Neoclasicismul

În România, neoclasicismul este prezent şi după

revoluţia de a 1848. Acum au fost create instituţii
noi, pentru care se cereau construcţii
corespunzătoare

În afara stilului neoclasic s-a dezvoltat şi stilul

romanic, caracterizat prin prelucrarea în mod
necrotic a unor elemente constructive din
arhitectura feudală, cu precădere din cea gotică.
S-au construit cazărmi, spitale, biserici, palate,
locuinţe, cum ar fi:
Muzeul de istorie al oraşului Bucureşti (fostul
Palat Suţu);
Casa Universitarilor din Bucureşti.

După 1877 s-a impus un ritm accelerat

construcţiilor. În astfel de împrejurări a
apărut un nou stil în arhitectură, numit
Eclectic
La inceputul sec. XX au fost demolate casele de pe
latura nord-vestica a Pietei Mari de lânga turnul
bisericii romano-catolice, construindu-se edificiul
Bancii de Credit Funciar în anul 1906 în stil eclectic
 ANALIZA CLASICISMULUI, NEOCLASICISMULUI SI ROMANTISMULUI

NEOCLASICISMUL,
ECLECTICUL SI ARTA
Sunt stilurile care au dominat arta si arhitectura secolului
ROMANTICA
al XVIII-lea, continuand in secolul al XIX-lea si avand un
RECUNOASTERE
avant destul de mare in prrima jumatare a secolului XX in
De cand si de ce? Bucuresti, in special cel din urma mentionat. In forma de
baza, se urmarea trezirea spiritelor marilor civilizatii –
greaca si romana, dezvoltandu-se ca reactie impotriva
hedonismului si frivolitatii stilului rococo.

Indiferent de modalitatea de reprezentare artistica, in arhitectura, in arta sub

diferite forme, sunt redate aparitii noi, ale culturii poporului, ale revolutiilor,
in forma surprinsa in perioada respectiva sau facandu-se apel la personajele
eroice ale lumii antice. In arhitectura sunt preluate elemente ale stilurilor de
baza, antice, intr-o ambianta cu noul timpului, cu cerintele societatii –
aparitia institutiilor, intr-o maniera revolutionara.
UNIVERSITATEA
DIN BUCURESTI

Palatul Universității este o construcție aflată în Piata Universitatii din Bucuresti, în

perimetrul descris de străzile Regina Elisabeta, Academiei, Edgar Quinet, Nicolae
Balcescu, înaltă de 6 etaje, construită în stil neoclasic pe fostul amplasament al Mănăstirii
Sfântul Sava. Construirea viitorului sediu al celei mai mari universități din România,
Universitatea din București, a început în data de 10 octombrie 1857, după planurile
arhitectului Alexandru Orascu, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava, și a fost finalizată la 14
decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-
1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica Budesti.
VECHEA CLADIRE Palatul Universităţii din Bucureşti, în varianta supraînălţată şi
mansardată la corpul din dreapta între anii 1912-1926
Istorie si creatie
Parterul edificiului este construit în bosaj și are ferestre largi în arc de cerc. Construcția
dispune și de un subsol înalt care servește drept soclu al palatului. Colțurile construcției sunt
realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole.
Primele două etaje sunt decorate cu pilastrii dorici, cu
ferestre în arc de cerc la primul etaj. Ultimele 2 etaje, la
mansardă, prezintă lucarne decorate.
La comanda arhitectului Alexandru Orăscu, în 1862, frontonul în manieră
neoclasică este ornamentat cu un basorelief de către Karl Storck (1826 – 1887).
Triunghiul frontonului este străjuit de doi grifoni şi o acvilă. Karl
Storck introduce simbolistica mitologică şi alegorică în sculptura
românească

Acest basorelief reprezenta un subiect antic,

Minerva încununând artele şi ştiinţele. În scena
centrală, Minerva întinde o cunună de lauri unei
figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La
dreapta şi la stânga zeiţei apar ştiinţele şi artele,
drapate sau nude. Basorelieful este prima realizare
de acest gen din secolul al XIX-lea, din România.
Compoziţia nu este suficient de armonioasă şi
unitară. Acest gen de lucrare a rămas unicat în
cariera lui Karl Storck.

Coloanele ionice sunt cele

care sustin frontonul
triunghilar
 Basorelieful a fost distrus la numai 80 de
ani de la construcţia sa, în timpul
bombardamentelor aeriene anglo-
americane din aprilie 1944 şi nu a mai
fost refăcut ulterior.

Minerva este numele roman al zeiţei greceşti

Atena. Minerva era fiica lui Jupiter. Considerată
zeiţă virgină a luptătorilor, poeziei, medicinei,
înţelepciunii, comerţului, ţesutului şi meseriilor,
precum şi inventatoarea muzicii. Ca zeiţă a
înţelepciunii, imaginea Minervei apare frecvent Palatul Universităţii din Bucureşti,
ca simbol al instituţiilor din domeniul după raidurile aviaţiei aliate asupra
educaţional. Bucureştilor din 4 aprilie 1944
CASA
UNIVERSITARILOR -
BUCURESTI

In acest regim de ambiguitate arhitectonica si stilistica arhitecturala, reunind

elemente de factura romantica si neogotica, trebuie intelese planimetriile si ordinele
clasice. In acest stil sunt concepute cateva case boieresti si palate, al caror interior se
amenajeaza in jurul unui salon sau spatiu central.
Acoperisul, iregularitatile, ferestrele, matricea
interiorului, impartirea pe zone de interes, fiecare
reprezinta o fraza a mesajului estetic transmis. Fatada
este spectaculoasa, cu o intrare bogat decorata cu
elemente specifice;
 Coloanele impozante imprima aerul
somptuos, iar zidaria policroma si
varietatea texturilor fac legatura dintre
tavanul si restul incaperii.

Legatura cu tavanul prin capiteluri

realizeaza o armonie vizuala a
orizontalei si verticalei

Trecerea de la coloana la
pardoseala se face printr-o baza
solida
In pictura – sursa principala o constituiau literatura si istoria. Artistii se concentrau pe eroii
din istoria Greciei sau a Republicii Romane. Cele mai importante opere sunt cele care
evidentiau curajul barbatilor precum Socrate, Platon, Brutus sau Horatiu.

“Moartea lui Socrate”de Jaques – Louis David

Bratul ridicat al lui Socrate – In ultimele clipe a ale vietii
el vorbeste despre nemurirea sufletului, ridicand astfel
degetul, indicand ca exista o sfera mai inalta de existenta
decat a taramului muritorilor. Atitudinea in fata mortii
este evidentiata de modul natural in care intinde mana
dupa vasul cu cucuta, fara ca macar sa il priveasca.

Barbatul asezat – il indica pe Criton, unul dintre cei mai

apropiati discipoli ai lui Socrate. Cand s-a pronuntat
sentinta, el a incercat sa-l convinga pe maestru sa fuga.

Barbatul care tine vasul – Toate personajele din

incapere sunt cunostinte sau discipoli ai lui Socrate,
cu exceptia acestui tanar. Acesta a fost trimis sa se
ocupe de executie, insa este atat de afectat, incat nu
poate privi. Tulburarea lui subliniaza eroismul lui
Socrate.
Personajul rezemat de zid – este, conform scriselor lui
Platon, Apollodor. Socrate l-a indepartat pe Apollodor,
deoarece acesta era foarte tulburat de moartea iminenta a
filosofului

Platon – singrul discipol care reactioneaza la tragedia

iminenta, in aceeasi maniera ca si maestrul sau. Platon sta
nemiscat la capatul patului, cu privirea intoarsa de la scena
dramatica. Personajul sta cu capul plecat, meditand la
soarta lui Socrate
 Una dintre cele
mai importante
simboluri ale
insurectiei din
istoria artei este
reprezentata de
aceasta pictura.

“Liberatea conducand poporul” – Eugene Delacroix

 Steagul – arta folosirii rosului de pe tricolor in
contrast cu cerul albastru este ceea ce pictorul
reuseste sa evidentieze – chemarea vibranta la
lupta.

Cerul expresiv - cu culori ce surprind ceva din haosul

luptelor, un strat luminos al cerului neutru cu un fum cetos si
stralucirea focurilor de batalie. Delacroix transmite astfel
emotia fara a se indeparta de locul istoric

Piciorul Libertatii – pozitia piciorului in fata,

reprezinta etapa a revolutiei – acea de inaintare
si de castig a bataliei

Vesmintele Libertatii si fuga sa monumentala, fac trimitere la arta clasica dar,

exista detalii ale vremurilor lui Delacroix - Liberatatea are par la subsoara, ceva
de neconceput in lucrarile clasice
La lupta participa toate
clasele sociale, indiferent de
varsta. Ei sunt redati in
pictura imbracati exact ca in
acea perioada, baietasul de pe
strada care agita pistoalele,
burghezul cu joben,
muncitorii din fabrici, soldatii
in uniforme si studentii, cu
totii marcheaza importanta
istorica a evenimentului.
 Realismul

In arta romanească,
realismul s-a impus o data
cu apariția in lumea
artistilor a lui Nicolae
Grigorescu, artist care a
realizat pictura Manastirii
Bistrita (fig. alaturata),
tradiția instaurata de ei în
sec. al XIX-lea fiind
urmata consecvent de
majoritatea artiștilor din
prima jumătate a secolului
al XX-lea.
 Realismul a fost
tendinta artistica ce a
luat ca model
realitatea palpabila si
a transpus-o pe panza
intr-o maniera cat mai
veridica. Aceasta
realitate a devenit o
autoafirmare a
burgheziei
negustoresti.

Realismul este o ideologie estetică, în care se pune

accentul pe relația dintre arta și realitate
Definirea stilului eclectic

Stilul eclectic apare in cea de-a doua jumatate a

secolului al XIX-lea, in Franta

Arhitectura eclectica presupune o preluare de elemente stilistic

diferite iar apoi recompuse intr-o forma unica. Eclectismul urmarea
sa aduca noutate prin compunerea de elemente clasice pe o baza
noua si se baza pe o libertate totala. Apar noi programe arhitecturale
ce se contureaza in jurul unor noi conceptii urbanistice.

Eclectismul pe teritoriul
Romaniei

Semnificative pentru arhitectura eclectica sunt o serie de cladiri publice, precum partea
veche a Bancii Nationale (1883-1885), cladirea Ateneului Roman (1886-1888), Palatul
de Justitie (1890-1895), Institutul de Medicina si Farmacie (1900-1902), Casa de
Depuneri si Economii (1896-1900), Palatul Postelor (1900), Cercul Militar (inceputul
sec. XX).
Cladirea CEC-ului
Impresionant monument
de arta arhitectonica
Atheneul Roman