de n
luni)
 Problema este însă idealizată, în sensul în care se
consideră că nici un iepure nu moare, iar secvenţa
numerică rezultată este:
1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, ...
Şirul astfel obţinut, în care fiecare termen este suma
celor două numere precedente, s-a dovedit a fi extrem
de util în rezolvarea anumitor probleme şi el apare în
multe situaţii în matematică şi ştiinţă în general.
Din numeroasele probleme ce apar în secţiunea a
treia a cărţii Liber abaci, se pot aminti câteva de genul:
1. Un păianjen urcă pe un perete un număr de paşi ziua şi
coboară un alt număr fixat de paşi noaptea. In câte zile va
urca păianjenul zidul?
2. Un copoi a cărui viteză creşte aritmetic aleargă după un
iepure a cărui viteză creşte tot aritmetic. Ce distanţă
parcurge câinele până când prinde iepurele?
3. Să se calculeze suma de bani de care vor dispune două
persoane, în urma unor tranzacţii date, cunoscând
creşterile şi descreşterile în valoarea monedelor folosite.
 In 1220 Fibonacci publică Practica geometriae, un
compendiu de geometrie şi trigonometrie, iar în 1225 lucrarea
Flos, în care Fibonacci ajunge la soluţia uneia din ecuaţiile
celebre la acea vreme 10x + 2x2 + x3 = 20, ecuaţie pe care
Johannes din Palermo încerca de ceva vreme să o rezolve.
Liber quadratorum, scrisă în 1225, este însă cea mai
impresionantă operă a lui Fibonacci. Cartea face o teorie a
numerelor, o analiză a pătratelor perfecte, iar printre altele
examinează diverse metode de a afla numerele pitagorice şi face
referiri şi la radicalii de ordinul trei. Liber quadratorum îl
clasează pe Fibonacci ca fiind cel mai mare matematician de
până la Pierre de Fermat (1601 – 1665).
Fibonacci şi natura
Plantele nu au cum să cunoască numerele lui Fibonacci, dar
ele se dezvoltă în cel mai eficient mod. Astfel, multe plante au
aranjamentul frunzelor dispus într-o secvenţa Fibonacci în
jurul tulpinei.
Conurile de pin respectă o dispunere dată de numerele lui
Fibonacci şi de asemeni şi floarea soarelui. Inelele de pe
trunchiurile palmierilor respectă numerele lui Fibonacci etc.
Motivul pentru toate acestea
este realizarea unui optim, a
unei eficiente maxime. Astfel,
de exemplu, urmând secvenţa
lui Fibonacci, frunzele unor
plante pot fi dispuse astfel
încât să ocupe un spaţiu cât
mai mic şi să obţină cât mai
mult soare.
Fibonacci şi natura

Conopida Broccoli
Varza
5 spirale 21 de spirale
Fibonacci şi natura 1
Unele plante au o petală:

cala
Fibonacci şi natura 2
altele au două:

euphorbia
Fibonacci şi natura 3
sau trei:

ghiocelul
 Fibonacci şi natura 5
sau cinci:

trandafir sălbatic
ţintaur
viorea
Fibonacci şi natura 8
sau opt:

cerceluş
 Fibonacci şi natura 13
sau treisprezece:

ginger
Fibonacci şi natura 21
sau douăzeci şi unu

cicoare margareta
Fibonacci şi natura 34
sau treizeci şi patru

floarea soarelui
Cochilia melcului este o spirală a cărei design
urmăreşte dimensiunile date de şirul lui
Fibonacci.
Raţiunea şi motivaţia pentru această dispunere este
simplă: în acest fel cochilia îi creează melcului, în
interior, un maxim de spaţiu şi de siguranţă.
 Şirul lui Fibonacci şi spirala
logaritmică

Spirala logaritmică
Spirala vizibilă în forma urechii
Galaxia noastră umane. Ea se
logaritmică a unei
cochilii de melc întâlneşte şi în
interiorul aparatului
auditiv.
 Fibonacci şi natura

Spirala logaritmică s-a născut din pulsaţia vieţii,

din creştere regulată prin adăugarea de
elemente asemenea şi are proprietatea că e
asemenea cu ea însăşi.
Şi ochiurile unui păun, când acesta îşi desface
coada în toata splendoarea ei, se aşează după
două spirale logaritmice. Construcţia spiralei are
la baza raportul de aur.
 Şirul lui Fibonacci
şi corpul uman
Mâna umană are 5 degete, fiecare deget având 3 falange
separate prin 2 încheieturi. În medie, dimensiunile falangelor
sunt: 2 cm, 3 cm, 5 cm. In continuarea lor este un os al
palmei care are în medie 8 cm.

Segmentele mâinii respectă

şi ele proporţia de aur
Fibonacci şi literatura
Exemple se întâlnesc şi în literatură.
Astfel, în povestea „Cinci pâini” a lui Ion
Creangă, relatarea are o structură
fibonaciană, Creangă alegând cu mult
discernământ numerele puse în joc; un
om, încă un om, două pâini, trei pâini, cinci
lei, numere care formează secvenţa
fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5.
 Şirul lui Fibonacci
şi corpul uman
Ombilicul împarte corpul
omenesc în proporţia de aur.
Şi alte dimensiuni ale
componentelor corpului se află
în acelaşi raport.
 Şirul lui Fibonacci
şi corpul uman
Faţa umană este caracterizată, din punct de vedere estetic prin câteva
dimensiuni principale: distanta între ochi, distanţa dintre gura şi ochi şi
distanţa dintre nas şi ochi, dimensiunea gurii. În ştiinţa esteticii se
apreciază că faţa este considerata cu atât mai plăcuta ochiului cu cât aceste
dimensiuni respectă secvenţa lui Fibonacci mai bine.
Chipul Monalisei, pictat de Leonardo da Vinci este
un astfel de exemplu, fiind considerată o faţă umană
perfectă

Masca unei feţe umane perfecte

 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
Între numerele din şirul lui
Fibonacci este stabilit un raport,
numit şi raportul de aur. El este
un număr iraţional, 1,618033...,
notat cu litera  după numele lui
Fidias, cel ce a construit
Parthenonul. El poate fi definit în
mai multe moduri, cel mai
important concept matematic
asociat cu regula de aur fiind
şirul lui Fibonacci. Împărţind Parthenonul ce poate fi încadrat
orice număr la predecesorul intr-un dreptunghi de aur
său, se obţine aproximativ
numărul de aur.
 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
Dreptunghiul de aur şi spirala logaritmică ce se construieşte din el
A B
Dreptunghiul de aur are
proprietatea că
AB=BC
sau
AB/BC=

C
D
 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
Formula prin care    
n n2 n 1

se calculează    0
n n2 n 1

elementele şirului
lui Fibonacci este  1       0 
n 2 1

f(n)=f(n-2)+f(n-1) 1       0 
2 1

Presupunem că f(n) 1 1
1   0 
are forma n.  
2

Relaţia se va scrie  1   0

2

sub forma: sau

   1  0
2
 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
Soluţiile ecuaţiei 2--1=0 sunt:
 b  b 2  4ac 1  5
1, 2   
2a 2
1 5
1   1,618...
2
1 5
2   0,618...
2

Soluţiile sunt diferenţiate tocmai de cifra 1

1/ - inversul lui  şi  fiind soluţiile acestei ecuaţii.

1 5
Valoarea aproximativă a raportului de aur este
2
 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
A B C

AC AB
 
AB BC
Dacă împărţim un segment astfel încât raportul dintre întreg şi latura
mai mare să fie egal cu raportul dintre latura mai mare şi latura mai
mică, obţinem proporţia de aur.
Aceasta e exprimată prin "numărul de aur" () = 1,61803398874...,
cu un număr infinit de zecimale (ca şi "").
Inversul lui , adică 1/ , are exact aceleaşi zecimale:
0,61803398874...
 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
O altă proprietate oarecum ciudată a raportului de aur e că dacă scădem
din primul segment pe cel de al doilea, segmentul obţinut se află şi el în
raport de aur.
Astfel rezultă un şir de segmente ce se scad unele din altele la nesfârşit
şi de aici proprietatea de incomensurabilitate a segmentelor aflate in
tăietura de aur.

Scriem proporţia de aur sub forma a/b=b/c si alegem ca unitate de

măsura a acestor segmente segmentul cel mai mic si anume c . Raportul
b/c dintre partea cea mai mare si partea cea mai mica a segmentului a,
se numeşte număr de aur si se notează cu . Rezulta atunci ca :
a/b=b/c= si pentru ca a=b+c rezulta ca
(b+c)/b=1+c/b=b/c adică 1+1/=
De aici considerând numai rădăcina pozitivă avem
=(1+5)/2=1,61803398875 … care se aproximează la 1,618
1/’= (1-5)/2=0,61803398875 … care se aproximează la 0,618
 Şirul lui Fibonacci şi
matematica
Bisectoarele (de ex.: DB) unui
triunghi isoscel de aur (adică unul
în care baza reprezintă 0,618... faţă
de laturi) generează, la rândul lor,
proporţia de aur, iar arcele de cerc
trasate din punctele unde ele
intersectează laturile "triunghiurilor
de aur" ce se formează succesiv
generează spirala logaritmică.
Triunghiul de aur se mai cunoaşte
sub denumirea de “triunghiul de
aur al lui Pitagoga”
 Şirul lui Fibonacci şi muzica
Arpegiul – care stă la baza construirii armoniei,
este constituit din treptele 1,3,5,8 ale gamei.
Gama însăşi are 8 trepte (toate - numere din
şirul lui Fibonacci).
De asemenea, există câte 8 game majore şi
minore cu diezi şi cu bemoli .
Explicaţia nu este neapărat aceea că 1, 3, 5 şi
8 sunt în şirul lui Fibonacci cât aceea că
raportul între 3 şi 5 şi între 5 şi 8 este .
 Do # Major Do Major
La # minor La minor
7# 0#

Fa # Major Sol Major

Re # minor Gamele majore cu diezi Mi minor
6# 1#
se succed din cvinta
în cvintă suitoare, iar
relativele minore ale gamelor
majore se află la o terţă de
relativa lor majora.
Si Major Re Major
Sol # minor Si minor
5# 2#

Mi Major La Major
Do # minor Fa # minor
4# 3#
 Fa Major Do Major
Re minor La minor
1b 0b

Si b Major Do b Major
Sol minor Gamele majore cu becari Fa b minor
2b 7b
se succed din cvinta
în cvintă coborâtoare, iar
relativele minore ale gamelor
majore se află la o terţă de
relativa lor majora.
Mi b Major Sol b Major
Do minor Mi b minor
3b 6b

La b Major Re b Major
Fa minor Si b minor
4b 5b
Şirul lui Fibonacci şi informatica
Termenul al n-lea din şirul lui Fibonacci
este dat prin formula de recurenţă:

0, dacă n  0

x  1, dacă n  1
n

x  x , altfel
 n -1 n2
Şirul lui Fibonacci şi informatica
formulă care se traduce în limbajul C++ în:
long fibo(int n)
{
if(n==0) return 0
else
if(n==1))return 1;
else return fibo(n-1)+fibo(n-2);
}
 Şirul lui Fibonacci şi informatica
Programul recursiv care afişează primele n elemente
al şirului lui Fibonacci este:

#include<iostream.h>
int n; int main(void)
long fibo(int i) {
{ int i;
if(i==0) return 0; cout<<"n=";
else cin>>n;
if(i==1) return 1; for(i=0;i<=n;i++)
else return (fibo(i-1)+fibo(i-2)); cout<<fibo(i)<<" ";
}
}
 Şirul lui Fibonacci şi informatica

Dacă analizăm execuţia funcţiei fibo(n) pentru

n=5, schema apelurilor recursive, observăm că
numărul de apeluri ale funcţiei fibo formează o
serie Fibonacci
 fibo(5) fibo(5)=1

fibo(4) fibo(4)=1

fibo(3) fibo(3)=2
fibo(3)

fibo(2) fibo(2) fibo(2)=3

fibo(2)

fibo(1)=5
fibo(1) fibo(1) fibo(1) fibo(1) fibo(1)

fibo(0) fibo(0) fibo(0) fibo(0)=3

După cum se observă, numărul de apeluri ale funcţiei formează o serie Fibonacci
 Şirul lui Fibonacci şi informatica
Pentru n=6, numărul de Pentru n=7, numărul de
apeluri ale funcţiei fibo apeluri ale funcţiei fibo
este: este:
fibo(6)=1 fibo(7)=1
fibo(5)=1 fibo(6)=1
fibo(4)=2 fibo(5)=2
fibo(3)=3 fibo(4)=3
fibo(2)=5 fibo(3)=5
fibo(1)=8 fibo(2)=8
fibo(0)=2 fibo(1)=13
fibo(0)=8
Şirul lui Fibonacci şi informatica
Se observă că pentru a calcula cel de-al cincilea
termen al şirului a fost calculat al treilea
termen de două ori, al doilea termen de trei ori.
În general, pentru a calcula fibo(n) trebuie să
calculăm fibo(n-1) şi fibo(n-2). Pentru fibo(n-1)
trebuie să calculăm fibo(n-2) şi fibo(n-3)
ş.a.m.d. Varianta recursivă a şirului lui
Fibonacci este dezavantajoasă pentru că se
recalculează de mai multe ori aceleaşi valori.
Acest tip de recursivitate se numeşte
recursivitate în cascadă.
Şirul lui Fibonacci şi informatica
Dezavantajul de a calcula aceeaşi valoare de
mai multe ori ar putea fi eliminat dacă s-ar
reţine valorile deja calculate. Pentru ca calcula
un termen sunt necesari doar doi termeni
precedenţi. Sunt suficiente deci trei variabile:
f2 – termenul care se calculează, f0 şi f1 – cei
doi termeni care precedă termenul curent.
Astfel se poate obţine varianta iterativă de
calcul a termenilor şirului lui Fibonacci.
Şirul lui Fibonacci şi informatica
#include<iostream.h>
Dacă se compară cei doi algoritmi,
int n,i,j; algoritmul recursiv este mai lent
long fibo[100]; pentru că nu stochează valorile
int main(void) parţiale şi nu calculează pe rând
{ valorile şirului. El calculează valoarea
finală fibo(n) iar cele intermediare:
cout<<"n="; fibo(0), fibo(1)...fibo(n-1) sunt
cin>>n; calculate dinamic, atunci când este
fibo[0]=0; nevoie de ele.
fibo[1]=1;
for(i=2;i<=n;i++)
fibo[i]=fibo[i-
1]+fibo[i-2];
for(j=0;j<=n;j++)
cout<<fibo[j]<<" ";
}
Cunoscut în antichitate de vechii înţelepţi, iar apoi în evul mediu de marii
învăţaţi filozofi, preoţi, alchimişti sau ocultişti, numărul de aur a ascuns
întotdeauna mari mistere. Astăzi cercetări complexe au ajuns la concluzia că
întreaga natura şi chiar întreg universul este structurat respectând fidel
proporţia perfecta şi exactă a numărului de aur. Marile construcţii antice
precum piramidele sau temple şi catedrale respecta de asemenea proporţia
fidela a acestui număr de aur. El reprezintă armonia şi perfecţiunea în
creaţie.
Numărul de aur reprezentat prin  = 1,618… este dedus fie din triunghiul de
aur (isoscel) al lui Pitagora, fie din elipsa de aur din tradiţia hindusa sau din
spirala de aur care, prin şirul lui Fibonacci demonstrează creşterea naturala a
plantelor păstrând aceasta proporţie.
In natura spirala generată de apă (vârtejurile), mişcarea curenţilor de aer în
spirală, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor şi
seminţelor din regnul vegetal păstrează aceasta proporţie perfectă arătând că
în întreaga creaţie se manifesta armonia şi perfecţiunea divină
reprezentată prin aceasta proporţie.
Sfârşit