ARTA SI JOCUL.

ARTA GRECEASCA
 Arta si jocul. Arta greacă

Arta greaca reprezinta productia artistica a civilizatiei grecesti , cu toate ca este

dificil sa se stabilească cu precizie limitele cronologice ale acesteia.

Artele care s-au dezvoltat in Grecia antică , cea minoică şi cea miceniană
reprezinta baza artei grecesti.

Se plaseaza nasterea artei grecesti in jurul secolului IX I.C. , odata cu aparitia

perioadei geometrice. S-a convenit ca dupa ce apogeul acestei arte a fost atins in secolul
V , I.C. in perioada clasica, ultimele sale manifestari urmand sa se stinga in pragul
bataliei de la Aetium , din anul 31, I.C. In realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si
dupa batalia de la Aetium este observata influenta artei grecesti in productiile orientale si
cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanta acestei
arii de influenta .

Datorita actiunii de colonizare din secolele VIII si VII i.e.n. arta greaca se impune
treptat de la cadrul restrans al Marii Egee in toata regiunea din jurul Marii Mediterane. La
sfarsitul secolului IV datorita cuceririlor lui Alexnadru cel Mare lumea greaca este
limitata la est de India iar la sud inglobeaza tot Egiptul si mai ales Imperiul Persan.
Totusi la aceasta diversitate geografica se adauga profunde diviziuni politice.

Este adevarat ca in fata dusmanului orasele grecesti se gasesc unite dar in

razboaiele din secolul V , I. C.   sau in cadrul participarii comune la Jocurile panelenice
ele nu au nici un sentiment de apartenenta la aceasi entitate. Cu toate acestea in aceasta
diversitate rezida o identitate culturala comuna care face posibil sa se vorbeasca despre
arta greaca.

Originile artei grecesti au ramas invaluite in mister pana la inceputul secolului al

XX-lea deoarece in Grecia nu au fost gasite urme ale epocii de piatra. Dar acum se stie ca
nasterea artei grecesti isi afla originea in confruntarea mai multor civilizatii ce se aflau in
bazinul oriental al Marii Meditaerane.

Arta cicladica este cea mai veche martuire a artei grecesti . S-a desfasurat in epoca
bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestari ale Cicladelor , pe langa numeroasele
obiecte din bronz si argint , le constituie „idolii“ cicladici. Aceste statuete din marmura
reprezentau personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a tinut seama riguros de
pastrarea proportiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este inca imposibil sa
cunoastem semnificatia lor exacta. Spre sfarsitul mileniului al II-lea I.C., se diminueaza
producerea lor.
 Arta minoica corespunde perioadei de dominatie a Cretei in jurul anului 1800 I.C.
Se realizeaza construirea primei generatii de palate , printre care si cele din Cnossos si
Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale. Aceste constructii au in
alcatuire o curte rectangulara , in jurul careia se afla o serie de incaperi , de sali de
ceremonii si de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane este reconstruita
in secolul VI I.C. pe aceleasi locuri ale palatelor din prima generatie distruse brutal.

Constructiile sunt similare primelor, peretii sunt acoperiti cu fresce magnifice in

culori stralucitoare . Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor floarle se
exprima bucuria de a trai si spontaneitatea. Cermica pictata reia stilul naturalist si vesel
delectand prin repezentari de elemente marine. Cretanii fabrica pe scara larga obiecte
mici din metal, lemn sau fildes si creeaza niste piese de orfevrarie foarte frumoase.

Arta miceniana rasare atunci cand civilizatia minoica mai straluceste inca , fiind
construite la Micene , in secolul XVI I.C. doua morminte mari , probabil princiare.
Opulenta lor uimeste in acel mediu sarac. S-a descoperit ca aceste morminte contin
obiecte din metal pretios cum ar fi : elemente de podoaba a capului, arme de ceremonie,
cupe, vase, multe provenind din Europa.

Creatiile autohtone sunt decoarte cu scene voit violente intr-un stil aproape brutal
ce se obserpa si lal frumoasa masca a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice
citadele fortificate, ale caror aspect contrasteaza cu deschiderea ampla, spre natura, a
palatului. Aceste constructii au inceput sa apara prin anul 1400 I.C. dupa nimicirea
Cretei. Peretii sunt formati din blocuri enorme de piatra, pe care dupa legende doar
ciclopii le-ar fi putut duce. Aceasa face ca arhitecturii sa i se atribuie si numele de
„ciclopica“. Palatele din interiorul citadelelor au dimensiuni reduse . Principala sala a lor
este construita dupa principiulmegaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi grecesti . De
asemenea la micenieni se gasesc cladiri funerare in forma de „capatani de zahar“ aratand
rodul unei maiestrii tehnice deosebite , ce impun prin amploarea lor. Fabricarea
obiectelor mici este incurajata dupa forma literelor F Y T ( phi, psi, tau).

Pierderea cunostintelor tehnice dobandite se face odata cu disparitia civilizatiei

miceniene care cauzeaza de altfel si diminuarea productie artistice.

Ce-a mai frumoasa exprimare a gandurilor omului este arta. Inceputurile ei se

pierd in negura istoriei. In perioada actuala cunoastem toate etapele prin care a trecut arta.
Stim ca oamenii preistorici isi exprimau credintele, sentimenetele si isi descriau modul de
viata si lasau o mostenire urmasilor prin arta. O dovada clara a acestui lucru sunt picturile
rupestre din pesteri cum ar fi cea de la Lascaux din Franta, dar si micile statuiete sau
grupurile statuare exempli gratia Ganditorul de la Hamangia .

Mereu arta s-a aflat in stransa relatie cu tehnologia, amandoua au evoluat cam in
acelasi timp. Dupa perioada preistorica a urmat epoca infloritoare a antichitatii care a dat
frau liber sentimentelor artistilor. Acestia ca si inaintasii lor nu creau din cauza ca erau
obligati. Le facea placere acest lucru. Ii incanta faptul ca trebuie sa copieze natura care
era si inca este foarte frumoasa. Artistii de atunci ca si cei de azi intrau intr-o stare
asemanatoare transei cand creau si redeveneau pentru scurte momente copii fiind exact ca
ei in momentele lor de joaca, atunci cand se cred atotputernici si omiscienti peste taramul
lor imaginar. Astfel exista o relatie stransa intre arta si joc. Actul creator devenind modul
derelaxare si dezvoltare gandirii creatorului, in acelasi fel in care pentru un copil joaca in
delecteaza dar il si invata lucruri noi in acelasi timp.

Cu cat lucreaza mai mult, artistul incepe sa-si iubeasca creatia,sa o divinizeze sau
sa se indragosteasca de ea intocmai ca Pigmalion.

In timp arta s-a diversificat avand astfel mai multe ramuri: pictura, sculptura,
mozaicul, arhitectura, literatura, muzica, teatrul si altele care au fost infloritoare in timpul
antichitatii.

Dar omeniarea a avut si perioade in care arta atat de necesara dezvoltarii omului a
decazut. Mileniul marilor migratii numit si mileniul intunecat, nu ne-a lasat capodopere
demne de predecesorii antici demonstrand dictonul latin sic transit gloria mundi(asa trece
gloria mundi). Oamenii din acea perioada au distrus aproape tot ce insemna arta. Nici
scrieri de valoare literara nu avem din epoca aceea, acest fapt contrastand cu mariile
opere antice “Iliada”, “Odiseea”, “Eneida”, “Epopeea lui Ghilgames”, “Ramayana si
Mahabharata”.

Dar dupa perioada intunecata a urmat renascentismul marcat de umanism,

perioada in care arta prin toate ramurile ei s-a dedicat sufletului omenesc si naturii pentru
a infrumusta viata tuturor popoarelor dar si pentru ca naturalia non sunt turpia(cele
naturale nu sunt rusinoase). Artistii din acea epoca au lasat capodopere in toate
domeniile: arhitectura (exempli gratia Capela Sixtina), pictura (e.g.Gioconda de
Leonardo da Vinci), literatura (e.g “Utopia” de Thomas Morus, “Principele” de Nicolo
Machiaveli, “Gargantua si Pantagruel” de Francoi Rablais, “Elogiul nebuniei” de
Erasmul din Rotterdam).

Dupa epoca renascentismului au urmat numeroase alte curente artistice care s-au
manifestat in toate ramuriele artei.

De la primele forme de arta menirea asrtistului a fost aceea de a se face util

semenilor creand pentru ei ceva frumos care sa le incante sufletul sau sa le explice ceva
sa-i invete lucruri noi, sa le fie de folos in viata, sa infrunte problemele mai usor.
Oamenii de rand lipsiti de talent artistic au apreciat atat creatiile cat si creatorul. Ei au
realizat ca in strafundurile artei exista ceva deosebit ce trebuie cercetat indelung si
inteles. Acel mister al artei trebuie privit din mai multe unghiuri si de multe ori trebuie
explicat de artist pentru a intelge mesajul transmis. pi941g7554fiio
 Artistii intotdeauna ne-au uimit, deschizandu-ne orizonturi noi spre alte lumi si nu
si-au renegat creatiile chiar daca erau consideratii de unii fantezisti. Un exemplu elocvent
este Jules Verne care a scris despre submarine cu aproximativ 100 de ani inainte de
inventarea lor.

Deoarece artistii creaza din placere actul creatiei poate si considerat un joc. Ii
seama foarte mult deoarece creatorul daca nu picteaza, nu scrie sau nu sculpteaza se simte
ca un copil caruia i s-a interzis jocul, caruia i s-au inchis orizonturile si prin urmare
devine un om trist fara pofta de viata si aproape mort. Jocul artistilor este sugerat in multe
moduri, cateodata direct( un tablou care descrie un joc de copii este un dublu joc-
amintirile poetului din copilarie si jocul creatiei; cartile descriu jocuri de orice feluri: de
copii, de razboi, de cuvinte, jocuri pentru oameni mari. Uneori artistii isi descriu insasi
jocul lor)

Artistii ca si copii isi vad “joaca” precum ceva serios, care trebuie pus inaintea
altor lucruri. De multe ori ei ne sugereaza jocul lor prin anumite simboluri, prin cuvinte
cheie in operele literare care ne fac sa ne gandim ore intregi la intelesul unei fraze anume,
astfel, creatorul jucandu-se cu gandirea noastra.

O deosebire importanta intre om si animal este arta. Specia umana are arta in
sange. Prin aceasta filiera copilul isi exprima mai bine sentimentele, gandurile si totodata
isi dezvolta simtul pentru frumos. Copii picteaza, desenaza, construiesc castele din nisip
sau din pamant, modeleaza diferite figurine din plastilina sau din lut, incercand astfel sa
se exprime si sa imite natura. Din aceasta cauza copii sunt incurajati sa isi dezvolte
talentul la gradinita si apoi in scoala primara si in gimnaziu. Daca ei, copii isi descopera o
vocatie in arta pot imbratisa mai departe meseria de pictor, scriitor, arhitect, sculptor. Dar
exista si persoane fara talent dupa cum spuneau latinii non omnia possum omnes(nu toate
le putem toti) care isi cauta o meserie cu profil realist.

La prima vedere diferenta dintre ludic si matur este precum cea de la cer la pamant
pentru ca oamenii ajunsi la maturite uita sa se joace, adica uita sa se deconecteze de
problemele vietii. Acesti “oameni maturi” isi uita defapt originile astfel devenind in
anumite cazuri mult mai vulnerabili decat copii ei dispretuiesc pe homo ludens(omul care
se joaca) considerandu-l inapoiat. Ei nu vad defapt ca jocul este ceva necesar. Prin joc ei
inteleg ceea ce fac copii nu vor sa vada ca aceasta joaca poate evolua si se poate adapta la
diferite varste. Prin urmare diferenta dintre ludic nu este chiar asa de mare, noi suntem
aceia care dam in mintea noastra o definitie denaturata jocului. Astfel chiar daca se joaca
ei nu recunosc acest lucru si din motive sociale dau alte nume jocurilor.

Concluzia este ca arta si jocul desi nu sunt sinonime sunt inrudite si se

intrepatrund. Desi nu vrem sa recunoastem, acestea doua au ajutat foarte mult la
progresul omenirii de-alungul miilor de ani. Si datorita lor oamenii au un simt dezvoltat
al frumosului.