ARTA GREACA

Arta greaca reprezinta productia artistica a civilizatiei grecesti, cu toate ca este dificil sa se stabileasca cu precizie
limitele cronologice ale acesteia.

Artele care s-au dezvoltat in Grecia antica , cea minoica si cea miceniana reprezinta baza artei grecesti.

Se plaseaza nasterea artei grecesti in jurul secolului IX I.C. , odata cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit
ca dupa ce apogeul acestei arte a fost atins in secolul V , I.C. in perioada clasica, ultimele sale manifestari urmand
sa se stinga in pragul bataliei de la Aetium , din anul 31, I.C. In realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si dupa
batalia de la Aetium este observata influenta artei grecesti in producþiile orientale si cele occidentale. Imensa
expansiune a culturii grecesti poate explica importanþa acestei arii de influenta .

Datorita actiunii de colonizare din secolele VIII si VII i.e.n. arta greaca se impune treptat de la cadrul restrans al
Marii Egee in toata regiunea din jurul Marii Mediterane. La sfarsitul secolului IV datorita cuceririlor lui Alexnadru cel
Mare lumea greaca este limitata la est de India iar la sud inglobeaza tot Egiptul si mai ales Imperiul Persan. Totusi
la aceasta diversitate geografica se adauga profunde diviziuni politice.

Este adevarat ca in fata dusmanului orasele grecesti se gasesc unite dar in razboaiele din secolu

Este adevarat ca in fata dusmanului orasele grecesti se gasesc unite dar in razboaiele din secolul V , I. C. sau in
cadrul participarii comune la Jocurile panelenic 10210c22k e ele nu au nici un sentiment de apartenenta la aceasi
entitate. Cu toate acestea in aceasta diversitate rezida o identitate culturala comuna care face posibil sa se
vorbeasca despre arta greaca.

Originile artei grecesti au ramas invaluite in mister pana la inceputul secolului al XX-lea deoarece in Grecia nu au
fost gasite urme ale epocii de piatra. Dar acum se stie ca nasterea artei grecesti isi afla originea in confruntarea
mai multor civilizatii ce se aflau in bazinul oriental al Marii Meditaerane.

Arta cicladica este cea mai veche martuire a artei grecesti. S-a desfasurat in epoca bronzului vechi. Cele mai
frumoase manifestari ale Cicladelor, pe langa numeroasele obiecte din bronz si argint, le constituie "idolii" cicladici.
Aceste statuete din marmura reprezentau personaje puternic stilizate. La realizarea lor s-a tinut seama riguros de
pastrarea proportiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este inca imposibil sa cunoastem semnificatia lor
exacta. Spre sfarsitul mileniului al II-lea I.C., se diminueaza producerea lor.

Arta minoica corespunde perioadei de dominaþie a Cretei in jurul anului 1800 I.C. Se realizeaza construirea primei
generaþii de palate, printre care si cele din Cnossos si Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale.
Aceste construcþii au in alcatuire o curte rectangulara, in jurul careia se afla o serie de incaperi, de sali de
ceremonii si de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane este reconstruita in secolul VI I.C. pe
aceleaºi locuri ale palatelor din prima generaþie distruse brutal

Constructiile sunt similare primelor, peretii sunt acoperiti cu fresce magnifice in culori stralucitoare . Prin
intermediul subiectelor religioase sau a motivelor floarle se exprima bucuria de a trai si spontaneitatea. Cermica
pictata reia stilul naturalist si vesel delectand prin repezentari de elemente marine. Cretanii fabrica pe scara larga
obiecte mici din metal, lemn sau fildes si creeaza niste piese de orfevrarie foarte frumoase.

Arta miceniana rasare atunci cand civilizatia minoica mai straluceste inca, fiind construite la Micene, in secolul XVI
I.C. doua morminte mari, probabil princiare. Opulenta lor uimeste in acel mediu sarac. S-a descoperit ca aceste
morminte contin obiecte din metal preþios cum ar fi : elemente de podoaba a capului, arme de ceremonie, cupe,
vase, multe provenind din Europa.
Creatiile autohtone sunt decoarte cu scene voit violente intr-un stil aproape brutal ce se obserpa si lal frumoasa
masca a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice citadele fortificate, ale caror aspect contrasteaza cu
deschiderea ampla, spre natura, a palatului. Aceste construcþii au inceput sa apara prin anul 1400 I.C. dupa
nimicirea Cretei. Peretii sunt formati din blocuri enorme de piatra, pe care dupa legende doar ciclopii le-ar fi putut
duce. Aceasa face ca arhitecturii sa i se atribuie si numele de "ciclopica". Palatele din interiorul citadelelor au
dimensiuni reduse. Principala sala a lor este construita dupa principiulmegaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi
grecesti . De asemenea la micenieni se gasesc cladiri funerare in forma de "capatani de zahar" aratand rodul unei
maiestrii tehnice deosebite, ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor mici este incurajata dupa forma
literelor F Y T ( phi, psi, tau).

Pierderea cunostintelor tehnice dobandite se face odata cu disparitia civilizatiei miceniene care cauzeaza de altfel si
diminuarea productie artistice.

CIVILIZATIA GREACA

GRECIA PERIOADA HOMERICA (secolul XII-secolul VIII i.e.n.)

SCULPTURA in PERIOADA HOMERICA Idolii reprezentati in statuete de marmura datand din

mileniul III i.e.n. si descoperite in Insulele Egee sunt dovezi ale unei evoluate creatii plastice.
Sculptura "Cantaret din harpa" ilustreaza sinteza volumelor.

CERAMICA in PERIOADA HOMERICA Secolele IX si VIII i.e.n. reprezinta epoca

geometrica. Decoratiunile geometrice de pe vasele de la Dipylon prezinta motive variate: cercuri,
semicercuri, linii frante, benzi de romburi si triunghiuri. Modelele zoomorfe si antropoforme,
pasari sau animale, siluete umane, sunt reprezentate mai mult prin semne geometice. Siluetele
umane sunt ilustrate prin triunghiuri care se intalnesc in varfuri, unul avand baza in sus si celalalt
cu baza in jos, completate cu doua linii verticale si un punct, semnificand picioarele, respectiv
capul.

PERIOADA ARHAICA ( secolele VII si VI i.e.n.) Aceasta perioada coincide cu marea

colonizare greaca. Dorienii si ionienii devin stapani in Mediterana. In acest timp se remarca in
arhitectura conceperea planurilor de temple si a stilurilor doric si ionic. Este perioada
"Apolonilor arhaici" si "Korelor" in sculptura. In ceramica apar tipurile de pictura reprezentate
prin figuri rosii pe fond negru si figuri negre pe fond rosu si de asemenea apare o variatate
insemnata de forme.

PERIOADA CLASICA ( secolul V i.e.n.) - secolul lui Pericle

Secolul V i.e.n. este "secolul de aur" sau "secolul lui Pericle". In arhitectura apar ansamblurile
Olimpia si Delhi. In sculptura se evidentiaza opere cum ar fi: statuia din bronz "Poseidon",
grupul statuar "Tiranoctonii" si sculpturi aflate in frontoanele templelor de la Olompia, Delphi,
Egina. Templul lui Zeus din Olimpia a fost proiectat de un rerenumit arhitect, Libon. Statuetele
frontoanelor si reliefurile fatadei au fost sculptate din marmura de Paros.

CLASICISMUL (a doua jumatate a secolului V i.e.n.) Acropolea Atenei trezeste admiratia

tuturor. In anul 447 i.e.n., Fidias a fost insarcinat de Pericle sa coordoneze un mare numar de
arhitecti, sculptori, mestesugari, in calitate de arhitect-sef. Intr-o perioda de 40 de ani s-au
construit: Parthenonul (447-432i.e.n.), Propileele(437-432 i.e.n) si Erehteionul (430-418-410
i.e.n.). Propileele, constructie conceputa de Minesicles, marca delimitatarea lumii profane de
lumea sacra.

Parthenonul, dedicat zeitei Atena, este capodopera arhitecturii clasice. Personalitati ale sculpturii
clasice: POLICLET a innoit sculptura, introducand contrapunctica si a creat tipul de frumusete
ideala (Dorifonul, Diadumenul). MIRON (MYRON) a completat conceptia artistica a "secolului
de aur" prin opera reprezentativa "Athena si Marsyas"-grup statuar-care prezinta doua civilizatii,
doua tipuri comportamentale, Athena reprezentanta grecilor si a spiritualitatii clasice-senina,
echilibrata, cu o conduita elevata datorata controlului ratiunii asupra impulsurilor si Marsyas
dominat de instincte, cu un temperament impulsiv.