Fidias- cel mai mare sculptor al lumii antice

JULY 27, 2015 ADMIN

În timpul războaielor greco-persane, Acropola, centrul și bastionul Atenei, fusese distrusă. O primă tentativă de reconstruire a fost
abandonată din cauza costurilor prea mari. Abia în vremea lui Pericle care știuse cum să îmbogățească Polisul, s-a putut trece la
reclădirea monumentelor avariate. Cel chemat să fie supervizor era Fidias, personajul care și-a sculptat numele în istoria universală
prin capodoperele realizate.

Nu știm prea multe despre Fidias. Se presupune că s-a născut prin 490 î.Hr. Era fiu de pictor și cum era obiceiul pe vremea aceea,
a urmat pașii părintelui. A devenit ucenic în atelierul lui Polignot din Thasos. Frescele pe care maestrul le realiza erau pline de
personaje mitologice: ”Ulise în Infern”, ”Jefuirea Troiei” ”Troienele”. Aceste picturi erau adevărate filme artistice și stârniseră
admirația Greciei întregi. Pictorul le oferea fără bani orașelor, mulțimindu-se cu un loc de dormit decent și mâncare. Fidias a
schimbat rapid penelul cu dalta. În vremea aceea existau patru școli de sculptură care își disputau întâietatea: la Reggio, la Argos,
la Egina și la Atena. Fidias le-a vizitat pe toate și a ”furat” de la fiecare meserie. Elenii tocmai ce descifraseră raportul dimensional
pornind de cap, tors, picioare și ajungând la unghii. Fidias era însă nemulțumit de dimensiunile statuilor, erau prea mici, el prefera
armonia măreției astfel că aproape toate realizările sale au fost monumentale.

Pericle
Când Fidias a fost propus de Pericle să supervizeze construirea Parthenonului, toți au fost surprinși. Se pare că marele sculptor era
deja încărcat de ani și plin de deziluzii când s-a apucat de Parthenon. S-a reprezentat pe sine într-o friză, bătrân, chel și trist. Spre
deosebire de maeștrii de la care învățase, el era un veșnic nemulțumit de opera sa. Prin contract el trebuia doar să deseneze planul
uriașei lucrări și să-i urmărească realizarea. Nu s-a putut abține și a sculptat trei statui ale zeiței Atena, două de proporții colosale,
iar cealaltă, mai mică, din fildeș, aur și bătută cu pietre prețioase. Putem presupune că spre surprinderea artistului, statuia mai mică,
Atena din Lemnos, a fost cea mai apreciată de contemporani. Zilnic șantierul de pe Acropole era vizitat de Pericle. El îi aducea însă
și pe ceilalți oameni celebri ai cetății. Socrate venea cu elevii săi (printre care viitoare figuri celebre precum Alcibiade și Platon) ca
să își țină lecțiile acolo. Anaxagoras, un filosof influent, urca nu neapărat pentru a vedea stadiul lucrărilor, ci să observe relațiile
spațiale dintre corpurile cerești.

Anaxagoras
Se mai perindau Parmedine cu studentul său Zenon, veșnicul opozant, dar și Sofocle, Euripide, Aristofan. Foarte puțini erau născuți
în Atena, dar erau îndemnați să vină în acest loc pentru a găsi un teren propice pentru operele și ideile lor, fapt care dovedește cât
de importantă era Atena și la ce grad de dezvoltare ajunsese. Chiar când operele sale erau în centrul atenției, Fidias rămânea un
mister. Trebuie să fi fost solitar și ursuz deoarece este singura mare personalitate a Atenei despre care nu s-a aflat nimic, nici din
memorialistică, nici din scrierile vremii. Singura știre certă este cea a incriminării sale pentru furtul aurului și fildeșului care fuseseră
date de guvernul cetății pentru executarea statuii. Lovitura era mai mult îndreptată spre Pericle, personajul care îl angajase și aflat
acum era în conflict cu aristocrația ateniană. Fidias nu a putut justifica lipsa și a fost condamnat. Celebritatea era acum imensă încât
sentința a provocat un scandal. Guvernul din Olimpia s-a oferit să acopere pierderea, doar să fie lăsat liber Fidias.

Statuia lui Zeus din Olimpia

După eliberare, i s-a încredințat realizarea celei mai faimoase statui din aur și fildeș din istorie: Statuia lui Zeus din Olimpia. Fidias
avea în sfârșit spațiul și resursele pentru a face ceva cu adevărat monumental. Deși l-a reprezentat pe regele zeilor așezat pe tron,
l-a făcut înalt de peste 20 de metri și strălucind de atâta fildeș și aur. În ziua inaugurării, cei din Olimpia au spus: ”Sperăm să nu se
ridice în picioare că atunci adio tavan”. Fidias era pentru prima oară mulțumit de ceea ce realizase. Sculptorul i-a cerut lui Zeus un
semn că era satisfăcut. Conform legendei, Zeus a aruncat asupra templului un fulger, fapt care a fost interpretat ca de bun augur.
Asupra morții lui Fidias, cândva în jurul anului 430 î.Hr, nu avem siguranța faptelor. Conform unor surse după ce a terminat treaba la
Olimpia, s-a întors la Atena unde a fost aruncat în temniță, unde a și murit. Alte surse ne spun că s-ar fi dus în altă cetate și că
acolo ar fi fost condamnat la moarte. Oricum el deja își pusese de ceva vreme amprenta asupra artei ce urma să vină.

Temele stilistice recurente din sursele literare antice sunt preeminența Phidias în
reprezentarea naturii divine, în funcție de modalitățile de măreție și calm, de
versatilitatea acesteia, adică de capacitatea de a lucra cu diferite materiale
aplicate diferitelor tehnici și în cele din urmă precizie și calm. de capacitate
executivă.
Basoreliefurile sale sunt remarcabile pentru rigoarea compozițională și simțul
ritmic, detașându-se de natura statică a marilor frize orientale: contrapunctele
sunt inserate în procesiunea panatenaică, ca personaje întoarse înapoi, iar
compoziția este articulată prin curbe, convergente și divergente. linii. Personajele
sunt distincte și scalate, dând impresia de aglomerare a multor indivizi și nu a
unei mase nediferențiate.

Phidias | Biografie, lucrări și fapte

29 Sep, 2020
Phidias , de asemenea , ortografiate Pheidias , ( a înflorit c. 490-430 ien ), sculptor atenian, directorul artistic al construcției Parthenon , care
a creat cele mai importante imagini sale religioase și supravegheate și , probabil , proiectat decorarea sculptural de ansamblu. Despre Fidia se spune
că el singur a văzut imaginea exactă a zeilor și că a dezvăluit-o omului. El a stabilit pentru totdeauna generale concepții ale lui
Zeus și Athena .
Se știe puțin despre viața lui Fidia. Când Pericles a ajuns la putere în 449, el a inițiat un mare program de construcție la Atena și l-a pus pe Fidias
să se ocupe de toate întreprinderile artistice. Printre lucrările pentru care Phidias este renumit se numără trei monumente Athena pe Acropola
ateniană (Athena Promachos, Lemnian Athena și colosala Athena Parthenos pentru Partenon) și Zeus așezat colosal pentru Templul lui Zeus la
Olimpia; niciuna dintre acestea nu supraviețuiește în original.

Fidia: sculptura lui Heracle

Heracles, statuie de marmură produsă în atelierul lui Fidia, de pe frontonul de est al Parthenonului, Acropole, Atena, c. Secolul al 5 - lea ien ; în British
Museum.

Adam Eastland Art & Architecture / Alamy

Primul dintre monumentele lui Phidias către Atena, bronzul Athena Promachos , a fost una dintre primele sale lucrări. A fost plasat pe Acropola
ateniană aproximativ 456. Conform inscripției păstrate, aceasta măsura aproximativ 9 metri înălțime. La acea vreme, era cea mai mare statuie ridicată
încă în Atena.
Asa numitul Lemnian Athena a fost dedicat ca ofrandă de coloniștii atenieni care au fost trimiși la Lemnos între 451 și 448. Se crede că un șef al
Atenei din Bologna și două statui ale Atenei din Dresda sunt copii, în marmură , ale lucrării originale din bronz a lui Fidia.
Obțineți acces exclusiv la conținut din prima noastră ediție 1768 cu abonamentul dvs. Abonați-vă astăzi

Statuia colosală a Athena Parthenos , pe care Phidias a făcut-o pentru Partenon, a fost finalizată și dedicată în 438. Lucrarea originală era din
aur și fildeș și avea o înălțime de aproximativ 12 metri. Zeița stătea în picioare, purtând o tunică, egidă și cască și ținând un Nike (zeița victoriei) în
mâna dreaptă extinsă și o suliță în stânga. Un scut decorat și un șarpe erau lângă ea. Din această descriere au fost identificate mai multe copii; printre
acestea se numără Varakion, o copie romană de aproximativ 130 CE (acum în Muzeul Național de Arheologie din Atena) și o copie elenistică, de
aproximativ 160 î.Hr. , realizată pentru sala principală a bibliotecii regale din Pergam (acum în Staatliche Museen Preussischer Kulturbesitz din Berlin).
Aflați despre statuia lui Zeus la Olimpia, pe peninsula greacă a Peloponezului

Prezentare generală a statuii lui Zeus.

Contunico © ZDF Enterprises GmbH, Mainz Vedeți toate videoclipurile pentru acest articol

Scriitorii antici îl considerau pe al lui Fidia Zeus , finalizat aproximativ 430, pentru ca Templul lui Zeus de la Olimpia să fie capodopera sa; această
statuie colosală este acum considerată a fi una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice . Zeus era așezat pe un tron, ținând un Nike în
mâna dreaptă și un sceptru în stânga. Carnea lui era de fildeș, draperia de aur. Spatele tronului se ridică deasupra capului său. Tot ce înconjura figura,
inclusiv statuile și picturile (de la Panaenos), a fost bogat decorat. Zeusul olimpic avea aproximativ șapte ori mărimea vieții (sau 13 metri) și ocupa
toată înălțimea templului.
Ultimii ani ai lui Fidia rămân un mister. Dușmanii lui Pericle l-au acuzat pe Fidia că a furat aur din statuia Atenei Parthenos în 432, dar el a putut
respinge acuzația. Apoi l-au acuzat de impietate (pentru că a inclus portrete ale lui Pericle și ale lui însuși pe scutul Atenei pe Athena Parthenos) și a
fost aruncat în închisoare. Până de curând, se credea că Phidias a murit în închisoare la scurt timp după aceea, dar acum se crede că a fost exilat la
Elis, unde a lucrat la Zeusul olimpic. O „cameră de lucru”, despre care se crede că este a lui Phidias, a fost găsită în Olympia. Conține o serie de
matrițe din teracotă despre care se crede că au fost folosite pentru draperia Zeusului olimpic.

Fidia și asistenții săi erau, de asemenea, responsabili de sculpturile din marmură care împodobeau Partenonul . Majoritatea acestor rămășițe
( Marmura Elgin ) se află acum în British Museum . Mai multe dintre aceste sculpturi au fost atribuite lui Fidia, dar niciuna cu certitudine.
Călăreți, detaliu al unei frize din Partenonul de la Atena; una dintre marmura Elgin
din British Museum, Londra.
© Tony Baggett / iStock.com

Din aceste lucrări se poate obține o idee despre stilul lui FidiaS. Chiar și atunci când
mișcarea este reprezentată în unele dintre reliefurile sale, se conferă o calitate
monumentală. Deși construcția corpului uman este perfect înțeleasă, redarea sa este
restrânsă și armonizată. Cu alte cuvinte, Fidias poate fi numit inițiatorul stilului idealist,
clasic, care distinge arta greacă în secolele al V-lea și al IV-lea.

Secolul al V-lea i.Hr. cunoaste o dezvoltare fara precedent a sculpturii grecesti, lucru datorat in buna masura faptului
cafiecare artist apartinea unei scoli, cele mai importante fiind cele de la Regium, Argos, Egina, Atica si Sicyon. Cei mai
de seama reprezentanti ai sculpturii grecesti au fost Miron, Policlet si Fidias, operele lor trasand reperele
fundamentale ale clasicismului grec.
Policlet avea pentru armonie un adevarat cult, statuile sale se integrau intr-un canon al proportiilor
corecte pentru fiecare element. Policlet a sculptat in general atleti, si mai putin femei sau zei. Opera
sa cea mai reusita, Diadumen, reprezinta un atlet care isi pune in jurul capului o panglica, de care
juriul urmeaza sa fixeze mai apoi cununa cu lauri.

Miron imbina virilitatea caracteristica peloponesului cu gratia ioniana. In operele sale, Miron s-a
concentrat in mod special pe surprinderea miscarii, atletii sai erau reprezentati nu in timpul
primirii laurilor, ci chiar in toiul efortului. Opera sa, Discobolul, ce dateaza din 470 i.Hr., este cea
mai faimoasa statuie de atlet.

Dar cel mai de seama reprezentant al sculpturii grecesti a fost Fidias. Fidias s-a nascut in jurul anului
490 i.Hr. A fost mai intai pictor, studiind o vreme cu Polignot, care l-a initiat in desen si compozitie.
Deoarece pictura nu-i oferea satisfactia spre care tindea, Fidias s-a orientat catre sculptura, arta pe
care a studiat-o alaturi de maiestrul sau, Agelades.

Zeus din Olimpia

Cea mai reprezentativa opera a lui Fidias a fost satatuia  lui  Zeus din Olimpia, considerata una dintre
cele sapte minuni ale lumii antice. Statuia criselefantina il reprezenta pe Zeus asezat pe un tron si
tinand in mana dreapta o Nike (zeita a victoriei). Statuia avea dimensiuni colosale, inaltimea sa fiind
de 20 de metri. Construita din fildes, aur si marmura, statuia  – odata terminata – le-a inspirat criticilor
tematori ideea ca, daca zeul ar vrea sa se ridice, va sparge acoperisul.

Fidias si mesterii sai au trudit zece ani la statuile si reliefurile Partenonului. Pentru acesta, Fidias a
sculptat personal trei statui  ale zeitei Atena.

Athena Lemnia, construita din bronz, a fost realizata la cererea colonilor atenieni din lemnos.
Statuia a fost socotita de criticii greci drept cea mai minunata opera a lui Fidias.

Athena Promachos, un bronz colosal, o infatiseaza pe zeita protectoare a atenienilor in vesminte de

razboi. Impreuna cu piedestalul, statuia atingea o inaltime de 20 de metri si era amplasata intre
Propilee si Erheteion.
Athena Parthenos

Insa cea mai celebra statuie a lui Fidias a fost Athena Parthenos, zeita virgina a intelepciunii si a castitatii. Situata in
interiorul Parthenonului si avand o inaltime de 12 metri, era construita din fildes si aur.
Nu se cunoaste cu certitudine nimic despre ultimii ani de viata ai lui Fidias. Circulau mai multe variante, dintre care
una spune ca s-ar fi intorsla Atena, unde ar fi murit in inchisoare. Alta, ca s-ar fi dus i Elida, unde ar fi fost condamnat
la moarte.

Fidias a dus arta sculpturii aproape de perfectiune. Anatomia era surprinsa magistral, viata, miscarea si gratia
patrunzand in piatra si in bronz. Dar ceea ce defineste arta lui Fidias este forta impacata cu frumusetea, sentimentul
cu ratiunea, miscarea cu repausul, carnea si oasele cu sufletul.

Contempland statuile lui Fidias, omul pasionat si vesnic nelinistit poate constata cat de mult oamenii, pentru o clipa,
s-au asemanat cu zeii.

Parthenon

Share this:

Fidias
Mijlocul sec. al V-lea i. Hr. marcheaza in arta greaca aparitia marilor personalitati. Sculptura este reprezentata de Fidias, Miron si
Policlet, ale caror opera au stabilit reperele fundamentale ale clasicismului in istoria sculpturii.

Primul nume mare in istoria universala a sculpturii, Fidias, a aureolat cu geniul sau arta greaca a sec. al V-lea i. Hr. si a deschis era
capodoperelor clasicismului.

Numit Sculptorul sau Creatorul de zei, Fidias era atenian. Fiu al lui Harmides, s-a nascut pe la anul 500 i. Hr. Printre operele sculptate
in anii 470 i. Hr., Fidias a creat pentru plateeni statuia Athenei Areia, patroana lor. Opera era un colos de 8 m, avea corpul din lemn aurit,
iar capul si membrele din marmura de Pentelic. Pentru Delfi, Eleusis si Cherchel, Fidias a realizat sculptura si grupuri statuare, pierdute in
timp, dar intrate in legenda datorita grandorii si expresiei monumentale.
Capodoperele care i-au adus celebritatea in statuara monumental sunt: statuia lui Zeus, sculptata pentru templul de la Olimpia, si cele
trei statui ale Athenei.

Statuia lui Zeus de la templul din Olimpia

sursa

Dupa parerea contemporanilor lui Fidias, statuia lui Zeus creata pentru Templul lui Zeus, construit la Olimpia, era una dintre “cele sapte
minuni ale lumii” si era pacat sa mori fara sa o vezi. Statuia hriselefantina – fildes, aur, marmura – il prezinta pe zeul zeilor asezat pe tron
tinand in mana dreapta o Nike (zeita victoriei) din fildes si aur, iar in mana stanga sceptrul sau terminat la capatul de sus cu un vultur. S-a
spus ca zeul daca s-ar fi ridicat in picioare ar fi zdrobit acoperisul templului cu inaltimea sa, neobisnuit de mare (15 m). Chipul si bratele,
torsul si picioarele lui Zeus erau din fildes, iar din aur, buclele si barba, sandalele si marea draperie care invaluia gambele si cadea in fata de
pe umarul stang al zeului. Sceptrul era facut dintr-un aliaj de material pretioase, tronul era conceput din fildes, abanos si pietre fine. La
picioarele statuii era scris: “M-a facut Fidias atenianul, fiul lui Harmides”.

Cele trei statui ale Athenei: Athena Parthenos, Athena Promachos, Athena Lemnia

In afara statuii lui Zeus (c. 432 i. Hr.), Fidias a realizat trei monumente celebre: Athena Parthenos (440-438 i.Hr.), Athena
Promachos (448 i. Hr.) si Athena Lemnia (450 i. Hr.).

Sculptorul i-a dedicate zeitei Athena nu numai cele trei monumente, ci si statuia plasata in ansamblul frontonului vestic al Parthenonului,
aceasta avand ca tema Nasterea miraculoasa a zeitei intelepciunii.

Destinata interiorului Parthenonului, statuia de cult, Athena Parthenos, executata de Fidias a fost realizata in tehnica hriselefantina, ca si
statuia lui Zeus Olimpianul. Inalta de 10 m, era plasata in naosul Parthenonului si o prezenta pe zeita victorioasa, imbracata in echipament
razboinic, cu casca pe cap. Alaturi de zeita, in partea ei stanga, se afla scutul. Pe egida ornate cu serpi, se spune ca Fidias si-a modelat propriul
chip in relief. In mana dreapta, sprijinita pe o coloneta, Athena tinea o victorie inaripata. O varianta gasita langa Varvakeion, in 1880, a fost
numita Athena Varvakeion. Statuia zeitei Athena Parthenos pastrata in varianta copiei romane, impresioneaza prin anscendenta
verticala a siluetei zeitei, prin compozitia piramidala si prin aerul de majestate al ansamblului. Solutia compozitionala era considerata in
acest sens una dintre cele mai complexe abordari cunoscute in epoca.
 Athena Varvakeion
sursa

Expresia artistic a ansamblului degaja spiritul eroic si elanul grandorii epocii. Animata de conceptia apolinica a idealului grec, sculptura
intrunea spiritul senin si superior al ratiunii cu amploarea monumentala.

Athena Promachos, statuia din bronz, era asezata pe platoul Acropolei Athenei, in partea stanga, imediat dupa intrarea prin Propilee.
Fidias realizase acest monument atat pentru impodobirea ansamblului Acropolei, cat si in idea ca statuia sa fie vazuta de la distant de catre
cei ce veneau pe mare. Avand dimensiuni impunatoare (15m inaltime), monumental a fost conceput in structura vertical, ca o coloana.
Solemna, cu casca pe cap si tinand scutul ridicat intr-o mana, in cealalta purtand lancea cu varful din bronz stralucitor, Athena Promachos
era un symbol al ocrotirii orasului.

Athena Lumnia lucrata in bronz, inalta de 2 m, comanda a locuitorilor insulei Lemnos, a fost si ea expusa multa vreme pe Acropolea
Atenei. Zeita era conceputa de data aceasta fara casca pe cap sprijinind de brat lancea, semn al intoarcerii victorioase din lupte. Expresia
ganditoare pastreaza maretia simpla a puterii suverane a spiritului, armonia linistii si certitudinii.

Bibliografie: Manual de istoria artei vol. I, Adriana Botez Crainic