https://biblioteca-digitala.

ro
MINISTERUL CULTURII

REVISTA
MUZEELOR
PUBLICAŢIE TRIMESTRIALĂ - -

ANUL XXXII

nr. 1 • 1995

https://biblioteca-digitala.ro
 COLECTIVUL DE REDACŢIE

Gavrirn SARAF0LEAN, redactor

şef, Ion GRIGORESCU, secretar ge-
nen( de reda::-ţie, Anghel PAVEL,
redtaotor de rubr:că

•
Cc,~,e,::-tura
asi,gu,ra.tă de serv:.cir_-,; de
co.r,~c,!ură al Caisei de Presă şi Edi-
~•tră „C~1ltura Naţion0lă"

•
Hedia,cţia : Calea Vil:toriei n.r. 120, cod
701n1, sector 1. Bu-cu!'E:·:ti, tele.fon
6 15 59 78

•
Administraţia : Casa de Presă si
Editură „Cultura Naţion:ală", Piaţa
Presei li,bere nr. 1, cod 71 554, sec,tor
I, Bt·,~ure.ş-ti, tl'lefon 617 60 10 inte-
rilOr 1 405

•
COMANDA DE ST AT
cu amănuntul este cel impri-
Preţu,[
mat pe cop~rtă .

•
Abon:amentele se fac la, O!f:::ciiile poş­
tale sau diilfuzorii de p:resă .

•
Abonamentele pentru străinătate se
reaH:r.ează prin 0RION--SRL, Sp(aiul COPERTA 1: Icoana „Maica Dom-
Independenţei nr. 202 A, Sectorul 6, nului", pictură pe 'lemn, sec. a: XVI-
BUJOUreşti, telefon 6 17 34 07, FAX lea, Mănăstirea Văratec
(400) - 424169
COPERTA .a IV: Icoana Maicii
• Domnului, pictUII"ă de Nicolae Grigo-
rescu, 1858, Mănăstirea Agapia.
R.M. ISSN 0035-0206

S.C . .,UNIVERSUL" S.A. c. 1:151

~-r3-~---•-. Lei 800

https://biblioteca-digitala.ro
 MUZEE• EXPOZIŢII
MUZEUL SPIRITUALIT1 ŢII ROM1"'EŞTI
DL\ SF1\'.TU GHEORGHE
Spiritualităţii Rom~neşti
M ~zeul a fost
Inaugurat 1~ 4 decembrie_ 1?~3, cu
Sfmţ1e1
binecuvântarea I nalt Prea Sale
Dr. Antonie Plămădeală, l\fitropolitul
Ardealului Crisanei şi :\faramureşului,
din initiati~a si 'prin strf1dania Ligii Cul-
tural-C'reştine ',,Andrei Şaguna" şi a Pa-
rohiei Ortodoxe nr. 1 Sf. Gheorghe, sub
oblăduirea căreia fiintează acest muzeu,
şi cu largul sprijin ai' Secrctar!'.1tului de
Stat pentru Culte, al Prefect_ur11 Judeţu­
lui Covasna, al Inspectoratului pentr_u Cul-
tură al judeţului Covasna, cu susţmerea
prin obiecte şi colecţii de către toate pa-
rohiile ortodoxe din judeţ.
Pentru definitivarea formei actuale a
expoziţiei permancn~e şi a exp<:>ziţiei tem-
porare consacrată 1conograf1e1 ort~~o~~
a Sfântului Gheorghe, am f<:>st . spnpmţ~
de Muzeul Şcolii Româneşti, d111 }ch~H
Brasovului de Muzeul „ASTRA
Sibi'u de iiuzeul X aţional de Istorie a
Tran;ilvaniei din Cluj-:'.\apoca şi, nu în
ultimul rând, de Muzeul Judeţean din Sf.
Gheorghe. . . . .
Numeroase firme s1 bum creşt1111 ne-au
ajutat prin sp<?nsori~ări sau_ prin partici-
pare la lucrările de amenaJare.
Expoziţia permanentă a l\fozeului _Sp!-
ritualităţii Româneşti il~strează contmu1-
tatea de locuire a româmlor pe aceste me-
leaguri, precum şi vechimea creştin_ismu­
lui lor încă din vremea etnogenezei nea-
multii 'românesc, prin vestigiile creştine
de la Olteni. .: (sec. III) .şi Poian
,.......-. ...~, .
(sec.' VI).
https://biblioteca-digitala.ro
- - - - - - - \IIHCEA SF.\HU-:.,, IOA\" L\(::hu~u
l\lOTTO: Trecutul nostru „ni
este scump, ori de-a fost hun,
ori d!'-a fost rău, ori ele cuprinde
în ei :nari nrnorociri, 01 i de ·,ă­
deşte şi catc o clipi'i de leric;rt' ... "
::-JICOLAE IORGA
Sunt expuse numeroase valori din im-
portanta colecţie de icoane pe lemn şi pe
sticlă din secolele XVIII si XIX, multe
dintre ele provenind de la 'biserici dispă­
rute sau din lăcasuri de cult rămase cu cre-
dincioşi puţini, ~au chiar fără credincioşi
în urma vitregiilor şi răutăţilor vremii.
Dintre icoanele prezentate semnalăm pe
cele de la Bixad Baraolt, Vârghiş, Ari-
uşd, Dobârlău, Dobolii de Jos, Poian etc.
Toate icoanele-păstrate în bisericile orto-
doxe ale judeţului demonstrează legătura
permanentă a credincioşilor cu cei din
celelalte zone ale ţării şi urmează, atât
din punct de wdere dogmatic, cât şi al
istoriei ~tilisticc, evoluţia artei ortodoxe
româncş1.
Muzeul posedă un mare număr de cărţi
religioase, expunând o serie de rarităţi
dm cum sunt Ca;;ania lui Varlaam (Iaşi,
1643), Jndreptarea legii (Târgovişte, 1652),
C hiriarodromion (Alba Iulia, 1699), un
Liturghier tipărit în anul 1713 de Antim
Ivireanul, precum şi numeroase alte ti-
părituri cu caracter religios, provenind
din vestitele centre tipografice de la Bu-
curesti Râmnicu Vâlcea, Buzău, lasi,
Mânăstirea Neamt, Homan, Blai etc., ~-
testând, si în ac~st fel, legătur'île spiri~
tuale ale' românilor localnici cu cei de
pretutindeni.
De asemenea, sunt prezente numeroasţ
obiecte liturgice şi veştminte preoţeşti,
toate cu valoare artistică.

Veştminte preoţeşti d e la parohia Borcani, înce-
putul secolului al XX-iea
Prin generozitatea specialistilor de la
Filiala Covasna a Arhive]o{: Statului:
sunt expuse document e medievale refe-
ritoare la românii din zonă, d in secolele
XVII:-XVIII, printre care ş i registre
paroluale de stare civilă întocmite în bi-
se rici răma se azi fără credinciosi (Poian
Ghe~inţa etc.), acte privind a~tivitate~
şcolilor confesionale românesti, circulare
ş i pastorale ale mitropoliţilo1'. Ardealului ,
po runci ale protopopilor din zonă care
s-au impus în conducerea vieţii religioase
sau prin acţiuni culturale notabile.
Dintre perso nalităţile care s-au remar-
cat în acest e dcm ~nii amintim pe Mitro-
politul icolae Colan al Ardealului, Epis-
copul de Caransebeş Veniamin N istor,
ambii din Araci , Episcopul Just inian Te-
culescu, care a fost primul Episcop Mili-
t ar al României, apo i episcop de Cetate~
Albă-Ismail (născut la Covasna), AurelNis-
tor, protopop al judeţului Trei Scaune, dr-
P ompoliu Nistor, care s-a numărat prin-
tre organizatorii Corpu lui Voluntarilor
Român i la D a rniţa în timpul primului
războ i mondial, cu scopul unirii Transil-
vaniei cu Ţara, protopopii ortodocşi,
Ioan P etricu, Constantin Dimian, Ioan
Rafiroiu, folcloristul Dimitrie Cioflec, în-

Aspect din muzeu

https://biblioteca-digitala.ro
 ; m.. ' l1:.M' ~ .
V t.,,•r,;"'"' r.f'l- c♦.t.ifo.\l.'J,: MM-po
~ ,;,,.d !,,,ou,x,,,;,

l
;:

,~ .
~-
; '"',

Octoih tipărit la Bu cureşti în 1720, pro-,enit de Fragment dintr-un imperia l din

la parohia Bi.xad Olt care erau interzise ortodoxe
sărbătoril e

Vitrină cuprinzând c;l.rţi de cult, inceputul secolului a l XIX-iea, provenite ele la. biserica din Bixad

https://biblioteca-digitala.ro
 Yitrină cupr:11zâ11<l un potir <li;, la
văţătorii Gheorghe Zaharia, Gheorghe
Rafiroiu, Xicolae \'leja, publiciştii Eugen
Sibianu, \'aleriu Bidu, Vicentiu Rauca-
Răuceanu, Aurel Gociman-Oit~z s.a.
De asemenea, sunt evidenţiate ' opera
tcriitorului Romulus Cioflec (un alt ară­
cean de marcă), precum şi aspecte din
viaţa gazetărească a judeţului Trei Scaune
din perioada interbelică.
Cn loc aparte îl ocupă în expoziţie pre-
zentarea unor mărturii din bisericile or-
todoxe româneşti din judeţ distruse în
perioada 1940-1944, precum şi din alte
biserici rcmâneşti situate în Arcul Carpa-
tic.
\'alorile adăpostite de :\Iuzeul Spiri-
tualitătii Rcmânesti au, fiecare, câte o
istorie 'dramatică. 'Ele au fost adesea as-
cunse de crcdincicsi în vremuri de mari
vitregii pentru rcminii din zonă, cum au
fost cele din anul 1848, din anii premer-
gători şi din timpul primului război mon-
dial, din vremea Dictatului de la Viena,
din timpul existenţei Regiunii Autonome
Maghiare etc.
Mărturisind câteva din intentiile yfuze-
ului Spiritualităţii Româneşti; precizăm
https://biblioteca-digitala.ro
Ilicfalău şi potire din argint de la Sfântu Gheorg!i.e
că dorim să mărim colectia într-un viitor
apropiat, cu sprijinul pr~oţilor şi al pose-
sorilor particulari de ,·alori româneşti de
artă religioasă şi laică, dorim să realizăm
o importantă bibliotecă documentară re-
feritoare la istoria si cultura românească
din zonă, să organi~ăm o arhivă a paro-
hiilor ortodoxe din judeţ, un lapidariu
ortodox, urmărind să devenim un nucleu
de activitate culturală românească în
judeţul Covasna, fără a suplini însă sar-
cinile specifice ale yfuzeului Judeţean,
cu care dorim o permanentă şi rodnică
colaborare.
Prin această expoziţie de bază şi prin
cele viitoare, vom căuta să prezentăm
valori religioase şi culturale fundamen-
tale ale istoriei românilor din zonă, încer-
când să contribuim la înţelegerea fap-
tului că mărturisirea credintei crestine
cheamă la iubire, in sensuriie sale' cele
mai profunde: iubirea de Dumnezeu, iu-
birea gliei strămosesti si a neamului, iu-
birea aproapelui, iuhir;a binelui şi drep-
tăţii, iubirea frumosului sădit in creaţia
divină şi dăt\lit, întru har ceresc, plămă­
ditorilor pământeşti de frumos.
 EXPOZIŢIA 1:\'TERNAŢIOXALl .,GOŢII"
D în 493, Teodoric încheie cucerirea Ita-
upă uciderea lui Odoacru la Rawnna,
liei. Comemorarea a 1500 de ani de la acest
eveniment a fost propusă de, probabil, cel
mai important specialist al lumii în pro-
blemele istoriei goţilor, după dispariţia lui
Ioachim \Verner, universitarul miinche-
nez Volker Bierbrauer, municipalităţii
milaneze, prin organizarea unei mari ex-
poziţii, cu participare internaţională. De-
mersurile au început în 1991, hotărân­
du-se ca vernisarea expoziţiei să aibă loc în
noiembrie 1993. A fost stabilit Comite-
tul director ştiinţific, din care, în afară
de iniţiator, au mai făcut parte Ermanno
A. .-\rslan, directorul Colecţiilor munici-
pale arheologice şi numismatice din ::\'.lila-
no, şi Otto von Hansen, profesor la C niver-
sitatea din Venetia. Comitetul a stabilit
structura expoziţiei şi a ales un colectiv
de colaboratori, savanti din mai multe
tări europene. În acest ~olectiv, alături de
~Iţi 26 de specialişti 1 , au fost numiţi şi
doi cercetători din România: Radu Har-
hoiu (de la Institutul de Arheologie „V.
Pâr,·an") şi Ion Ioniţă (de la Institutul de
Arheologie ieşean). Comitetul director,
împreună cu colectivul de colaboratori, a
ales piesele care urmau să fie expuse, tre-
când în revistă colectiile muzeale cele mai
importante din Eur~pa. În cursul anului
1992 s-au obţinut acordurile de princi-
piu ale statelor şi muzeelor invitate pen-
tru participarea la expoziţie, şi s-au sta-
https://biblioteca-digitala.ro
\'IRGIL !jTEl'A~ ;Uf'UJ,ESCU
......,
...
bilit c.letaliile organizatorice 2 , inclusiv bu-
getul _necesar 3 • Până la urmă, bugetul a
fost aJustat de mai multe ori inclusiv da-
torită alegerilor locale din 'toamna anu-
lui 1993, iar vernisajul expoziţiei a fost
amânat de trei ori. La deschiderea expo-
ziţiei,_ în 27 ianuarie 1994, cheltuielile de
organizare se cifrau la 600.000 dolari
SCA. Închiderea expozitiei a fost fixată
pentru ziua de 8 mai 1994.
S-a ales ca loc de expunere clădirea
Palatului Regal din )Iilano 4 , unde s-au
amenajat 16 săli la parter - din care,
una este destinată conferinţelor de presă,
studiului individual si conferintelor - si
o mare sală, în subs~l, pentru 'activităţi
educative. Comitetul director stiintific a
decis ca expoziţia să nu se limiteze ia tra-
tarea secolelor V- VII (cea mai spectacu-
loasă perioadă, prin obiectele descoperi-
te). încercând o abordare echilibrată a.
istoriei goţilor. De altfel, tema expoziţiei
a fost „ Cotii , din secolul I în secolul
VIII: zone' de instalare si migratii".
Cele 15 săli de expunere propriu-zisă ~unt
împărţite în patru secţiuni: Goţii, din
sec. I în sec. IV (sălile 1-5); Goţii în
Crimeea (sec. V - VII) (sala 6}; Ostro-
goţii, din Balcani în Italia (sec. IV- VI)
{sala 6 şi sălile 7- 13); Vizigoţii, din Bal-
cani în Peninsula Iberică (sec. IV- VIII)
(sălile 14-15).
În toate cazurile, obiectele au fost alese
pentru a servi ideile - oarecum didac-
 tice - ale femei.· După o selecţie atentă
şi după eliminarea, din motive obiective,
;i unora dintre posibilele exponate - în
IJ)rimul rând, tezaurul de la Pietroasa 5 - ,
'au fost alese obiecte din diverse colectii
provenind din 14 state: Elveţia (o co-
lecţie), Franţa (5 colecţii, între care, Bi-
blioteca Xaţională, Muzeul :Xaţional al
Evului \lediu din Paris si ::\Iuzeul Antichi-
tătilor X ationale clin Saint-Germain-en-
La'.ye), Ge;mania (5 colecţii, între care
!\IU?;eul de Istorie Germană din Berlin,
Muzeul Romano- G::rm:i.n clin Koln,
Muzeul :Xaţional German din Niirnberg),
Italia (34 colecţii, intre care Direcţia Bu-
nurilor Arheologice din Emilia Romagna,
::\Iuzeul Arheologic Xaţional din Fenara,
::\fozeul Orăşenesc Arheologic din _Bo-
logna, ::\fozeul Orăsenesc de Artă s1 Is-
to1·ie clin Brescia, 'Colţ>cţiilc _O răş~ne~ti
Arheologice şi ·xumjsmatice din Milano,
Direcţia: Arheologică pentru \"e-neto cli1~
Padova, Direcţia Arheologică din Roma.
Însemnul expoziţiei

Aspect din expoziţie

https://biblioteca-digitala.ro
Mui.eul Capitoliului din Roma, Muzeul
din Castelvecchio). Marea Britanie (De-
partamentul Antichităţilor Medievale şi
Ţârzii şi Departamentul Monedelor şi
:Medaliilor din :\'Iuzeul Britanic şi Mu,-
zeul Fitzwilliam, din Cambridge), l\fol-
dova (Institutul de Arheologie şi Istorie
Veche), Polonia (8 colecţii, între care
l\Iuzeul Arheologic din Gdansk), România
(l\Iuzeul ~aţional de Istorie a României,
l\Iuzeul :Naţional de Istorie a Transilva-
niei, Complexul Naţional l\luzeal ,)fol-
dova", l\IuzeulXaţional Brukenthal, l\Ju-
zeul Judeţean Botoşani, ;\luzeul „Vasile
Pârvan" din Bârlad si Institutul de Arhe-
ologie „V. Pârvan")', Rusia L\Iuzeul Er-
mitaj), San }Iarirn (Muzeul Statului),
Ucraina (7 colecţii, între care ;\luzeul de
Istorie al Republicii Crimeea, din Simfe-
r9pol, Muzeul de Cultură Locală din Bel-
go1:od-Dnestrovski), Spania (11 colec-
ţii; între <;are l\Iuzeul Arheologic :Naţional,
;\fozeul :Naţional de Artă Romană din
https://biblioteca-digitala.ro
Merida, Muzeul Arheologic din Sevilla,
Muzeul Arheologic Provincial din C6r-
doba), Ungaria (3 colecţii, între care Mu-
zeul Naţional Maghiar) şi Vatican (Bib-
lioteca Apostolică). l~nele dintre obiecte-
sunt necunoscute chiar şi specialiştilor,
fiind pentru prima dată scoase din depo-
zite cu ~cazia acestei expoziţii.
În săhle care tratează epoca primei
zone de expansiune a goţilor (cultura Wiel-
bark) sunt expuse obiecte din marile ne-
cropole de la Lubowidz, Odry, Gronowo
şi Pruszcz Gdanski, descoperiri izolate de
la Bagicz şi din necropola de la Lesno.
Pentru zona a doua de expansiune, la
est de Vistula, au fost expuse obiecte des-
coperite în înhumările din Brulino-Kos-
ki, Podwiesk (Polonia) şi Brest- Trisin
(Belarus). De o valoare deosebită, depo-
zitul descoped la Pilipki, găzduit la
Ermitaj, a fost pus alături de descoperi 0
rile funerare de la Cecele si Gr6dek nad
Bugiem. Exponatele prov~nind din eul..:
Aspect din expoziţie
tura \Vielbark se încheie, practic, cu mor-
mântul izolat de la Rudka (Ccraina), în
vreme ce primele manifestări Cerneahov
sunt surprinse la obiectele (mai ales, ce-
ramică) descoperite în marea aşezare de
1a Lepesm·ka. Dacă necropolele de la Pe-
reislav-Hmelniţki şi de la Kaborga
sunt, deja, cunoscute specialiştilor, în
schimb, putem semnala descoperirile re-
cente din necropola de la Petrikovcy -
în bazinul cursului superior al Bugului
de sud - , unde cercetările sistematice
au început în 1992. \' ase ceramice şi de
sticlă descoperite în necropolele de la Kon-
paniîei, Gorodok, Yoiskovoie, Kosano,·o,
Sad, Belenkoe si Kamenka-Ancekrak
incheie seria desc~peririlor funerare din
Ccraina propriu-zisă. Tot de dată mai
Tecentă, cercetările de la Yelikaia Sni-
tinka au scos la lumină numeroase obiec-
te prelucrate din corn de cerb. Aşezarea
este situată pe un afluent din stânga :Xi-
prului.
Din România au fost expuse peste 250
de obiecte. Au fost selecţionate descope-
ririle din mormântul 3 de la Sântana de
}Iureş, atelierul de piepteni din aşezarea
de la Bârlad-Yalea Seacă si trei mor-
minte din necropola învecin'ată (M 30,
de incinerat şi mormintele de inhumaţie
507-bărbat - şi 5'H-femeie). Între obi-
ectele provenind din ~I 507 se află şi
unul dintre cele mai preţioase exponate
aduse din România: medalionul realizat
dintr-o monedă de aur Constantiu II
(352-355). Din necropola de la Leţcani
este expus inventarul mormântului 36,
iar din cea de la }Iihălăşeni, bogatul in-
ventar al mormântului de inhumatie 123
(femeie). Contemporane cu descoperirile
-din România au fost expuse cele din ne-
cropolele de la Dănceni şi Lazo (}Iol-
dova).
Centrul maxim de interes al expoziţiei
l-au constituit obiectele descoperite în
cripta „24 iunie 1904" şi, parţial, criptele
154 şi 165 de la Kerci, ca şi alte descope-
riri, mai puţin spectaculoase, de la Kerci,
Esk-Kermen si Lucistoe.
Între antichităţile ostrogote expuse se
află şi cele de la Bratei (mormintele
lj1964, 2/1964, 3/1968), Cluj - Cordoş
(mormântul HI), Slimnic şi Velţ - din
10
https://biblioteca-digitala.ro
România - si Szekeszărd -- Palănk,
~liszla şi Dabr~nc - Otvospuszta - din
Cngaria.
Vestigiile gote din Italia au avut parte,
bineînţeles, de o prezentare amplă. S-au
ales câteva exponate caracteristice, pen-
tru epoci diferit!:. Astfel, pentru epoca pre-
cedentă ostrogoţilor a fost ales un mor-
mânt est-germanic feminin (!\I l) din ne-
cropola antică târzie autohtonă de la Cas-
telbolognese. Din perioada mai apropiată
de anul 500 datează mormintele feminine
de la Acquac;anta. În fine, au fost expuse
inventarele mai multor morminte de fe-
mei ostrogote ( de la Torriano, Torre del
.:\Iangano, Salino, Roma-via Flaminia -
Aquileia - '.\Ionastero, Romagna, Ve-
cchiazzano, Piew di San Giorgio, Ro-
sara, Forcella, :Milano, Ficarlo, Gaiba şi
Chiunsano). Inventarele mormintelor de
bărbaţi ostrogoţi provin de la Landria-
no şi de la ~Iuzeul ~aţiona-l Etrusc (loc
de descoperire necunoscut). Sunt prezen-
tate şi două din cele 30 de coifuri tip
„Spangenhelm": cele de la Torricello
şi Montepagano. Dintre mormintele prin-
ciare au fost alese cele de la Ravenrra si
Domagnano, expunerea acestuia din urm'ă
coustituind un ·eveniment în sine 6 • În
fine, seria este închisă de tezaurele de la
Reggio Emilia, ,.Desana", Galognano şi
Canoscio. Descoperiri arheologice ceva
mai recente (coroana de la Monte Barro
şi vestigiile din Trento) pregătesc vizita-
torul pentru o sală (12) care a fost dedi-
cată, integral, Ravennei. Sunt expuse
obiecte foarte diverse: farfurii, opaiţe,
amfore, pahare, piepteni, fibule, plăci
decorate etc.; 76 monede ilustrează mo-
netăria ostrogotă în Italia, între 493 şi 552.
De o valoare deosebită, manuscrisele
miniate din sec. Y-- VI sunt, desigur,
foarte puţine. A fost expus preţiosul Ver-
gilius Romanus, manuscris care a adu-
nat, la sffhşitul sec. V, opera omnia a
poetului roman. Cam din aceeaşi epocă,
Evangheliarul purpuriu, Codex Argentus,
H istoria adversus pag au os (de Orosius),
un fragment de Evangheliar de la Raven-
na si masivul Codice de la San \'ittore
sunt, probabil, cele mai preţioase perga-
mente din acea epocă. Dintre manuscri-
sele mai târzii, au fost aduse în expozi-
 tie Codex Amiatinus (o Biblie completă
<le la c. 700), un Evangheliar lucrat la
Ba,·iera, în prima treime a sec. IX, şi un
manuscris al celebrelor lnstitutiones de
Cas,;iodor, realizat la :'lfagonza, spre mij-
locul sec. IX.
Sălile 14 şi 15 reunesc vestigii vizigote
din Italia (pereche:t de fibule găsite în
mormântul de femeie de la Villafontana)
si clin Spania; descoperirile din Spania
~unt cele de pe valea râului Durat6n -
<lin diverse localităţi - , din marea ne-
cropolă de la El Carpio der Ta)o, de_ la
Alovera, Sant Cugat del \ alles, Olms,
Gerona, Sevilla, Leon, tezaurul de la Tor-
redonjimeno şi de la_ ~ec6polis. D\n
Franţa provin desc~peunle funerare du~
,departamentul Yvehnes, de la Estagel ş1
·Castelsagrat şi obiecte de la ~îmes şi
Toulouse. Pentru interesul lor, nu numai
ştiinţific, au fost exp1;1s_e in~cr!pţi!, p~-
laşt ri, pietre t<;>mbale şi 1!1s_cr1pţ11 dm di;
wrse localităţi ale Spa111e1 ş1 cele doua
coroane votive descoperite în 1858, la
<:âtiva kilometri sud-vest de Toledo, la
G~arrazar. Din monetăria vizigotă au
fost selectate 45 de piese (de la mijlocul
sec. Vpânăla 710).
în fine dintre manuscrisele miniate
vizigote a~ fost expuse patru, deose?it
de preţioase. Este _vorb~. desp~e una din:
tre cele mai vechi copu realizate dupa
Le x Romana V isigotltorum, manuscrisul
Breviaritm Alarici (lucrat în sudul Fran-
ţei, în sec. VI), patru Epistole ~le l~i
Pa ,·el (prima şi a doll:a ~ăt re_ Cormt,:111,
Epistola către Efese111 ş1 Epistola catre
Fili peni - realizate in _a .?oua jumăt_ate
a sec. YI, în nordul Afncn), aşa-numitul
Pmtateuco „Ashburnham" (sec. VII) şi
De natura renmt si Sententiae de Isidor
din Sevilla, intr-u'n manuscris din Chel-
Ies (începutul sec. \'III).
în sala de actidtăti cducati,·e s-a încercat
reconstituirea „at~osferei" vieţii de zi cu
zi într-o comunitate nomadă gotă. Intra-
re~ se face printr-un „tunel al timpului",
imaainat într-un labirint unde, pe lângă
sem~e si simboluri ale culturii goţilor, se
proiect~ază diapozitive \lustrând. aspecte
semnificative din istoria acestui neam.
Întreaga expoziţi~, p1:o~ectat~ ?e un
colectiv condus de P1erlu1g1 Cern şi Ales-
https://biblioteca-digitala.ro
sandro Colombo, a fost montat[L de firma
Plotini Allestimenti. S-a ales o prezentare
sobră, punându-se în valoare foarte bine
obiectele. mai ales prin sistemul de ilu-
mina re. În schimb, s-au „mascat" toate
detaliile constructi,·e ale Palatului, pe-
reţii (inclusiv tavanul) fiind complet aco-
periţi.
Catalogul expoziţiei a fo~t realizat în con-
diţii grafice de excepţie, la Editma Electa
Lombar<lia (specializată în cărţi şi pu-
blicaţii de istorie şi artă); redactarea tex-
telor este opera unui colectiv de 23 de
specialişti, între care şi Radu Harhoiu
si Ion Ionită. Fotografiile obiectelor din
România, 'reproduse în catalog, sunt
opera lui George Dumitriu.
Desi s-a desfăsurat, oarecum, în para-
lel cu' o altă expo~itie 7 de amploare, ,,Go-
tii" a avut un succes de public ce a de~
păşit aşteptările. Lăsând la o parte cei
5 OOO de vizitatori de Ia vernisaj, când
circulaţia în expoziţie a_ fost, liţe:alme!1te,
blocată, în cele 87 de zile de vizitare 1-au
călcat pragul 160.000 persoane, ceea ce
înseamnă o medie zilnică de peste 1 833
de vizitatori.
~u putem încheia această cronică fără
să multumim, pentru spijinul pe care
l-au ac~rdat în vederea participării ro-
mâneşti, directorilor instituţiilor care au
contribuit cu obiecte (Lucia Marinescu,
Radu Florescu, Gheorghe Trohani, Şte­
fan }[atei, Gheorghe Lazarcn-ic.i, Adriana
Ioniuc, Alexandru Lungu, Cornel Lungu,
Gabriela Zizi Coroliuc, Xicoleta Arnău­
tu. Petre Alexandrescu) şi arheologilor
implicaţi î,i operaţiunile pregăţitoa:e (Lu-
miniţa Dumitriu, Ioana H1ca-C1mpea-
nu, Şeiva Sanie, Dumitru Popa, Octa-
vian Şovan, Vasile Palacle,. Elena ~o-
puşoi, Ligia Bârzu, Eugern~ Zahana,
Ion Ionită). Totodată, _.,e cuvm mulţu­
miri pen°tru eforturile iec,,ebite tuturor
acelora care, în :\lini:su·rnl Culturii, au
considerat că. participa1ea 1omâ1:ească
la această mare expoziţi•~ int•~rnay~nală
este o probft ele competenţă, seno~1tate
si normalitate: Ioan Opriş, Radu C1ucea-
;rn, Gabriela Tarabega şi Laur'.1 F:un-
zetti. În fine, dorim să mulţumim mcă
o dată, şi pe această cale, domnului R~?u
Harhoiu pentru nepreţuitul său sprIJlll.
11
l\OTE
1 A,leksandr Aibabin, Achim Arbeiter, Ermanno
A. Arslan, Katharina llierbrauer, Volker );ier-
br.i.uer, Gian Pietro Brogiolo, Andrea Biising-Kolbe,
Enrico Cavada, Carla Compostella, Migule Cru-
safont i Sabater, Marina De Marchi, Luis A. Garcia
l\foreno, Pier Maria Giusteschi Conti, Otto von
Hansen, Ksenia Kasparova, l\lichel Kazanski,
Dafydd Kidd, Attila Kiss. Andrezej Kokowsky,
Zlata Lvo·ma, Boris Magomedo·r, Mar:a Grazia
Maioli, Carlo Alberto Mastrelli, Gisela Ripoll Lo-
pez, Mark Scukin, Edmond Servat, Giulio Vis-
mara, Herwig V,olfram, Irina Zaseckaia.
2 Organizarea expoziţiei a fost coordonat{i de
'.\laria Grazia Curletti - căreia ii aducem mul-
ţumiri, ~i pe această cale, pentru ajutorul dtosebit
acordat participării româneşti la expoziţie - şi
Giancarlo Ischio.
3
Cheltuielile au fost acoperite, integral, din
bugetul Primăriei ~lilanului şi al Regiunii Lom-
bardia.
4
Situat pe latura sudică a Domului, pe locul
unde s-a aflat reşedinţa familiei Visconti {sec.
XII-XIV), palatul a fost (sec. XVI-XVII)
reşedinţa gu·,ernatorilor spanioli, fiind remodelat
intre 1770- 1778, în variantă neoclasică, de Gi-
seppe Piermarini. Deşi Victor Emanuel III a cedat
edificiul municipalităţii milaneze, el şi-a păstrat
numele de palat regal, de la sfârşitul sec. XIX.
Restaurat după bombardamentele din 1943, pa-
atu găzduieşte, astăzi, Supraintendenţa monu-
:f2
https://biblioteca-digitala.ro
mentelor Lombardiei, Institutul de Istorie a Artei
Lombard şi mai multe săli de expoziţie. Cel mai
recent proiect de revitalizare a palatului pre·,ede
amenajarea unor săli pentru expoziţii temporare
(ceea ce ar <luce la un total de 2500 m 2 spaţiu de
expunere), la cel mai înalt nivel al exigenţelor tt-h-
nice, constituirea unui muzeu al palatului (prin
recuperarea unor piese dm vechiul mobilier) şi amen-
najarea unor spaţii de primire şi odihnă (inclusi·.r
librărie, cafeterie şi restaurant) şi a unui centru
de informaţii cultural" şi turistice.
s În perioada 29 ianuarie - 17 aprilie 1994,
la Schirn-Kunsthalle din Frankfurt am '.\lain
a fost orgamzată marea expoziţie „Coifuri, săbii
si tezaure de argint, comori din şase milei1ii de
trecut istoric al României". Centrul iriajor de iri'.a.
teres al expoziţiei l-a constituit teza,uri.11 de la
Pietroasa. Suprapunerea cronologică a cdor
două expoziţii a fost profund regretată de organi-
zatori, pentru că, în acest fel, cel mai important
tezaur gotic a lipsit din expoziţia dedicată goţilor_
• Tezaurul, descoperit întâmplător în 1893. nu
s-a păstrat integral. Cele 21 de piese sunt, astăzi
împrăştiate în cinci colecţii. Tezaurul a fost pu-,
blicat exemplar de V. llierbrauer, în Germanici
din 1973.
7 Expoziţia .,):ormanzii" a fost ,h·schisă până
la.. 30 aprilie Ia Palla,zzo Venezia, din Roma, iar
între 27 mai - 18 septembrie, Ia Palatul Dogilor
~:o ·veneţia.
 EXPOZITIA „MĂSTI POPULARE ROMANESTI -
RITUALURI ŞI SĂRBĂTORI"., VENEŢIA, i994
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - A N G H E L PAVEL
P celebrul Carnaval de la Veneţia, au
articipanţii italieni şi străini
arnt posibil;tatea, în anul 1994, ca pe
lângă numeroasele manifestări ce însoţesc
sărbătoarea, ~ă vizioneze, o interesantă
şi inedită, pentru mulţi dintre ei, expoziţie
intitulată: ,)făşti populare româneşti -
ritualuri si sărbători". Ea a fost deschisă
la galeri~ Institutul Român de Cultură
.5i Cercetări Umaniste din palatul Correr,
în perioada februarie-martie 1994.
Expoziţia a fost organizată de către
l\luzeul Etnografic al Transilvaniei din
Cluj-Napoca -:ub egida Ministerului Afa-
cerilor Externe al României, Ministerului
Culturii dm România, Institutului Român
de C11/t1,t,ră si Cercetări Umaniste din
Venetia si Primăria orasul~i Venetia.
Au ~ont~ibuit cu expon~te, pe lâ~gă
instituţia muzeală organizatoare, Muzeul
Satului - Bucuresti, Muzeul maramu-
reşan Sighetu Ma'rmaţiei, Muzeul Buco-
vinei - Suceava şi colecţionarul Ion Cru-
ceanu din Vatra Dornei
Organizarea propriu-zisă a fost reali-
zată de specialiştii Iuliana Blaga, dr.
Tiberiu Graur si Simona Munteanu de la
Muzeul Etnog{af ic al Transilvaniei, cu
sprijinul neprecupeţit al profesorului
Vittorio Riondato si al domnisoarei
Sandra Zappi. ' '
Au fost expuse peste 95 de măşti
populare din zonele: Bucovina, Maramu-
reş şi Moldova. Ele au fost însoţite de un
https://biblioteca-digitala.ro
bogat material iconografic ce redă nume-
la
roasele obiceiuri prilejuite de diverse
sărbători, în special cele de iarnă, si
în care măştile au un rol deosebit: ,,C~-
pra", ,,Căluşarii", ,,Irozii", ,,Steaua".
,,Betlemul", ,,Ţurca", ,,Ursarul" etc.,
specifice unui mare număr de zone etno-
grafice din ţara noastră. De remarcat
faptul că organizatorii au ţinut să pre-
zinte fotografii-document datorate unor
mari etnografi din România, ca Romulus
Vuia si Luse N etoliczka, alături de Szabo
Tama~ şi Dennis Golloway.
Confecţionate, în mare parte, din blană
de oaie sau capră (mai rar blană de
animale sălbatice), fibre textile şi lemn,
măştile sunt împodobite cu pene, coarne
de ovi-caprine, clopoţei, panglici, monede
sau imitaţie de monede, hârtie colorată,
flori artificiale etc. Există şi unele excep-
ţii, când măştile sunt realizate din pănuşe
de porumb, stuf, ceramică, metal. Fante-
zia creatorilor populari este, şi în acest
domeniu, deosebit de prolifică. Ceea ce
uimeşte în mod cu totul special este
expresivitatea şi unicitatea acestor măşti;
nu există. două măsti identice. Particu-
larităţile se obţin, în mod special, prin
maniera de redare a ochilor, gurii, ure-
chilor, părului, mustăţilor şi bărbii, în
cazul măştilor antropomorfe, şi al botu-
lui şi împodobirii coarnelor şi urechilor,
în cazul celor zoomorfe. Pentru măstile
reprezentând personaje ireale se recurge
 la acelca~i elemente folosite ca pent:u
cele umane.
O caracteristic;\ specifid a 111:1~tilor
populare romfuw~ti, ~i care ilust!l'az:1
un;1 din tr:1s;1tllrik fundamentale ak
poporului romft11 - optimismul - , l':'h:
aceea c:-1 ele nu sunt macabre, nu incearr:L
s;"t inspf1imf111tl' pri\·itond, dimputriY;L,
de 1nmfnesc s;'L i11\·t·sl'leasc{1 cokctiYita-
tea, s{t o liim· di"Jlllnii (chiar ~i în cazul
m;'1~tilor folositL' b priwghcrea morţilor),
,.:{1 o fac{1 <1 fiL· \Tst•l{t, s;'t petrcac:t cu
)>ucurie săr\J{1toriil', în special cele de
iarnă.
În cadrul expoziţiei de la Yencţia a
Iirsit liogata recuzită care insoţe~te m{L,:,-
tile - costume, inst rmncnte muzicak,
armament, pod'.ial>c dl· genuri diferite etc.,
dar Yizitatorii ~i-au putut face o imaginl'
despre aceasta, pc haza materialului
fotografic p rezcn ta t. Desigur, prezenţa
pe panouri sau in Yitrim· a unor expo11atc
din categoriik mai sus-menţionate ar fi
rn;'trit sfc·ra tl'matic;L a expoziţiei ~i ar Ji
reclamat un spaţiu nrnlt mai mai-c.
Dintre personajele folclorului rom{1-
nesc pe ca re mfLştilc le desemneaz;·L,
in expcziţie au fost etalate urm{1toa:eh-:
,.ursul", ,,capra", ,,iezii", ,,ţurca", ,,c;"'du-
ţii", ,,buha", ,,popa", ,,năjitoarea",
,,ţiganca", ,,liătrfrnul", ,,dracul", ,,urtt-
tul", ,.frumosul", ,,p{1durarul", ,,Yraciul"
,.ghicitoarea", .,mireasa", ,,moartea".
,,paiaţa", ,,pasărea". Ceh- mai numcn:a,L'
m{t~ti au fost cele care redau figuri dc
Lătrâni (27), drarnl (21), emul ur:1t
(21), ţurca (5).
Expoziţia a fost in-:oţit{t ele un foa n1•
frumos Catalv!.!,, care ne-a slujit şi nou:1
pentru aceast{1 prezentare, realizat sub
coordonarea domnului Coriolan BalJcţi,
directorul Institutului Român de Cult11r,1
~-i Ctrcetdri ('manistc, ele către :\Iihai
Banciu, :\!arian Papahagi, Roberto Scag-
]\'lase:, cxpus.i la Venl't ia no, Dan Pineta. Pe lângă imagini alb
negru şi color cc 1cdau măşti popula re
româneşti şi obiceiu1i de iarnă, Catalogul
cuprinde două pertinente· studii. Primul
studiu, Tcatrum 111undi - o infinitate de·
mâşti ale unui singur clzip, semnat ele
Coriolan Babeti, informează cititorul des-
pre vechimea ~ăştilor populare în Hom[1-
nia, măşti care îşi au sorgintea în ritua-

i4
https://biblioteca-digitala.ro

Mască expusă ]a Veneţia
!urile dacice, despre asemănările şi deose-
birile existente intre acestea si creatii
similare de pe continentele J(uropa 'şi
America, aprecieri privind expoziţia ro-
mânească din palatul Correr pe care o
consideră ca un „tunel al timpului"
către izvoarele primare ale culturii con-
temporane; măştile româneşti păstrând
https://biblioteca-digitala.ro
o tiJ?ologie ancestrală. În cel de-al doilea
studiu, V rem ea dansului în jocurile cu
mascc'i, ~r. Tiberiu Graur subliniază faptul
că măştile populare românesti sunt indiso-
lubil legate de muzică, dans, rostirea
de versuri, dialoguri satirice, scene de
teatru popular, toate readucând în memo-
r:a colectivităţilor sătesti vechi obiceiuri
şi practici păgâne sat~ crestine. Perso-
najele redate de măşti pot fi grupate în:
a1~1male săl_batice (cerb,_ urs, lup, porc
mi_streţ), arnmalc domestice (bou, capră,
oaie, cal), _pă~ări (cuc, bufniţă), chipuri
umane ce 1nchcă profesia (păstor, vână­
tor, vraci, popă, medic), vârsta (mos
babă, tânără mireasă, tânăr), personaj-~
născute din credinţa creştină dar care
nu îi aparţin (inspectorul dracilor
Sarsailft, isp•·avnicul dracilor, doamn~
.:\foarte) etc. Totodată, se subliniază fap-
tul că jocul cu mftstile la români se
constituie într-un mo~ent de treare de Ia
un anotimp la altul, de la un an la altul,
de Ia viaţă la moarte. De asemenea,
aceste jocuri se integrează unei filosofii
populare după care există un timp pentru
moarte, un timp pentru a jeli şi un timp
pentru a 1âde. Etnografia românească
are o documentaţie bine pusă la punct
în cc priveşte obiceiurile, iar muzeele
poscd;1 bogate colecţii ele măşti şi piese
comrlernentare folosite în jocurile res-
pective.
Aţât expoziţi~ ,,~Iăşti populare româ-,
nest1 - ritualun s1 sărbători" cât si.
Catalogul ei au a'vut darul d~ a ofe~i
veneţienilor şi oaspeţilor lor, sosiţi cu:
prilejul C amavalului, o părticică di1~.
bogăţia creaţiei spirituale a poporulu~
nostru, fantezia şi umorul său, modul.
cum au fost şi sunt privite o serie de
elemente venite din tradiţie sau desprinse·
din cultura creştină. :
 EXPOZIŢIA „ TELEGRAFUL - CIVILIZAŢIE

.
SI COMUNICARE"

MillAEL.\ POPOV

evoia de comunicare si de trans- de încercări, ameliorări, atingând puţin

N mitere rapidă a ştirilo; este veche câte puţin forma definitivă şi abia după
de când lumea, dar multe milenii nu au aceea a devenit profitabilă. Astfel au
existat mijloace pentru a realiza acest contribuit la crearea telegrafului o serie
lucru. Oamenii nu imaginaseră încă un de fizicieni care au realizat câte un aparat,
mod de comunicare accelerat şi în plus aducând fiecare o noutate, o îmbunătă­
nu aveau nici o experienţă de utilizare ţire·. Şi-au înscris numele în istotia acestu
potenţială a unor mijloace de comunicare. mijloc de comunicare: S. Th. von Som-
După ce s-au folosit sisteme de semna- mering, Silling, K. Steinheil, fizicienii
lizare acustică şi optică de factură pri- Gauss şi \,Veber, Iacobi, ing. Hughs,
mitivă - numeroasele coline pentru focuri T. A. Edison, E. Bodot, Tesla.
de avertizare stau mărturie în toată
Turn roman de semnalizare
lumea - s-a ajuns, în condiţiile create
de războiul care aprinsese toată Europa
la sfârşitul secolului al XVIII-iea, la
telegraful-semafor cu releu.
Inginerul francez Claude Chappe a
realizat, în anul 1794, primul telegraf
-optic pe linia Lille-Paris. Acesta, însă,
nu satisfăcea nevoia crescândă de comu-
nicaţii rapide. Mijloace de realizare a
unui aparat corespunzător apăruseră
~otuş! de c~tva t_imp. Fizicianul Lesage
1magmace, mcă dm anul 1774, un sistem
de telegrafie care utiliza electricitatea
.statică produsă de descărcările unei ma-
şini electrice. Dar calea de producere
a electricităţii statice era anevoioasă si
nesigură. Când Oersted a descoperit efe~-
tele curentului electric asupra magnetu-
11;1i. s-~ putut in_venta o metodă sigură
ş1 1eftmă, tocmai când era mare nevoie
de ea. Telegrafia electromagnetică a
avut succesul asigurat în momentul dez-
voltării căilor ferate .
. Inventarea telegrafului, ca orice inven-
ţie, nu s-a prezentat completă si desă­
~ârşită din prima zi, ea a avut' nevoie

t6

https://biblioteca-digitala.ro

~ 11ilor acest e da t e prin wrni.-,arca, în
'2'.:i mai 1994 , e xpo ziţia
Tdegra f Morse
În ciuda polemicii relative l,1 inventa-
torul telegrafului electric, este incontesta-
bil că englezii Cooke si Wheastone sunt
primii care l-au aplicat din punct . de
vedere comercial. Telegraful electric care
a fost instalat în Anglia în 1837 n fost
inainte de toate un mijloc de semn31izare
pentni drumurile de fier si nu aJ fost
utilizat de public decât sporadic. ·
Factorul de eficienţă a fost adus de
pictorul american Sammuel F. B. Morse
care a brevetat, în 1837, un telefon
electric magnetic, la ca re transmiterea
literelor şi a cifrelor se obţinea printr-un
cod alfabetic cu linii şi puncte (alfabetul
Moise).
La 24 mai 1844, Morse transmitea
prima telegramă de la Baltimore la
~~shington. _Doi ani mai târziu, prima
lm1e _te_legraf1că electrică s -a deschis publi-
cului mtre Bruxelles şi Anvers. După
S - c. 1185
https://biblioteca-digitala.ro
Belgia, prima ţară europeană care a
deschis o linie publi c ă , au urmat imediat
şi alt e ţări din Europa. În ţara noastră,
prima lini 1.• tdeg raficrt a fost in stalată
în anul 1853.
Împlinindu-se 200 de ani de la crearea
telegrafului optic al lt11 Chappe şi 150 de .
ani de b m emorabila tdegram:i a lui
:\forse, :\Iuzeul Tehnic „Prof. Ing.
D. Lconida " a readu s în memoria cam e-
„Tdegraful -
·ci\'ilizatÎ1' .c i comunicarl'".
' ·La l~c d~ cinst e l'Stl' expus telegraful
lti'i C. Chappe, ca un omagiu adu s celui
care acum L.00 de ani inaugura o noui:i
er~ in c c.municaţii .
ln expoziţie sunt prezentatl' momentele
importante din istoria telegrafulu_i at~t
prin tablcuri ş i i ' ustraţii dtt ş1 pr~n
aparate. De remarcat cft o parte d1_r~
exponate sunt funcţionale, yizitatoru
dându-si astfel seama de modul lor d e
f<;>lcsinţă. L-n punct de atracţie îl rep~e-
zmtă cele câteva costume de transm1s10-
nişti din primul război mondial, sau de
impitgat de mişcare de la Căile Ferate.
La cc;mpletarea expoziţiei cu aparate
valoroase sau cu costume au colaborat
instituţii de prestigiu : Direcţia de fele-
comunicaţii Bucureşti, Ministerul Apără­
rii Nationale - Comandamentul trans-
misiuniior, informaticii s1 electronicii,
Muzeul C.F.R., Muzeul Jli°litar Naţional,
Muzeul Marinei si Firma Siemens.
Pentru tinerii 'vizitatori ai expoziţiei
şi nu numai pentru ei este binevenită
această trecere in revis tă a unor momente
ce marchează evoluţia unui mijloc de
comunicare fără de ca re nu s-ar putea
concepe civilizaţia.
ln lumea noastră mereu ma_i aglo-
merată, interesată de factorii de eficienţă.
şi timp, solicitând şi consumând me~eu
mai mult, o asemenea expoziţie are ş1 o
notă de nostalgie privind cât de lung
şi de complex este drumul parcurs de
civilizaţia umană .
17
 EXPOZIŢIA TEMPORARA „UN ARTIST PENTRU NEUITARE :
ANTON RUDOLF \VEINBERGER"
fidând parcă graba şi zbuciumul
S zilelor noastre, medaliile dezvăluie
atâta istorie, atâta artă, atâta nelinişte·
creatoare - toate cuprinse în cercul de
păstrare statornică a metalului. De aceea,
expoziţia temporară CN ARTIST PEN-
TRU NECITARE: ANTON RTDOLF
WEINBERGER" deschisă în perioada
mai-iunie 1994 la sediul ~fozeului Jude-
ţean de Istorie din Reşiţa a însemnat
un adevărat eveniment muzeal. Consti-•
tuind prima colaborare a muzeului reşi­
ţean cu ~Iuzeul N aţiona1 de Istorie a
României (care împreună cu Biblioteca
Academiei Române deţine majoritatea
exponatelor) aceastf1 manifrsta re expo-
ziţională reconstituie în premieră acti-
\'itatea unui remarcabil artist născut
la Reşiţa.
Revendicat p1:in cariera sa artistică
deopotri,·ă de România, Austria şi Cnga-
ria, sculptorul şi medalistul \\'einberger
(1879-1936) s-a bucurat de un deosebit
succes în nemea sa 1 . Delmtând ca
modelator si c·izelator în atelierul artis-
ţic - filial~ meşteşugărească StEG (Ani-
na);. el şi-a de:~ăvârşit stud.iile la \'iena
şi Berlin dedicându-se apoi plasticii mici,
sculpturii rnom1rnentale şi îndeosebi meda-
listicii domeniu în car,~ a realizat pe:;te
100 de medalii şi plachEte. După 1918
reYine în Rornt111ia pentru care Ya lucra
cu constantă dăruire si talent. Fiind
un rafinat po1 trct;:;t stăpânind un puter-
nic simţ al compoziţiei \Yeinherger aduce
în arta rcmârn::asc;t nu numai influenta
scolii Yienezc dar si un sutln non in
concepţia mccblic;tict~ ~. De' fapt creaţia
sa iJustrcaz{1 ,·igoare optimi~m, fante-
18•
https://biblioteca-digitala.ro
DAl\A. BĂLĂNESCU
zie si sensibilitate. Subiectele tratate
sunt' foarte diverse: unele medalii fiind
dedicate familiei imperiale austro-ungare,
regelui Ferdinand al României, altele :
legate de familia artistului. Multe medalii .
şi plachete sunt însă dedicate unor per- .
sonalităţi politice (Caiui;; Brediceanu,
Alexandru Marghiloman), dar si unor:
evenimente cultmale (înfiinţarea' Socie~.
tăţii Române de Geografie, Societăţii·
Artistice Austriece etc.). O altă categorie
de piese ilustrează câtev;, personalităţi
arti,tice de seamr1 (Sandor Petofi, Fr.
Liszt, O. Goga, G. Georgescu). Dezvol-
tarea vieţii economice este surprinsf1
în medaliile dedicate industriasului A.
Weith (piEse păstrate şi în ~olecţiile
muzeului re~iţean) ori expoziţiilor indus-
triale de la Linz, Troppau şi Bucureşti.
CâtcYa plachtte oglindesc viaţa sporti\'ă
a epocii, artistul fiind tentat s[1 -pună
în ,·aloa1e tinereţea şi frumusetea corpu-
lui cmrncsc 3 • De altminteri, 'Anton R.
\\.einberger a fost laureat al câtorva
premii Yalo roase: 1904 - Premiul Gundel
al Acadtmiei de Arte din \'iena; nwdalia
tle argint la expoziţia iuternaţionaI{t de
la St. Petersburg (l908); mcntiuni la
expoziţia de la Bruxelks (1910)'. ',
':ReYenind la expoziţ'ie, catalog1.d aces.
te1a - rtprezentftncl iarăşi. o prcmic>ră
pentru muzeul reşiţean -- descrie expci~
nate:le în ordima cronologică a tmitq·ii
lor, dftnd posibilitatea oricărui Yizitat6r
să surp, ind{1 l'\'Olnţia a rti,;t ic;\ ~ medalis-
tului şi Yaloarca pe care acesta a dobân-
d!t-o în timp. Iar cele 8 YÎtrine prczint{t
pitsele în ordine tcmatic:i (pe1sonaliU1ti
artistice, FOliticc, militare, alegorii, e:xp~-
·., i '
zi ţii,
societăţi etc.), etichttele codificate
regăsindu-se cu uşurinţă în paginile cata-
logului. În sfârşit, o vitrină este rezervată
familiei artistului, cuprinzând fotografii
originale, documente, scrisori etc.). Pentru
a reconstitui epoca lui Weinberger, pre-
cum si atmosfora din orasele de odinioară
în c~re a trăit aCfsta,' expoziţia mai
prezintă cărţi poştale de altădată, dar
şi piese lucrate în atelierul din Anina,
unde artistul şi-a început cariera. Pe
de altă parte, vizionarrn expoziţiei fste
însoţită permanent de un fond sonor 4
(muzică compusă ori interpretată de
artistii cărora li s-au dedicat medalii:
A. Bruckner, Fr. Liszt, G. Georgescu).
Secţiunea documentară este constituită
din catalogul expoziţiei, chestionarele
sondajului de opinie, precum şi din lite-
ratura de specialitate rcmânească şi stră­
ină despre activitatea medalistului.
Se cuvine să subliniem că Ia realizarea
expoziţiei şi a catalogului şi-au adus
contribuţia colaboratori şi prit:trni ai
muzeului reşiţean, ca şi unii concitadini 5 • •
Yedcre generală din expoziţie
https://biblioteca-digitala.ro
De altfel, această manifestare expozi-
ţ'on:1.lă, în care alături de umbra artistului
veghează şi lumina prieteniei, a fost
dedicată Zilei Internaţionale a Muzeelor,
dobândind însă şi alte semnificaţii: împli-
nirea a 115 ani de Ia naşterea medalistului,
a 35 de ani de la inaugurarea primului
c;ediu al muzeului reşiţean şi, de asemenea,
omagierea directorului fondator al ace;;tei
instituţii - prof. Octavian Răuţ, trecut
în nefiinţă în urmă cu două luni de la
data vernisajului.
Aşa cum mărturisesc primele sondaje
completate, expoziţia izbuteşte să atragă,
încă de la deschidere, numerosi vizitatori
care vor păstra, poate, pe~tru multă
vreme, clipele petrecute alături de minu-
năţiile lui Anton Rudolf Weinberger
şi împreună cu muzeografii, aceşti prea
modeşti slujitori ai Neut"târii. Căci -
aşa cum scria Stefan Zweig, un ilustru
contemporan al medalistului - ,.numai
ceea ce vrea sâ se pâstre::,e pe sine însuşi
are dreptul sâjie pâstrat şi pentru alţii" .. J
Y,trina IV (Alegorii)
!\on:
I Despre ·,iaţa şi npcra artistului: C. Ştirbu,
D. Ciobanu, Via/a şi activital€a lui .An:on Ur.dolf
li-' einbergcr ( 1879- 1936), text introductiv al
catalogului, p. 1- IX (inclusiv ·,arianta in limba
germană).
~ Ibidem.
3 lbidi·m .
t Elcmeut experimental intr<Xlus pentru prima
oară la expoziţia „VEŞNICIA Ll'.TULUI" (Re-
şiţa , marti::-mai, 1992) .
"· Din- lista cuprinsă in finalul .catalogului, men-
ţionăm doar: Bihlic.teca judeţeană „PAUL IOR-
GOYICI". Editura „TIMPUL". doamnele El-
yira Nagy (Reşiţa), G. Gruiei (llucureşti. din fa-
20
https://biblioteca-digitala.ro
Vitrina VI (Expoziţii/ Târguri/ Industriaşi)
milia artistului) . Sponsori: Terra Sat s.r.l .. Ro-
ya! s .r.l.. Copy-Tech. Colecfrrul de organizare al
expoziţiei: Concepţie. şi coordonare - C. Ştirbu,
D. Ciobanu, I>. Hălănt·scu; /:talare - O. Şuhani,
· ·M. Gyomher, D . J>răghin, F. Stcpan; Fond sonor
- I>. Hălăncscu, E. Burilcanu, I. Yoina; Afişul
şi coţ,crla_· catalogului - O . Şuhani, S. Mol<lovan ;
Traducerea Îtl limba germand - A. Floare; Tel1-
noredaclare : D. Bălănescu, I. Bujor, M. Volintiru;
M. Bălănescu-Ohădău; Comţ,uleri:are - D . Run-
can; Ilustraţii Joto: Y. Coliţă, I. \'oina: 11,fultipli-
care - Dorina Ţeicu. Mulţnmin şi pe această cale
. doamnei Luminiţa Hllrhulcscu-Wallner (d.rec-
toarea Muzeului de Istorie şi Etnografie din Lu-
goj): · care ne-a oferit· t11· ntblt-l· amabilitate .itrfer-
maţii, precum şi undt" pie!!e din colecţiile mu1.eului
lugojean.
MUZEUL ~I pl'HLICL'L
___::::--__::::--__::::--_~===-==-=------==-::--------- ------
:_______---o:_-
ÎNT1LNIREA CU AUTEXTICUL LA „T.\RGUL MEŞTERILOR
POPULAIU", DE LA i\lUZ}:UL SATULUI
,,.._lntr-o lume a t~a~1sfor~ărilo:, în
care faptele cot1d1ene tmd sa ne
copleşească, prezenţa într-un ~ingu r Jo~
a unui mare număr de meşteri populari
din toate zonele tării, a făcut din Muzeul
Satului un spaţiu al cotidianului ?ar
sial trăiniciei. Veniti la Târgul Meşterilor
Populari, desfăşur~t între _29 iunie_ ~~
3 iulie 1994, ei au dezvăhut „pe viu
tainele lucrurilor numai de ei ştiute:
De ce această perseverenţă, _ca de_ m~1
bine de 20 de ani, :Wuzeul Satului dm
Bucuresti să-i invite pc iubitorii de art{t
în fieca're an la o asemenea manifestare?
Pentru că orice întâlnire cu arta popu-
lară înseamnă un exerciţiu de în:ăţare,
de modelare şi regăsire în autentic.
Se spune despre o ţară ~-ă ~ cunoşti
după peisaje, după oamenii şi operele
făurite de ei. Acelasi lucru îl putem spune
si despre un mu~eu. Îl cunoşti după
tot ce este al lui şi arată, după tot ce
conţine şi păstrează. Şi ~Iuz~ul Satul?i
contine şi arată un patnmonm cu gnJă
adăpostit, dar şi oameni cu suflet ~i
dăruire. La chemarea lor au venit peste
60 de meşteri populari din toate zonele
ţării, păstrători de datini şi cunoscători
de tehnici străvechi. Au fost reprezentate
toate meşteşugurile artistice tradi-
ţionale - arta ţesutului' prelucrarea ar-
tistică a lemnului si confectionarea instru-
mentelor muzical~, olărit~l, cojocăritul,
confecţionarea măştilor populare, pictura
naivă şi arta iconarilor, prelucrarea artis-
tică a metalelor şi a osului, meşteşugul
împletiturilor, arta încondeierii ouăle­
lor - care au conturat, în timp, civiliza-
tia satului românesc traditional si s-au
~onstituit într-o dimcnsiu{ie dcfi'nitorie
pentru devenirea contemporanf1 a crea-
ţiei populare.
https://biblioteca-digitala.ro
EC\TEHI:\:\ nu,n:
În încerca rea sa de a deslusi valentele
multiple ale fenomenului cre~ţiei popu-
lare contemporane, :'\fuzeul Satului a
desfăşurat, de-a lungul anilor, o muncă
prodigioasă de încuraja re, prin manifes-
tări diverse - s:mpozioane, expoziţii,
tâ1guJ1, standuri cu vânzare, demonstra-
ţii, repertonena meşterilor popu-
lari etc. - a vocaţiei celor dotaţi cu
harul creaţiei şi pu1tând pecetea autenti-
cităţii şi originalităţii.
Ca şi în ceilalţi ani, Târgul :Meşterilor
Populari a avut un caracter demonstra-
tiv, meşterii prezentând publicului, prin
obiecte in diferite faze de confectionare
atât tehnica 101 meşteşugărea;că cât
şi măiEstria lor creatoare. De asEmenea,
yjzitatorii au avut posibilitatea să achizi-
ţioneze direct de la producători obiecte
autentice, cu rezolvări plastice variate,
care cu uşurinţă se pot integra ambien-
tului modern.
Noi, cei din interiorul muzeului ca si
marele public, care ne-a urmări't
de-a lungul anilor, cu toţii am putut
observa că ne aflăm într-un moment
al evaluărilor. Mulţi dintre muzeografi
au crescut si s-au format ca specialisti
în domeniu' o dată cu o parte dintre
aceşti meşteri, prezenţi la târg, azi nume
de referinţă pentru creaţia populară
contemporană. Dacă unii dintre acesti
talentati creatori sunt foarte bine cun~s-
cuţi atât în ţară cât şi în străinătate,
aceasta se datorează si străduintei si
perseverenţei oamenilor' din muzeu' ca;e
au ştiut să îi susţină şi să le facă propa-
gandă în cel mai bun înţeles al cuvântu-
lui.
Şi pentru ca relaţia biunivocă muzeu-
ii.1eşter popular să fie completă, se poate
21
remarca existenţa acestui moment unic
în ca re o nouă generaţie de meşteri popu-
lari, crescuţi de Lunici, părinţi sau pro-
fesori-meşteri a ;ijuns la maturitate, se
prezintă ca o individualitate distinctă,
alăturându-se „bătrânilor" si având, la
rândul lor ucenici, crcându-~e, astfel, o
punte de legătură între generaţii.
Realizat ca un dialog al generaţiilor,
târgul din anul 1994 a ilustrat diferitele
ipostaze ale transmiterii mai departe a
acestor străvechi meşteşuguri. Transmi-
terea în cadrul familiei este modalitatea
cea mai frecventă a menţinerii interesului
pentru creaţia populară. Astfel, au fost
prezente la târg familii ale unor cunoscuţi
meşteri în care fiii şi nepoţii au dovedit
o bună cunoaştere a meşteşugului: Petre
Adela, Caba Pavel, Ciungulescu Grigore,
Arsene Ion, Bacea Andrei etc. În cadrul
organizat al ş col ii i;e transmit de la
profesor la elev tehnici tradiţionale, aşa Ţesătoarea Rodica Ispas, Sibiu
cum procedează profesorul Lac Mircea
din De,a. Au fost prezenţi ucenici ai
unor vestiţi meşteri, care s-au dovedit Gheorghe, crescut de meşterul Bănacu
Constantin din Bărbătcsti, Neacsu Cătă­
a fi dt:mni urmaşi ai acestora: Ispas
lin, îrnprrnnrt cu rncşte{·ul Terna' Toader
Rodica şi Orza Elena, formate de vestita
din Berzunti.
ţesătoare Maria Spiridon din Avrig, Dicu
Alături de meşteri consacraţi, nume
cuncscute în peisajul contemporan, la
Ţesătoarea Adela Petre, Buzău
târg s-au prezentat şi nume noi, creatori
care dovedesc că satele noastre sunt
încă bogate în oarnrni talentaţi şi harnici:
Dolhescu Rodica din Dolheşti, Neamţ;
Tecoanţă Silvia din Alţana, Sibiu; Man
Nicolae din Târgu Lăpuş, Maramureş;
Lepădatu Viţa din Valea Mare, Vâlce~;
Drajrnici Filoteia şi Cârstiuc Oltica d~n
Paltin, Suceava; Bârzu Bogdan d111
Hârlău, Iaşi etc.
Asezati, în Muzeul Satului, la casa
din ~on~ de unde provin, creatorii popu-
lari şi-au regăsit, în mijlocul Bucu reştiu­
lui, locul natal, pntându-s~, astfel, integra
cu uşurinţă unui spaţiu foarte apropiat
:,Diritulu i lor.
'Prezenta unui :mmăr mar•~ de mesteri
populari b Muzeul Satului în zilele Tftrgu-
h;i ~\!esterilor i'cpubri constituie o certi-
tudine' că arta românească t radiţicnală,
desi supusă unui proces evolutiv, este
vigu:·casă., baz~,Ei. p;_; un lJogat şi original
fi 1on, că ale posibilitJţi de ad2.ptarc la
noJ,; rcalifa 1i di:. satul contemporan-

https://biblioteca-digitala.ro
 EHDENŢA e CO~SERVAHE e HESTAl7llAHE
RESTAURAREA UNEI PSALTIRI TIPĂRITE LA BĂLGRAD
.
ÎN AXUL 1651 SI IDENTIFICAREA MĂRCII DE HÂRTIE
cum s-a întâmplat şi cu '.1lt~
A oc:azie,
şa
restaurarEa unor cărţi şi
manuscrise vechi a dezvăluit, în urma
investigaţiilor de laborator, date noi,
interesante pentru istoria culturală a
unor epoci, a unor anumite civilizaţii.
· Obiectul lucrării noastre îl constituie
Psaltirea tipărită la Bălgrad în anul
1651.
Cn exemplar din această tipăritură
bălgrădeană, păstrat în fondul de carte
Yeche al Muzeului National al Cnirii,
din Alba Iulia, a fost ~dus în laborator
pentru restaurare în anul 1990. Investiga-
ţiile de laborator, microscopice, macro-
scopice, biologice şi fizico-chimice, au
evidenţiat o hârtie de calitate superioară,
din fibre de în şi cânepă, cu lungimea
fibrelor între 1 500 !-1- şi 2 OOO µ, fabricată
manual, fără finisaje speciale de supra-
faţă, cu o nebulozitate redusă, având
linii de apă şi filigran vertical. Examenul
biologic a scos în evidentă prezenta unui
atac fungic, pe toată 'zona cotorului.
pH-ul în zonele sănătoase este de 6,5, iar
în zonele c:u atac biologic este de 6,00.
\'olumul a fost dezinfectat filă cu filă,
d_upă care s-a executat desprăfuirea lui
ŞI descoaserea. Coocrta din lemn si înve-
1~torilc ~in p_ielc s~au pierdut <le-a' lungul
.tunpulu1. Oricum, volumul prezintă urme
https://biblioteca-digitala.ro
SOl'IA ŞTIRBAN
de interventii ulterioare la cotor, ceea ce
atestă fapt~l că el a fost, la un moment
dat, relegat.
:Numerotarta cait::telor s-a făcut după
dezinfecţie şi desprăfuire, apoi s-au des-
prins depozitele de ceară. Petele de ceară
nu au putut fi solubilizate pentru că
ceara, pătrunsă în spaţiile interfibrilare,
a făcut ca acestea să devină permanente.
Spălarea s-a făcut în apă la 20°(. După
spălare am remarcat o corectare a pH-ului.
Oricum, reîncleierea am făcut-o cu metil-
celuloză de 2%, preparat în bicarbonat
de magneziu de 0,20%, atât cu scopul
unei mai mari corectări a pH-ului, cât
şi pentru a crea la suprafaţa hârtiei un
strat neutJU, protector împotriva unei
reacidifieri. După presarea intermediară,
am trecut la restaurarea propriu-zisă,
folosind hârtie japoneză.
Zona cotorului, unde, datorită atacului
f~rngic, hâ_rtia a devenit fragilă şi pufoasă,
f1 brele_ tmzând să se desprindă, am
consolidat-o cu văl, pe o singură parte.
După restaurarea „la dublu" şi degaja-
rea surplusului de hârtie, foile au fost
puse la presă finală, umedă, cu scopul
de rearanjare a fibrelor si de stabilizare
dimensională. ' ·
Legarea volumului urmează să se facă
în piele, după grafic.
23
 În timpul restaurării, o atenţie drn-
sebită ne-a atras filigranul. După cmn
este cunoscut, filigranul reprEzintă marca
hârtiei, 5Emnul distinctiv, caracteristic
unei anumite mori de hârtie. De-a lungul
secolelor, după ce a fost inventat în
Italia în secolul al XIII-lfa, filigranul
a cunoscut o evolutie spectaculoasă, de
la simple iniţiale, 1~ figuri tot mai com-
plicate, adevărate reprezentări heraldice,
atât pentru identificarrn fabricii produ-
cătoare şi a perioadei, cât şi, nu în ultimul
rând, pentru a evita falsurile la care
erau tentaţi micii producători de hârtie,
care nu de puţine ori au încercat _să
copieze filigranul unei mori de tradiţie,
în scopuri comerciale. Spre sfârşitul seco~
lului al XIX-lea si începutul secolului
al XX-iea, încep să fie folosite din nou
iniţialele simple, arta filigranului începând
să decadă.
·-----------------------------------------
Filigranu) hârtiei lllilizale la
redactare, reprezentând stema
Transilvaniei
24
https://biblioteca-digitala.ro
Oricum, în tot evul mediu, scriptoriik
mănăstireşti, cancelariile şi tipografiilt',
precum şi marea nobilime s-au orientat
spre cumpărarea unei hârtii produ<t de
mori de tradiţie uneori prin comrnzi
speciale în funcţie de posibilităţi.
Acti,•itatea tipografică românească de
la Bălgrad care a debutat spre sfârşitul
secolului al XVI-lEa, în preajma ~litro-
poliei Bălgradului, face ca şi aici hârtia
să fie preţuită la adevărata ei ,•aloare,
atât ca suport pentru scris, cât şi ca
mijloc de emulaţie spirituală a rcmânilor
transilvăneni. Libertatea tiparului în
limba română, pe care au acordat-o
principii transilvăneni din perioada Refor-
mei, a avut scopul de îndreptare a popu-
laţiei româneşti spre religia calvină. Sco _
-
pul urmărit de principii calvini a fost
„deturnat" pc de o parte pentru că, prin
ştiinţa de carte, poporul obidit a ajuns
 la o altă putere de percepere a vieţii
şi a valorilor umane, pe de alta, pentru
că se recunoştea implicit că românii erau
superiori sub aspect numeric în Transil-
vania, în comparaţie cu naţiunile „pri-
vilegiate". De altfel, Reforma a avut
un rol pozitiv în introducerea limbii
române în bisericile ortodoxe, în locul
limbii liturgice care era slavona.
În acest context socio-cultural şi poli-
tic este tipăntă ş1 Psaltirea din 1651,
în tipografia ce funcţiona pe lângă Mitro-
polia Bălgradului. · . arată, încă o dată, interesul lui, ca şi
Făcând abstract ie de calitatea tiparului,
hârtia utilizată ~a suport pentru scris,
pe lângă calităţile deosebite, a re un fili-
gran vertical, în câmpul central cu o
acvilă monocefală, care este aşezată pe
o roată si este înscrisă într-un scut, de
o parte şi de alta, soarele şi luna, ia1
în partea de jos, şapte creneluri ce repre-
zintă cele şapte cetăţi, şi o pasăre. Toate
acestea sânt înscrise într-un scut, deasu-
pra având coroana princiară.
Consultând bibliografia de specialitate,
vedem că acest filigran reprezintă stema
Transilvaniei în timpul lui Rakoczi I 1.
În mod firesc, ne-am pus întrebarea
ce moară de hârtie a utilizat acest fili-
gran drept marcă. Analizând hârtia uti-
~izată de tipografia Mitropoliei Bălgradu­
lui, unde in mod curent se foloseau
mărci austriece, italiene si, în mod cu
totul excepţional, o marcă 'franţuzească 2,
nu am identificat acest filigran.
De asemenea, este greu de crezut că
principele a comandat această hârtie
la una din morile din afara principatului,
având în vedere faptul că existau mai
~ulte mori de hârtie, atât în Transilva-
ma, cât şi în jurul Bălgradului. Aceste
mori, în marea lor majoritate constituiau
monopolul principelui.
Faptul că marca de care ne ocupăm
reprezintă ste!Ila principatului, iar hârtia
este de ? calitate superioară, rivalizând
cu mărci ?e tradiţie din Europa vremii,
n_e deten~ună să lansăm ipoteza fabricării
ş1 aceste~ h~rtii într-o moară princiarft
de pe ten tonul Transilvaniei, poate chiar
:'1oara de la ~ancrăm 3 , care a activat
m aceast~ perioadă şi care se află lângă
Alba Iulia. ~foara rec;pectivă ar fi putut
https://biblioteca-digitala.ro
executa această
hârtie numai la o co-
mandă specială a principelui, care a cerut
să poarte, drept filigran, stt-ma Transil-
vaniei, care, la rândul său, a vândut-o
Mitropoliei româneşti, pentru tipărirea
Psaltirii din 1651. De altfel, această
hârtie a fost produsă în perioada imediat
premergătoare tipăririi cărţii. Xu putem
afirma cu certitudine dacă principele
a comandat hârtia special pentru tipări­
rea acestei cărţi, dar faptul că o pune
la dispoziţia tipografiei româneşti ne
al altor principi în perioada Refo1mei,
pentru tipărirea cărtilor românesti la
Bălgrad. ' '
Într-o perioadă a ba rocului, când viaţa
spirituală a Bălg.radului era tumultoasă
şi când Reforma îşi punea tot mai mult
amprenta pe întreaga societate, mitro-
poliţii Bălgradului, care pe bună dreptate
se simţeau responsabili de destinul neamu-
lui românesc în Ardeal, precum şi alţi
oameni luminaţi ai vremii, au ştiut să
folosească deschiderea culturală şi spi-
rituală spre trezirea conştiinţei de neam
a românilor din Transilvania.
l\OTE
1
Adolf Resch, Siebenbuergen l,,funzen 1md M e-
daillen von 1538 bis zur genenvart, Hermannstadt,
190 I, Monedele lui Rakoczi I şi II, p. 33- 35.
1
Sofia Stirban, Câteva precizări de datare, loca-
lizare şi atribuire a unui codice transilt'ănean de
secol .XVIII, obţin11te prin investigafii de labora-
tor8 m •:Apul_um", XXVI, 1989:_ p. 627-634.
G. Nussbacher, Istoricul mor11 de hîrtie din
Lancrăm, in „Apulum", XXIV, p. 686-687.
 PROBLEMATICA RESTAURĂRII UNUI I\fANUSCRIS
BIZANTIN DIN SECOLUL AL XI-LEA

EI.E:Xc\ PARle, ,\DflL\X,\ JO~n.:c, DOIX.\ llANIU

,.._{n urmă cu ap1oape zece ani a de roşu (cinabru), albastru-ultramarin

intrat în Laboratorul zonal de
restaurare-conservare Iaşi, pentru a fi
restaurată, o carte foarte rară, un manu-
scris bizantin din patrimoniul Muzeului
Literaturii Române Iasi.
Cauze obiective (introducerea sistemu-
lui financiar de autofinanţare în aceea
perioadă) au determinat tergiversa rea
lucrărilor de restaurare, cu tinalizarea
lor în cursul anului 1990.
Cartea intitulată „Tetraevangheliar"
datată cu aproximaţie în secolul al
XI-lea, este scrisă pe pergament din
piele de capră cu cerneală ferogahcă,
bogat ornamentată cu iniţiale cu motive
florale, viniete şi frontispicii în culori
(lapislazuli), verde, protejate cu peliculă
cu albus de ou si aur coloidal.
Fila de titlu ~ste decorată în zona
superioară cu o miniatură de o rară
valoare artistică, în interiorul căreia
este scris titlul lucrării( în limba greacă).
Textul este scris pe două coloane cu
cerneală ferogalică, iniţialele fiecărui capi-
tol fiind decorate cu motive florale în
culorile amintite mai sus.
Pergamentul, ce constituie suportul
textului, prezintă două calităţi diferite,
rezultat al procesului de prelucrare, blocul
cărţii, prezentând două părţi distincte:
partea veche de la filele 1-129 şi 323-
400 şi partea nouă de la filele 130-321.

Degradare \.Jiologicil. în zona superioară a filei, alteril.ri cromatce. Restaurări anterioare cu pergament

26
https://biblioteca-digitala.ro
 Pergamentul din partea . veche a_ fo st
prelucrat. în atelierele bizantine, după
un procedeu specific epocii şi locului,
finisarea realizându-se prin lustruirea lui
'CU ulei vegetal, conferindu-i acestuia
un tuseu deosebit, la care cerneala n-a
aderat i::erfect.
Pergamentul din partea nouă a cărţii
este de altă calitate şi finisat cu praf
de cre tă vizibil pe suprafaţa foii.
Aspectul rigid, deformat al pergamen-
tului, întâlnit în zona i_;uperioară a filelor
din prima ş i ultima parte a blocului
cărţii, _ apare ca efect al modificărilor
de microclimat (umiditate, temperatură)
din mediul ambiant, la care se adaugă
fenomenul de îmbătrânire naturală, prin
pierderea apei din fibrele de colagen şi
reducerea capacităţii acestuia de a prelua
.alta din atmosferă.
_Umezeala t xcesivă în zonele superioare
a constituit un mediu prielnic pentru
dezvoitarea microorganismelor. Prezenţa
acestora a produs distrugerea fibrei de
colagen, fencmen întâlnit la peste 1/2 din
blocul cărţii, unde supo1tul textului are
aspectul dantElat, precum şi o accentuată
degradare crcmatică prin prezenţa petelor
jntens colorate în albastru violaceu.·
. Fază în timpu l r esta urării :
https://biblioteca-digitala.ro
Utilizarea frec ~1 e nt ă a cărţii la slujbele
religioase, precum ş i modifică rile de micro-
climat au dus la exfolierea pigmenţilor
de la miniatura filei de titlu. ,
Patina funcţională este prez_entă în
întreg blocul cărţii prin pet ele de ceară .
Adezivul folosit la cotor (clei ani-~al)
a constituit o hrană bună pentru insecte,
a căror prezenţă o demoris trează or:ifi-
ciile existente pe filele de la începutul
si sfâ rsitul blocului cărtii.
' Manipularea incorectă, precum şi păs­
tra rea necores punză toare au avut ca
~fecte fisuri şi desprinderi din suport,
care au fo st restaurate a nt erior cu hârtie
manuală şi pergament, folosind pasţă
de amidon şi clei animal drept adezivi.
Coroborarea examenului vizual cu
rezultatele _a nalizelor de laborator, efec-
tuat e în laboratoarele de investigaţii
din Iasi si Bucu resti, ne-au condus la
diagno~t(c~l de degradare bio.logică şi
socială, diagnostic confirmat şi de comisia
9-e restaurare la care au participat colţgii
de la investigaţii, conservatorul şi şeful
de sectie de la Muzeul Literaturii Române
Iaşi, dr. Fl. Oprea de la Arhivele Statului
şi legător Mariana Dinu de la Biblioteca
Centrală._
consolidarea t extului cu văl japonez
27
 Tratamentul stabilit a urmărit consoli-
darea suportului si a textului, conserva-
rea miniaturilor, r~darea aspectului iniţial
al pergamentului şi refacerea legătur~i.
Operaţia de dezinfecţie realizată prm
pensulări cu pentaclorfenolat de sodiu,
iradiere cu raze gama pentru stoparea
degradării biologice efectuată de biolog
Maria Mustaţă, a fost precedată de
fotografierea blocului cărţii, fotografiile
şi diapozitivele obţinute fiind martori
oculari ai stării de conservare a cărţii
înaintea procesului de restaurare.
Exfolierea pigmenţilor de la miniatura
filei de titlu ne-a determinat să trecem
la· protejarea acesteia cu o peliculă de
clei de peşte în concentraţie de 6%,
aplicată cu o pensulă foarte moale pe
conturul literelor, al chenarului şi a
celorlalte elemente decorative.
Operaţia de curăţire umedă a urmărit
redarea elasticităţii pergamentului prin
rehidratare, înlăturarea deformărilor şi
a altor impurităţi rămase după curăţirea
uscată. S-a realizat, prin tamponări repe-
tate, cu soluţie hidroalcoolică 1/1.
. în urma acestei operaţiuni, o parte
din praful de cretă folosit pentru finisa-
rea pergamentului din treimea mijlocie
a blocului cărţii s-a îndepărtat o dată
cu celelalte impurităţi.
Introdusă la presă, lucrana a aşteptat
încă câţiva ani, după care s-a trecut
la etapa de întregire a suportului, de
consolidare a textului în zonele degradate
biologic.
Pentru consolidarea textului s-a folosit
văl de hârtie japoneză şi clei de peşte,
28
https://biblioteca-digitala.ro
după tehnica următoare; faţa filei ~e
pergament (zona degradată) s-a acop~nt
cu văl japonez. Prin pensulare s-a aplicat
clei de peşte, în soluţie hidroalcoolică:
de 4%. Pe lângă protecţia suportului
şi a textului, vălul japonez fiind foarte
subţire a permis un permanent control
al desfăşurării operaţiunii.
După uscare, foaia protejată de hârtie
pergamentoasă şi hârtie de filtru s-a
introdus la pre<;a de legătorie. Din j~J_Tiă­
tate în jumătate de oră s-a ver1f1Cat
modul de comportare al foii restaurate.
Această tehnică, duce la cresterea efica-
cităţii tratamentului, la mărirea posi-
bilitătilor de intervenţie asupra unor
lucră;i foarte degradate. Operaţia este
destul de dificilă, la simpla atingere a
textului existând posibilitatea desprin-
derii acestuia de restul filei. Cu migală,
calm si răbdare s-a trecut cu bine această
etapă; urmând etapa de întregire a zone~
lor lipsă, realizată cu pergament şi clei
de peşte.
Pergamentul de care am dispus ~iin~
în cantitate insuficientă am fost obhgaţ1
să apelăm la împrumut de aceea la
examinarea lucrării după restaura1e se
constată mai multe tipuri de pergament,
sub aspect cromatic şi al grosimii. După
presarea finală, lucrarea s-a transferat
la Laboratorul de restaurare al Biblio-
tecii Naţionale pentru efectuarea legă­
turii. O dată executată şi legătura, con·
form celei originale, această lucrare foarte
valoroasă a reintrat în patrimoniul muze-
istic al Muzeului Literaturii Române
Iaşi.
 CONTROVERSE SI COJ\"CLUZII Pfll\1I:\D PRO\'EXIENŢA L.\UI
MANUSCRIS RAR Dll\ COLECŢIA BIBLIOTECII CEXTRALE
UNIVERSITARE „MIHAI EMIXES{:U" HL\ IAŞI
_ _ _ _ _ _ :U.\HI.\ GER\, .U.\-lL\lll.\ n,.\11, GEOHGE GlllGOlllU
nul din manuscrisele de mare
U valoare, aflat în fondul de carte
i·arft al Bibliotecii Centrale Cniversitare
fasi, este-: 'cel intitulat „Evanghelion"
şi 'cunoscut de specialişti sub denumirea
~.Lecţiona rul e,·anghelic ele la Iaşi".
::\Ia nu scrisul este alcătuit din 18 pericope
din \"cchiul şi Xoul Testament, pentru
sărhfttorilc mari: Paste, :\astcrca Domnu-
lui, Buna \"cstirc,' Înălţ~rca ş.a.
· Suscitând un puternic interes,
manuscrisul a fost studiat atât ele cerce-
tători români, cât şi străini, fiind înca-
drat în categoria manuscriselor miniate
bizantine.
Datarea manuscrisului constituie unul
din punctele de controversă. Iniţial, s-a
considerat că manuscrisul este scris la
Constantinopol, în perioada iconoclaşti­
lor (secolele VIII - IX), apoi, compa-
rând scrierea cu cea a manuscriselor
greceşti din colecţia Vaticanului, că este
vorba de secolul XI, iar cel mai recent
studiu, cel al cercetătorului D. Barbu,
pe baza analizei paleografice, dar şi a
unei analize stilistice a decoraţiei, optează
pentru secolul X.
-. O particularitate a manuscrisului o
constituie notaţia ecfonetică, apărută în
secolul IV şi pe deplin adoptată în secolul
VIII, reprezentând cel mai vechi sistem
de notaţie muzicală creştină, în scopul
citirii solemne a textului sacru, pe ton
de recitativ. Acest sistem de notaţie
dispare la sfârşitul secolului XV, o dată
cu cunoaşterea interpretării notaţiei.
Anumite îndoieli, exprimate de unii
-cercetători, referitor la autenticitatţa şi
vechimea manuscrisului, ne-au incitat
să-l studiem prin metode ale ştiinţei
exacte, în cadrul Laboratorului zonal de
restaurare-conservare Iasi si a Institutului
··<le· chimie macromolectilă.ră „P. · Poni"
· din Ia~i
https://biblioteca-digitala.ro
,/,_
Cope1ţile, din tartaje de ltmn, îmbrJ-
cate în piele. verde, au imprimate vinit,ţe
aurite şi argintate (prima, respectiv ulti-
ma copertă), ce reprezintă Învierea: ,:şi
Răstignirea, iar în colţuri - cei 4 ev<1n-
ghelişti cu simbolurile lor, şi prez\ntă
inscripţii în greacă şi slaYOn;i. Coperţile
sunt evident ulterioare epocii în care
a fost realizat manuscrisul, iar inscrip-
ţiile îndreptăţesc presupunena că legă­
tura s-a făcut la muntele Athos, în
secolele :xn· -X\", perioadă în care
se practica şi sla Yona.
De altfel, asupra legăturii s-a intervenit
mai recent, cotorul fiind ref[tcut din
piele maron antilopată, iar forzaţul fiind
din hftrtie industrială. Pe cotor este
lipit un fragment de ziar, pe care se
poate citi anul 1935. ·
Filele manuscrisului au fost studiate
la microscop şi s-a putut observa o
structură specifică pergamentului, fără
însă să se poată identifica specia ani-
mală, din cauza prelucrării impecabile
a pielii. S-a efectuat, de asemenea, un
test de solvire a unei probe în acid acetic
concentrat. La fierbere, proba s-a solvit
complet, rezultând un clei de pergament.
Studiu, prin spectrofotometrie în IR
la mat?rialului cărlii
Studiul s-a efec'tuat pe un spectro-
fotometru IR Perkin Elmer-577, dublu
fascicol, cu domeniul de lucru între
200-4 OOO cm 1 ;
S-au înregistrat spectrele de t ransmi-
sie T şi spectrul ATR.
Spectrul de transmisie a fost obţinut
prin înregistrarea unei pastile de KBr,
în care au fost înglobate 2 mg pulbere
fină albă, răzuită pe suprafaţa probei.
Spectrul ATR (reflexie totală multiplă
atenuată) a fost obţinut prin amplasa-
rea probei, după îndepărtarea stratului
· superficial, · pe - feţele ·tristaiului ATR,
-montat -Într-un -<lispozit-iv de reflexie
29
totală Perkin Elmer. Adâncimea de pene-
tra re a radiaţiei IR în probă depinde
de lungimea de undă de investigare şi,
pentru domeniul de interes, caracteris-
tic pergamentului (polipeptidă naturală),
1700-1500 cm- 1 , este de aproximativ
1,5-2-1.1.
Ambele spectre relevă prezenţa a două
materiale: un material anorganic alb -
CaCO3 , identificat prin benzile specifice
de la 1 -410 cm- 1 si 875 cm- 1 , si un mate-
rial organic - pergament, o 'polipeptidă
naturală, cu benzi specifice la l 630 cm- 1
şi 1 530 cm- 1 •
ln spectrul de transmisie, corespunză­
tor stratului superficial, predomină mate-
rialul anorganic - CaCO 3 , iar în spectrul
ATR predomină materialul organic.
ln spectrul de transmisie banda largă
de la l 630-1 650 cm- 1 se datorează
atât urmelor de material proteic, dar
şi unei cantităţi de apă absorbită de
carbonatul higroscopic.
Deci, materialul cărţii este pergamentul,
iar substanţa de acoperire este creta.
Textul, în limba greacă, este scris cu
cerneală ferogaliră, după cum au dovedit
te_.;tele de laborator, efectuate pe o
probă p1ele,·ată din text. Tot cu cerneală
ferogalică a fost scrisă şi rugăciunea de la
fila l. Textul initial al manuscrisului a
fost completat ulterior, la file]p 66, 67
şi 85, cu cerneală de ev rbo1~.
Cerneala ferogalică, foarte acidă, fo'.o-
sită în exces pe unele pagini, a produs
o degradare a pergamentului, perfo-
rându-I pe alocuri, pe conturul literei.
De asemenea, aciditatea cernelii, ca şi
timpul scurs de la rc-dizarca n!anu:;cri:m-
Iui, au contribuit la scădena pH-ului
pe1gamentului, trecând din domeniul alca-
lin -(peste 7) caracteristic modului de
obţinere a pergamentului, într-un dome-
niu uşor acid (5,8), diminuând astfel
durabilitatrn şi rc'zistenţa pergamentului.
)Ia nusc1 i:;ul este împodobit cu 18 mini-
aturi, reprezentf111d titlurile ·cdor' 18
pericope, scrise cu litere ·de aur într-un
romh, încadrat într-un dreptunghi, orna-
m~ntate cu, figuri geometiice ~au florale
stilizate, , înconjurate de ghirlande în
celei ;4_ colţu!'i: Toate ornamentele sunt
https://biblioteca-digitala.ro
lucrate cu· aur, rosu, verde, albastru s i
uneori, roz. Aceiaşi' pigmenţi sunt folosiţi
pentru realizan:a literelor ornate de la
începutul pericopelor.
Prin microscopie în lumină reflectată
şi prin transpa1enţă s-au studiat pigmen-
ţii în ceea ce priveşte culoarea, opacita-
tea, caracterul amorf sau cristalin, forma
cristalelor şi gradul de măcinare.
Analiza chimică a constat în texte
de solubilitate, la rece şi la încălzire.
în HCI 3N, NaOH -4N şi HNO 3 conc.;
apoi s-a studiat efectul încălzirii asupra
pigmentului, iar în final, pentru diferen-
ţiere, s-au făcut teste -;pecifice fiecărui
ion în parte.
Culoarea roşie întâlnită la notaţia
muzicală şi la miniaturi apare, la studiul
microscopic, ca un pigment roşu-oranj,
opac, prăfos; rezultatul pozitiv la testul
cu azidă de sodiu ne-a condus la identi-
ficarea amionului S din cinabru - Hg 2S-
(sulfura de mercur). Pentru punerea în
evidenţă a ionului mercur se pune într-o
capilară închisă proba de pigment, se
aduce la flacără şi apoi se reia cu HX03
conc., iar apoi se pune pe o bucată de
tablă de cupru - apar~ oglindă albă.
caractcristicrt Hg, sau c.C ia din capilar{t,
se evaporă la sece., se reia cu apă şi se
pune rcacti,·ul tttrasulfocianocobaltiatul
de amoniu. La microscop apar cristale
în formă de lance şi stea, de aceeaşi
formă cu cele de la cupru, dar colorate
în albastru stins-prăfos.
Filele 2-3 prezintă un text scris cu o
cerneală de culoare rosu-închis. La
micrcscop, în lumină reflect~tă, pigmentt1l
apare ca o peliculă, cu mici particule,
de culoare roşu-ruliiniu intens.
Prin transparenţă, pigmentul este
semitransparent, roz-mO\·iu. Pigmentul
se sol vă complet în Hcl 3X, la încălzire;
se solvă instantaneu în HX0 3 cane.
şi formează un precipitat portocaliu· cu
H 2SO 4 diluat. La încălzire, culoan:a trece
în brun. Pentru identificarea pigmentului
proba solubilizată în HX0 3 conc., se
eYaporă la sece.; după răcire, se adaugă
0 picătură'de apă şi un cristal <le KHS0 4
(sulfat acid de potasiu). Se formează
cristale octaedrice de alaun de potasiu_
 - ---~ - --- - - -·-

·- · - ----·--·---------------.....---,----------------------------,

~ TR ANSMtSIE

ATR

!'1-~.1.:;.-

'
.. .....··.
··.. .... ... .
......... ·. ·.. :• ..
..•,
....
-. ~ .
~530
1630 AMIOA]
AMIDA 1
*O *
875
1L.1
* = CaC03 cm- 1

1800 1600 1L.OO 1200 1000 800

I
,.
:.:
.... --------~1
https://biblioteca-digitala.ro
Deci, am identificat ionufde aluminiu din
pigmentul - lac de garanţă (roşu orga-
nic).
Aurirea transei manuscrisului, cât si
prezenţa pelicuiei de aur la realiza r~a
miniaturilor, a iniţialelor şi a unor literc
din text, a fost pusă în e,·idenţă cu ajuto-
rul Kl şi a CsCl (clorura de cesiu). Proba
solvită în apă regală, iar apoi evaporată
la sece. si reluată în solutie clorhidrică,
se trate~ză cu o picătură de Kl şi un
cristal de CaCl. · se formează cristale
negre, în formă_, de cruce sau pătrate.
Studiat prin transparenţă, pigmentul
yerde este puţin transparent,. de culoare
,·erde închis, în vreme ce în lumină reflec-
tată se obsen-ă cristale verde-iarbă
închis. Se solvă cu efervescentă în Hcl
3X şi în HX0 3 conc., iar în :XaOH 4X
se dizolvă parţial, la încălzire. Răspunsul
pozitiv la testul cu tttrasulfocianomercu ri-
atul de amoniu pentru ionul de cupru,
ne-a confirmat că pigmentul este
malachitul-carbonat bazic de cupru
-CuC0 3 Cu(OHh-- La microscop apar
cristale în formă de l~_nce galben-verzui
unitare- şi suprapuse, cu aspect de stea.
Pigmentul albastru apare la microscop
sub forma unor cristale colţuroase, de
culoare albastru-mov intens, care nu
rezistă în mediu acid, se decolorează
(culoarea dispare) şi se dezagregă. În
plus, testul negativ pentru cupru şi
pozitiv pentru sulfuri (cu azidă de sodiu),
au pus în evidenţă ultramarinul natural -
3 Xa 20 .3 Al 20 3 .6 Si0 2 . 2 Na 2S.
La miniatura de la fila 4 apare şi un
pigment roz, care la microscop se pre-
zintă ca un pigment opac, de culoare
roz-trandafiriu. în HN0 3 conc. pigmen-
tul se solvă, rămânând în soluţie nişte
particule albe. După efectuarea testelor
specifice a rezultat că· pigmentul este
un amestec de lac de garanţă cu alb
de plumb. Pentru albul de plumb s-a
folosit la identificare Kl (iodură de
potasiu), dând cristale sub formă de
hexagoane sau pătrate transparente. La
cald albul de plumb devine galben.
ln concluzie, pigmenţii folosiţi sunt:
cinabru şi lac de garanţă p~tru roşu,
.malachit pentru-verde, ultramarin natu-
.ral pentru albastru şi aur.
https://biblioteca-digitala.ro
Cerneala folosi tă pentru scriere este
ferogalică, cerneală de carbon pentru
completările de Ia filele 66, 67, 85 şi
cerneală roşie pe bază de lac de garanţă
pentru textul de Ia filele 2-3. Xotaţia
ecfonetică este realizată cu cinabru.
întrucât cu câti,·a ani în urmă, am
avut ocazi; studi~rii unui alt manuscris
pe pergament, intitulat „T_etra~vanghe_~
!iar", aparţinând ~Iuzeu!u1 L1teratur11
Române - Iaşi, datat secolul IX - XI,
realizat Ia sud de Dunăre şi ornamentat
cu miniaturi, frontispicii, chenare, ini-
ţiale, puttm face o ccmparaţie între
pigmenţii folosiţi pentru decorarta cel~r
două manuscrise. Respecti,·ul manuscns
conţinea ca pigment cinabru, lac de
garanţă şi oxizi de fier pentru roşu,
ultramarin natural ca albastru, verde
de cupru transparent, ceruză şi aur.
Textul era scris cu cerneală ferogalică
şi de carbon.
Observăm că unii din pigmenţii folo-
siti la ornamenta rea celor două ma nuscri~e
c~incid (cinabru, lac de garanţă, ultra-
in.i_i:in natu1al, ceruz{1 şi aur), dar apar
şi diferenţe în ceea .-ce priveşte'pigmentul
verde. Dacă cinabrul şi lacul de garanţă
sunt pigmenţi folosiţi şi la o serie de
documente medievale româneştii, ultra-
marinul natural l-am identificat numai
la aceste două manuscrise pe pergament,
ceea ce ar putea constitui o indicaţie
privitoare la realizarea cdor două manu-
scrise în zona geografică a culturii bizan-
tine, în perioade de timp apropiate.
RIIILIOGRAFIE
I. D. Simione.,cu. (~h. Huluţă, Pagi11i din istoriJ
cărţii romaneşti Ed. Ion Crangă Bucureşti,
191! I.
2. Corine Nicolescu. Miniatura ~i ornamentul cărţii
manuscrise din Târile Române sec. X I V·-
X V I I . Muzeul d~ Artă al R.S.R., 196-f.
J. A. B. Pandele, Mal~iale Jolosite in ornamentarea
manuscriselor medie1mle, in „Cercetări de con-
senare si rtstaurare", Muzeul Naţional de
Istoric, Bucureşti, 1982,
1. S. Savencu, ş.a., Cliimie analitică calitalit•tf,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1963.
.5. Joyce Ple..i;te_~i,-Cro.~s-sections an~ _themical A
nalysis ol Paint Samples - Bnttsh Mu~um
Lonclon.
PATRIMONIU e CERCETARE
DOUĂ DRAPELE DIN PATRIMONIUL MUZEULUI MILITAR
NATIONAL
•
F ra te, fluturate de vânt, având forme,
rumuseţea pânzelor divers colo-
desene sau broderii atractive este com-
pletată de o semnificaţie profundă_. ce o
depăseste pe cea decorativă. Fiecare
drapel 'reprezintă un mod de comunica-re
a unui om către alţi oameni, având forţa
de a emoţiona, de a produce o reacţie
bine determinată. Aceste simboluri atestă
sau identifică prezenţa, originea, auto~
ritatea, gloria, proprietatea, credinţa, aspi-
raţiile unei entităţi umane, politice, orga-
nizaţii de diferite tipuri sau ale unei
persoane. Ele sunt folosite pentru a
onora, a încuraja, a ameninţa sau pro-
mite, pentru a exalta sau comemora.
Indiferent de aspectul lor, drapelele
reuşesc să atragă, să reţină şi să concen-
treze atenţia atât într-o sală, pe stradă,
pe mare, pe câmpul de bătălie şi chiar
în spaţiul cosmic. Dorinţa de a ridica
un drapel pe o clădire mare sau mică,
pe un catarg special amenajat sau impro-
vizat vine dintr-un impuls profund, co-
mun tuturor oamenilor. Este greu de
imaginat, astăzi, o societate umană fără
acest simbol.
Muzeul Militar Naţional deţine o bogată
şi diversă colecţie (poate cea mai mare
din ţară) de drapele, stindarde, pavi-
lioane românesti si străine militare de
stat sau civiie, 'din dife~ite peri~ade
istorice.
8-c. 1185
https://biblioteca-digitala.ro
LIZICA PAPOIU
În rândurile care urmează ne propu-
nem să facem cunoscute două din drapelele
mai puţin cercetate, reprezentând o cate-
gorie distinctă - însemnele unor orga-
nizaţii civile, donate muzeului pentru
păstrarea lor în condiţii de securitate.
Totodată, ele sunt legate de o personali-
tate distinctă, restituită recent 1 prin
publicarea a două din lucrările sale. Este
vorba de profesorul, omul politic şi
patriotul de excepţie Ion I. Nistor",
,, ... unul din rarii cărturari româ•ii",
cum îl definea Nicolae Iorga în ziua de
3 iunie 1916. În acea zi era primit în
Academia Română, ,,tân!irut bu;ovine:,1,n",
căruia Nicolae Iorga îi ura, în discursu!
său: ,,Să ajungi tânăr la bătrâneţe, adu-
cându-ţi aminte şi spunând şi altora,
cu câtă bu~urie te-am primit noi astăzi,
pentru dumneata, pintru iz!Jdnd:i nnstră
întrupată în valoare:,1, dumitale, pentru
locul de unde vii, pentru durerile lui de
astăzi şi speranţele lui de m.iin3''.
La 11 noiembrie 1992, s-au împlinit
30 de ani de când, dupl o viaţă închinată
idealurilor sfinte ale unirii tuturor româ-
nilor, ale păzirii lor de „răutăţi" prin
dezvoltarea învăţămlntului şi culturii,
după nemeritata eliminare din Academia
Română şi din corpul didactic al Uni-
versităţii din Bt1cureşti, d:ipl detl!nţia.
de la Sighet (5 mai 1950 - 8 iulie 1955),
Ion I. Nistor se stingea din viaţă, neştiut
33
Foto I. Drapelul sociC'Utţii arcaşilor .,:\·,ram Iancu"
!,;uers)
de nimeni, con:-idcrfmd că tot ceea ce a
făcut fusese doar o „sjâ11tâ datorie a vieţii
sale".
În iarna anului 1940, în actele~ Muzeu-
lui Militar :\aţional se înregistrau două
drapele cu o semnificaţie aparte, după
cum reiese din donaţia domnului Buliga
Victor Ioan din ccmuna Oprişeni 3 , jude-
ţul Rădăuţi: ,.lnainte:: alăturat steagul
Societăţii de arcaşi « Avram Iancit >> şi
steagul Şcoalei primare din comuna Opri-
şeni, rugându-vă să binevoiţi a di'spune
păstrarea lor până în momentul recuceririi
scumpei noastre Bucovina, pc care o
dorim cit toată ardoarea a ji cât mai apro-
piată. Steaguri'le au /ost păstrate de sub-
semnatul şi aduse clandestin de mine
personal la data de 73 septembrie 7940".
La data de 10 ianuarie 19-41, se aprobă
de către consiliul de conducere al muzeu-
lui înregistrarea acestor drapele (nr. inv.
1659-4 şi 16595), cu următoarea motiva-
ţie: ,Cum Muzeul Militar intenţi:onează
a crea două secţii noi·, în care să fie repre-
zentate provinciile răpite, socotesc că aceste
două steaguri pot fi expuse într-una din
secţiile menţionate" 4 •
Steagul Societăţii arcaşilor „Avram
Iancu" din comuna Oprişeni (nr. inv.
actual 1-4283), este format din trei fâşii
de mătase - albastru, galben, roşu -
egale şi cusute una de alta. Pe avers
(fig. 1) este pictată, pe fâşia galbenă,
Maica Domnului cu pruncul în braţe,
încadrată de motive florale. De jur
împrejur este brodat un chenar cu fir
34:
https://biblioteca-digitala.ro
Foto 2. Drapelul societăţii arcaşilor .. ..\·,ram Iancu"
(rners)
de aur. Deasupra picturii, pe fâşia gal-
benă şi pc câte o porţiune din fâşiile
laterale este brodată următoarea inscrip-
ţie: Soc/ietatea/ Arc/aşilor/ Avram Iancu.
în planul doi, sub pictură, este brodat,
tot cu fir şi trecând şi pe fâşiile laterale,
inscripţia: Com/una/ Oprişeni, jud jeţul/
Rădăuţi. În cele două colţuri volante
ale fâsiei rosii este brodat cu fir de aur
şi argint, cifrul regelui Carol al II-lea.
Pe revers (fig. 2) este pictat, tot pe fâşia
galbenă, chipul lui Avram Iancu, înca-
drat de o ghirlandă din frunze de măslin
de culoare verde, conturate cu fir de aur.
în cele două colţuri, de asemenea, estP
brodat cifrul regal. Deasupra şi suh
pictură este brodată pe cele trei fâşii
următoarea inscripţie: Altarul de jertjă
al Naţiunii să ji11t şi su/ letul Neamului
nostru.
Pânza drapelului este dublă, având
dimensiunile 110/95 cm. De cele două
capete libere atârnă câte un ciucure
tot din fir de aur, iar de jur împrejurul
pânzei, în afară de marginea fâşiei albas-
tre, care se aplică la hampă, este fixat
un galon şi un ciucure de fir.
Drapelul a aparţinut, deci, unei socie-
tăţi de arcaşi, organizaţie specifică acestei
zone de nord a ţării, iniţiată în anul
1905, ,, ... în al 737-lea an de robie aus-
triacă", după cum aprecia unul din
fondatorii arcaşilor bucovineni, Filaret
Dobos, acestia trebuiau să cheme tinere-
tul român ia luptă dârză pentru apărarea
patrimoniului străb~n.
Foto 3. Drpa p:·lnl Scolii primare· .. , Ir. Ion ~istor "
din comnn ca Opri~•·ni , jnd l' ţnl S .,n·a·,a (a ·,l'rs)
Apreciind actiYita tca acestor organiza-
ţii, Ion I. :'.\istor scotea în cvident::1
faptul că ele „au co11trzbmt in mare pa;tc
la jormarea conştiinţei naţionale în rându-
rile satelor şi au meritul de a Ji incercat
să organi:e:e sistematic tineretul, de a-i
ji însujleţit un nou crez de luptă şi a--i
Ji îndreptat paşii pe drumul revendicărilor
noastre naţionale" 5 •
După Marea Unire, rolul acestora se
accentuează, consolidându-se latura de
educaţie şi de păstrare a tradiţiilor.
Activităţile organiza te erau foarte diverse:
serbări, spectacole de teatru, crearea de
ateliere de ţesut pentru „cusături naţio­
nale", organizarea de biblioteci, îngrijirea
cimitirelor si cinstirea eroilor neamului.
Cu ocazia -iinei vizite la Bucuresti, un
grup de arcaşi şi arcăşiţe, după' ce au
imprimat la radio cântece populare şi
patriotice, au vizitat Parcul Carol,
Mormântul Eroului Necunoscut, Muzeul
Militar, Patriarhia Română şi biserica
Domniţa Bălaşa, .,ffrnd pretutindeni pri-
miţi cu acea căldură, dragoste şi sinceritate;
ce numai î ntre jraţi se poate găsi" 6 • Dar,
încă din anul 1926, un alt istoric al
Bucovinei şi aflat printre fondatori_i arcă­
şiilor, Teodor Bălan atrăgea atenţia asu-
pra pericolului ca aceste societăţi să nu
fie folosite în lupta politică: Tentaţia
de a )ace politică pentru noi, românii,
este astăzi cu mult mai mare decât pânâ
acum .... Deci, pentru arcăşiile noastre
tentaţia de a intra aclt.i• în lupte ele.,,,,,ul ...
ca }actor determinaut sau Joarte pondera;zt
https://biblioteca-digitala.ro
Foto 4. Drapr lnl Scolii primare „ dr. Jon ~istor"
din com1111 ca Opri i·••ni, judeţul Sn c!'a ·,a (n··, n~)
tsie foart e marc... u.!lli fşi dau silinţa
sii tragâ arcăşitle în mrtaja lor, să le
dea un caracter rnzist. La ba:a acestei
acţiuni se ajlă egoismul politic, care 1t1t
arc în ,;tdere decât succese electorale" ; .
Precizând că arcăsiilc nu sunt cluburi
politice, nu sunt sucursale ale vreunui
partid politic, Teodor Bălan reitera rostul
lor cultural, social şi naţional bine definit,
chemând la vigilenţă Societatea Aca-
demică „ Dacia" 8 care să „salve:e de
la moarte copilul ci sufletesc".
Steagul Şcolii primare din comuna
Oprişeni, judeţul Rădăuţi, purtând nu-
mele lui Ion I. Nistor (inv. actual 14307),
este format din trei fâsii de mătase -
albastră, galbenă, rosie _'_ cusu te si egc1le
între ele. Pe una din feţe (tig. 3) este
0
brodată cu fir de argint inscripţia : Şc/oala
Prim/ară dr. Ion I. Nistor Oprişeni.
Pe faţa cealaltă (fig. 4), pe două registre,
traversând cele trei fâşii, se află inscrip-
ţia: Uniţi să Jim în cuget, uniţi in Dmnn e-
zeu. 1ntre aceste registre, pc fâşia galbenă,
se află un spa~iu liber, în care, probabil,
se intenţiona brodarea portretului lui
Ion I. Nistor. Pânza este dublă, cu dimen-
siunile_ 115/87 cm., este tivită de jur
împre1ur cu un galon simplu din fir de
aur. Ciucurii din cele două părţi volante
nu s-au păstrat.
În perioada cât a fost ministru al
Bucovinei, al Muncii, Sănătătii si Ocro-
tirilor Sociale, sau simplu dep~tat, profe-
s~r:u,l Ion_ I. Nisto~ a fost sufletul împli-
mnlor dm Bucovma. De aceea, n111lte
35
aşezăminte culturale au primit numele
său în semn de preţuire, aşa după cum
s-a întâmplat si cu scoala din comuna
Oprişeni. In anul 1937, când a fost sărb::i­
torit pentru un sfert de secol de acti-
vitate la Facultatea de Filosofie din ca-
drul Universităţii din Cernăuţi 9 , s-a
inaugurat un aşezământ care îi purta
numele „Căminul de ucenici Ion I.
Nistor", un adevărat „triumj pentri,
munca şi râvna domnului ministru". Co-
mentând acest eveniment, Grigore Grecu,
directorul publicaţiei „Gazeta bucovineni-
lor", care apărea la Bucureşti, nota:
„Această operă injăptuită de istoricul şi
omul politic, dublat de un sujlet bun şi
NOTE
1 Ne refrim la ediţiile bio-bibliografice, Istoria
Bucovinei şi / storia Basarabiei, apărute prin stră­
dania istoric1:ui Stelian Xeagoe, că:uia îi mul-
ţumim pentru unele desluşiri pe care ~, a·rnt ama-
bilitat a să ni le ofere.
2 Arhiva Muzeului Militar Naţional, Primirea
nr. 132/ 1940
3 Oprişeni, azi sat în Ucraina.
' Evenimentele ulterioare nu au mai făcut po-
sibilă amenajarea acestor săli. Din fericire, dra-
pelele s-au păstrat în condiţii foarte bune.
5 Ion I. Nistor, Arcdşiile în Bucovina, în „Stră­
jerul", Bucureşti, 1937, an I, nr. 3, p. 65-68.
a Unele date le-am extras din numerele gazetei
.. Glasul Bucovinei", 1937- 1941.
7 Teodor Bălan, Arcăşiile din Bucovina, Cer-
năuţi, 1926, p. 14 .
•\6
https://biblioteca-digitala.ro
înţelegător al sujletelor omeneşti, a făcut
pe mulţidin oratori... să treacă prin
adevărate clipe de emoţie şi înălţare sujle-
tească. Iată de ce nu ezităm să ne asociem
la laudele aduse primului Jiu al Bucovinei,
dându-l drept exemplu pentru ceilalţi.
Dea Domnul să avem ocazia a-i lăuda
pe cât mai mulţi şi o vom }ace cu plăcere".
Am considerat ca o datorie profesională
să semnalăm personalitatea unui mare
fiu al Bucovinei şi păstrarea, totodată,
în cadrul Muzeului Militar Naţional a
unor comori ale sufletului românesc,
comon ce vorbesc despre faptele înainta-
şilor.
8 Societatea Academică. .,Dacia" a fondat pri-
mele arcăşii în Bucovina. Printre fondatori, în
afară de cei menţionaţi, mai figurau Floarea Lupu,
Cezar Scarlat, Liviu Marian, FI. FlorP.scu, Gheor-
ghe Bereţean, studenţii Alexandru Jijie, Ghiţă
Bartoiu şi alţii. În anul 1906, Societatea Acade-
mică „Dacia" creează. regulamentul de funcţionare,
iar Vasile Nuţan (versuri) şi Emilian Sluşanski
\muzica) au compus „Marşul arcaşului".
" La 14 august 1912, a fost numit oficial „pro-
fesor extraordinar" la Facultatea de Filosofie a
Uni•,rersită.ţii din Cernăuţi, inaugurând, în toamna
aceluiaşi an, cursul său cu prelegerea „Însemnă­
tatea istorică a românilor şi începuturile organi-
zaţiei lor.
 GEORGE OPRESCU -
a câteva luni după
numirea sa ca
Lprofesor al catedrei de istoria civi-
lizaţiei franceze şi istoria artei la Facul-
tatea de litere si filozofie de la Univer-
sitatea din Bucuresti, în 1931, si, con-
comitent, ca director al „Muzeului Toma
Stelian", George Oprescu ( 1881-1965)
atunci în vârstă de 50 de ani, din dorinţa
de a răspândi cunoaşterea artei în cer-
curi cât mai largi, îşi propune să desfă­
şoare şi o prodigioasă activitate de cro-
nicar plastic la „Uni versul", cotidianul
cu cel mai mare tiraj din ţară.
In tot intervalul anilor 1932-1937 se
va strădui să se pronunţe asupra mani-
festărilor artistice bucurestene mai deo-
sebite, folosind o frază c~rsivă, gazetă­
rească, pe un ton degajat de conver-
saţie, dând, dintr-o dorinţă paternal asu-
mată, sfaturi si îndrumări atât artis-
tilor cât şi cititorilor. De la primeie
cronici s-a impus atenţiei publice întru-
cât în favoarea autorităţii de specia-
list pledau nu numai opiniile corecte
şi pertinent enunţate dar, deopotrivă, şi
prestanţa funcţiilor de specialitate deţi­
nute oficial cărora trebuie să le adăugăm
excelentele realizări obţinute cât timp
a fost secretar al comisiei de coopera-
ţie intelectuală a Ligii ~aţiunilor la
Geneva.
După numai câteva colaborări, George
Oprescu ţine să-şi precizeze crezul _şi
criteriile estetico-artistice adoptate m
calitatea de critic şi să se delimiteze,
https://biblioteca-digitala.ro
CRITIC DE ARTĂ
PETRE OPREA
în ceea ce priveşte poziţia lui, faţă de
ceilalţi cronicari de artă. Susţine că în
majoritatea cazurilor cronicarii nu îşi
îndeplinesc menirea sacră faţă de public
şi artişti: ,,Recomandând din indulgentă
pe unii, flatând din ignoranţă sau din
interes pe alţii, urmând curentt,l în loc
să-l dirijeze, criticul produce o stare de
nesiguranţă în gustul public, vătămătoare
dezvoltării talentelor. Dacă mai adăugăm
şi tonul arogant şi tranşant, care este
mai totdeauna nedespărţit de incompe~
tenţă, vom înţelege de ce, aiurea ca şi la
noi, artişti de talia lui Delacroix s-aU,
ridicat în contra celor care conduc opinia
publică şi-i judecă" (7 noiembrie 1932).
In ce limite îşi va exercita poziţia de
critic de artă faţă de public aflăm din
aceeasi cronică: ,, . . . cronicaml are me-
nirea' să-i conducă (pe cititori n.n.),
să le explice şi să le faciliteze înţelegerea
şi să le pregătească plăcerea. l ndeletnicire
ingrată şi plină de răspândire". În plus,
în ceea ce îl priveşte subliniază: ,, ...
mi se pare nimerit să adopt o atitudine
ceva mai rezervată, dar sinceră şi impreg-
nată de oarecare scepticism". Sinceri-
tatea, deci, este una din virtuţile esen-
ţiale pe care o cere nu numai cronica-
rilor dar şi artiştilor în creaţia lor „cel
puţin una din calităţile pe care le recla-
măm artiştilor în aceste cronici ar trebui . ..
să fie evidentă: sinceritatea" ( 12 ianuarie
1933); ,,oricui îi putem pretinde să }ie
cel puţin sincer", (4 noiembrie 1933 ).
37
 Între trăsăturile esenţiale care carac-
terizează creaţia fiecărui artist, Oprescu
se strftduieşte să depisteze pentru evi-
denţiere „dacă în operele pe care ll avem
înaintea noastră simţim un progres _laţii
de cele pe care le cunoaştem" şi „dacă
temele tratate, jelul în care sunt redate,
tehnica de care s-a servit ex po::,antul se
potrivesc cu temperamentul, cu .felul lui
intim de a fi" (4 noiembrie 1933). Dacă
acestea sunt preocupările în raportul
critic-cititor, iată cum le vede, în
cazul lui, pe cele dintre critic-artist:"
„Criticii de artă, cei sinceri - căci cei
care laudă din complc::,entă sau bârfesc
din 11râ nu ne im portâ - sunt imaginaţi
adesea de artişti şi de pubhc ca nişte per-
soane greu de mulţumit, rebarbative, iras-
cibile chiar, contra cârora e bine să iei
toate precautiile. Portretul acesta, nefla-
tat, 11u este lipsit de _justeţe în marea
ma ;"critate a ca::zm"lor, căci criticul este
nec;oit sâ re-;:adâ in ex po::iţie, pentru a
mia oară, inarcânie neizbutite ale unora,
prdenţiile nej11st1j1catc ale cltcra, bani1li-
.taft:a şi platitwhnca celor m11lţi" (23
decembrie 1933).
În ce-l priYeşte, Oprescu precizează.
că deseori revede unele expoziţii pentru
a-şi întări opinia şi nu ezită, în anumite
cazuri, să-şi schimbe impresiile asupra
lor. Re,·izionările le face împreună cu
prietenii din cercul doctorului Ion Can-
tacuzino (de la Institutul de Inframi-
.crobiologie) şi din consiliul )luzeului
,,Toma Stelian", printre care enumerăm,
ca mai apropiaţi, pe colecţionarul dr.
l\Iircea Iliescu, dr. C. Ionescu Mihăesti,
av. Aurel Diaconu, pictorii ].Al. s'te-
riadi şi :_;tefan Popescu (22 aprilie 1933).
O atenţie deosebită a acordat G.
Oprescu creaţiei artiştilor care „d,w tona-
lztalt'a şcoalci române" ( 15 noiembrie
1936), iucluzând în primele rânduri ale
acesteia „personalităţi exce pţiouale şi /x
cei aju11ş1 la notoridate: Pctraşrn, Pallady,
Şt. Popescu, Steriadi, Tonitz.1, Theo-
doresc ,~i·on" (28 noiembrie 1932), dtrora
le mai alătur5, în alte cronici, pe Iser,
Bunescu şi chiar \'erona ( I 5 noiembrie
1936). Dintre sculptori, atenţia criticului
e îndreptată asupra lui Jalea şi :\-ledrea
(24 noiembrie 1936). În cronicile expo-
ziţiilor personale ale acestora ca şi în
38
https://biblioteca-digitala.ro
prezenţa lor la expoziţiile colective, Opres-
cu urmăreşte .,să atragă atenţia publicu-
lui asu,-bra schimbărilor provenite în ma-
niera unui artist mai în vârstă" (3 l
decembrie 1935), progresele, sporul une-
ori imperceptibil de un ochi neavizat,
lăudându-le sau criticându-le micile negli-
jenţe tehnice. Era convins că observa-
ţiile sale sunt utile şi că ele nu ştirbesc
cu nimic renumele artiştilor, dtci ,,repu-
taţfrle din trecut se menţin de cele mai
multe ori, oricare ar fi exigenţele noastre
de azi" (19 iunie 1936), cum spune în
articolul dedicat comemorării lui Nico-
lae \'ermont. Astfel gândeşte şi în cazul
creaţiei lui Kimon Loghi: ,,pictura dom-
nfri sale, veselii şi superficială, plăcea
unui public de curând obişnuit cu arta"
(23 decembrie 1932). Toţi cei pomeniţi
mai sus si-au găsit locul si sunt bine
caracteriz~ţi, în contextul · artei rohiâ-
nesti, în volumul L'art roum'.lin de 7800
11 nos jouru, apărut în 1935 la '.\falmoe
in Suedia. Criticul literar M.G. Constan•
tinescu, recenzând cartea, o găseşte „un
îndreptar sintctfr" (,,l-ni,·ersttl", 18 octom-
brie 1935), cu precădere, excelentft pen-
tru străini, punct de \'edcre susţinut
şi de cronicarul ziarului „L'lndepen-
dance roumaine" (2 octombrie I 935),
dar neîmp;trtăşit de scriitorul Dragoş
Protopopescu (,,Curentul'', 20 noiem-
brie 1935).
Atenţia şi grija lui George Oprescu
este îndreptată, în mod deosebit, ~pre
tinerele talente care în creaţia lor ,,rtpre-
zintă o notâ originală şi atrâgâtoare în
arta contonporanâ" (22 mai 1933). Cri-
ticul este bucuros -.ă constate că această
categorie cuprinde numeroşi artişti. În
cazul lor, se preocupă să-i semnaleze
publicului, ,,sii-i explice şi, dacii se
poate, să-i indrnme !e" (3 I decembrie
1935), iar lor să le înfr1ţişcze YCrbal, pe
larg, obiecţiile, dintr-un simţ al dato-
riei profesionale (22 aprili,: 193 7). Lista
acestor artisti este mare, dar ne vom
opri la câţi~·a, remarcaţi ca deosebiţi:
Lucian Grigorescu {l6 martie 1934),
Yasile Popescu (17 februarie 1934), Max
Arnold {17 februarie 1934), ~icolae Stoica
lÎ martie 1934 şi 5 m:ti 1931), Dumi-
tru Ghiaţă „cel m:ii autentic român
dintre pictorii noştri" {I ianuarie 1934),
~tcfan Constantinescu ( 27 februarie 1933
·şi 8 decembrie 1934), Paul Miratoviti
(n februarie 1933), Aurel Keslcr (27
frhruarie 1933), Aurel Jiquide {13 martie
1933 şi 4 martie 1936), Lucia Derrietriade
Br1lăccscu ( 17 martie 1934 şi 18 aprilie
1935), Florenţa Pretorian ( 13 aprilie
1934 şi 22 februarie I 936), Alexandru
Phocbus (8 decembrie 1934), Alexandru
Ciucurcncu (8 februarie 1935, 8 februa-
rie 1936 şi 20 februarie 1937), Henri
Catargi {7 martie 1915 şi 22 februarie
1936), G-heorghe Vânătoru (6 februarie
1937), Florica Codrescu (20, februarie
1937), Dudu Alexandrescu (H mai 1937).
Dintre artistele pr:omotoare ale artei
decorative, relevă pe Aurelia Ghiaţă ( 13
februarie 1935) şi ~ora Steriadi (5 iunie
1935).
Pictura avangardistă, promovată, în
special, de Marcel Iancu şi H. Maxy,
o priveşte cu reticenţă, deşi primului
îi e,·identiază „acordurile asa de neas-
teptate, de' originale şi de fuste;, (26 martie
1934), iar la cel de-al · doilea constată
„realizări pline de talent" (7 martie
1935), justificând că pentru o atare
artă, şi se referă în mod special la creaţia
lui ~farcel Iancu, unii critici „ printre
cart! mă număr şi eu" nu găsesc, pentru
moment, ,,nz'ci 1111 criteriu sigur cu
cau să-l putem judeca" (26 martie 1934).
Este convins că şi în cazul înţelegerii
artei avangardiste, efortul de a pricepe
trebuie să ,·ină şi din partea criticilor şi
a publicului, afirmând răspicat cr1 „ni-
mmi şi nimfr nu poalt! schimba legile
dupâ care se conduc fenomenele artistice,
c_arc: sunt mai misterioase şi mai complexe
de cum îşi închipuie marele public, printre
car,' trebuie să 1w11uirâm şi pe cei carc-
deţi11, mai multă sau mai Putină ·vreme,
autoritatea statului" (10 septembrie 1937).
Această afirmaţie o face privind arta
a,·angardistr1 pe care Hitler o prezenta
poporului german într-o expoziţie spe-
cială pentru „a demonstra" cât de „bes-
metică şi iraţională este arta e·i,Jreilor".
Georghe Oprescu scrutează critic,
dar acordându-le toată increderea unor
sculptori tineri, întrucât soarta le era
mai ,·i tregă decât a pictorilor: Borgo
https://biblioteca-digitala.ro
Prund (27 februarie 1933 şi 6 februarie
1937~; Miliţa Pătraşcu (27 februarie,
13 martie 1933 şi 7 martie 1935), Alexan-
dru Călinescu (16 aprilie 1933), Boris-
Caragea (IO ianuarie 1934), Constantin
Baraschi (27 februarie 1935), Mihai Ono-
rei {14 martie 1935), Celine Emilian
(14 martie 1935), Grigore Popovici (I
mai 1935 şi 28 aprilie 1935), Puiu Alexan-
drescu (28 aprilie 1936), Pherekide (28
aprilie,1936). I. Tureatcă (14 iunie 1937).
Deos~bita atenţie acordată prioritar
şi r,aterrial tinerilor artişti a fost recep-
tată. cum se cuvine· de public, dar a
fost blamată de unii artisti, simtindu-se
netlreptăţiţi de această · poziţie: Când
·aceste reproşuri s-au inteţit, Oprescu a
ţinut să curme neânţelegerile decla-
rând: ,,Xi s-a imputat, uneori, câ szmtem
iud11lge11ţ1' jc; ţâ d,: unii pictori mai tineri
şl sei•eri oi alţii, cem mai Îll vârstă. Am
ere zut că atitudinea noastrâ vorbea de la
sme şi că ea nu m•ea ne;:oie de explicaţii.
[" n artist tânăr este o personalitate în
formaţie, care se poate schimba dacă un
s;at bzm ·-,,ine la fim p. C,: schimbare mai
poate aştepta cineva insti de la un om
de .,j de ani sau 60 de ani.J Sau ce spe-
ranţe mai poti avea chiar de la un pictor
tânăr când il vezi ţanţoş, sigur de el însuşi,
coni·ins câ nimoii nu se poate măsura
cu el, şi totuşi phn de stângăcii, de insufi-
cienţe, necam plet format, ignorând cea
ce constituie ba.za mesaiâ sale. ]Jc aceea
am preferat, În cronicile mele, să evit
să fac afJrecicri, atunci câ11d eram co11-
vi11s câ el1: sunt inuhle si când era evi-
dmt că de 11u vor fi i~itelese. Pictorul
şi rn mine ,·orbeam două 'limbi dzjaite"
(5 decembrie 1937). Cu un alt prilej,
cu câţi\'a ani mai înainte, în 1934, îşi
moti,·a poziţia în faţa celor dornici de
a se afirma imediat, astfel: .,În cazul
celor mai tineri, rolul nostru, al criticilor
şi cronicarilor este mai im portant şi, poate,
mai eficient. Atrâgând atenţia din vreme
asupra paicolelor acestei i·frtuozităţi ief-
tine, a lipsei de con·uingcre j)e care o pre-
su /mnc, vom reuşi, poate, să readucem
pe ca/ec1, cea bună pe unul sau pe altul
ame11inţat sâ se râtâccascâ, bineînţeles,
în presupunerea câ această rătăcire este
im.:oluntarâ" (21 noiembrie 1934). Cu
toate acestea, în mai toate cazurile
39
„preocupările debutanţilor, neliniştea
îndoiala lor, aspiratiile spre independenţă,
spiritul lor jrondeur, îmi sunt dragi şi
mi se par indispensabile progresului"
(11 octombrie 1935).
Alături de cronicile plastice, George
Oprescu publică lungi şi numeroase pre-
zentări de expoziţii de artă românească
realizate peste hotare şi de artă străină
organizate în ţară, mai toate adăpos­
tite în l\I uzeul „ T orna Stelian", pe care
îl conducea ca director. De altfel, în
această calitate va fi ţinta multor ata-
curi, mai ales ale lui AI. Tzigara Samur-
caş (..Curentul", 27 iunie 1934), care
îi urmăreşte îndeaproape şi afirmaţiile
din cronicile plastice, contrazicându-l
uneori. I s-a imputat că a achiziţionat
lucrări de artă românească - exemplu
-40
https://biblioteca-digitala.ro
şi Andreescu - si străină care nu erau
originale (,,Convorbiri Literare", mar-
tie 1934), dar şi că nu_ are simţ _critic
(,,Buna Vestire", 23 ş1 30 martie, 6
aprilie, 15 mai 1937; ,,Luceafărul", 8
septembrie 1938).
Activitatea pe multiple planuri a pro-
fesorului George Oprescu, remarcân-
du-se şi impunându-se ca o figură de
prim plan în istoria artei, a pus pe pia~
secundar pe cea de critic de artă. T?tuş~.
privită comparativ cu a celorlalţi cri-
tici, care s-au manifestat în perioada
1932-1937, activitatea sa în acest do-
meniu o putem situa, incontestabil, în
vârful ierarhiei prin analizele obiective,
cu mare răsunet la public şi influenţând
benefic gustul artistic al amatorilor de
frumos.
 CONTRIBUŢII LA ISTORIA ARTISTICĂ A BANATULUI -
PICTORUL CORLIA STERIO
noastră artă prezintă
I
nat
storiografia
încă
număr de artişti
de
lacune referitoare la un însem-
plastici, originari
de pe meleagurile României, a căror
activitate, în întregime sau în mare
parte, s-a desfăşurat dincolo de grani-
ţele ţării. Amintim în acest sens pe
Corlia Sterio, un valoros pictor din seco-
lul al XIX-iea, a cărui biografie aşteaptă
încă multe clarificări. Astfel, lexiconul
biografic austriac a plasat naşterea lui
· în anul 1822. Cercetătorul Istvan Gothârd,
care obţinuse informaţii de la fiica artis-
tului, Gabriella, susţine anul 1820, fără
precizarea zilei. La fel au apărut nedu-
meriri privind locul unde a văzut lumina
zilei, fiind în discuţie Sasca (Montană),
Steiallac sau chiar o localitate necu-
noscută. Recent, pe ,baza matricolei paw-
hiei ortodoxe-române din Sasca-Mon-
tană (azi la filiala Arhivelor Statului
Caransebeş). s-a constatat că Coriia Stc-
rio s-a născut la 7 decembrie 1820 (stil
vechi), fiind fiul lui George şi Iuliana
Sterio, ambii domiciliaţi în localitatea
respectivă 1.
Din relatările fiicei artistului aflăm
că existenţa familiei ar fi fost legată de
minerit, fără să avem date preci~e. Se
mai susţine că ar fi fost „copil minune",
capacitatea lui artistică manifestându-se
de timpuriu. Astfel, la vârsta de 16 ani
ar fi pictat o icoană pentru una din bise-
ricile româneşti din jur2 • Pe baza ma-.
tricolei Academiei de Arte Plastice din
Viena se poate preciza că în anul 1840
a fost înmatriculat ca student al acestui
prestigios institut de învăţământ supe-
rior. în cei doi ani de studiu a fost
elevul profesorului Kupelwiester, care
la despărţire a menţionat: ,,a }ost joarte
sârguincios" 3• În matricolă pictorul apa-
re cu numele Sterio, pc care îl va păs­
tra în viitor. Tradiţia familială susţine
şi faptul că după studiile din Viena
s-ar fi perfecţionat la Miinchen (la prof.
E.aulbachsen), Italia, Franţa şi Anglia.
https://biblioteca-digitala.ro
EUGEN GLtlCIC
După terminarea studiilor îşi începe acti-
vitatea la Bratislava, mai apoi deschi-
zându-şi un atelier la Pesta. Un timp-
a descins si în grupul de pictori de la
Szolnok. In anul 1857 se căsătoreste
cu Clara Zitterbarth, fiica unui arhitect
-cunoscut în epocă. Unicul urmas a fost
fiica lor Gabriella, născută în anul 1858.
Activitatea lui artistică a fost de
scurtă durată: 1843-1862. Moare, rela-
tiv tânăr, la vârsta de 41 de ani, la
· 4 iunie 1862, fiind înmormântat la cimi-
tirul din Budakeszi4• în acest răstimp el
· a creat un mare număr de lucrări, din-
tre care sunt cunoscute peste 300 de
opere de diverse genuri". Artistul a
fost un portretist apreciat, prima lui
lucrare cunoscută, datată 1843, repre-
zintă pe colegul său Adalbert Schăffer6.
Printre tablourile cele mai reusite se
numără Portretul de bărbat, în ' creion
(1847)7. Menţionăm, de asemenea, acua-
rela care imortalizează pe medicul Josef
Atornyr (1849) 8• În 1850 a dedicat o-
altă acuarelă inginerului englez Adam
Clark, constructorul „podului de lanţuri"
din Budapesta9• Portretele lui C. Sterio
se caracterizează prin încercarea de a
reda caracterul subiectului, cele mai
multe fiind plasate într-un cadru adec-
vat. Vîaţa populară a constituit si ea
una clin temele preferate. Amintim lu-
crarea în ulei, Coloana nuntaşilor, execu-
tată. Hl, 18.>51-0• Dfo ternele inspirate de
viaţa animalelor amintim pictura Calul
âe cursă Ali11 •
C. Sterio, deşi a trăit departe de pa-
trie, a revenit deseori pe meleagurile
strămoşeşti. Dintr-o asemenea vizită pro-
vine desenul în creion reprezentând V e-
dere din Băile Herculane, aflată azi în
patrimoniul Bibliotecii Academiei Româ-
ne, Cabinetul de Stampe 12•
Cea mai importantă realizare a picto-
rului se găseşte în biserica ortodoxă­
sârbă din Pesta (1857-1858). Această
biserică, ridicată pe la 1700, suferise
41
 mari daune cu prilejul inundaţiei din
1838, printre altele distrugându-se în
mare parte şi inconostasul, pictat foarte
probabil de ~tefan Teneţchi ( 1710-1720
- după 1784). Până în 1794 biserica
era frecventatft si de români.
În prima fază' a restaurării sculptura
şi în general refacerea inventarului l~m-
nos s-a încredinţat lui Mihai lanici 'din
Arad· ( 1838). Contractul obligă pe sculp-
tOT ca iconostasul srt fie realizat după
modelul celui din catedrala din Timi-
şoara: (azi catedrala_ or-todoxă sârbă),
lucrarea fiind încheiată în 1845. După o
lungă pauză, în 1856 se încheie un con-
tract cu C. Sterio, alegerea fiind deter-
minată de. apartenenţa lui la religia
ortodoxă. In decurs de aproximativ un
an el realizează 48 de icoane în ulei din-
tre care 35 pe iconostas, orânduite în
tre'i niveluri suprapuse. Nivelul de bază se
compune din patru elemente. În rândul
inferior găsim patru icoane reprezen-
tând pe Hrfato"s cu femeia din Samaria
Isus la 12 ani în templu, lncredinţarea
lui Toma si Hristos însănătosind bol-
navi. Pe uşa împărătească s~ găseşte
imaginea Bunei Vestiri, iar pe uşile
diaconale arhanghel1tl :Hih,!it (sud) si
diâcdhul Sf. Ştefan (nord.). Deasupra
usilor diaconale apare Cina cea de taină
r~spectiv, Hristos in grădina de la Gâ~(
mani. Cele patru icoane principale cano
tiice reprezintă pe Hristos, Fecioara 1'-fa-
ria, Sf Ioan Botezătoml şi SJ. Gheorghe,
patronul bisericii. ~ivclul de mijloc con-
tine _ sase icoane, Înălţarea in ceruri,
\aşte/ea lui lws, Pogorârea Sj. Duh,
lnt•ierea, Intrarea lui Isus in llrusalim
şi Schimbarea la /aţă. În mijloc, dea-
supra uşii împărăteşti, se află icoana
principală din iconostas, anume, SJ. Tre-
ime. ~i,·elul superior, conform tipicului,
este ocupat de icoanele reprezentând
apostolii orânduiţi în două grupe supra--
Corlia Stcrio, Sf. loa,, llolt'~ătorui
etajate în formaţie de 4 + Z. In mijloc
se găseşte crucifixul încadrat de icoana
Jlariei şi a apostol11l11i Ioan. Stranele
sunt decorate cu icoanele sfintilor Arse-
nfr; Sava şi Jlaxim, toţi de p;ovcnienţă
sârbă (nord), precum şi de SJ. Ioa1.
Gurâ de Aur, Sj. Vasile cel Jlare ,şi :,J·
Grigore Teologul. Tot în aceste sectoare
găsim chipurile regelui Ştefan /)eciansclzi,

https://biblioteca-digitala.ro
ţarului La:;ăr, ţarului U roş şi a lui . Şt~fan.
:.Yeman ja. Tronul Fecioarei Maria este
decorat de incoana .Yăscătoarâ de Dum-
ne:;eu c11 Prunrnl Isus, precum şi cu
imaginea intrării în biserică. Pe tronul
arhieresc s-a aşezat icoana Sf. Nicola,~•'·.
· · C. Sterio a realizat o lucrare de mare
valoare artistică respectând întocmai
prevederile canonice. în ceea ce priveşte
stilul, este limpede că ca s-a inspirat
din pictura rcnastcrii italiene, atât în
ceea ce priveşte· construirea icoanelor
cât şi paleta culorilor. Oricum, toate
lucrările trădează penelul unui maestru
de mare talent, dar si scolit în instituţii
de prim rang. Este i;1t~resant de remar-
cat dt în timp cc autorul a fost puternic
influenţat de stilul bidermajer in multe
lucrări de ale lui, în cazul bisericii· sâr-
beşti din Pesta s-a acomodat cu prefc-
ril}_ţelc unei alte maniere de pictură.
ln ::,fârsit, trebuie să amintim si nume-
roasele ilustraţii pe care le-a publicat în
di\'.ersc albume si reviste.
Credem, că în· viitor, ,:ste nevoie dr·
o cercetare mai a ten t{t a \'Îeţii şi acti-,i-
tăţii lui C. Sterio, ,·alorificând acele
demente din creatia lui care se do\'edesc
a fi de valoare 1{crcn;i..
Corlia Sterio, Calul de
https://biblioteca-digitala.ro
"NOTE
1 '.\fulţumim şi p :· ;t·;:-:i,stl c:ilc filialei Arhivelor
Satului C1.ra11seh :• ş p c•ntm hinc·rnitnrul ajutor
acordat.
~ (;oth:ircl lt,·1.in . Staio l,cir.-,ty akademiai
/esliimiiv.'s; ,:·,·t _
, is milvci ( Viaţa şi operele picto-
-r11/11i arli51 acad.:mi Carol Sterior), Yasi Szcmle,
anuI4 ·(19 .17), p. 64.
3 Flcisclwr (;yula, Jfaţ:y:Jro// a bicsi kepziJmii-
ves:eti ; akacJJmi<:n ( U n~u1'Î la A codmeia de Artă
Platicd di11 · Vi , na), rimlape!rt, 19-3.'i, p . 1!17
1, K c;)'ltrk,nic:1 Tihor, Sterior J<aroly, f. I.,
1976, p. li. . _
5 J'uhlic:i.t, in ., '.\1ii1cszcttortcncti Ertcsito",
1;111111ntl ,lin <1,,cemhric 1974.
" c;alcria Naţională \ 'nţ{arl - Budapesta : · ' :
7 Hcpr01lus:1 11!' K . (;yurko·,ich T. . op. cit.,
pnz. 6.
1
' c;aleria :S-aţion:\1(1 1·11.t:::1r1 - lluclapcsta.
• Ibidem.
10 I<. (;vurko·,ic h T., np. cil .. p.oz. 2J.
11 fhiclot1, poz. 29.
I~ Cota In1F XlJ I " I955.
1:1 \'ujic,ic, B . Sz-t oj'ta, .-1 f,csti s;c,-/J frmplnm
(lJiSt'rica s,irhă diN A •s/a, lllllhpest. 1961, p. 11-
17 , 2.i - -.,2. lcoa1wk i<;nnostasului ,cehi de · Te-
m·tchi au Io.st don :1H· hiscricii din Adouy ( 1810).
l)i~trus;1 in cel <le al doil,·a rhl>oi mondial, ulti-
111ile picturi c- 1n· an supra · ,ieţuit au !ost depuse la
?\lnze ul Ortodox-Sirh ,lin Sz1·11t-E11<ln·.
· . ,·1:
cursă A li
43
INSEMNELE MIRELUI 1N CEREMONIALUL
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - dr. M.\RJA DÂTc.4.
rice comunitate umană se caracte-
O si
terială
rizează printr-o unitate de viaţă ma-
.spir'rtitală care menţine vreme ·
îndelungată structuri şi rânduieli ce-i
sunt proprii, conducându-se în actiYi-
tatea social-economică ca si în cea spi-
rituală după străvechi norme şi tra-
diţii cu caracter de permanenţă şi sta-
bilitate.
O manifestare tradiţională, complexă,
care antrenează întreaga obşte a satului,
marcând unul din cele mai semnifica-
tive momente din viata individului si a
colectivităţii din care 'tace parte în ~ce-
lasi timp, o constituie nunta. În cadrul
ceremonialului nunţii se reînnoiesc con-
tinuu o serie de obiceiuri si datini trans-
mise din generaţie în ge~eraţie, fixate
de o tradiţie îndepărtată în timp şi ale
căror sensuri şi semnificaţii primare s-au
pierdut, menţinându-se doar obiceiurile
ca atare.
Ceremonialul nunţii prezintă un inte-
res aparte, protagoniş1ii - mirele şi rni-
reasa - ca şi asistenţa - rudele apro-
piate şi prietenii care îndeplinesc o
serie de acte în timpul nunţii - pur-
tând în cadrul său un costum distinct
prin faptul că, portului :popular de sărbă­
toare, co1;1fecţionat din materiale mai
bune si niai bogat ornamentate, cumu-
lând n;aximum de elemente estetice-, i se
adăugau unele însemne specifice ritului
de trecere de la o modalitate existen-
tială la alta, deosebită de cea anterioari':,
~u imnlicatii în modul de viaţă si com-
portament~} indi\·idului, căsatori'a mar-
când totodată, si o schimbare a re}a..
tiilo; sociale. ' sitoare realizate din fir de aur ce orna-
' Însemnele pe care le purta mirele,
si care completau costumul ceremonial,
~veau rolul de a îmbogăţi portul de săr­
bătoare, de a-i conferi mai mult fast ŞI
44
https://biblioteca-digitala.ro
NUNŢII TRADIŢIONALE
strălucire, dar şi o funcţie socială şi sim-
bolică distinctă, subliniind nevoia de
prestigiu şi· reprezentare:. a mirilor..
în spaţiul. culturii tradiţionale româ-
nesti exista obiceiul ca mirele - în func-
ţie' de tradiţiile locale şi de posibilită­
ţile materiale - să-şi împodobească pălă­
ria sau căciula cu o serie de accesorii,
realizate din cele mai diverse materiale:
de la bucheţelele de flori naturale şi
spice de grâu (vara), pene de păsări
(păun, fazan, curcan), culminând cu
aşa-numita „pană de păun" din zona
Bistriţa-Năsăud, confecţionată din sute
de pene de păun, montate cu multă
măiestrie si asociate cu mai multe rân-
duri de '..lătiţare" (podoabe realizate
din mărgele mărunte, policrome, din
împletirea cărora rezultau cele mai vari-
ate combinaţii de motive geometrice);
bani (icuşari de aur din salba miresei
~au monede din argint, în judeţele Argeş.
Brăila, Dolj, Giurgiu, Ialomiţa, Mehe-
dinţi, Olt, Vâlcea) până la florile artifi-
ciale (iarna), mărgele, ori şireturi din
fir auriu, panglici si hârtie colorată.
în unele zone, aceste accesorii se
combinau între ele dând nastere unor
podoabe complexe, la realizarea cărora
concurau cele mai felurite materiale:
flori naturale si artificiale, mărgele, pene
de păsări, hâitie şi panglici de mătase
multicolore.
Situaţia materială a mirelui ca şi
nevoia sa de reprezentare, de distincţie.
de diferenţiere faţă de ceilalţi parti~~
panţi, erau marcate, în asemenea ocaz~1
festive si de podoabele extrem de costi-
mentau calota pălăriilor de pâslă din
zona Munţilor Apuseni ş1 în judeţele
Suceava şi Neamţ.
 Însemnul purtat de mire la pălărie
sau căciulă, începând din zma logodnei,
era cunoscut sub numele de „vâstră"
salJ. .,vârstă" în judeţele Braşov şi Sibiu;
,,pană" sau „peană" în judeţele Arad,
Cluj , Harghita, Hunedoara, Mureş, Sibiu,
ori de „struţ" în judeţele Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Mar;;mureş, Mureş, Satu Mare, -
aşa cum rc!evă anchetele socio-etnogra-
fice întrcp-inse cu ocazia cercetărilor
de teren r,cntru „Atlasul Etnografic al
României".
În unele ~ate din judeţele Bistriţa­
Năsăud şi Cluj exista obiceiul ca mirele
să poarte pă! ăria pe cap în toată peri-
oada cât dura ceremonia nunţii.
Unele dintre podoabele care împodo-
beau căciula mii:elui erau caracteristice
şi portului t1 adiţional de sărbătoare al
flăcăilor, ele continuând să se mai poarte
trei sau patru săptămâni şi după eveni-
mentul căsătcriei.
Un alt însemn al mirelui, general
răspândit pe toată cuprinderea spaţiu­
lui cultural 10mânesc, menţinut şi astăzi
în ceremonialul nunţii, este floarea de
mire sau de ginere. Cumpărat din târg,
acest însemn consta, de regulă, dintr-o
floare artificială, albă si din beteală,
si mai rar dintr-o floare n'aturală. Însem-
~ul era pus duminică dimineaţa la casa
miresei, de către nas, nună, mireasă
sau druşte. Terminologia care-l desem-
nează este ' deosebit de bogată, variind
~e la un judeţ la altul: ., buchet de mire"
(Tulcea); .,cocardă" (Bihor, Buzău, Bră-
1Ia, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Giur-
giu, Ialomiţa, Ilfov Prahova, Teleorman);
;,gherlandă de mire" sau „ghirlandă"
Costum bărbătesc de sărbătoare - Curţişoara, Olt
(Brăila, Galaţi, Giurgiu, Mehedinţi);
,.vârstă" ( Braşov, Covasna); .,peană"
(Alba, Arad), Bihor, Hunedoara, Mureş,
Sibiu); .,struţ" (Maramureş); .,ţimir" ţională imprimându-le un caracter de
(Neamţ). De multe ori, floarea de mire obligativitate. Aceste reguli cereau ca
se asocia cu bani (galbeni, bani de argint mirele să poarte, în unele zone, \ln
ori de hârtie), cu o batistă cusută şi ştergar confecţionat din bumbac, dar
dăruită de mireasă sau cu panglici colo- mai ales din borangic, însemn care se
rate. aşeza în diverse moduri: în diagonală,
Pe aproape toată întinderea spaţiului peste piept, sau în jurul gâtului, ambele
cultural românesc, mirele - spre a se capete atârnând libere în'. faţă, sau prinsă
distinge de restul nuntaşilor - trebuia
să respecte anume reguli ceremoniale,
la brâu; în alte zoac, o batistă de mire
potrivit rânduielii transmise din gene- prinsă în piept sau la bri11, ori purtată
raţie în generaţie, colectivitatea tradi- pe spate.

45
https://biblioteca-digitala.ro
 Alte însemne cc aveau o arie de cd,i,Ţ.: ;
cµlaţiemai restrânsă erau basmaua m .
păr sau mătase, purtată pc umeri sau
în diagonală peste piept, brâul tricolor; .
brâul roşu ori cureaua bogat decorată,"
funda roşie legată în faţă, peste pieptar,
ciucurii policromi din lână prinşi la
piept, bâta de lemn ornamentatft şi îm -
podotită cu panglici multicolore (judeţul
Hunedoara) ~i toporul de junc (judeţul
Caraş-Severin).
Uneori, aceste însemne nu se limitau
la o singură pies;i, ci se combinau intre
ele sau se asociau cu alte simboluri.
ln · cadrul ceremoniei nunţii mai apar
si alte obiecte rituale, cu vc1loare ele
simbol, indispensabile desfăşurării in
bune condiţii a scenariului nunţii, înves-
tite cu atribute suplimrntare1• Din seria
obiectelor cu valoare de simbol fac parte
şi darurile de nuntă ce se pregăteau
din timp de către mireafolă pentru mire
şi familia acestuia şi de către mire pen-
tru mireasă si socrii mici. Aceste daruri
ce se schimbau reciproc între atacanţii Batistă tle ginne - Dohro!!t'a
principali, de unde şi denumirea lor de
„schimburi" - dintre care unele erau
confecţionate în răstimpul de la logodnă
până la nuntă, iar altele cu mult înainte
de momentul căsătoriei - aveau în con-
textul la care ne referim, înţelesul de.
,,legământ" 2 , întrucât prin desprin- ~liri din l\laraniun•;
derea din vechile familii a cuplului mire
-mireasă şi prin întemeierea unei noi
familii se stabileau relaţii complexe de
îutrajutorare, de solidaritate cu fami-
liile din care proveneau tinerii cât ş~·
cu colectivitatea, căsătoria întărind struc~
tura neamului si a colectiviUţii însz~i.'
Darurile pe care le pregătea mireasa
anume pentru mire, clupă logodnă, şi
pe care mirele le îmbrăca, pentru prima
dată, în ziua cununiei, constau, de regulă
din piese de port, îngrijit lucrate, pri-
ceperea, talentul şi vrednicia fetei fiind
de cele mai multe ori, apreciate în funcţie
de aceste cadouri, ţesute si cusute de ea,
în cea mai mare parte.' Dintre aceste
daruri pregătite de mireasă pentru mine.
cel mai important este, ,,cămaşa de
mire" care se confectiona din diferite
materiale: cânepă, in, 'cânepă în amestec
cu in, bumbac, cânepă şi bumbac, în şi
bumbac, borangic, bumbac şi borangic,

46

https://biblioteca-digitala.ro
lână, bumbac si lână, lânică, material
cumpărat, în ftincţic de situaţia mate-
rială a miresei şi conform tradiţiilor
locale. Cămaşa mirelui era de fapt că-·
maşa de sărhfttoare din zona ctnograficrt
rcsr,ccti\'ft, dcc_oratrl mai bogat pentru o
asemenea ocazie.
Cercetările de teren e\'idenţiaz;i preg-
nant prezenţa obiceiului de a se co.!sc
cămaşa pentru mire pe aproape întreg
teritoriul ţării. Diferenţele cc apar de
la o zon;t la alta se referă doar la per-
soana care îndeplinea aceastrt datinft şi
care putea fi: mireasa, marna miresei,
surorile ci, surorile lui, nasa, o femeie
specializatrt din sat, o fată marc din
sat, diverse persoane din sat. În unele
localit5ţi, cămaşa de mire se cumpăra.
În majoritatea zonelor etnografice ale
ţării, cămaşa mirelui se cosea de către
mireasă. În Moldova o marc frecvenţă ii
avea obiceiul ca mireasa să fie ajutată,
în prcgătirea darurilor, cu una două
săptămâni înainte de nuntă, de către
fetc si neveste tinere. La casa miresei
se organiza „serile", un fel de cladt la
care participau fetele şi nevestele alese
dintre rudele apropiate ale miresei. La
astfel de clăci se copia şi se cosea cămaşa
de mire, precum şi celelalte daruri. Aici
se povestea şi mai ales se căutau o mul-·
ţime de cântece legate de toate secven-
ţele principale ale nunţii 3 •
În funcţie de tradiţii locale, cftmaşa
mirelui, după nuntă, era să fie păstrată
şi refolosită, numai la ocazii festive de·
către mire (la sărbători, la nunţi, la
nedei), fie definitiv rânduită în vederea
utilizării ei la îngropăciune fie folosită la
rând cu orice altă piesă de îmbrăcăminte,
fără a avea o semnificaţie deosebită.
Cercetările de teren relevă faptul că, în
majoritatea satelor anchetate cămasa
mirelui se păstra în vederea utilizării 'ei
la înmormântare. În cazul folosirii că­
măşii de mire în vestimentaţia mortuară
suntem în prezenţa unui aceluiasi sim-
bol legat atât de ritualul nuntii' cât si
al morţii. ' '
Pe albul imaculat al cămăşii de mue
se profilau hainele · grele -- confecţio-
nate din blană şi pănură, purtate de
obicei în anotimpul rece: pieptare, co-
https://biblioteca-digitala.ro
joace, glugi, sumane, veste - şi cele
uşoare, - realizate din pânză albă, cum
era, spre exemplu „laibărul" sau „mâ-
;1ccarul" frcn·ent întâlnit în ,·cstime1;-
taţia mirelui în judeţul Alba. Existau
însă ~i zone etnografice în care îmbră­
carea acestor piese de către mire în
ziua nunţii era obligatorie, fiind impusă
de normele tradiţionale. Astfel, în jude-
ţele :'.\Iaramureş şi Satu ~lare, indiferent
de anotimp, mirele era obligat să poarte
guba. Sumanul, denumit în termeni lo-
cali „şibă" în judeţul Vâlcea şi „zeche"
în judeţul Braşov, constituia piesa obli-
gatorie pentru mire, acesta trebuind să-l
împrumute în cazul în care nu-l avea.
În judeţul Sibiu, în satele în care oieri-
tul a fost ocupaţia de bază a locuitori-
lor, din ţinuta mirelui trebuia să facă
parte, obligatoriu, cojocul. În localităţi
din judeţele Bihor, Bistriţa-~ăsăud, Gorj,
:Mehedinţi, se semnalează purtarea obli-
gatorie a glugii de către miri.
Din vestimentaţia mirilor nelipsite erau
„straiţa" şi „ uioşul" în judeţul Satu
Mare, şi „buboul" - (sau „sarica") în
localităţi din judeţele Brasov si Sibiu.
Obligativitatea mirilor de 'a p~rta ase-
menea piese în ziua cununiei conferea,
acestor clemente de port, un rol ceremo-
nial, de simbol.
În cadrul comunităţii tradiţionale, ma-
rile evenimente erau marcate, pe toată
întinderea spaţiului cultural românesc,
nu numai prin ritualuri cu secvenţe
bine conturate, ci şi prin consacrarea
unui caracter ceremonial, festiv, piese-
lor de port. Şi desi functiile si semnifi-
caţiilor rituale ale' acesto; elemente s-au
pierdut, unele dintre ele continuă să se
păstreze şi astăzi în recuzita ceremonială
ca simboluri ale ceremonialului nunţii.
NOTE
1 Sanda Larionescu, ,,[ode/ul riturilor de nuntă
din Cdmpia Olteniei, în „Studii şi cercet.iri de etno-
grafie şi artă populară, Muzeul Satului şi de Artă
Populară", 1981, p. 447.
2 Ibidem, p. 449.
3
Simion FI. Marian, Nunta la români, Bucureşti,
1890, p. 240.
47
 DOCUMENTE PRIVIND ACTIVITATEA „ASTREI" DIN SIBIU
IN SCOPUL SPRIJINIRII INDUSTRIEI CASNICE ROMÂNESTI
DIN TRANSILVANIA
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - JOX I. DR.\GOESCl'
a arhivele Statului din Sibiu, Fon-
Ldul ASTRA, se păstrează şase docu-
ment~, dintre care cinci scrisori, după
ştirea noastră inedite, şi un Apel tipărit.
destul de puţin cunoscut. Toate docu-
mentele se referă la acţiunea iniţiată
de ASTRA pentru păstrarea şi perpe-
tuarea tradiţiilor în industria casnică
textilă prin utilizarea de ţesături auten-
tice, realizate la sate, în predarea lucru-
lui manual si a desenului în scolile de
fete din T r~nsilvania. Aceasta consti-
tuia, pe lângă multe altele, o formă de
manifestare a fiinţei naţionale româ--
neşti, într-un regim de opresiune.
Implicarea unor mari personalităţi ca
G. Bariţiu şi Maria Comşa în acţiunea
respectivă dovedeşte seriozitatea cu care
.acest aspect era privit, iar participarea
Comitetului Reuniunii Femeilor Române
din Sibiu pentru strângerea colecţiei de
textile dovedeşte pertinenţa unui ase-
menea demers. Publicăm, în continuare
cele cinci scrisori.
* la sate, lucrări care ar putea servi ca
* nr.
* 36, fila 332/1886
Documentul pachetul
.,Onorat Comitet al Reuniunii Femei~
lor Române din Sibiu
ln vederea importanţei celei mari ce
-0 are lucrul de mână şi desenul pentru.
şcoala noastră civi'lă de jete, ba pentru
întregul popor, fiind aceasta o chestiune
ce se rejeră la sporirea puterii de pro-
ducţiune în ramura industriei de casă
a poporului român. Comitetul subsem-
nat, în legătură cu raportul ce ni s-a
prezentat din partea direcţiunii de la numi-
ta şcoală şi în speci'al la date nimerite
cuprinse în acel raport, a constatat că
ar Ji j ireşte de dorit şi foarte Jolositor
dacă pentru o mulţime de lucruri femeieşti
de mână, care se învaţă în şcoală acum,
sau se vor învăta in cursul complementar
ce în virtutea cap. 6 al Statutului de
organizare probabil, se va deschide pen-
tru anul viitor pe lângă şcoala civilă a
Asociaţiunii sau, în fine, care se vor
48
https://biblioteca-digitala.ro
.
învăţa în alte şcoale, în diferite părţi ale-
patriei, se vor Jolosi modele luate după
lucruri clasice în combinaţiunea de culori
şi în combinaţiunea de jorme ornamen-
tale, precum se ajlă ele în lucrul de mână,
săvârşit de femeia română de la sate, din
dijerite părţi ale ţării. Numai că prin
folosirea şi combinarea acestor forme in
compoziţiuni noi, in locul modelelor ade-
seori lipsite de individualitate şi chiar de
gust estetic, s-ar da producţiuni din lucrul
de mână în scoală si industria de casă,
peste tot, un iundartient solid şi s-ar avea
prin aceasta şi o legătură puternică între
şcoală şi popor, întocmai precum s-ar crea
pentru străini chiar un izvor binevenit
din care să dobândească material pentru,
modele noi, de care şi ei au trebuinţă
in folosul dezvoltării şi mai mari a indus-
triei lor. Spre ajungerea acestui scop.
Comitetul a aflat că ar ji de trebuinţă de
ast;el de modele, în special de cusături,
de chindesituri, de broderii, de ţesături,
de la cele mai dibace Jem::-i române de
model pentru multe lucrări de mină ce se
execută în şcoală .
Indicatele piese din eventuala colec-
ţiune jiind multiplicate prin desen sau
fiind combinate în compoziţiuni noi, ar
contribui la răspândirea între toţi românii
a formelor celor mai jrumoase şi a pune,
de timpuriu, stavilă coruperii care începe
a se manijesta şi la popor, parte în lucră­
rile de· mână săvârşite în şcoală, parte
în lucrurile care se ţin de portul lui.
Comitetul, cunoscând zelul şi abnega-
ţiunea precum şi trecutul şi cunoştinţa
de cauză cu care onoratul Comitet al
Reuniunii Femeilor din Sibiu a stiut să
întemeieze o şcoală, împlinind, ~stjel, o
lacună demult simţită de aceia să o prevadă
w toate mijloacele necesare, să puie la
cale o loterie din cele mai frumoase, fie
aceasta să o aranjeze cu un deosebit gust
astjel ca ea să rămână pentru totdeauna
o pagină frumoasă în analele reuniunii,
a aflat că nimenea n-ar fi mai chemat
a ltta iniţiativa şi a pune la cale o colec~
tiune de modele după cum s-a arătat m~u
;us, la onoratul Comitet al Reuniunii
Femeilor Române din Sibiu, de aceea
în şedinţa sa de a::i şi-a permis a hotărî a
se încredinţa acestui onorat comitet întreaga
afacere, atât cdştigarea obiectelor trebuin-
cioase pe:itrn realizarea colectiimii cât
şi aranjarea lor cu aceea că dacă pentru
efectuarea acestui lucru nit uşor, cu atât
încă mai important şi chemat a înmulţi
titl1trile de recunoştinţă a onoratului Comi-
tat al Reuniunii Femeilor Române din
Sibiu. S-ar recere spuse, su~scrisul Co-
mitet nu va întârzia a le acoperi din mij-
loacele Asociaţiunii. Pentru realiz::irea co-
lecţiunii ar F de ajuns ca pentru cele
mai multe din obiectele trebuincioase să
se recvire câte o parte num:ii dintr-un
lucru întreg, fie chiar şi vechi sau un lucrzt
înec put din care să se vadă procedarea la
co11tinuarea lucrării sau şi numai un
obiect cu o mică descriere a m1-terialului
şi a modului lui de confecţionare.
ln credinta că onoratul Comitet al
Reuniunii iemeilor Române din loc (ali-
ta te) va binevoi a oferi şi în acest caz
concursul său binevoitor, şi în speranţa
ci şi aceasta (va fi) încredinţată diba-
celor mâini ale acestui onorat comitet,
va avea succesul dorit, vă rugăm să pri-
miţi expresiimea deosebitei consideraţi­
mii ce vă păstrăm.
Sibiu, din şedinţa Comitetz~lui Asocia-
ţiunii Transilvane, ţinută la 29 V I I,
1887".
* de valodre pentru instrucţiunea în lucrul
* *
Document ASfRA-paebetul 68, fila
409/887
„Reuniunea Fem'Jilor Rom.ine din Sibiu
Onoratului Comitet al Asociatiunii Tran-
silvane pentru Literatură şi° Cultură a
Poporului Român
în urma stim1tei dvs. hotărâri din
data de 29 iulie a.c./cr. 332, prin care se
recearcci Comitetul Reuniunii Femeilor
Române din Sibiu a se procura o colec-
ţiune de modele origin:1,le romfoeşti după
lucrări clasice, în com;in;1,ţiunea de culori
şi de Jorme ornamentale, precum se află
ele în !ucr,u! d~ m(ină. să_vârş~t ~e Jenye~~
ro:win:i l~ !, i s.i;e, dm, d~/!-nte pu/t a!e tarii.
Comitetul în şedinţa sa din 4 octom-
brie a.c. a primit a satisface acestei recer-
4 - c. 1185
https://biblioteca-digitala.ro
cări a dumneavoastră .si va Jace paşii
necesari spre a pune ta' cale o colecţiune
de modele, după wm se recere mai sus.
Totodată, spre ajungerea acestui scop, vă
roagă sii daţi sprijinul dvs.
Aducându-vă la cunoştinţă acest con-
cluz, primiţi expresfonea deosebitei noas-
tre stime ce vă păstrăm.
Sibiu în 12 noiembrie 1887
J/. Cosma, preşedintă şi secretar" (in-
descifrabil).
~- * *
Doeumentnl ASTRA-pachetul 73, fila
7/889
„Re1iniunea Femeilor Române din
Sibiu nr. 105/889
Onoratul Comitet al Asociatiunii Tran-
silvane pentrn Literatura şi Cultura Po-
porului Român.
Onorat Comitet, în urma onorificei în-
sărcinări primite prin hârtia dumnea-
voastră pe data de 29 iulie 1887/cr 332,
referitoare la colectarea de modele din di-
ferite lucruri de mână fem3ieşti de la
salt!, spre scopul instrucţiunii în şcoala
A str ei de fetiţe, subscrisul comitet are
onoarea a vă relata wm că parte şi atât
prin apeluri publice pn·n ziare, cât şi
prin scrisori trimise la mai multe doamne
române în toate părfile ţării şi la toate
subcomitetele A sociaţiunii Transilvane, şi-a
dat toată silinţa de a compune o colecţi-
1me de modele pe cât se poate de amplă.
Câteva doamne şi unii domni au şi
colectat si ne-au trimis mai multe modele
de mână conscrise în lista aici alăturată,
spre a se putea folosi deja în şcoală. Avem
onoarea a pune la dispoziţiunea onora-
tului comitet, cu rugarea ca să binevoiască
a îngriji cât mai de grabă de primirea lor.
Dintre obiectele trimise, precum arată
si consemnarea alăturată, multe ni s-au
trimis numai pentru decajiere pe ldngă res-
tituire, mai multe, însă, s-azt oferit gratuit.
Ct!le trimise pe lângă returnare, care au
fost apte de modele, s-au decopiat şi re-
ti,rnat.
Câteva obiecte oferite gratuit, nu repre-
zintă lucru fem::iesc di la S!Jte şi ca atare
nu sunt apte de modele; onoratu! Comitet
va binevoi a dispune cu:n şi spre ce vor
fi a se / olosi acestea.
49
 A tcft cnlcctanţilor cât şi operanţclor,
le tia e xpn·ma mulţumirile sale, subscrisul
Comit<t pn·n ziare.
Cu părtrc de riiu tubuie să constatăm
fncă, că d1·n parlca unor subcomittte, cu
excepţia celui din Braşov, niciunul nu
ne-a răspuns la apelul ce le-am adresat.
Pentru ca sâ putem ampliffra, ulterior,
colectiunea de modele tocmai acum când
femeile de la sate se ocupâ cit lucrul de
mânii, am aflat cu calc a mai continua
colecţi1111ca pânii la 1 aprilie 7889, în
speranţa că până la acel termen vom primi
:încă mai multe obiecte aplicabile de model.
Atât obiectele acestea, ce vor mai intra.
cât şi socotclele des pre spezele avute rn
tipărituri, paspartuuri şi corespondenţă,
le vom transpune, dui, numai în luna
aprilie 1889.
Primiţi, ,·ă rugăm. expresiunea deose-
bitei stime ce ,·ă păstrăm.
Din scdi11ta Comitetului Reuniunii F e-
meilor 'Ron;âne tinutâ în Sibiu la 13
decembrie 1888 · ( Jl aria Cosma, preşe­
d int â)".
* modele, ţesături, cusături şi altele pentru
* *
Iiot•nml'11tu) .\STIL\ (eoncrpt) - pa-
ehl'tnl nr, 71., ma 7/889
,,011orat11lui C omitct al Reuniunii F e-
meilor Române din Sibiit.
Informaţizmile d-vostră, relative la adu-
narea de modele din Jtjcrdc lucruri de
mână femeieşti spre scopul instrucţiunii
in şcoala civilâ de fi' 1e, înaintată încoace
sub nr. 105/85.\' şi primitâ în 5 ianuarie
a.c., impun subscrisului comitet prea plă­
cuta misiwze de a vă multumi în numele
cu/turei naţionale a sex1tl1;i f cmeiesc pen-
tru nepregetul şi devotam-entul cu care
numitul Comitet al FemeifrJr Române din
Sibiu a binevoit a lua asuprii-şi dezlegarea
acestei probleme care este împreunată cu
multă grije şi pierd,re de timp.
1mprejurări ne previi::ute au îm pi"edecat
până în acest momrnt pc subscrisul co-
mitet a dispune ca colecţiunea de 97 o-
biecte consemnate în catalogul respectiv să
fie luate în primire spre a se aşeza imdeva,
într-un local din internat sau din edificiul
vechi. Astăzi însă direcţiunea şcolii şi a
internatului vrea ca să primească obiec-
tele de lângă adeverinţă, să şi îngrijească
de transportarea şi aşezarea lor; rămâne
50
https://biblioteca-digitala.ro
numai ca onor comitetul să bt"11c ..·oiasui
a designa ::iua şi ora în care-i va fi mai
ind<mânâ a m1jloci transportarrn obiec-
telor.
Cu onor, Comitetul a decis, in ciuda tu-
turor grrntăţ1lor întâmpinate, a mai am-
pl1fica această colecţiune, este proba· cea
mai strălucită a iubirii de progres şi a do-
n·nţli de a da educaţiei a Jiiccelor române n
direcţiune naţionalii de care a fost şi este
insţ,re,,fă reuniunea dumncaicastrii şi pe
care in schimb îi este asiguratâ rcc1mos-
tinţa comună a naţiuiui noasfte.
!Din şedinţa Comitetului Asoci,1ţi11nii. ti-
nută la Sibiu la 15 jtbruarie 1869. G.B",
(ariţiu).
*
Amxă la
• •
snisoarea lui G. Hariţiu
rătrl' onor d·1ut:1:nrn ~coalei eiYile
române dt• fetl' tt1 intfrn~t, Sibiu
„011or C cmitd al Reuni1111â Femeilor
Române din Sibiu, binevoieste a lua as11-
pră-şi misiunea nu prea 11şdară de a com-
pune din tot cuprinsul ţării o colecţiune de
d~ferite lucruri de mână Jemeieşti spre a
folosi în şcoala noastră rn scopul de a wt-
ti'va portul naţional jcmeiesc w deosebită
privire la 1111 autentic, pe care nici Preja-
cer1le cele mai bizare nu au /ost în stare
de a-l deforma sau a-l altera, cu excepţizt­
nile de schimbăr1le arute imperios de as-
primea climei, din o mare parte a terito-
riilor locui'te de români.
Onor Comitet al Reuniunii FEmeilor
Române i111stă pe subscrisul comitet, ca sa
ia în prim1re 07 de piese in proprietatea
;cuiu şi a intanatuiui. Aşa onor direc-
ţiu11ca tsfc 1nritată ca după această aja-
are cere s-a întârzi,.ft afri din caa::e ne-
prevăzute, să nu-şi pregete a prinzi, dacă
numai se poate. i11 decursul acestor săţtă-
111â1,i acele 97 obiecte de la Comitetul Reu-
niuni'i Femeilor Române, conform listei
alăturate.
lncât pcntrn expunerea .1biectelor pe
câteva ::ile în internat apoi aşezarea lor
în 1ma din încă paile internatului sau în
casa gata din parterul edificiului rămas cu,
totul la circumscripţiunea şi la zelul direc-
ţiunii in înţelegere cn corpul didactic şi
rămâne numai subscrisului comitet să fie
informat despre primirea exerntatâ".
 STUDIILE, ARTICOLELE, RECENZIILE ŞI CROX'ICILE
DI" PAGIXILE „REVISTEI MUZEELOR" PRIVI~D
C.\RŢILE VECHI
R lor", în cele trei
egăsim în raginilc „Rc,·istei muzee-
decenii de existenţă
a acesteia, nu puţine lucrări de mai mare
sau mai mică întindere, fie consacrate
cărţilor vechi, manuscrise:: şi tipftrite, ro-
mâneşti şi străine, fie referitoare, î11 parte,
la acestea.
Printre semnatarii studiilor, articolelor,
recenziilor si cronicilor de aici, alături Of'.
cei care au' dedicat ani indelungaţi (unii
chiar o viaţă întreagă) studiului vechilor
manuscrise şi tipărituri, academicieni Şi
profesori universitari (amintim doar pc:
Dan Simonescu, Damian P. Bogdan, Yir-
gil Cândea, Corneliu Dima-Drăgan), se
află distinsi cercetători din muzee si bi-
blioteci, ct{ remarcabile rezultate în biblio-
logie. Olimpia :\Iitric, ~aria Dulgheru.
Lizica Papoiu, Eva şi Iacob :\Iârza, Dorin
Teodorescu, Ccrncl Tatai-Baltă, ca autori,
revin de cele mai multe ori, faţf1 de al~i
cercetători, în cuprinsul publicaţiei care
ne preocupă. Din pftcate, nume demult
consacrate în studiul cfuţilor din vechime
fie că nu se regăsesc aici, fie -- altde -
sunt într-o proporţie mui redusă prezente,
deşi cercetările lor consemnate prin ti-
tlurile citate mai jos ne dowdcsc a fi- şi
ele - fără îndoială, de reţinut pentru so-
liditatea argumentaţiei, pentru mesajul
umanist transmis, prin rosturile imtruc-
tive (Livia Bacâru, Florian Dudaş, \'c-
turia Jugăreanu, Ioan Cristachc-Panait şi
nu numai). Printre autori, nu în ultimul
rând, se află si redactorii revistei.
Parcurgere~ textelor care ne interesează
ne oferă posibilitatea să constatăm va-
rietatea aspectelor abordate de cfttre spe-
cialişti. Dintre acestea se disting nu nu-
mai prin frecvenţă, prin întindere, dar
şi prin însemnătate, câteva subiecte. AşJ.,
prezentarea colecţiilor de cărţi vechi (in-
clusiv personale) sau istoricul unor inst;-
tuţii unde se conservă atari valori cul-
turale ii unde s-au organizat diverse se-
siuni de comunicări stîintifice, simpozi-
oane, conferi~ţe şi expoziţii (permanente
ori temporare) avzmd ca obiect - biblio-
https://biblioteca-digitala.ro
dr. ALEX..\XDUL' LIGOil
filia. ~u puteau lipsi, de bună seam;,
dintre marile biLlioteci si colectii: Bi-
liliotcca Academiei Române, Bihlioteca
Batthyaneum sau Biblioteca Brukenthal,
dintre muzee: Muzeul Tiparului din Târ-
go,·işte, Muzeul Literaturii Române, Mu-
zeul Militar ~aţional, Muzeul Pedago-
gic, Muzeul Judeţean Suceava, Muzeul
Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta
Turnu Severin, Muzeul Tării Crisurilor
Muzeul Orăşenesc Lipova,' Colecţia' l\fuz;_
ală l'rlaţi (ultimele două, cu un patrimo-
niu de carte deosebit de important, sunt,
din nefericire, mai puţin cunoscute);
dintre mănăstiri si alte institutii eclesias-
tice: Putna, Dragomirna, Cernica Schei ·
dintre colecţiile personale, de odinioară,'
aceea a Stolnicului Constantin Cantacm::-
no, iar actuale, aceea a profesorului dr.
Damian P. Bogdan; dintre institute!<.:
de cercetare, în special, Institutul de Is-
tm:_ie ,,~icolae Iorga" din Bucuresti.
In paginile revistei sunt relevate inal-
tclc rosturi culturale, nationale, ale unor
personalităţi (autori ai ~ărţilor din v~-
chime, cercetători, colcctionari de manv-
scrise şi tipărituri rare) cum: Dimitrie
Cantemir, Constantin Brâncoveanu Ioan
Căianu, :'.\'icolae Stoica de Haţeg, 'Iancu
Jianu, Dinicu Golescu, Mihail Kogălni­
ceanu, \'. A. Crechia s.a.
l'nele dintre materi~lcle publicate pri-
vesc în chip special cărţile cu valoan!
de_osebită, necu_noscute sau mai puţin
ştmtc, manuscrise (de pildă, Caietul de
medele al lui Stan Zugravul si Gcnealoa1·a
Cantacuzimlor) sau tipărite'. apoi, a~ta
t!paru~ui (xţlogravuri; breslele xilogra-
filor; 1magm1 reprezentative: stema tării
tipun sociaic din mediul rural sau' di~
cel orăşenesc, costume), legătura artis-
tică de carte.
Sunt prezentate, uneori chiar detaliat.
centrele tipografice românesti si de alt-
unde. ' '
Recenziile sau simplele semnalări ale
lucrărilor recente (cataloagele cărtilor
nchi, spre pildă, elaborate de Florian Du-
51
da~. Eva Mârza, Doina Drăghiciu ş.a.)
ocupă Ş! ele un loc anume în spaţiul re-
vistei În prezentările ce se fac publica-
ţiilor muzeelor din Bucureşti şi din pro-
vincie (precum: ,.Apulum", .,Istros", .,M::..-
risia", .,Memoria antiquitatis - Acta
l\Ius2i Petrodavensis", ,.Suceava" s.a.)
se comentează şi în jurul scrierilor închi-
nate vechilor cărţi.
Câteva dintre cercetările ale căror re-
zultate sunt consemnate în „Revista mu-
zeelor" au ca problematică principală.
ori exclusivă însemnările manuscrise si
ex-librisurile. ' în „Revista Muzeelor" până astăzi (1914,
Importante se dovedesc a fi şi mate-
rilalele publicate în legătură cu reuniu-
nile ştiinţifice, mai ales sesiunea anualiJ
cu titlul: ,. Valori bibliofile din patrim0-
niul cultural naţional. Cercetare şi valo-
rificare", precum şi cele privind expozi-
ţiile de carte organizate cu acest prilej.
Două capitole, poate nu tocmai sufi-
cient reliefate în scrieri, faţă de rezultate-
le concrete obţinutei de către sp~cia-
1 - Viorica Secărescu, Din colectia de manu-
scrise si incunabule a Bibliot~cii „Batthva-
neum< an 1965. nr. 3. pag. 250-254 -
2 - V·Jia Bacâru, Despre colecţia de incunabule
a Bibliotecii Academiei. 1966. 3. 241-245
3 - D. F. Minovici, Expoziţia „Treizeci de in-
cunabule din Veneţia", 1966. 3. 272
4 - L. Demeny, Stema Moldovei în prima tipă­
ritură românească din Transihania. 1966. 4.
346-348
5 - Dr. docent Dan Simonescu, Biblioteca
Stolnicului Constantin Cantacuzino, 1966. 5.
433-436
6 - Ion T. Dragomir, Din acti·✓ itatea de cerce-
tător, colecţionar şi muzeograf a lui V. A.
Urechia. 1966. 5. 455-457
7 - Virgil Cândea, Cartea ir. muzeele noastre.
1967. 1. 15-20
8 - Veturia Jugăreanu, Pro·,enienţa colecţiei de
incunabule a Bibliotecii Muzeului Bruken-
thal. 1967. 2. 172- 174
9 - Ioana Cristache-Panait, O breaslă a xilo-
grafilor din Transilnnia. 1967. 3. 221-222
10 - N. I. Simache, Muzeul tiparului şi al clrţii
vechi româneşti din Târgo·,işte. 1967. 4.
344-348.
11 - Dan Simonescu, La 1.50 de ani de la naşterea
lui l\lihail Kogllniceanu (Bibliologul, muzeo-
logul). 1967. 5. 399-402
12 - Paul Plltinea, Câtc·,a stamp~ inedite refc-
rito:i.re la o,aşul Gal.iţi. 1968. 1. 66- 70
1.3 - Paul Cernovodeanu, Tipuri şi costumc- pito-
resti hucurestene din albumul lui Heni1<stein
( 1825). 1968. 2. 162-- 165
14 - Alex1mlru Filipaşcu, RelaţE despre fauna
Moldo,ei din sec. XVII-XVIII în „Istoria
52
https://biblioteca-digitala.ro
lişti,privesc evidenţa ştiinţifică şi conser-
varea-restaurarea c:>lecţiilor de ma-
nuscrise şi imprimate vechi (printre al-
tele, bunăoară, sunt prezentate labora-
toarele spe~ializate din Bucureşti, Cra-
iova, Iasi, Timisoara, ca si unele cărti
deosebit· <le valoioase rest;urate). '
*
* *
Redăm mai jos o listă cuprinzând lu-
crările care privesc în exclusivitate, cu
prioritate ori numai tangenţiaî, problema-
tica vechilor cărţi, materiale publicate
exclusiv). O credem folositoare. Parcur-
gând-o, ne putem întreba: mult, insufi-
cient? Oricum, au rămas atâtea de spus
cu privire la cărţile din vechime. În anii
- foarte mulţi - cc vor urma, se va găsi,
fără îndoială, suficient spaţiu în cuprin-
sul „Revistei muzeelor" şi pentru noile
informaţii asupra scrierilor şi tiparului de
demult, asupra rosturilor nobile ale aces-
tora, în epocă şi oricând.
ieroglifică" de Dimitrie Cant~mir. 1969. 10.
4~.5-492
15 - Veturia Jugăreanu, Cartea rococo în colec-
tia llibliotecii Brukenthal. 1970. 1. 73- 76.
16 - Annemaric Podlipny, Caietul cu modele al
lui Stan Zugra·rnl. 1970. 2. 166- 170.
17 - Tereza Sinigalia, Xilogra·rnri populare din
Transilvania. 1970. 4. 340
18 - Dr. Vasile Drăguţ, Două lucrări exemplare.
1970. 6. 558
Obs. Se referă şi la „Catalogul colecţiei de
incunabule" elahorat r!e Veturia Jugăreanu.
19 - Ion Arhip, Casa Dosoftei. 1971. 1. 52-53
Obs. Se re!eră şi la cărţile ·,echi expuse la
Casa Dosoftei din Iaşi.
20 - Vasile Netea, Circulaţia „Cazaniei" lui Var-
laam în Transil·✓ania. 1971. 4. 333-336
21 - 1\1. Şipoş (a consemnat) În loc de cronică.
La deschiderea Muzeului Literaturii Române.
1972. 1. 7 - 19
22 - Fl~·,iu Sabă.u: Ion Heliade Rădulescu- pro-
motor al culturii româneşti. 1972. 4. 329-
337
23 - Victoria Popo·,ici., Expoziţia de incunabule.
1973. 1. 86-87
24 - Lizica Papoiu: Nicolae Stoica de Haţeg,
un cărturar de seamă in secolul a.I XVIII-
Jea. 1973. 2. 102- 103
25 - Lucian Chiţescn, Alexandru Ligor, Dumitru
Stănescu, Exp'.lziţii
organizate cu prilejul
a1li';ersării a 300 de
ani de la na~terea lui
Dimitrie Cantemir. L'3. ~Iuzeul de Istorie
al R. S. România. 1974. 1. 11- 16.
26 - Aguriţa Vicoveanu, Comemorarea lui Di-
mitrie Cai;.:emir la Iaşi. 1974. l. 17-18
27 - Marcel Hodârnău, Calendarul românesc din
anul 18H. 1976. 5. 16-48
28 - Ion Grigorescu, Istoria tiparului în Oltenia.
1977. I. 89-90
Obs. Se referă la expoziţia de carte de la
Craiova.
29 - Corneliu Dima-Drăgan, O legătură artistică
franceză din sec. al XVIII-iea în România.
1977. 2. 72- 76 . Obs. se referă la drţile lui Horatius şi Tor-
Obs. Se referă la legătura artistică a ediţiei
Paris 1567 a operelor lui Horaţiu de la IB. şi
care a aparţinut cancelarului Pierre Seguier.
30 - Ramiro Georgescu, Combaterea insectelor
prezente în cărţi şi obiecte masbe din lemn
cu ajutorul ·,idului. 1977. 3. 18-20
31 - Alexandru Ligor, Elemente de natură sau
inspiraţie profană din gra·rnrilc cărţilor ·,echi
româneşti cu destinaţie ecleziastică expuse
în muzeele noastre. 1977. 5. 71-80
32 - Victoria Popo·,ici. Expoziţia , ,200 de ani
de la n:işterea lui Dinicu Golescu". 1977. 7. 78
Obs. Se referă la expoziţia organizată la BA.
33 - Elena Pârău, Consenarea copertei din piele
a unei cărţi din secolul al XVIII-iea. 1977.
10. 27-30
Obs. Se referă la „Pră·,ălioară", Iaşi, 1784.
34 - Constandina Brezu, Expoziţia de bazri - mo-
lialitate de existenţă a :"lluzeului Literaturii
Române. 1978. I. 18-22
35 - Vasilica Pituţ, Colecţia de carte românească.
·,eche a Muzeului Literaturii Române. 1978.
I. 27-29
36 - Eugen Pa·,cl, Expoziţia „Vechi tipărituri
româneşti". 1978. I. 85- 86
Obs. Se referă la expoziţia organizată la
De·,a (oct. 1977).
37 - Daniela .\urclia Ligor, A\cxan.Jrn Ligor,
Ţărani de pe meleagurile româneşti in crea-
ţiile artistice străine (sec. al XIV-iea - pri-
mele două dece,1ii ale sec. al X IX-iea). Va-
lorificarea acestor opere (ic către muzeele
din H. S. România. 1978. 3. 66- 75
38 - Felicia Dudaş, Florian Dudaş, Circnlaţia
unui exemplar al Paliei de la Orăştie în ·,es-
tul Transil·,aniei. 1978. 7. 17-20
39 - :"llircea Paina, Expoziţia anbersati-,ă „Carl
Linnc" la Oradea. 1978. 6. 90
-40 - Lizica Papoiu, Expoziţia „Lupta românilor
pentru libertate şi independenţă oglindită
în carte rară şi documente. sec. XY-XVIII".
1978. 8. 78-80
-i I - Decebal Ţoca : Florian Dudaş, ,.Carte ·,eche
românească în Bihor", Oradea, 1977. 1978.
8. 85-86 (rt>ccnzii)
12 - Ion Hăşfălcan, :"llon_umente ale limbii şi
literaturii roni.1ne. Incă un exemplar al
„Enngheliarului" din \560 - 1561 al lui
Coresi. 1978. 10. 65-68
43 - ~faria Stan, l'n ·,a]oros manuscris din )Iu-
zeul de Istorie al R. S. România - .,Politi-
ceşti luări aminte asupra ::"lloldo·,ei". 1978.
10. 69-71
-i-i - Eugen Pavel, E1idenţa fondurilor de carte
·,eche. Premise metodologice. 1979. 2. 23-25
45 - Ileana Ene, O nouă cronică românească.
1979. 2. 77- 79
Obs. Se referă la „Cronica slo-,enilor", Iii-
https://biblioteca-digitala.ro
ricului, Misii cei de Sus şi cei de Jos :"llisii"
de Gheorghe Drancovici.
-46 - Daniela Aurelia Ligor, Alexandru Ligor,
Portul ţăranilor de la noi în câte·,a lucrări
ale artiştilor străini tipărite în anii: 1666,
180 I şi 1826. 1979. 3. 49-60
-:17 - E·,a l\lârza, Ioan Mircea, Două incunabule
intrate în circuitul ştiinţific. 1979. 1. 70- 72
tellius tipărite la Veneţia în anii 1492 şi,
respecti·,, 1195
-i8 - Elena Pârău Panait, :Ilaria :'.\Iustaţă, As-
pecte pri",ind restaurarea pcrganwntelor ma-
nuscrise. 1979. 5. 38-12
49 - Elisabeta Mukenhaupt, Însemnări aparţinând
umanistului transil·,ănean Ioan Căianu, afla-
te în colecţia de carte ·,eche a ::"lluzeulu i
din )Iiercurea Ciuc. 1979. 6. 69- 72
50 - :"Ilaria Dulgheru, Ediţii aldine în colecţia
muzeală din l'.rlati. 1979. 9-.10. 128- 130
51 - Eugen Pa·,el, O ~rte nl'cunoscută din bi-
blioteca Stolnicului Constantin Cantacu-
zino. 1980. 10. 55- 57
Obs. Se referă la cartea aflată în colecţia
)Iuzeului Judeţean din De·,a, ,.Sancti Thome
Aquinatis doctoris anghelici ordinis praedi-
catorum. Comentarii in octo libros politicorum
Aristotelis", Paris, 1615.
52 - Gheorghe Gorun, Cartea veche în colecţia
secţiei de istorie a :Muzeului Ţării Crişnrilor.
1980. 10. 85-86
53 - Dr. Ioana Cristachc-Panait, Pra·,ila lle la
Târgo·,işte ( 1652). document al unităţii ro-
mânesti. 1980. I. 11- 18
0
54 - Cela 1\lanea, Elena Barutcief, l'.n caz spe-
cial de restaurare a unui pergament din se-
colul al XVI-lca. 1981. 2. 41-16
55 - Damian P. Bogdan , Despre unele tipărituri
·,l'chi româneşti şi străine. 1981. 3. 11--:16
Obs. Se referă la drţile din propria colecţie.
56 - )Ionica Găţeiu, Despre patrimoniul de carte
·,eche aflat la biblioteca mrmăstirii Cernica.
1981. 6. 68- 73
57 - Ce11a :'.\Ianca: Cezariana Ilărăian, Restaurarea
prin tehnica „despicării" a unui manuscris
sla·,on din secolul XVI. 1981. 7. 51-61
Obs. Se referă la „:"llineiul" copiat şi orna-
mentat de Pahonie, la Sucea·rn, în 1536.
58 - Iacob ::"llârza, Florian Dudaş, , ,Cazania lui
Varlaam în ·,estul TransiJ·,aniei". 1981. S.
92-93 (recenzii)
59 - Dr. Alexandru Ligor, Din colecţia de- carte
·,eche a Muzeului de Istoric al R. S. Româ-
nia, 1982. 2. 38-51
60 - Vasile Cărăbiş, Tipografiile din Oltenia în
secolul al XVIII-iea şi prima jumătate a
secolului al XX-iea. 1982. 1. 78-81
61 - Dr. Maria Dogaru, Expoziţia „Ideea de uni-
tate şi indc-pendenţă oglindită în simboluri
heraldice". 1982. 5. 23- 31.
62 - Constandina Brezn, Drumul către muzeu
al cărţii de literatură. 1982. 5. 36-12
63 - Alexandru Ligor, Expoziţia „Documente
prbind istoria României din colecţii bri-
tanice. 1982. 7. 22-26
Obs. Expoziţia organizată la :\Iuzeul de .\rtă.
din Bucureşti cuprindea şi cărţi ·,echi.
53
64 - Emil Nicolae, Arta şi tehnic:i tip:igrafilor
nemţeni în primele decenii ale ·,eacnlui al
XIX-iea. 1982. 10. 75-82
65 - Alexandru Rădulescu, Iacob l\lârza, Ex-
libris-ul unui bibliofil ·,ienez din a doua ju-
mătate a secolului al XYIII-le:i în p1tri-
moniul cultural al Ilibliotccii Ilatthvaneum.
1983. 5. 61-64 - 1986. 6. 9- 15
66 - Lizica Papo,u, Speranţa Diaconescu, Con-
tribuţie la circulaţia „ Îndrepei.rii legii" in
Bihor. 1983. 9. 78-83
67 - E·,a Mârza, Expoziţie cil' carte românească
·,eche: .,Argumente ale unităţii culturale nH'-
die·,ale româneşti la Alba Iulia". 1984. 4.
22-26
68 - Radu Ilagdasar, Arta tiparului buc,.ireştean.
1984. 4. 26-31
Obs. Se referă la expoziţia bucureşteană de
carte.
69 - Alexandru Ligor, ..\ \"I-a ediţie a reuniunii
ştiinţifice ,.\"aiori bibliofile din patrimoniul
cultural na tional. Cercetare si ·,alorificare"
Galaţi, 1984. 1984. 7. 88_:89
70 - Rodica Rădulescu, Cn exemplar necunoscut
al „Genealogiei Cantacuzinilor". 1984. 8.
54-57
Obs. :\lannscris ,diat în colectia l\luzcului din
Călărasi. · 9() - ..\clriana lhia, \'iaţa şi dramele manuscriselor
71 - Cornel· Tatai-Baltă, Consideratii referito:i.rc
la i1naginea xilogra·,~tl 2. Blc:.j~lui din seco-
lul al X\"111-ka. 198.'i. 2. 73- 75
72 - Alexandru Rădulescu, Iacob :\lârn, Interi-
oare ele bibliotcc1 în dou1 ex-lihrisuri clin
secolul al X\"! I 1-Je:i. în cokctia Bibliot('cii
Batthyaneum. 1985. 4. 75- 78
73 - Yasile Oltean, ~coala româneasd din Scheii
Braso·rnlui - lăcas de iradiere culturală în
ţăriie române, mărturii documentare. 1985.
5. 65- 72
74 - :'Ilaria Dulgheru, Tipărituri din secolul al
X \"I-lea în patrimoniul de ·,aiori bibliofile
al judeţului Praho-rn. 1985. 6. 59- 66
75 Yasile Pânfrnescu, Expoziţia „Popas in
lumea cărţii" la Muzeul Regiunii Porţilor de
Fier. 1985. 6. 91
76 - Ion Grigorescu, .. \"aiori bibliofile din patri-
moniul cultural naţional. Cercetare şi ·-,alo-
rificare". 1985. 7. 90-91
Ohs. Se referă la sesiunea de la Tg. Mureş,
1985.
77 - Lizica Papoiu, Însemnări manuscrise în căr­
ţile ·,cehi româneşti din patrimoniul :\lu zeului
:\lilitar Central. 1985. 9. 85-88
78 - Dr. E1a l\lărza, ,.Îndreptarea legii" în tra-
ducerea latinească a lui Petru Dobra (Exem-
plarul de la Biblioteca Batthvaneul - Alha
Iulia). 1986. 2. 13-46 · trimoniul cultural-national. Cercetare si ·,a-
79 - Elena !\lihu, Expoziţia „Prezenţa şi circu-
laţia cărţii ·,cehi româneşti în judeţul Mureş.
"L'nitate şi continuitate". 1986. 3. 11-20
80 - Lizica Papoiu, Speranţa Diaconescu, Tipă­
rituri din secolul al X\"11-lea în colectia de
carte a :\luzeului :\lilitar Central. 1986. 3.
8-62
81 - Dr. Zoe Apostolache-Stoicescu, O carte de
călătorie din secolul al X\"1-lea în patri-
54
https://biblioteca-digitala.ro
maniul Comp!exului Muzeal Praho·,a. 1986.
8. 56-59
82 - Ion Gri,:.:orescu, A opta consf:i.tuire naţională
de hihliofilie. 1986. 8. 90- 91
Obs. Tulcea, 23-24 iunie 1986.
83 - All·xandrina Cinilcanu, E>.poziţii de carte
·,eche la Muzeul „Delta Dunării" -Tulcea,
84 - :\faria Geha, Ana-:\laria \"Iad, Pigmenţi
folositi în o.-namentuea clrtilor si documen-
0
te-lor medinale. 1987. 3. 57-59
85 - Eu,:.:cn DC'niz<", '.\laria '.\lihăilescu, Carte ·,eche
in foll(\urile bib'.ict:cii lnstitutu·ui de Istorie
„:-Sicolac· Iorga". 1987. 4. 60-66
86 -· Iacob '.\lârza, Expoziţia „Tipografia de la
TI!aj, focar de cultură. si ci·,i'.izatie românească
(1750-1830)". 1987.' 5. 29__'.34 .
87 - Constantin Drăgulescu, Despre autentici-
tatea denumirilor dacice de plante din lu-
crările lui Dioscorides şi Pscudo-Apuleiu~.
1987. 7. 73- 75
88 - Dorin TC'odorescu, Carte românească ·,eche
tipărită în Transit·,ania, existentfi în judeţul
Olt. 1987. 8. 56-60
89 - Elena Dobrot'i, Cartea românească ·,eche
de pc teritoriul judeţului Botoşani. 1987.
9. 49-53
şi tip:lriturilor. 1988. 2. 38-1'1
91 - rorin Teodorc•,;cu, C:lrti romcinesti ·,cehi
descoperite în judeţul o'tt. 1988. 2. 51-53
92 - CornC'l Tatai-Baltă. O carte dedicată in·,ă­
ţlmântului ro1mî11C'sc. 1988. 2. 93- 94
93 - Olimpia '.\Ii trie, Expoziţia .. \'echi manuale
şcolare in colecţii suce·,cne". 1988. 3. 19-22
94. - Dorin Teodorescu, Însemnări pe cărţi ·,echi
romfo1eşti C'Xistente pe teritoriul judeţului
Olt. 1988. 3. 51-53
95 - Cornel Tatai-Baltă, Iacob :\,!ârza Cârti cu
ilustraţii de Rubens în Bihliotecd Batthva ·
neum din .\!ha Iulia. 1988. 3. 76 _: 89
96 - Dr. Alt'xandru Ligor, Cartea ·,eche laică
tipărită în limba română şi unitatea po-
porului de la Carpaţi, Dunăre şi Marc.
1988. 1. 61-68
97 - Simona Suce·,eanu, Cărti didactice româ-
neşti din secolele X\'Ii'I- XIX aflate în
patrimoniul cultural al judeţului Constanta.
1988. 6 . .'i0-.'i4 '
98 - Dr. ..\lexandru Ligor, Coordonate ale uni-
tăţii culturale româneşti în ·,remea lui
Constantin Brânco·,eanu. 1988. 7. 58-65
99 - Ana-:\faria \'Iad, '.\Iaria Geha, Studiu asu-
pra materialelor din piele folosite în legă­
toria de carte ·,eche românească. 1988. 8.
38-10
100 - Ion Grigorescu, ,, \"aiori bibliofile din pa-
lorificarc". 1988. 8. 8°7-88. ·
Obs. Se referă la cea de a IX-a ediţie a
sesiunii stiintifice.
10 I - Paul Li~ă. () carte ·,eche româncasc:i. cu
adnotftri ale haiducului Iancu Jianu. 1988.
10. 50-51
102 - Alexandru Ligor, Cartea ·,eche românească
şi raţiunea l'xpunerii sale în muzee. 1988.
10. 52-60
103 - O:impia Mitric, Patrimoniul de cartC' ·,eche
românească din jucleţul Sucea·,a. 1988. 9.
43-50
104 - Constantin Drăgulescu, Contribuţii la is-
toria botanicii populare româneşti. 1988.
9. 80-84
Ohs. Cu referiri la ·,echile c1rţi rom{rneşti
şi străine.
105 - AnC'ta Sârbu, ])(• la atelier la fabrică în
industria pielăriei seheşcnc. 1988. 9. 85-89
Obs. Cu referiri asupra atelier<"lor t.,1de se
prelucrau pieile şi pentru h·gătura de carte.
106 - Ecaterina Ţarălungă, Dimitrie Cantemir -
geograf. 1988. 10. 61-64
107 - :\lihaela Popa, Laboratorul de patologie şi
restaurare a cărţii al Bihliote.:ii C(•ntrale
ele Stat. 1989. I. .i.1- .'i8
108 - Ileana Ene, În uni·,ersul manuscriselor şi
al cărţilor rare>. 1989. I. 90
Obs. Se refer[, la sesiunea ştiinţifică de la
B.-\ (28-29 oct. 1988).
109 - '.\laria Dulglwru, Huxandra Ionescu. l·n
incunabul în fondul ele ·,aiori bihliofilc> pra-
hc,-,ean. 1989. 3. 50-52
110 - Florian Dudaş, Danii ·10ic>1odale de carte
românească în Transibania. 1989. 3. 60-
64
11 l - Elena Rodica Col ta, Circulaţia tipăriturilor
cantacuzim· şi brânc,,-,eneşti în judeţul
Arad. 1989. 3. 65-69
112 - Yasile Pânănescn, Contribuţii la istoricul
bibliotecii documentare a Muzeului Regi-
unii Portilor dl· Fier clin Drobeta Turnu
Snerin. 't989. 4. 82-87
113 - Yiorica .\ghiţoaie. Laboratorul zonal de
rc>staurare si consenare Timisoara - factor
acti·, de ;eclare în circuitui expoziţional
a pieselor de patrimoniu. 1989. 6. JO- 37
114 - :\laria Geba, Coordonate ale acti·,ităţii labo-
ratorului zonal de restaurare - consc>nare
Iaşi. 1989. 7. 54-61
115 - Dorin Teoclorescu, Consickraţii asupra. pre-
ţului cărţii ·,echi româneşti din judeţul
o;t în anii 17.13-1850. 1989. 7. 78-83
116 - Aclrian-Siban Ionescu . .-\ X-a ediţie a sim-
pozionului .,\"aiori bibliofile din patrimoniul
cultural national. CerCl·tare si ·,alorificare".
1989. 7. 86-88 ' 29-32
117 - Elena Rodica Colta, Expoziţie perma-
nentă bibliofilă la Muzeul Orăşenesc Lipo·,a.
1989. 9- 10. 10- 14
118 - Elena Ene, Din istoricul '.\luzeului Litera-
turii Rom{me. 1989. 9- 10. 111- I U
119 - :\laria Zisu, Laboratorul zonal de conser-
·,are fi restaurare din Craio·,a. 1990. I
14-18
120 - Olimpia :\Iitric, \"aiori patrimoniale în fon-
durile bibliotecii Muzeului Judeţean de
Istorie din Sucea·,a. 1990. I. 21-22
121 - Olimpia :\litric, Însemnări pe cartea ·,eche
existentă in colecţiile judeţului Sucea·,a.
1990. 2. 43-47
122 - E·,a Isac, Corina F4lger, Expoziţia de
icoane şi carte ·,eche de la Muzeul J udeţcan
Gorj. 1990 . .i. 8- li
123 - Dr. Alexandru Ligor, ~crcetarea cărţilor
·,echi ca mărturii ale bogăţiei culturale şi
https://biblioteca-digitala.ro
ale relaţiilorexterne româneşti. 1990. 11-
12. 37-39
124 - Ileana Em·, l'n monumc>nt important al
limbii· şi unităţii românilor: .,:-:oul Testa-
m<'nt" ele la Bălgracl - 1648. 1990. 11-
12. 123- 124
125 - Dr. E·,a Mârza, Doina Dreghiciu, Expo-
ziţia „Alba Iulia şi Blajul - ·,echi centre·
tipografice". 1991. 2. 12- 1.1
126 - Sofia ~tirban, :-':xpoziţia „Restaurarea -
ştiinţă şi creaţie". 1991. 2. 14- 15
Obs. SC' referă la expoziţia ele> la Muzeul
l'nirii din .-\Ilia Iulia (1990).
127 - Ion Grigorescu, '.\lanifestări muzeale in-
chinak Marii t·niri. 1991. 2. 65-66
Obs. Se rderă si la sPsiunea ., \"aiori biblio-
fil<'" (Alba Iul.ia, 1990).
128 - Dr. Alexandru I.igor: E·,a '.\lârza, Doina
Dreghiciu, .,Cartea românească ·,eche în
judeţul Alba. Sec. X\'J-X\'IJ. Catalog".
Editura Epi~copiei Ortodoxe Alba Iulia,
1989, 270 pag. - ilustr. 1991. 2. 79
129 - Sofia ~tirban; Alexaudru ~tirban. Restau-
rarea unui manuscris de secol XYI. 1991.
3. 3J- 37
130 - Olimpia Mitric, Mari deţinători de ·,aiori
hibliofile din judeţul Sucea·,a: :\lănăstirea
Dragomirna. 1991. J. 68- 72
13 I - Sofia ~tirban, Consolidarea şi restaurarea
unui fragment din „Tetrae·rnaghelul" slavo-
român, Sibiu, 1551- 1553 . 1991. 4. 36-
38
132 - :\!aria I'ulghuu, Expoziţia „Tipărit uri i·,i-
rem·" 1992. I. 16- 17.
Obs. Se referă la expoziţia organizată la
Casa Domnească din Brebu ( )9<11). Cu ca-
talog.
133 - _.\drian-Sil·,an Ionescu, Constanţa, :\fanga-
lia şi ţinuturile c!ohrogene în nH'morialul
de front al lui Ht':tor de Beam ( 1828).
1992. I. '12-52
134 ·- Simona Suce·,eanu, Expoziţia l>ibliofilă
„Ideea de unitate si continuitate rellectată
in cartea româneas~ă ·,eche a[lată în patri-
moniul constănţev.n". 1992. 2. 19-22
135 - \'ictoria Popo·,ici, :\fozeul Pedagogic: cc
a fost. ce este, cc ar trebui sr, fie. 1992. 2.
136 - Ana Andreescu, Elemente de grafică de
carte din prespcctbă istorică. 1992. 2.
55-56
137 - Olimpia :\litric, Cartea românească ·,l•chc
in Biblioteca Mănăstirii Putna. 1992. 3.
67-69
138 - '.\laria Dulgheru, O tipăritură 'fl'neţiană din
secolul al X\'-lea în patrimoniul de ·,aiori
bibliofile al judeţului Praho-m. 1992. 4.
54-55
139 - \'ictoria Popo·,ici, :Manuscrise şi cărţi rare
clin secolele X\' şi X\'1. 1992. 4. 78
Obs. Se referă la colectii de carte din străi-
nătate. '
HO - \'asilica Pituţ, Contribuţii la Bibliografia
Românescă \'eche. 1993. J. 59
H l - I. Pânzar: Olimpia l\litric, ,.Cartea româ-
nească ·✓ eche in judeţul Sucea·,a". Catalog,
·10I. II, 1993. 1993. 3. 79
55
 PRESURA DE STUF UCRAI1\'EAN1 (E~IBERIZA SCHO-
ENICLUS UKR.A.INAE) ŞI MUSCARUL S~MIGULERAT (FICEDULA
ALBICOLLIS SEJIITORQUA.TA)-SUBSPECII ~OI PEXTRU ROM.\XIA
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - dr. Il.\DU nmrrRJE
La 22 noiembrie 1989 a fost captu-
rată în
Călăraşi, (Fig.
lunca Jirlău, la sud de
1, a) într-un stol de ma:
multe fringilide, un exemplar ~ de
presură ucraineană, Emberi:::a schoeniclus
11krainae (Zarudny) 1917, subspecie necu-
noscută pentru avifauna României (Fig.
2). Exemplarul a fost ţinut viu în ca·~ti-
,,itate la Zoo Călăraşi, apoi la Bucureşti.
spre a fi obsen-at şi cercetat, după care.
la 13 mai 1990 a fost sacrificat. Această
subspecie este cea mai mică dintre toate
subspeciile lui Embcri:a schoeniclus, ir:
număr de 11 după Dementiev şi colab.
(1954) şi de 15 după Ch. \'aurie (1959) 1 .
Datele biometrice sunt redate în tabeki
nr. I.
Datele biometrice (111111) ale exemplarului capturat
Lungimea ..\ff1erp1ra Lungimea Lungimea
corpului aripilor aripii cozii
H9,5 231,5 :2,2 6-1,0
Aria de cuibărit a subspeciei, după
Ch. \'aurie (1959), cuprinde t·craina nord-
estică, precum şi regiunile asiatice până
la Yolga. La nord se intcrgradeazft cu
ssp. ,,schorniclus", la vest şi sud cu ssp.
,,intermedia", iar la est (delta Yolgăi:,
cu ,Jncognita" (sin. ,:uolgac"). G. P.
Demcntiev şi colab. (1954) o figureaz;'J
ca ajungând până la sudul Dunări,,
inclusiv în Serbia. P. Patcv ( 1950) o d~t
pentru Bulgaria ca formă de trecere.
A. Ken ( 1960) o figurează ca form[t
clocitoare la nord de paralela 48°. I. Antd
şi colaL. ( 1971) o dau ca pasftre de iarnfL
pentru \ oivodina. S. I)_ ::\Iat\·ejeY şi
V. F. Yasie (1973) o citează ca sporadic.:'I
56
https://biblioteca-digitala.ro
pentru Serbia şi \' oivodina. Iernează
în ţinuturile inferioare ale fluviului \'olga.
în Crimeea si în Caucaz.
Pentru România, presura de stuf ucrai-
neană ar fi o apariţie de iarnă, nefiind
exclusă şi posibilitatea cuibăritului aces-
teia în · ţinuturile sud-estice ale ţ;irii.
La 2 mai 1979, am colectat la nordul
pădurii de lângă localitatea Brănrşti
(jud. Ilfov) (Fi:"• 1 b) un mascul de muscar
scmigulerat, Ficedula albicollis · semitor-
quata 3 (Homcycr) 1885, subspecie de
asemenea nesemnalată pentru avifauna
României (Fig. 3).
Comparativ cu hainele nupţiale in
care apar la noi primăvara speciile nomi-
nate, Ficedula a. albicollis şi Ficcdula
Tabelul i:r. I
Ciocul 2
Tarşul
Iun~. inălţ.
18,0 :',O 5,.>
h. hypolrnca, penajul nupţic1l al cxempl::>-
rului de muscar semigulerat colectat
pare a aparţine unei forme tinere (din
anul precedent) fiind oarecum într-o
fază de tranziţie ce\"a mai întârziată
pentru data la care a fost capturat.
Deşi caracterele ce diferenţiază ssp.
Ficedula a. semitorquata de Ficed11la h.
hypoleuca sunt numeroase, acestea sunt
in general inconstante, ele nefiind conclu-
dente când este \"Orba de un singur
exemplar de comparaţie (L. S\·en,:;3on,
1970). Caracterul constant cel m:ci nlab;l
îl constituie adâncitura spre ceafă :-.
gulerului pe cele două laturi ale gâtului.
 Tab. II

Lungimile medii ale aripilor (mm) la ssp. ,.semitorquata" şi ale altor specii şi subspecii apropiate compa-
rafrr cu datele altor autori

Autorii
Specia şi subspecia Sexul G. P. Dementiev·
şi colab. IDombrowski-Linţia l D. Radu

II
Ficedula a. albicollis
Ficedula albicollis scmitorquata .
(cî cî)
(:l' ol I 80,5
82,0
82,5
-
80,0
81,5
Ficedula h. hypoleuca I (o 3l 79,0 80,5 82,0
I

Tab. III

Formula ,tiară a subspeciei .. semitorquata" şi ale altor specii şi. subspecii apropiate,
comparati-, cu ale altor autori

I Autorii
Specia şi subspecia
I Sexul
I
I I G. P. Dementiev
I
I
şi
colab.
I P. Pate·,
I
D. Radu

II !
Ficedula a. albicollis (.:l' ăl 3>4>2;;i,5 3>4;;i:2>5 3>4>2>5
(:l' ol
Ficedula a. semitorquata
Ficedula h. hypolruca
I
I (3 3') II 3;;i:4>5>2
3~4>5>2
-
3>4>5>2
I
3~4>5>2
3>4>5~2

Arealul răspândirii subspeciei „semi- consecinţăa ·cunoscutului fenomen de

torquata" după Ch. Vaurie (1959) estr.
Grecia, Caucaz, Asia Mică, Palestina.
la sud de Marea Caspică, sudul şi vestul
Iranului etc. Cu referire numai la Europa
pasărea este citată numai pentru Albania
(E. Kattinger. 1960), Serbia (S. D. :'.\Iatve-
jev, 1976), Europa de sud-est (H. Heinzel
şi colab., 1972), Grecia şi Bulgaria (B.
Bruun şi colab., 1971), Grecia (R. Peter-
son si colab., 1957, 1972, 197-4, 1979;
G. P. Dementiev şi colab., 195-4; W
Makatsch, 1976, 1989); Grecia şi sudul
Bulgariei (J. ~icolai şi colab., 198-4);
Bulgaria (P. Patev, 1950); Peninsula
Balcanică (L. Swnsson 1970; A. I. I va-
nov, B. K. Stegman, 1978). Iernează
in Africa în zona lacului Albert şi Cganda, ·
până spre lacul Tanganika. · 3 Desi unii autori consideră aceastl form:t ca
.. pulsa ting areal".
!Prin descoperirea acestor păsări 1101
pentru ţară, anume a presurei de stuf
ucrainene şi a muscarului semigulerat
colecţiile ornitologice din muzeele Româ-
niei se vor îmbogăţi cu încă două subspecii.
XOTE
1 :'llenţionăm existenţa numeroaselor sinonimii--
existente intre diferitele subspecii d-escrise ele
autorii respecti-ri, do·,adă că siste-111.1.tica ac~stei
specii este una dintre multe altele c;ire nec 'sită
inc!\ ·,aste cei cetări de teren cu colectare d<' ma-
terial comparati·, de studiu.
2 Lungimea ciocului a fost măsurată de la nară.

Pentru România, apariţia muscaru-
lui semigulerat o considerăm fie ca o
formă rătăcită ce a depăşit în migraţia
de primăvară limitele nordice ale ţinu­
turilor de nidificare din Europa, fie o
o speci~ ele sine stătătoare (~. Kumerlo·,e, 1967;
B. Bruun si colab., 1971; H. Heinzel si ~olab.
1972 etc.). ~Iţii o con~id~ră o subspecie a' lui Fice--
drtla albicollis (G. P. Uementie·, şi colab., 195-:1;
Ch. Yaurit>, 1959; L. S·,en~~on. 1970; "'· Makatsch,
1989 etc.) opinii la care ne raliem şi noi.

57

https://biblioteca-digitala.ro

1
---~-----------------,
·,
-,.
I· .
Jllnt.JOGH.\FIE
.\'.\T.-\L L. FER'.\B.-\CH J., MIKl'SK.-\ J.-
PEI.LE J„ SZLIYK.-\ L., 1971 - Xamen,
·1pzeichnis cl<'r \'og-d der .-\utonomen Pro·,inz
Yoj„o,lina. Larus 1969, XXIII, Zagrab.
BRlTX '.\., SIXGEH. .-\ .. KOXIG C., 1971 -
D<'r Kosmos-Yogelfiihrer, Frankh'sche Yer-
langshancllung, Stuttgart.
DE'.\IEXTIE\' (;_ P., GL.-\DKO\- X ..-\., BL.-\GOS-
KLOXO\- K. X., YOLCIXETKII I. 13., MAK-
LEXBl'H.TE\- P. H.. PTCSEXKO E. S.,
RCST.-\::110\' A. K., SPAXGE'.'<BERG E. P„
SU)ILOYSK.-\1.-\ .-\. ::II., STEGMAl\' B. K.,
1954 - Ptiţft S::nil•tskogo Souiza, -,ol. \"I,
ScniPtskaia Xauka, Mosk,a.
HE!XZEI. H., FITTEH. R., P.-\RSLOW J., 1972,
- Parn·ys Yogelhuch. Alle \'ogel Europas
Xord-.-\frica u!Hl des Mittleren 0,tens. Paul
Pan·y Hamburg - Berlin.
IY.-\'.\0\- .-\. I., STEG::11.-\X B. K., 1978 - Kratkii
oprcdl·liwl ptiţ S. S. S. R., Leningrad, .,Xau-
ka". Lt•ningra,lsko;, otdelenie.
KATTl'.\GEH. E„ 1960 - Beitrăge zur Yogel-
kunde -,on Alhanien (Shqipnia) und cinigcr
jogoslawischer Xachbargebiete. Larus, 1958-
1959. XII-XIII. Zagreb.
E:EYE .-\.. 1960 - Xomenclator A-,ium Hung-a-
riae, Budapest. - SYEXSSOX L„ 1970 - Identification Gnidc to
ET::IIERLOYE H„ 1961 - Xt'ue Beitrii.ge zur
Kenntnis der .-\·,ifauna ·1011 Xord unei Ost-
Kleinascien. Re-,. Fac. Se. l'ni·,. d'Istambul.
S. E. Fasc. J-4, Istambul.
)1.-\K.-\TSCH W., 1976 - Dic Eier der Yogel
58
https://biblioteca-digitala.ro
3
Exemplarele celor două subspecii colectate:
Fig-. I. Lc,cul colectării subspeciilor: ,.11111-ainae"
(a) şi, ,se111itorquata" (b) (original).; Fig. 2 l:mberiza
schoe/11id11s ukrainae; Fig. J. Ficcdula albicul!is
semitrc,quala (origina!).
Europas, -rnI. II, ):°eumann-Yerlag, Berlin.
M.-\K.-\TSCH W., 1989 - Wir hestimmt'n clir.
Yogel Europas, Xeumann Yerlag-, Radalll'ul.
::\1.-\TYEJEY S., 1961 -_Biogeografija Jugosla-
-,ije ::\lonographies, Tom 9.
M.-\1TE J E\' S., 1976 - Conspectus a-,ifaunae
Balcanicae. ::lfonographs, ·rnl. CDXC[, Beograd
MA1TEJEY S., \"ASIC Y. F., 1973 - Catalogus
Fauna.e Jugosla·,ia{', n-_,J, .-\·,cs, Ljuhljana.
X[COC.-\l J .. S!X(;EH. D„ \YOTHE K., 1984 -
Grosscr Xaturfiihrer, \"ogel, Gri:ifc und l'nzcr,
llliinchcn.
P.-\TE\" P., 1950 - Ptoţite -, Bălgaria. Bâlgar-
ska .-\kadcmia na '.\aukitc, Sof;a.
PETERSOX R„ ::IIOL'XFORT G., HOLL0::11
P. A. D„ 1957 - Guide des oiseaux d'Europc.
DPlachaux Pt Xiestle .-\. S. Xeuchâtcl.
PETERSOX R. ::llOCXTFORT c; .. HOLLOl\[
P ..-\. D., 1972 - A Field Guide to the Birds
of Britain and Europe, Colins, London.
PETERSOX R.. ::\IOL"XFOH.T G., HOLLO:\I
P . .-\. D.. 1974 - .-\ Field Guide to thc Birds
of Bretain and Europe, Collins, London.
PETEH.SOX R„ MOl'XTFORT G., HOLLOl\l
P . .-\. D„ 1979 - A Ficld Guiclc to the Birds
of Bretain anJ Europe, Collins, London.
European Passerincs Xatnrhistoriska Riks-
muscct, Stockholm.
\"Al'RIE CH., 1919 - The llirds of the Palearc-
tic Fauna. Ord. Passeriformes. H. F. et G.
Wtherly Limitcd, London.
Ml"ZEE UE PESTE HOTA.HE
DE[ERXAREA PREMIILOR „MUZEUL EUHOPEAX AL ANULUI
1994". UX MUZEU DIX ROMÂNIA l:V TOPUL EUROPEA:\'
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - dr. sOX\
I. Despre Belfast
întâmplătoare
Cine ar putea crede
alegerea Belfastului ca loc al decer-
nării . premiilor muzeului , european ai
a~rnlm 1994, se înşală. Intr-un timp
ş1 fel anume, s-au reunit peste 100 df'
reprezentanţi ai muzeologici continen-
tale, în zilele de 11-14 mai tocma;
pentru a arăta că la Belfast, ~ormalul
fOate reveni prin ambasadorii culturii.
Prestigioasa asociaţie E:WYA (European
Museum of Year A",:ard), care acord;;
aceste premii, pusă sub egida Consiliului
Europei, lucrează din 1977, cu muit
folos pentru înălţătoare scopuri: accesul
liber al oamenilor la muzeu; democrati-
zarea actului cultural prin muzeu; inte-
grarea muzeului în comunitate.
La Belfast, în \'Ccinătatea unei replici
~a Bing-Ben-ului - Albert Cloci~ To&n ---
:~rice a~ţiune culturală, de pacificare şi
normalizare, este binen.'nitf1. Aici, un
premiu muzeal este rcrccput, in largi
cercuri, ca un însemnat c,·cniment cul-
tural. Căci, in ciuda ararenţclor, cc-ţi
arată efortul de comi_:ortamcnt firesc
în mijlocul confruntărilor zilnice, la Bel-
fast, muzeele sunt în ofcnsi,·ă. Aceasta.
fent_ru că_ studrnţii de la Quecn l'ni-
ver:::1ty - 1mrozantft construcţie dato-
ratft arh. Charles Lanvon - sau de l;;
Magdalrn Colkge (aici pregătindu-se
12000 de tineri), aspiră la normal. De
altfel, frământata Irlandft, atât de nrde
şi pătată de galbenul florilor de mai,
tânjeşte pentru nemuri pasnice. Trccă­
to, ii spre Grădina Botanică, spre Palm
Housc o:·i de pe Lincnhall Strcet, vădesc
ne\'oi culturale pc care le astâmp:irr1
l~ Craftworks G~llery, ori \'izitând org(,-
hoasa construcţie „a . c:it~dralci Sf. jAna
(1899~ 1904). Alţu 1ş1 111drcaptft paşii
spre l lstcr :'.\Iuseum ori spre dealm ile
după care se văd întinderile celui mai
mare lac din insule, Lough :"\eagh. ~u
https://biblioteca-digitala.ro
Ol'HIŞ
departe, depăşind Fermanagh Lakc, irlan-
dezul accede la castelul normand Carrick-
fergus ( I 180).
Belfastul nu mai arc azi nimic dii'
sătucul ,·cacului al X\'Il-lea, dar ric;
din proaspăt declaratul oras la 188~.
Cei peste 300 OOO de locuit~ri ;1i s?ii,
turiştii numeroşi ce-l vizitează, indic;,
o aşezare cu multiple oierte, cerinţe ş1
probleme. Oamenii locului sunt orgo1iosi
de originea si asczămintele lor c1 ltural~
Centrul d;: c~nferinte si concert~ d~
aici _(_2 235 l?c~ri), _dot~t ~u excepţionale
spaţn, const1tmc o imensă inimă artistic~t,
iar n~uzccle tind < le reprezinte acestora
ncn,1lc cultural-istorice.
S-au făcut si se refac azi multe în
Irlanda de :"\ord - în 1974 existau 2
muzee, acum 14 ! !. Dar ceea cc este foarte
însemnat, este rnm sunt prÎ\'Îtc muzeele,
Astfel, ele constituie o parte a schimbărilor
sociale, societatea irlandeză făcând efor-
turi să pri,·cască mai bine sft intclcagă
trecutul. Scopul acestor d~rturi __:_ repre~
zentate prin muzee într-o formă de
oglindire obiccti,·ft şi raţională - este
ca oamenii să perceapă trecutul în csenta
sa, cuprinzând contlicte si contradictii
dcopotri\'ă cu fondul rcaii~ftrilor. :"\um'ai
a_şa, se_ afirn~ă, o:_iginilc conflictelor pot
f1 crad1catc, iar n1torul poate fi pregătit.
II. Cftteva nw.:cc nie Irlandei de Sord
Ca român afirm mereu că suntem
purtători ai unei istorii si ai unei civiliza-
ţii milenare; de acord, cu toate, gândind
in:-;ă _că nu-i îndeajum·. afirmaţia, ci
trcbumd si acele institutii care să exprime
să împingă spre lume n~ărturiilc invocate'.
Ori nimic nu \'ine să ne sprijine în mărtu­
risitele noastre orgolii, ca institutiile cc
păstreazft datele istorici: muzeele si' monu-
mentele. '
În lrlanda de :"\ord, muzeele si monu-
mentele istorice, felul în care su'nt îngri-
59
 Reprezentanţii muzeelor laureate re anul 1994 de
jitc şi li se ofe,ă sprijin, constituie un
exemplu de gn)i comunitarâ.
Gazda t·niunii E\IYA, Ustcr Jlusmm,
este o instituţie de rang naţional, cu un
valoros inel de simpatic în jur. ,,Prie-
tenii" lui Clstcr }Iuseum sunt cei care
patronează reuniunile asigudnd sen·icii
însemnate şi difuzfrnd în ce:niri largi
date esenţiale despre acesta. Concertul
de harpă de bun venit din prima seară
şi trataţia gazdelor a fost preluată, de
altfel, de „Prietenii }fozeului Uster".
:Muzeul din Clster nu este ceva impre-
sionant, deşi este adăpostit de o construc-
ţie modernă ridicată în stil clasic la
începutul veacului nostru. Cc surprinde,
însă, este maniera expunerii: un sistem
muzeografic activ tratând evoluţionis­
mul, dublat de forme multimedia. Acestea
asigură publicului un acces profund la
semnificaţia datelor privitoare la ştiin­
tele
, naturii in rclatia
, lor istori6t cu
60
https://biblioteca-digitala.ro
asociaţia. EMYA
OJICL. Auditoriul muzeului dotat cu
mijloacele telz11 ice audio-vi:ualc şi 1t11 larg
shop cu reproduceri, copii, obiecte tra-
diţionale completează dotarea instituţiei.
.\ceasta se aflrt într-o legă tură str[msa.
cu şcolile şi universitatea, cu biserica
şi diferite comunităţi urbane sau rurale.
După traficul ,·izit;irii, copiii constitui~
publicul preferat.
La Cultra, lângă Bclfast, in Down
Town se vizitează alte dou[t mari muzt.'e:
Jluzeul Transporturilor, inaugurat la
1 octombrie 1993, conţine colecţii de
mijloace de transport căi ferate, marcând
o istorie de 150 de ani în domeniu.
}Iuzeul este instalat într-o hală imen:;ă,
expunând diverse tipuri de locomotive.
vagoane, căi ferate şi instalaţii fero,·iare,
adevărată radiografic domenială, accen-
tuată de prezentarea documentaţiei de
epocă. Cn serviciu documentar bine
dotat indică accesul liber al oamenilor,
iar copiii ce-l vizitează continuu, aratft
cui trebuie să dedicăm cu întâietate
muzeul.
Directorul dr. Alan Gaile,· conduce,
tot aici, Muzeul folcloric, alt~ aşezământ
întins pe 180 de acri şi aflat acum în
profunde transformări. Gazda noastr;"t
nu uită să reamintea,cl tuturor că în
septembrie 1993 a participat, în Româ-
nia, la reuniunea Asociaţiei europene a
muzeelor etnografice în aer liber. ~i că
de la modelul românesc a plecat în repre-
zentarea acestui muzeu etnografic în
aer liber, cc va găzdui în septembrie 1995
reuniunea Asociaţiei Muzeelor etnogra-
fice europene în aer liber. O vizită aici,
alături de dr. Ioan Godea si ele dr. Rich.
Hoggart, este un privilegiu. Reţin con-
cepţia de integrare, cc a făcut să se adune
aici câtc,·a forme tipice, un rând de
case caracteristice veacului al XIX-lea,
o biserică cu cimitirul compus din însem-
nele funerare puse deopotrivă de catolici
şi protestanţi, o tipografie, ateliere diverse
şi chiar prima bancă irlandeză. Vizitarea
ansamblului, recompus cu o grijă studiată
faţă de detaliu, prilejuieşte surprize:
aici o casă de fermier, construcţie de
piatră cu grajdul la subsol şi animalele
în terenul îrrprejmuit din faţă; dincolo
terenul culti, at iar în apropiere caprele
şi oile marcâr.d sursele de viaţă şi ocupa-
ţii tradiţionale.
Dialogul lu gazdele este ilustrativ
rcntru a ind:ca gândirea ce stă la baza
unei lucrări .:.tât de ample. Astfel, ni se
reliefează prcgramul de reînviere a unor
meserii tradiţionale, ce vor fi găzduite
în muzeu în spaţii special destinate lor.
Altele sunt rroiectate pentru o tabără
de tineri, dincolo pentru meseriaşi sau
artişti, pentru cofetărie, restaurant cu
mâncăruri srecifice. Muzeul acesta se
pregăteşte pentru ca din 1995, după
câţiva ani de proiectare şi efort siste-
matic de construcţie, să primească sute
de mii de vizitatori anual. Spaţiile cultu-
rale complexe, cele de odihnă, servicii
şi spectacol, urmează o logică anume,
pUI!ctând circuitul şi servindu-l pe vizi-
tator. Ikeozite mari moderne si labora-
toare, wi' Ccr.tru de informare' muzeală
fac corp "r arte, ele servind celelalte
https://biblioteca-digitala.ro
funcţii de gazdă ale muzeului. Întregul
proiect indică implicarea autorităţilor
administrative, ale vârfurilor politice şi
comunitare într-un program destinat să
adune mărturii revelatoare cc privesc
mediul rural şi urban irlandez, să producă
deopotrivă cultură, să sernască loisir-ului,
instrucţiei şi educa ţici.
După cc parcurgi vreo 30 de km dealu-
rile line şi colorate în galbenul florilor
de mai, atingi aşezarea de la Down,
legată de patronul Irlandei, Sfântul
Patrick, dominată de biserica din deal,
cu cimitirul vechi în juru-i, necropolă a
familiei Cromwell, vizităm Down Country
"Uuseum. Plasat în vechea închisoare
a oraşului, consen·ând celule de piatră,
două curţi interioare protejate de zidurile
medievale originale, muzeul evocă pagini
de istoric memorabile. De aici, începând
cu veacul al XVIII-lea, au luat drumul
Australiei mii de irlandezi. Drama aces-
tora, recluziunile detenţiei, cauze şi
efecte, sunt ilustrate prin expunerea unor
mărturii impresionante. Discursului mu-
zeal i se adaugă - sub forma spectacolu-
lui - argumente noi care îl introduc pe
vizitator în atmosfera Irlandei medievale,
luminându-l asupra istoriei acestor locuri.
Alt pasaj duce autocarele noastre mu-
zeale la Portaferry, ce se oglindeşte în
Strangford Lough. Feribotul ne trans-
portă de pe un mal pe altul, unde un alt
muzeu - un acvariu numit Exploris -
reţine atenţia unor muzeografi preo-
cupaţi de memoria continentului.
Acvariul de aici, modernă instituţie
de dată recentă, expune fauna marină
specifică apelor ce înconjoară Irlanda.
Sistematic, didactic si demonstrativ,
Exploris constituie o ' aventură. Prin
intermediul unui bazin, caracatiţa, medu-
za sau steaua de marc pot fi palpate
de vizitator, acţiune prilejuită de muzeo-
graf. Efectele sunt multiple dispărând
mai întâi reacţia de teamă faţă de fauna
subacvatică şi inoculându-se respectul
pentru protecţia vieţii marine. Aici, ca şi
la Down Country Museum, un shop
muzeal cu o largă varietate de obiecte
produce pe seama muzeului, satisfăcând
cerinţele vizitatorului.
61
 I I I. Regulile şi învăţămintele reuniunii
EMYA
EMY A are un comitet compus din
14 personalităţi în domeniul muzeologiei
contemporane, condus de dr. Richard
Hoggart, cunoscut prin serviciile sale
aduse la CNESCO. Ca director executiv
acţionează aici un alt specialist, prof. dr.
Kenneth Hudson. Fiind o organizaţie
asociativă profesională non profit, E.'\n:A
beneficiază de sponsorizări diverse, ln
15 ţări europene există corespondenţi
naţionali, care fac cunoscute programele
asociaţiei. Scopul principal al EMY A
este de a promova spre autorităţile com-
petente europene m11:::e1tl ca instituţie
de tezaurizare si educatie de a-i sustine
rolul său maj~r si de~~rsurile publice
specifice şi de a piine în lumină realiză­
rile-etalon ale muzeografiei continentale.
t·n grup de raportori oficiali, care anali-
zează candidaturile, cercetează fiecare
din acestea la fata locului. ~umai în
urma raportului a'cestora 1 , :Marele pre-
miu şi menţiunile speciale sunt acordate,
Jupă o grilă foarte riguroasă. De exemplu,
în 1994, din cele 5 candidaturi germane
a fost reţinută doar cca a }Iuzeului de
Artă din Frankfurt/.:\fain; din cele 4
muzee austriece n-au obtinut nici unul
sufragiile raportorilor; ac~laşi fapt petre-
cându-se cu cele 4 candidaturi ale Elve-
ţiei. Apreciind modernizarea mesajului
muzeal, implicarea comunităţii ca şi
nivelul serviciilor educative, deopotrivă
cu actualitatea tematicii şi impactul
public al acesteia, E.'\IYA a operat -
în 1994 - o primi"'t selecţie din cele 48 de
muzee aparţinând la 19 ţări europene 2 •
În urma acesteia, cea de-a doua selecţie
a produs lista candidaţilor selecţionaţi:
23 de muzee din 16 ţări europene 3 • Din
acestea, 6 muzee au primit menţiuni
speciale (JJ u:::eul istoric al JJ arclui ră:::boi,
Peronne, Franţa; JJuzeul de artă mo-
dernă, Frankfurt/Main; Germania; Mu-
zeul Turnului, Derr\' }larea Britanie;
Muzeul Farnlzam, Ii-Îanda de ~ord;
Museonder, Ho2nderloo, Olanda si J1mcul
Naţional Cotroccni, Bucureşti, Îfomâoia.
.Muzeul Saţio11al al Danemarcei -
Copenhaga, a fost laureat cu titlu de
JHuzw EarofJean rrl anului 1994, iar
62
https://biblioteca-digitala.ro
Jfuzeul Provincial al Laponiei - Rova-
niemi, Finlanda, a primit Premiul Consi-
liului Europei pentru mesajul său parti-
cular pentru ţările Europei 4 • Remarcăm
din această simplă enumerare, câteva
aspecte:
- din 1977 până în prezent au fost
acordate 211 titluri: 13 premii europene
de muzeu al anului, 18 premii ale Consi-
liului Europei, menţiuni speciale şi citări
personale (4) .
- între tările exsocialiste remarcate
se înscriu t·ngaria şi Slovacia (1993),
Cehia (1992), Iugoslavia (1989), România
obţinând - prin persoana dr. Corneliu
Bucur, directorul Jf u:::eului Civilizaţiei
Populare din România, - o citare perso-
nală în anul 1993.
Cum uşor se observă, perceperea de
către EMYA a realităţilor muzeografice
din România s-a petrecut după recent
citarea colegului sibian datorându-se
„pentru a fi întreţinut şi dezvoltat muzeul
său în ciuda dificultăţilor politice" 5•
Şi ca fiind posibilă în urma depunerii
candidaturii respecti,·ei instituţii în anul
1992. Progresiv, în 1993, depunându-se
două candidaturi - ::\Iuzeul Satului si
Muzeul ~ational Cotroceni - reacti~
El\IYA nu a'întârziat să se vadă, inclu~iv
din felul în care raportorul a prezentat
instituţiile muzeale din ţara noastră 6 •
Cele de mai sus ne obligă să obsen-ăm
neincluderc;:i muzeelor din România -
până de curtinei - în circuitele de dialog
şi competiţie europeană, plrttindu-se, ast-
fel, o gra,·ă greşeală a celor ce-au răspm~s
de prezentarea externă a instituţiilor
culturale de speciali ta te.
O dată cu rrcunoasterea institutională,
întrevedeam o mai largă recepţie a ~uzeo-
grafiei naţionale, susţinută în mod concret
de valenţele şi valoarea patrimoniului,
soliditatea retclei de institutii. formele
specifice de ~atură muzeală. tehnică şi
seriozitatea grupului profesional cc ser-
veşte reţeaua muzeală. ~ u exagerăm,
desigur, dacă prevedem în viitorul apro-
piat - în urma unor realizări muzeale
fundamentate sau aflate în proiectare -
accedarea României spre distincţiile
maxime ale EMY A. Ansamblul muzeal
 EUROPEAN
MUSEUM OF THE YEAR
AWARD
Special Commendation 1994
The Committee would like to rake this opportunity ofexpressing its
appreciation of the achievements of

Cotrorcnf Natwna{lf;f usatm, 8ircha1,&t, /'{(nnarua.

arid has great pleasure in making this Presentation as a
permanent record of its estecm.

RICHARD HOGGART

Preleş-Pdişor-Foz\or, când va fi dcsft- IV. Dcsjăşurarea lucrărilor EJJYA (12-

vârsit; Jfu::,eul ;.Yational de Istorie, în
sediul nou, prevăz~t iniţial; Complexul
muzeal de la Bacău sau viitorul Acvariu
de la Galaţi; Jiu zeul Civilizaţiei Dacice
şi Romane de la Deva sau J1u:::cul SatuI!!i
în perspectiva :ncheicrii lucr[irilor d1~
extindere şi redotare sunt potenţiale
instituţii cc pot aspira la titlul suprem
în ierarhia muzeologici curorcnc.
1" mai 199!})
Cei 80 de participanţi la lucrările
E11YA de la Belfast au trăit febra unei
conferinţe de largf1 reprezentativitate, ai
cărei artizani i-au asigurat un conţinut
di:! cel mai marc interes. Dezbaterile de
specialitate au avut ca temă princeps
Old Wine in 1Vew Bottles. Has the tra-
ditional Jfuscum !iad its day.J Seminarul

C2

https://biblioteca-digitala.ro
cu un astfel de subiect, a reunit mari
personalităţi. Claude Labouret, din partea
Institutului La Boetie (Paris, Franţa),
a analizat presiunile economice şi politice
ce pot produce schimbări în finanţarea
muzeelor. Remarcând scăderea continuă
a mijloacelor financiare publice, de stat,
raportorul a sugerat noi căi de ordin
privat, care să susţină activităţile muzeale
de tezaurizare, conservare-restaurare si
cele publice. Rezultă, cu evidenţă, că
muzeul constituie un instrument util la
îndemâna administraţiei, care este datoare
să-i asigure fondurile de acţiune şi de
dezvoltare. Dar şi - esenţialul - să ceară
reprezentarea intereselor ei culturale prin
demersul muzeal.
Cunoscutul ziarist francez a surprins,
în analiza sa, elementul de investiţii
economico-sociale prin muzee. Din ce în
ce mai mult, a relevat el, muzeul trebuie
să apeleze la experţi care să-l orienteze
in materie de costuri, productivitate, pro-
iectarea bugetară. Şi - nu în ultimul
rând - la cercuri de afaceri, care să-i
susţină interesele economice. Fără un gen
de partenariat, inteligent construit, muze-
ul nu va rezista în competiţie cu alte
instituţii cu susţinerea intereselor private.
Concluzia sa, deloc optimistă, a fost
rezuma tă de aserţiunea: .,Muzeete trebuie
să se pregătească pentru vremuri ~rele!"
Cn alt referent, directorul Consiliului
Muzeelor din Irlanda de Nord, Aidan
Walsh a abordat tema Muzeul si schimbă­
rile sociale. Privit în perspectiv~ ultimelor
4-5 decenii, muzeul irlandez a „crescut"
o dată cu radicalele schimbări economice.
Depopularea asezărilor rurale si exodul
spre oraşe, au' produs decăderea vieţii
tradiţionale, lovind nucleul familial, mese-
riile vechi şi obiceiurile ancestrale, lărgind
tensiunea rncială. Industrializarea si urba-
nizarea - a accentuat raportorul - au
produs grave urmări pe seama societăţii
irlandeze, între care si un turism agre-
siv apreciat drept componentă necesară
a dezvoltării economice.
Analist avizat, Ai<lan Walsh vede un
muzeu orientat obligatoriu spre istoria
locală, inclusiv cea contemporană, care
să prezinte interinfluenţele şi să explo-
reze mutualitatea culturilor de grup.
https://biblioteca-digitala.ro
Un muzeu static, tradiţional, fără
să răspundă semenilor în a se recunoaşte
aici, prin rădăcini spirituale. nu va
rezista impactului actual. Doar redefi-
nindu-şi rolul, prezentând corect pre-
siunile societăţii contemporane, apelând
la nou. (nou auditoriu; nou orar; noi
servicii; o nouă filozofie şi deontologie
profesională) el poate rezista. Intere-
sante au fost şi .reflexiile sale legate de
turism: se cere un turism de patrimoniu
legat direct de muzee şi monumente
care să permită evidenţierea identităţilor
culturale şi de grup (etnic, religios);
care să concure la refacerea calitătii
vieţii familiale, comunitare şi individuaie.
Raportul prezentat de directorul Iit uze-
ului european al anului 1994 (Muzeul
~aţional al Danemarcei), prof. dr. Olaf
Olsen s-a centrat pe Noile căi de prezentare
a istoriei nationale 7 • Conducând o institu-
ţie cc s-a reorganizat, după o muncă
de 14. ani, într-un spaţiu nou, complemen-
tar celui istoric din centrul Copenhagăi,
raportorul a convins asupra demersului
muzeotehnic destinat publicului, argu-
mentat de Fundaţia Egmont. NoU'a. struc-
tură spaţială, tehnologia multimedia,
show-ul son et lumiere, spectacolul muzeal
sunt azi cerintele modernizării. Chiar
dacă observa că The Time Machine din
Epcot Centre Florida, sau Viking Centre
ctm York, Futuroscop-ul de la Poitiers,
Centre Pompidou - construind programe
culturale de larg impact public - lovesc
în receptarea zonelor şi a monumentelor
istorice în sine, adresându-se unilateral,
nu putem să nu reţinem impactul pe care
acestea îl au. Tinzând spre alt tip de
expunere, cât mai atractivă şi populară,
nu trebuie lăsat să se uzeze populismul
şi simpla industrie a timpului liber
Comercializarea excesivă a culturii -
afirma Olaf Olsen - ne obligă să proiec-
tăm noi muzee, axate pe căi active de
atragere şi convingere a publicului.
Derek Kinnen, informatician si director
la ~orthern Ireland Centre tor' Learning
Resources a prezentat raportul 11,fulti
media interactivă în muzeu, completare
binevenită a temelor anterioare. Susţinând
că tehnologiile noi, interactive, constituie
şansa 1eşm1 din pasivitatea instituţiei
tradiţionale, Derek Kinnen a exemplificat
prin proiectul „Timescapes", rezultat după
lO ani de experienţă în domeniu. Acesta
prezintă istoria Irlandei din mezolitic
până în sec. XX, astfel încât - în 9 timpi
- utilizatorul să rămână · continuu în
centrul mediului pe care-i explorează:
natural (ecosistem), construit şi re-
construit.
· Cn'ultim subiect prezentat de Richard
Tibbot (L & R PLC, European ~Iuseum
Consultancy) priveşte Jfu::ettl şi turismul.
De natură să fie stimulat interesul partici-
panţilor, acesta a expus riscurile şi con-
secinţele industriei turismului. Şi în acest
caz cercetarea opţiunilor, ofertei şi posi-
bilităţil?r reale contribuie la o bună orga-
nizare. In finalul actului turistic, benefi-
ciul il constituie detensionarea umană.
ObserYăm în tratarea temei idei cu
totul noi: turismul de masă dar compus
din indivizi cu gusturi, cereri şi pretenţii
diferite; turismul trebuie proiectat şi
programat în funcţie de potenţialul cultu-
ral şi de nivelul comportamentului; a face
turi~m prin muzee inseamnă a crea faci-
lităţi şi servicii corespunzătoare şi din
timp, deci trebuie ca acestea să fie mo-
derniza te şi pregătite cu sen-icii pentru
public, spaţii comerciale, grupuri sani-
tare, parcaje, mijloace de transport inclu-
si,· pentru handicapaţi, materiale dinrse
pentru prezentare.
Surprinzătoare ni s-a părut respingerea
noţiunii de turist, considerat{t o abstracţie
fără continut, si introducerea celei de
,:i::.1tator _'._ OJJ,' care dă substantă si
conţinut relaţiei cu patrimoniul, cu' arta
şi cultura.
Discuţiile colocviale din 12 mai au
durat până seara târziu, prelungindu-se
în ambianţa sediului lui Belfast Harbour
Commission's for The Flogas Limeted, în
vech·a zonă comercială. Ele au marcat,
apoi şi i n grupuri restrânse. dezbaterea par-
ticipanţilor, revenind cu acuitate şi mare
fn,n·enţă. Iată deci că politica muzeală -
transformarea, refacerea muzeelor, mo-
<lernizarea şi readaptarea lor cerinţelor
lumii de mâine -- constituie o laturii
a concepţiei oficiale despre cultură. Ea
trebuie să preocupe în modul cel mai
5 - c. 1185
https://biblioteca-digitala.ro
direct statul, respectivele instituţii conlu-
crând esenţial la asigurarea nivelului cul-
tural a câtorva generaţii. Promovând
muzeele, statul se asigură prin investiţii
culturale (conservarea valorilor istorice,
de artă etc.) răspunzând deopotrivă cerin-
ţelor economice ale societăţii. Muzeele
produc deci capital, pun în mişcare
mijloace financiare, iar prin educaţi""
marchează atitudinile prohabitat, de
respect a valorilor culturale prelungin-
du~se acestora durah în timp, condu-
când astfel la economii enorme. Totodată,
muzeele ajută la formarea personalităţii,
stimulând şi producând, descoperind şi
cultfrând abilităţi tehnice, artistice, co-
1i1erciale.
În ziua de 13, interviul la scenă deschisă,
între dr. Hoggart şi candidaţi ne-a pri-
lejuit indt o:datrt ocazia unui dialog public
excepţional. Al{tturi de toţi candidaţii
selecţionaţi, reprezentanţii )Iuzeului Na-
ţional Cotroceni (dr. Ioan Opriş) 'şi
Muzeul Satului (dr. Ioan Godea) au
răspuns prezentând problematica muzeo-
grafici româneşti contemporane.
Parlamentul Irlandei de ~ord - des-
chis la 22 iunie 1921, construcţie neo-
clasică masi,·ă ce domină orasul, fiind
plasată într-un fundal al unei uriase
grădini - . este cunoscut sub numeie
de Palatul Stormont. El a fost terminat
în anul 1932 şi gra,· lo,·it de bombele
germane la 4-5 mai 1941. Din toat[t
alcătuirea lui, au scăpat intacte frumoa-
sele vitralii, ce apucaseră să fie scoase şi
protejate înainte de fatidica dată. Intrând
printr-un hol central, ai acces la cele două
camere - a lorzilor si cea a comunelor - ,
decorate simplu, int;-o manieră ce impune
prin austeritate. Salonul de onoare al
banchetelor plasate la etaj a fost rezervat
in scara de 13 mai primirii participanţilor
la prestigioasa reuniune.
Primăria Belfastului (citty Hall), clă­
dire în stil Rcnnaissance, ridicată între
1698 şi 1906, a cunoscut şi ea tumultul
şi emoţiile, căci în scara zilei de 14 mai
aici s-au decernat premiile E:'.\IYA. Pla-
satft în Donegall Square, impunând prin
piatra de Portland ş1 acopcnş masi,· de
65
cupru, în holul ei central placat în marmu- Gennany: Dortmund: Mahn- u11d Gedenk
stiitte Steinwache
ră de Brescia, Pavonazzo, cu o scară
Frankfurt: Museum fiir Moderne
monumentală din marmură de Carrara, Knnst
Primăria este un Jf cmorial al orasului. Coppingen: J iidisches Mnsrum
Vitralii masive înscriu pagini din i;toria Saarhriicken: Hegionalgeschichtli-
ches Museum
corporaţiilor şi eroii irlandezi din primul
Schleisheim: Zentrum fiir Geschi-
şi al doilea război mondial; portretele chte der Luft- und Raumfahrt
regale (Eduard al VII-lea şi regina Great Britain: Bath: The Huilding ol Hath Mu-
Aiexandra) însoţesc pc acela al lui Frede- seum
Hirmingham: Jewellery Quarter
rick Robert Chichester. Earl of Bclfast Disco-1erv Centre
(1817-1853) şi ale lui Sir Crawford şi Cheltehgam: Art (~allery and Mu-
Lady M. C. Gullagh (primar între 1914- semn
1916, 1931-1941, 1943-1945) într-un Derry: Thc Tower Museum
Farnham: Museum of Farnham
spaţiu marcat de coloane de marmură
Leicester: Snibston Discovery Park
grecească de Cippalino. Lucrări de pictur;i London: The \Vel!come Centre for
murală în ulPi, ce aparţin lui John Lukf-. Medical History
se atasează statuii semnate de Patrick London: \\'imhled0n Lawn Teunis
von Dowell sau tabelelor de marmură ce Museum
St. Helier: Jersey l\foseum
menţionează primarii, clericii si serifii Grl'ece: Oinousses: )1aritimc Mus<'um
Belfastului. ' ' I re land: Cobh: The ()ueenstown Story
În spaţiul marcat de celebra deviză Dublin: The Irish Museum of
Pro tanto quid retribuamus, înscrisă în Modern Art
Tralee: Kl'rrv County Muse\m
frontonul primăriei, alături de armoniile I tal~•: Genoa: Museo :Navale
acesteia (calul de mare, lupul, clopotul, Genoa: Raccolte Frugonc
ambarcaţiunea medievală) a răsunat, în Siracusa: Mnseo de! Papi ro
seara zilei de 14 mai, Balada lui Ciprian Torgiano: Fondazionc Lngarutti:
Museo dr] \'ino
Porumbcscu. După o prezentare cc elo- :\"etherlands: Amsterdan,: .-\Ilar<\ Pi<'rson Mu-
giase România de azi si cel mai modern scum
muzeu al ei - ~Iuzeui Naţional Cotro- Hoenderloo: Museontler
ceni - , desprindem din cuvintele dr. \\"orku~1: Jopie Huisman !\fusenm
:\"orway: Fjaerland: :\"orwt>gian Glacil'r l\ln-
Hoggart, \'aloarea deosebită a patrimo- seun1
niului ce-l deţinem şi efortul nostru spe- Portnf;al: Lisbon: Museu );acional do Azul<'jo
cializat, cc a adus, la Bclfast, o cu\'enită Lisbon: :lluseu tla Hadio
recunoaştere oficialrt. Hornania: lluchar<'st: Cotroct'ni :\"ational l\lu-
seun1
Slo·,euia: Piran: · Sl'rgej l\lasera · l\laritime
EUROl'E.U lll"SEUI OF TIIE \T\H .\\L\IIH
1!)!)1
:\luscum
\'l'lenjt·: l\a·,nik,,-,a c\0111acija (J,a·,
J.lst or 1·a11dldnt1's
nik Home)
Austria: (;raz: Hanns Schell Collection Jănkăping: jiinkăpings lans mn-
- ()sterrrichisch<'s '.ll11st·um liir seu1n
SchloU urni Schliiss1·l :\lontrl'ux: '.\lusC'l' tlu \'ienx :llon-
Kiitschach-:l!autht•n: '.1!11st•11m 1915 treux
-18 lkihen: Spil'lzeu!(, Dorf- unei Ifrb-
'.\tiirzzuschlag: llrahms-'.llust·um l>au11111scaun1
O1,:•nl'ălhling: l ntnnatio11,.,ll's Scm- Zollikon: '.'luseum Scll\\ l'itl'r Hc-
clPr-:\l11sl'11m tellierit
Bt·lgium: (;,.,,t: :lh1st•um ·rnor SitTkunst Zurich: Johann Jaco!Js :lhisL·11m
Croatia: \"arazclin: (;raclski '.lluzl'j (from
199.11
:\OTE
Cypru-;: ); icos ia: ( \prus J t·11·l'l]ers :li us,·11111 I \",·,:i r,·,m,pca11 .1/ 1/SCll>II <') tl,e ) "rnr .·I ;u,rtl
Dt•nmark: Cnpenhagen: :-.:ationalmusc•f't i')'i-1. p . .'i6-- 6 I
J.;,,!clin.c::: :lln,.,•t·t pa J,oldini::h11s ' \"pzi I.ista urndiila\i\,r 111 anl'xa I
Skjt•rn: Skjern-Eg·1a1\ '.\lnseum ' \"l'zi L.11rop,a11 .\/11.s,11111 ,,.J lhc )"rar .-l;, :inl
Finlancl: Ho·,aniemi: Tht· Pro·,inc:al :,lu- 11.l•,-/, p. 60.
seum of Lapland 1 lh1dem, p. ,, I.
France: ~~ice: '.\lust'<· :\la1isse lhickm, p. 69.
P('ronn:·: Hi:-.torial de la c;randl' n Jhicl,·m. p. 4(1 -4"'
( ;\l('ff{' La acest subiect a1n CQ11tribuit cu o iut,·r·,cnţie.

https://biblioteca-digitala.ro
 FRA~ŢA, MAI - IU~IE 1994 - REUXIU~I PROFESIONALE,
MUZEE, EXPOZIŢII
generală anuală a Comitdu-
A luidunarea
Internaţional ICOM pentru Muzee
de Istorie Naturală s-a desfăsurat în
perioada 25-28 mai 1994 în' Franţa,
la Paris şi Orleans, având drept gazdă
două instituţii muzeale de mare pres-
tigiu, Muzeul Naţional de Istoric ~atu-
rală din Paris şi Muzeul de Ştiinţe :'.\atu-
rale din Orleans. A fost o alegere feri-
cită care a înlesnit cunoasterea directă
a problemelor cu care s-au confruntat
aceste muzee, aflate la capf,tul unei
p< 1 icaue cie transformări capitale şi jur:h--
carea soluţiilor alese pentru a răsi:,unde
cerinţelor lumii contemporane, ne\'oii de
informare, dar ~i urgenţei sensibilizării
unui public foarte dinrs faţă de situa-
ţia actuală a mediului natural.
· Se cuvine sft zăbovim puţin asupra
temelor dezbătute în cadrul ace;;;tei reu-
niuni internaţionale la care au participat
speciali~ti din 13 ţări situate pc hei conti-
nente (Anglia, Austria, Belgia, CeLia,
El\'cţia, Finlanda, Franţa, India, Italia,
:\orvegia, Polonia, România, Senegal).
Tema generală a fost „Jlediul natural
}i rolul educaţional al mu::edor de isto-
rie naturală", comunicările, discuţiile şi
schimbul de idei urmând sft contribuie
Ia pregătirea planului trienal ( 1995-19%)
al ICO!II-ului, plan în care problemele
kgatc de mediu ,·or ocupa un loc cen-
tral.
În cadrul acestei trmc, orga1 izatorii
au propus axarea dezbaterilor pc d1 teva
!'ubicctc de stringentă actualitate pen-
tru muzeele de ştiinţe naturale:
- Jlodalitâţi de pre::entarc a mcdiu-
iui 1;atural î11 m11:ce, cu 1cspectarea cr·rin-
ţdor ştiinţifice, muzeologice şi etice şi
făr;1 a cc neglija importanţa obiectelor
originale, sursă de Lmoţi•· ş1 informare.
Cum mesajul cc urmLazft a fi transmis
Lstc complex, folosirea unor noi tehno-
logii din domeniul informaticii se impune.
https://biblioteca-digitala.ro
AI,EXA:\DUU \IAUl~ESCU
- Prezentarea organismelor vii în muzee.
- Jlttzeul ca memorie vie a mediului.
În cele 2 zile de dezbateri (26, 27 mai),
desfăsurate în istoricul amfiteatru de
mineralogie de la Muzeul Naţional de
Istorie Naturală, au fost prezentate 10
comunicări, unele îmoţite de diapozi-
tive şi casete video. Fără a insista asupra
lor, o trecere în revistă se impune măcar
pentru informarea muzeografilor români.
În comunicarea sa, S.M. Nair, direc-
torul Muzeului ~aţional de Istorie Xatu-
rală din :'.\ew-Delhi, a expus modalităţile
utilizate pentru a face educaţie în fayoa-
rea protecţiei mediului în condiţiile spe-
cifice Indiei, mai ales în rândurile pu-
blicului de vârstă scalară.
Christian Anders~n. directorul Acva-
riului din cadrul Muzeului ~orvegian
al Pădurii (~orsk Skogbruksmuseum),
a vorbit despre „Răspândirea cunoştin­
ţelor ecologice". El a folosit exemple din
practica acestei instituţii înfiinţate în
1954 la Elwrum, localitate situată în
inima unei regiuni împăduritf', la 150 km
depărtare de Oslo.
Adresându-se cu precădere grupurilor
familiale şi şcolilor, muzeul foloseşte
pentru activităţi specifice aC\·ariile, să­
lile de expoziţii (5 OOO mp), dar şi spa-
ţiile naturale din jurul instituţiei (155 ha),
parcul flm·ial de pc malul râului Glomma,
cel mai lung râu al ~orwgiei (600 km)
Arborctum-ul, muzeul şi teatrul în aer
liber. Sunt organizate zile de pescuit,
de culegere a ciupercilor, zile geologice,
zile speciale pentru copii. De un deo-
sebit interes se bucură, de peste 3 decenii,
.,zilele nordice de ,_-;,nătoarc şi pescuit"
( 11- 14 august), la care participft peste
42 OOO vizitatori cc îşi îmb::igăţcsc cul-
tura generală, cunoştinţele despre na-
tură şi experienţa personală în domeniul
\'icţii în ac; liber. intre cele peste 70 de
manifestări propuse de muzeu, aş aminti
67
expoziţia de câini de vânătoare din
ţările nordice (25 de rase, 700 de exem-
plare), expoziţia de coarne de cerb,
pan~da modei, axată pe veşminte con-
fecţionate din piele, lansări de porumbei,
cursuri de taxidermie, iniţiere în pes-
cuitul sportiv, în fabricarea cuţitelor,
că~ărie, navigaţie flm·ială, creşterea că­
te1lor, transarea vânatului mare si a
;ânatului c~ pene, orientare în natură,
program de conferinţe, expoziţii privind
problemele mediului înconjurător şi viaţa
in aer liber si multe altele. Deci nu întâm-
plător muzeului norwgian i s-a decer-
nat „Premiul european de Muzeu al
anului" (European :'.\Iuseum of the Year
Awards).
O interesantă si incitantă comunicare,
cu titlu „Spre o muzeologie a Biosferei'·,
a prezentat Jean-Paul Decoux de la
:'.\Iuzeul Xational de Istorie ~aturală din
Paris (Lab~ratorul de consen-are a spe-
ciilor animale). Pornind de la constata-
rea că există astăzi o distantare cel
puţin stranie între strategiile dt_{pă care
se conduc grrtdinile zoologice şi muzeele
care prezintă şi exponate vii, J.P.
Decoux se întreabă de ce nu ar fi posibil
ca muzeele de stiinte naturale să devină
paznici, ghizi şi p~omotori, competenţi
şi privilegiaţi, ai imensului muzeu viu
care este Biosfera. Dar aceasta ar impli-
ca, pe plan muzeologic, trecerea de la
„Ce ştii tu" ~i„ Ce gândeşti tu despre
na tură" la „ Ce faci tu şi ce vei face
pentru ea" şi încadrarea în strategiile
internaţionale de conservare a naturii.
Specialist de renume, Michel Hignette,
directorul cunoscutului An·ariu de la
Muzeul Xaţional de Arte din Africa şi
Oceania de la Paris, a făcut o expunere
succintă asupra Cichlidelor din Lacul
Yictoria, insistând asupra problemelor de
consen-are şi educaţie. Multe dintre cele
400 de specii endemice de Cichlide din
marele lac african sunt astăzi în peri-
col datoritft introducerii de către om
a bibanului de :'.\il ( Lates 11ilotic11s), un
peşte prădător care s-a înmulţit intens
in ultima neme. Deja o seric de specii
au dispărut, câteva au fost sah-ate însă
prin reproducere in an·arii, dar reintro-
ducerea lor este incertă. De aici impor-
tanţa informării vizitatorilor asupra unor
6S
https://biblioteca-digitala.ro
fenomene precum radiaţia adaptativă,
endemicitatea, pericolul introducerii unor
noi specii şi în final e,·idefffierea rolului
grădinilor zoologice şi acvariilor în repro-
ducerea unor specii care au dispărut
din natură.
Într-o discuţie ulterioară cu Michel
Hignette am aflat că Acrnriul pe care-l
conduce a contribuit şi la stabilirea para-
metrilor biologici pentru reproducerea
în captivitate a speciei endemice Romani-
clztltys valsa11icola, aspretele din râurile
Doamnei şi Yâlsan, peşte rar, condamnat
practic la dispariţie prin modificarea
profundă a biotopului său.
· llpo Haahtela, de la :'.\luzeul Biologic
din Turku, a scos în evidenţă rolul
important pe care-l joacă prezentarea
dioramatică in educţia ecologică a pu-
blicului. Acest muzeu, fondat în 1907,
posedă un număr de 13 diorame foarte
reuşite cu aspecte din fauna Finlandei,
socotite printre cele mai frumoase reali-
zări în acest domeniu.
Am constatat cu regret, în cursul dis-
cuţiilor pe marginea comunicării lui I.
Haahtela, că realizările româneşti sunt
total necunoscute şi contribuţia lui Gri-
gore Antipa ignorată ca urmare a necu-
noasterii lucrărilor sale. Cn studiu re-
cent ( 1993) consacrat istoriei dioramelor,
publicat la Cppsala, în Suedia (Karen
,Yonders-Habitat Dioramas - lllusions
of Wilderness, 287 p) şi pe care am
putut să-l consult în cursul acestei reu-
niuni, nu acordft nici mftcar un rând
României. Am propus Comitetului orga-
nizarea unei reuniuni aYând ca temj
general;t „Dioramele", propunere sus-
tinută si de GiO\·ani Pinna, directorul
iiiuzeului de Istorie !\aturală din Milano.
::\Iuzeul :\lării din Insula Goree (Sene-
gal) a fost prezentat de către directorul
său, Amadou Seck, iar Jacqueline Goy,
de la Laboratorul de Ichthyologie al
Muzeului :\"aţional de Istorie Xaturală
din Paris, a arătat, prin câteYa exemple
concrete din domeniul faunei marine,
importanţa colecţiilor şi datelor păstrate
la muzeele de ştiinţe naturale pentru
urmărirea e,·oluţei în timp a faunei.
Robert Bourgat, de la :'.\,Iuzeul de
Ştiinţe ~aturale din Perpignan, s-a oprit
în comunicarea sa asupra noilor relaţii
care s-au stabilit între muzeele de ştiinţe
naturale şi mediu înconjurător, insistând
asupra rolului decisiv al educaţiei pentru
acţiunile de protecţie a naturii. Pe lâng;
difuzarea cunoştinţelor muzeul trebuie
să acţioneze, prin mijloace specifice, asu-
pra conştiinţelor.
O iniţiativă interesantă a :\Iuzeului
)Iora,·iei, din Brno, a fost prezentată,
sub formă de poster, de Olga SkaceloYa.
Pentru a răspunde neYoii de informare
imediată a publicului acest muzeu a rea-
lizat, în perioada august-octombrie 1993,
o expoziţie intitulată „Pentru ce a înflo-
rit apa din lacul de baraj din Bmo". Cum
acest rezervor este sursa de apă pota-
bilă a oraşului, informaţiile prezentate
au stârnit un deosebit interes ce si-a
găsit reflectarea în presă, la radio· şi
teleYiziune. Partea principală a expozi-
ţiei a fost consacrată prezentării feno-
menului de eutrofizare si a cauzelor care
il generează: cantităţi}~ crescute de fos-
faţi şi azotaţi ce ajung în apă ca urmare
a folosirii îngrăşămintelor chimice in
agricultură şi detergenţilor cu fosfor in
gospodării. · Expoziţia a fost concepută pentru
Dezvoltarea explozivă a algelor cyano-
ficee, şi în special a lui Jlicrocystis acru~
ginoasa, antrenează eliberarea unor toxine
periculoase pentru sănătatea oamenilor.
Am insistat asupra acestei expoziţii
pentru implicarea în actualitate şi carac-
terul ei polemic, generând reacţii din
partea municipalităţii oraşului şi a Ser-
viciului apelor şi luări de poziţie ale
unor institute precum Institutul de
Igienă şi Epidemiologie. Autorităţile au
acuzat muzeul că a declansat o alarmă
falsă, dar au fost nevoite ;ă recunoască
absenţa unor staţii de epurare.
Comunicarea pe care am prezentat-o,
,,]fuzeele de istorie naturală din Româ-
nia, evoluţie, stare actuală, perspectfre",
a scos în evidenţă importanţa acordată
problemelor de protecţie a mediului şi
orientarea ecologică de care s-a ţinut
seama la proiectarea noilor muzee <le
ştiinţe naturale de la Bacău şi Galaţi.
Concluziile ce s-au desprins în urma
celor două zile <le comunicări ~i dezba-
teri au fost trase de către Andreas Stei-
gen, de la Cniversitatea din Bergen,
https://biblioteca-digitala.ro
preşedintele Comitetului Internaţional
al ::\fuzeelor de Istorie Xaturală.
** *
Programul reuniunii de la Paris a
inclus şi vizitarea a două expoziţii rea-
lizate la lluzeul Xaţional de Istorie Xatu-
rală: :'.\1icrozoo din rotonda :'.\Iena jeriei
(Fig. 1) şi ~larea Galerie a Evoluţiei.
Prima expoziţie, deschisă în iunie 1990,
este o realizare muzeografică originală
iniţiată de profesorul Yws Coineau de
la Laboratorul de Zoologie (Arthropode),
c~l care în 1989 a montat o altă expozi-
ţie de mare succes, .,Inwnţiile" Xaturii.
Actualul llicrozoo permite vizitato-
rilor descoperirea directă, prin inter-
mediul unor stereo-microscoape de cer-
cetare realizate special, a unei lumi fas-
cinante, cea a faunei minuscule de anthro-
podc ce populează solul pădurilor, dar
si interiorul locuintelor noastre.
' :\Ianipularea de ~ătre vizitator a apa-
ratului optic şi informaţiile pe care le
primeşte în cască îi creează senzaţia
unei cercetări în laborator a animalelor vii.
vizitatori de cel puţin 14 ani, iar cei
<le vârste mai mici au la dispoziţie în
hall 4 stereomicroscoape special aran-
jate pentm a permite observarea.
Cele 4 săli ale expoziţiei, fiecare cu o
tematică individualizată, conţin câte 8
tele-microscoape, la care se poate rămâne
timp de 5 minute
La etajul clădirii am putut vedea
laboratorul în care profesorii pot lucra
pentru a pregăti vizita cu clasa, având
la dispoziţie nu numai preparatele, dar
şi o importantă documentare fotogra-
iică, apoi sala de stocaj şi creşteri, pre-
văzută cu etuve şi frigidere, iar în final
sala de extracţie a microarthropodelor
în care partea principală o constituie
cele 6 baterii de aparate Tullgren.
Vizitele şcolare au loc dimineaţa, iar
după-amiezile sunt rezervate marelui
public (70- 75 vizitatori pe oră). Expo-
zitia este vizitatft în medie de 11 OOO d1::
el~vi pe an.
Despre Marea Galerie a Evoluţiei, rea-
lizarea de vârf a muzeologiei franceze
a ultimului deceniu, s-ar putea scrie
foarte multe pagini priYind concepţia
69
Fig. I. . - Rotonda Menaje-
riei diu]arclin des Plantcs in
care a fcst organizată ori-
ginala expoziţie Microzoo.
generală, soluţiile alese, sistemele de ex-
punere, iluminarea, spaţiile rezen-at e pri-
mirii vizitatorilor si unor acti\·ităţi cu
publicul, dar toate 'aceste probleme sunt
deosebit de interesante si vor constitui
substanţa unui viitor ar'ticol în care le
vom prezenta mai pe larg decât o putem
face acum . Mai ales că am avut sansa
de a urmări evoluţia lucrărilor pe' par-
cursul a câţiva ani, bucurându-ne de
înţelegerea şi sprijinul unor colegi fran-
cezi direct implicaţi în proiectarea şi
realizarea acestui grandios centru de
cultură. Acum vom da numai câteva
sumare informaţii, necesare pentru a
înţelege ce a însemnat transformarea
vechii Galerii de zoologie, construită la
sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru
a adăposti imensele colecţii de faună ale
muzeului, în Galerie a Evoluţiei.
- După ce s-a aflat, de un bun număr
de ani, într-o stare destul de jalnică
datorită degradării acoperişului, Galefrt
(Fig. 2) a fost închisă pentru public în
1965, rămânând asa vreme de 20 de a:i!
Acţiunile de reno{•are, începute în 1985
prin construirea unor depozite su M e-
rane climatizate, pentru adăpostirea pie-
selor scoase din Galerie, s-au în scris în
programul marilor lucrări iniţiate şi fi-
nanţate de Statul Francez şi au fo st
coordonate de către Ministernl Culturii
şi Francofoniei ş1 Misiunea Interminis-
70
https://biblioteca-digitala.ro
tcrială a :\!arilor Lucrări. În regulamen-
tul concursului internaţional de arhitec-
tură, lansat pentru transformarea vechii
Galerii, una din prevederi se referea la
păstrarea arhitecturii exterioare şi a ga-
leriilor etajate din interior, cu întreaga
lor structură metalică. A fost acceptat
proiectul firmei Chemetov-Huidobro care
şi-a asociat un scenograf (R. Allio),
muzeografia fiind incredinţat:i., tot prin
concurs, întreprinderii AD Sign, care a
conceput şi realizat noile vitrine, ame-
najate pe vechile spaţii ale dulapurilor
ce se înşirau de-a lungul pereţilor galerii-
lor. O parte din vechile vitrine a fost
păstrată.
Pentru expoziţia permanentă, specia-
liştii muzeului, grupaţi într-o echipă ce
a primit numele de „ Celulă de Prefigu-
rare a Marii Galerii", au ales tema evo-
luţiei pe care au dezvoltat-o în trei acte,
<}Vând la dispoziţie un spaţiu de 6 OOO mp.
In actul I se urmăreşte prezentarea diver-
sităţii actuale a speciilor, ca rezultat al
evoluţiei, în mediile terestre şi marine.
Deosebit de spectaculoasă este cara-
vana marilor mamifere din savana afri-
cană aranjată în nava centrală. Actul
al II-le~ e~te consacrat istoriei si meca-
nismelor evoluţiei, iar cel de al' III-lea,
omului ca factor de evoluţie şi relaţiilor
sale cu natura, de la apariţia primelor
societăţi umane până in zilele noastre.
Aici au fost plasate exemplarele preţi­
oase ale unor specii azi dispărute ca şi o
serie de specii pe calc de di s pariţic 2 •
Ca act final ace,: stă parte a ,. :qn; 11_1..: ·
urmăreste să trezească sentimentul de
respons~bilitate al fiecărui Yizitator.
Cu totul deosebit se prezintă sistemul
de iluminare, realizat pc bază de fibre
optice, care nu emit radiaţii cc ar putea
dăuna pieselor. Sunt peste 10 OOO de
puncte luminoase dotate cu minuscule
spoturi orientabile care pot focaliza şi
colora fascicolul de lumină emis.
În afara expoziţiei permanente, un
spaţiu de 1000 mp a fost preYăzut pen-
tru expoziţiile temporare. Există, dca-
scmenea, un centru de actiune culturală
şi pedagogică cuprinzând ~ sală a desco-
peririlor, două laboratoare destinate
tinerilor vizitatori, o sală de conferinţe
şi o mediatecă care depinde de Biblio-
teca centrală a muzeului (~i ea în reor-
ganizare în acest moment).
Amenajările şi aranjarea pieselor nu
erau complet finalizate la începutul lui
iunie 1994 când am petrecut mai multe
zile printre muzeografi şi tehnic:eni. Se
lucra într-un ritm extrem de alert fiindcă
inaugurarea oficială era prevăzută. pen-
tru 21 iunie.
Cu regretul de a nu fi putut fi prezent,
deşi primisem o invitaţie oficială, ală-
Fig. 2. - Faţada (~alC'rici de Zoologic din .Jarlin cles Plantes. Curăţită.
astiizi Marca (~aleric a E·,oluţici .
https://biblioteca-digitala.ro
turi de colegii francezi, la acest moment
istoric ce a încununat o muncă imensă,
trebuie să subliniez că la un asemenea
eveniment cultural au participat, ală­
turi de Preşedintele Republicii, Frarn;ois
Mitterrand, trei miniştri, Frarn;:ois Fillon,
ministrul învăţământului superior şi al
cercetării, Michel Harnier, ministrul me-
diului şi Jacques Toubon, ministrul cul-
turii si al francofoniei.
Rev~nind la reuniunea Comitetului In-
ternaţional pentru Muzee de Istorie Na-
turală, ziua de 28 mai a fost consacrată
cunoaşterii noului lluzeu de Ştiinţele
Xaturale din Orlfans, instituţie repre-
zentativă pentru categoria muzeelor pro-
Yinciale, care datorează mult priceperii
şi energiei actualului său director, Domi-
nique Jammot, nu numai un hun pro-
fesionist, ci şi un abil diplomat care a
ştiut să cucerească încrederea şi să obţina
sprijinul autorităţilor locale.
Deoarece am lucrat la Muzeul cli:l
Orleans în 1978, am putut aprecia în
deplină cunoştinţă evoluţia spectacu-
loasă a instituţiei ampla,.ate foarte stn-
tcgic în imediata vecinătate a gărilor
feroviară si rutieră, zonă de intensă
circulaţie ~u doar pentru turiştii por-
niţi pe urmele celebrei fecioare care în
secolul al X V-lea a ridicat stindardul
luptei pentru alungarea englezilor de pe
pământul Franţei.
şi rcs';aurată., ci[ulirea a,llro.,tcştc
îl
 Yl v~ri i : !l.S~ctari i

eApot1t11 ttaporer,

Depo:. i t

Fig. 3. - Planul general al ::lfozeului de Ştiinţe Xatura le din Orleans.

Clădirea muzeului are şapte niYeluri

(Fig. 3) socotind şi subsolul în care,
alături de un parking, pus la dispoziţia
vizitatorilor, e află spaţio ase ,i bine
amenajate depozite. Piesele sunt păs­
trate într-o sui t ă de containere numero--
tate la care accesul este foart e uşor.
Holul de primire este spaţ ia , atră­
gător şi primitor in acelaşi timp ; ca
în multe alte muzee din Europa occiden-
tală, pentru persoanele handicapate fizic
există numeroase amenaj ări care u şu­
rează accesul, acestea dispunând ,i de
un ascensor special. Alte două ascen-
soare, încăpătoare şi rapide, unt la Fig. 'I. - Detalii d e structură ale Muzeu lui Copiilor din
dispoziţia publicului . cadrul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Or!eans.
Tot la parter se află un generos spa-
ţiu rezervat expoziţiilor temporare. El
găzduia o expoziţie de fotografii artis-
tice realizate în cursul lucrărilor de ame-
najare a Marii Galerii a Evoluţi ei de la
Muzeul din Paris.
Primul etaj, care în fapt reprezintă cel de
al treilea nivel, este consacrat prezentării
animalelor vii, aici fiind amenajate ac-
variile, vivarium-ul si insectarium-ul.
Intrarea se face printr-o sală în care
s-a recon stituit, cu mobilier şi piese
autentice (gravuri, cărţi, col ecţii), cabi-
netul unuia din naturalistii care au
condus muzeul la sfârsitui secolului al
XIX-lea. '
Grija pentru detaliul semnificativ este
evidentă, iar discretul fond muzical de
epocă întregeşte, în chip fericit, ambianţa.
Acvariile ocupă cea mai mare parte
a spaţiului, iar ele sunt superbe, de
mari dimensiuni, atât cele cu faună

https://biblioteca-digitala.ro
marină, tropicală (corali vii, peşti de
recif cu forme ~i colorit fascinante), cât
şi cele cu apă dulce, oferind Yizitato-
rului o imagine a faunei din Orinoco
sau din râul Solognc.
:S-u este aici locul pentru a insista
asupra unor amănunte, dar trebuie să
remarc grija muzeografilor faţă de ,·izi-
tatori, manifestată sub cele mai neas-
teptate forme. _Iată un exemplu printre
multe altele. In Yi,·arium-ul care pre-
zenta salamandre, alături de exempla-
rele ,·ii se aflau şi câteya modele perfect
realizate care se deosebeau de primele
doar prin imobilitatea lor. Exprimân-
du-mi nedumerirea, mi s-a explicat că
uneori salamandrele se ascund sub trun-
chiuri sau frunze si Yizitatorul ar fi
de~amăgit dacă n-ar putea zări un exem-
plar, iar profesorul care vine cu clasa sa
trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta
elevilor aspectul acestui amfibian.
Expunerea continuă la etajul al doi-
lea cu sălill' dl' păsări şi mamifere. Ală­
turi de acestea se află o mare dioramă
sonorizată, părţile sale componente lu-
minându-le succesiv, pc măsură ce se
derulează banda cu comentariul. întreaga
prezentare dureaztt şapte minute şi se
reia după o scurtă pauză.
La acelaşi nivel se află Biblioteca, cu
acces liber la raft şi sala de documentare,
unde profesorii îşi pot pregăti vizitele,
iar o parte din publicul de vârstă şcolară,
dar nu numai el, poate căpăta informaţii
suplimentare asupra unor su biectc ce
ţin de istoria naturală.
Sălile de geologie şi paleontologie, de la
etajul al treilea, sunt în curs de aranjare
şi vor fi inaugurate în decembrie 1994.
Tot la acest nivel se află una din structu-
rile cele mai interesante ale instituţiei
aşa numitul Mu::.eu al Copiilor, amenajat
în octombrie 1989, pe un spaţiu de 230 mp,
practic la sfârşitul parcursului muzeo-
grafic, dar fiind total autonom din mo-
tive de comoditate, eficacitate si bună-
functionare. ' preună cu profesorii, se ocupă de acest
Se' poate ajunge la el pe două căi: di-
rect, pe o scară în spirală, concepută ca
o coloană stratigrafică, sau urmând tra-
iectul normal al vizitei.
Spaţiul Muzeului Copiilor este divizat
in trei sectoare interactive: un sector
https://biblioteca-digitala.ro
central consacrat colecţiilor, mărginit de
două sectoare adiacente, documentarea
şi atelierul (Fig. -4}.
· La acestea se adaugă un ,·estiar şi
grupul sanitar rezervate celor care folo-
sesc structurile muzeului copiilor. Lava-
bourile sunt dotate cu selector de tempe-
ratură, iar instalaţiile electrice sunt toate
la tensiune scăzută.
Sectorul colecţiilor dispune de un mo-
bilier special conceput, dulapurile au
sertare uşor de manevrat, în ele fiind aran-
jate piese de paleontologie, zoologie, bo-
tanică, preistorie etc. iar pe raftmi sunt
păstrate păsări şi mamifere naturalizate.
Cn microordinator furnizează lista co-
lecţiilor, nomenclatura pieselor, locul unde-
se găsesc. Accesul la dulapuri este liber,
iar piesele o dată extrase pot fi puse pe
una din cele 6 mese disponibile, pentru
a fi cercetate.
Biblioteca din sectorul docume11tare
conţine numeroase enciclopedii şi lucrări
generale (550 titluri) fiecare carte în mai
multe exemplare, postere, afişe, planşe
didactice. l;n colţ video asigură viziona-
rea casetelor, în grup sau indiYidual.
Fotolii confortabile, adecvate vârstei
vizitatorilor, crează condiţii agreabile
pentru lectură.
Spaţiul pentru atelier a fost astfel
gândit încât să permită diverse lucrări
care cer manipularea unui sumar echi-
pament ştiinţific, truse pentru desen,
lupe, binoculare, microscoape. Sunt ame-
najate 12 locuri de lucru.
Capacitatea de primire a :Muzeului
copiilor este de 30 de persoane, vizitatorii
săi fiind elevi între 6 şi 12 ani, care pot
lucra aici timp de 1-2 ore. Rezerva-
rea spaţiului se face printr-un secreta-
riat care asigură o planificare riguroasă
a vizitelor şi programelor de lucru, o-
feră personalul de îndrumare, când este
cazul si materialele necesare. Există o-
echipă' pedagogică a muzeului care, îm-
centru de pedagogie experimentală cu
tematică nelimitativă, pluridisciplinară
(literatură - animalele
în poezie, de exem-
plu, matematica - variabilitate, no-
ţiunea de populaţii, teoria ansambluri-
lor, geografie - deriva continentelor,
biogeografie, discipline artistice - plas-
tică, grafică, muzică şi bineînţeles, ştiin­
ţe naturale). Excepţionalele valenţe pe-
dagogice ale acestui spaţiu, practic un
muzeu fără vitrine, mi-au fost prezentate
de cele două muzeografe-animatoare cc
isi desfăsoară activitatea aici, Catherinc
Manguy şi Marie-Joelle Thonon, dar ele
0
sunt evidentiate si de numărul de vizi-
tatori, pest~ 30.000 de şcolari anual.
Tot la etajul al treilea se află secreta-
riatul si o sală de reuniuni, ambele ame-
najate 'cu un gust rafinat.
Etajul al patrulea adăposteşte Plane-
tarium-ul, Serele, două confortabile săli
de proiecţii, cu 35 şi 60 de locuri, un Am-
fiteatru si un Bufet.
În fin~ la etajul al cincilea (al 7-lea ni-
vel) se află localurile tehnicl', cu spaţii
generoase pentru laboratoarele foto şi
video, sistemele de climatizare, grupul
electrogen, compresorul pentru aer, pom-
pele pentru apă, cupola Planetariului
având un diametru de 10 m, si o terasă
accesibilă vizitatorilor oferina' o vedere
panoramică asupra oraşului.
Ar mai fi desigur încă destule de spus
despre acest fascinant muzeu şi despre
cei care l-au gândit şi realizat, dar voi.
încheia aici cu speranţa că se vor găsi în
viitor căile care să faciliteze contacte si
.colaborări ale muzeografilor-naturalişti
români cu colegii lor francezi, sau din alte
ţări. Discuţiile purtate la Paris şi Orleans,
cu prilejul reuniunii ICOM, au pus în
evidenţă multiple posibilităţi: schimburi
de personal, de piese şi expoziţii. Şi dacă
există dorinţă şi perseverenţă, acestea
se pot materializa.
La prezentarea sumară a reuniunii
lCOM aş mai adăuga câteva rânduri asu-
pra expoziţiilor pe care le-am putut vi-
zita la sfârşitul lui mai şi în primele zile
ale lunii iunie 1994. Oferta culturală a
Parisului este imensă, dar din păcate
timpul şi rezistenţa fizică, care-şi are şi
ea limitele ci, te sile~::: k o ~c.,ecţic crân-
cenă. Desfăşurarea paralelă a multor ac-
ţiuni, declanşează avalanşa regretelor im-
punând deascmenea alegerea. În peri-
oada 27--29 mai a avut loc în toată Fran-
ţa cca de a treia ediţie a „Sărb:itoarei
Ştiinţei" (La Science en Fete), cuprin-
zârd nu mai puţin de 3 6 I 5 manifest{tri
74
https://biblioteca-digitala.ro
organizate pentru a promova cultura ştiin­
ţifică, a apropia lumea cercetătorilor,
de marele public şi a sensibiliza opinia
publică la consecinţele etice, culturale
şi economice generate de descoperirile
ştiinţifice. Ea a debutat la 25 mai prin
discursul ministrului Frarn;ois Fillon, care
a dezvelit cu această ocazie, o imensă
pictură cc acoperea faţada de la Palais
dP la Urcouvl'rtr unde erau schiţate chi-
purile a 50 de cercetători care au marcat
istoria.
Fondul muzical a fost alcătuit din lu-
crări de l\fonteverdi, Mozart si Stravinski.
Palatul oferea ,·izitatoril;r patru ex-
poziţii: ,,Aceşti monştrii din jurul nos-
tru", ,,Simetrii", ,,Haos" (realizată prin
cooperare de muzeele din Haga şi Barce-
lona) şi „Carl von Linne" (Suedia).
Aceasta din urmă cuprinzând câteva
manuscrise şi obiecte care au aparţinut
părintelui taxonomiei moderne şi o suită
de splendide imagini realizate la casa
natală a naturalistului, astăzi „Muzeul
Linne".
La Paris s-a desfăsurat, tot în această
perioadă, omagierea' lui Jean Rostand
la împlinirea a 100 de ani de la naşterea
s:i şi lucrările p,em~rgătoare celui de al
Xll-lea Congres Internaţional asupra In-
sectelor Sociale .
Cu prilejul congresului s-a organizat
la Palais de la Decouverte un festival al
filmelor asupra insectelor care a durat
5 zile (24-29 mai). Două zile au fost con-
sacrate albinelor, una viespilor, două fur-
nicilor si, în fine, una termitelor. La ace a-
sta di~ urmă, animată de profesorul
Charles Noirot de la Universitatea din
Dijon, am putut vedea interesantul film
al lui Allan Root, ,,Catedralele de argilă".
La Grand Palais un numeros public
cerceta marea expoziţie consacrată im-
presionismului (Les de buts de l'lmpres-
sionisme), cu numeroase piese împrumu-
tate din colecţiile americane, în timp ce
alături, la Petit Palais, vizitatorii aveau
la dispoziţie o altă ofertă excepţională,
,.Arta sculptorilor Taino". Puţin cunos-
cute marelui public, civilizaţiile precolum-
biene din Marile Antile (Marea Caraibi-
lor) au început să fie descoperite cu ui-
mire ahia după 1992, ca urmare a mani-
festărilor prilejuite de cca de a 500-a ani-
versare a debarcării lui Cristofor Columb
pe continentul american.
Act_uala expoziţie, organizată sub pa-
tronajul comun l"NESCO si t·niunea La-
tină, reuneşte capodopere· ale artei Tai-
no, realizate din lemn, piatră si ceramică
în secolele X-XV. · '
_ Piesele, t:nele ur:icc, pro,·in de la Bri-
t1sh Museum (Londra), Metropolitan Mu-
seum of Art (New York), Musee de l'Hom-
n:ic (P:~ris),_ ~~useo di Antropologia (To-
nno), oar ş1 ce la Muzeele din Santo Do-
mingo şi Pi_1e1 to Rico, şi au fost puse în
v~loare prmtr-o tehnică muzeografică
discretă dar eficientă în care luminii îi
revine un rol esenţial.
, T~xtele explicative pe mari panouri,
m fiecare sală, nu sunt ocolite de vizita-
t?~i, dar_ c:ca ce impresionează aici, ca
ş1 m ma ion ta tea expoziţiilor, este varie-
tatea ofertei de publicaţii, de la micile
ghi~uri ilustlate (de 16 p., preţ 15 F) la
marile albume, elegante si costisitoare
.(370 _F.), în car~_fi&urează' toate piesele,
11~s~ţ1t_e de studn ş1 comentarii ale spe-
c1ahst1lor. Între acestea se situează căr­
ţ~le de colorat, publicaţiile redactate spe-
cial_ pentru ccpii şi tineri, dosarele peda-
gogice, suita c~ţilor poştale, diapoziti-
vele: ~asetele ~1deo. Impresionantă prin
bogaţ1a materialelor dar mai ales prin
soluţii_!~ alese pentru prezentarea lor, este
expoz1ţ1a: ,.Soarele si Steaua Nordului
(Le .Soleil ~t l'Etoile du Nord), realizată
0
tot m spaţml generos de la Grand Palais
şi consacrată relaţiilor culturale dintre
Franţa si Suedia în secolele al XVIl-lea
.şi al ~VIIl-lea. Reconstituirea cu piese
a?~enhce a unor interioare regale sau no-
b1hare este făcută cu o grijă desăvârsită
pentru detalii, iar tablourile artistilor
francezi aflate în colecţii suedeze 'aduc
c<;>n:i_pletări interesante la întregirea ima-
gmn unor mari pictori.
. ~il~ul, ~calizat_ special pentru expo-
ziţie ş1 pr01ectat simultan pe trei ecrane,
co~rrpl~tează i~. chip fericit expunerea şi
pnleJmeşte nz1tatorului ajuns aproape
de capătul tJ aseului, o odihnă activă.
Fondmik, foarte mari, necesare orga-
nizării acestei expoziţii au fost oferite
de către foma care construieste cunos-
cutele auton:obile Volvo. ' acest muzeu, am cercetat-o cu interes şi,
https://biblioteca-digitala.ro
La atriigătorul şi interesantul \luzt'll al
llarinri, de la Palais de Chaillot o ex-
poziţie tulburătoare consacrată d;umulni
maritim al mătăsii era pusă sub semnul
i:~usitului Sindbad (A la rencotre de
Smdbad). Organizată în comun de Mu-
zeul Marinei şi Biblioteca '.\:'atională a
ţ•ranţ_ei, sub patronajul direcţiei „Pro-
iecte mterculturale" din cadrul LNESCO
expoziţia reuneşte 250 de obiecte ce ilus~
trează istoria schimburilor între Extre-
mul ?ri~nt şi Et_1ropa începând din seco-
lul I mamtea erei noastre. Dacă drumurii.e
terestre ale mătăsii, după denumirea ins-
pirată a geografului german din secolui
al XIX-lea Ferdinand von Richtofen au
fost cercetate intens în ultima vreme' ce-
le maritime sunt mai puţin cunos~ute.
Folosind informaţii şi date din domenii
foarte variate - , arheologie, economie
ist~rie, navigaţie, istoria religiilor, mito~
lo1pe c?mparată - , organizatorii au
evidenţiat aportul considerabil al arabi-
l~r l_a ?~zvoltarea navigaţiei şi rolul de
p1omeri Jucat de portughezi. Remarcând
şi aici importanţa acordată audiovizua-
l~lui (2 săli de proiecţii, două filme rea-
h~ate „special) şi din nou varietatea pu-
bhcaţnlor a~ vrea să mă opresc puţin asu-
pra preţurilor pentru serviciile oferite
publicului. Intrarea generală este de 25
F, deci sub tariful marilor muzee (35 F)
c<;>~ii~ beneficiind de reducere ( 16 F). O
v1Z1ţa comen!ată pentru un grup de a-
dulţi, de maximum 20 de persoane, costă
430 F.
. ~h!darea la cerere, pentru persoane
mdividuale are loc de două ori pe săptă­
mână, lunea şi joia, după reţinerea în
prealabil a orei, şi se plăteşte cu 45 F.
Pentru grupele de elevi taxa este de 10
F de persoană iar vizita comentată cos-
tă 170 F în cursul săptâmânii şi 250 F
în zilele de sâmbătă si duminică. O echi-
pă specială a muzeul~i (Action culturelle)
se ocupă de vizitele ghidate.
Pentru a încheia aceste relatări mă voi
opri, în fine, asupra unei expoziţii în
curs de organizare la l\lusfe de l'Homme
~i care urma sft se deschidă la sfârsitul
Junii iunie: F ilipinele, un arhijJClag al
riiurilor. Cu îngăduinţa colegilor de la
v5
de ce n-aş spune-o, cu un sentiment de
invidie pentru condiţiile şi posibilităţile
pe care Ie au aici muzeografii. Expoziţia
îşi propune să ilustreze marea diversitate
culturală a Filipinelor prin câteva exem-
ple de rituri şi sărbători ce marchează
momente esenţiale ale ciclului agricol şi
ale vieţii sociale (nuntă musulmană la
populaţia ~faranao şi ritualuri funerare
Sama în insulele Sulu).
Ea se încadrează în ciclul de manifes-
tări complexe ale Festivalului de Artă şi
Cultură Filipineză ce se desfăşoară în
Franţa de la începutul primăverii lui
1994.
Tot la Musee de I'Homme, în holul
de la intrare, se va deschide o altă expo-
ziţie prezentând, sub titlul „Reluarea
traditiilor", artizanatul filipinez (ţesături,
împletituri, sculpturi în lemn, aramă în-
crustată, bijuterii şi podoabe), având
drept cadru o casă din insula Visayas,
construită din bambus. Pentru inaugu-
rare este prevăzută organizarea unui cor-
tegiu nupţial filipinez.
La Jardin des Plantes, o selecţie de
obiecte preţioase din muzeele filipineze
va fi oferită parisienilor sub titlul „Co-
moara Filipinelor". La sala de cinema de
la Musee de l'Homme, unde intrarea este
liberă, în fiecare miercuri după amiază
sunt conferinţe şi filme asupra insulelor
Filipine, dar şi a altor populaţii din Asia
de Sud-Est. Proiecţiile de filme etnogra-
fice de miercuri au o îndelungată tradiţie,
sunt organizate pe cicluri (ciclul actual
era consacrat ritualurilor de posesiune),
au loc de obicei în prezenţa realizatorilor
şi sunt urmate de dezbateri animate de
https://biblioteca-digitala.ro
specialişti. De altfel programul de mani-
festări oferit de ~Iusee de l'Homme este
foarte variat şi se întinde pe întreaga săp­
tămână. Lunea sunt conferinţe pe teme
demografice (expoziţia „5 miliarde de
oameni: toţi asemănători, toţi diferiţi",
inaugurată în 1992, este încă deschisă),
vinerea „Atelierele de muzică", rezen-ate
grupelor de şcolari începând cu vârsta
de 9 ani (temele lunii iunie: \'oei şi rit-
muri ale Americii, Ritmuri arabe, Instru-
mente africane), sâmbăta se proiectează
filme de călătorie, duminica reuniunile
din Salonul de muzică sunt consacrate
unor concerte sustinute de virtuosi ai
instrumentelor tradiţionale, invitaţi din
diferite regiuni ale globului.
Oferta muzeelor este deci copleşitoare,
induscutabil tentantă, dar timpul liber
al omului este din păcate măsurat, iar
nevoile si tensiunea vietii cotidiene îi
cam slei~sc puterile şi-l silesc deseori să
prefere un mod de odihnă fără prea mari
valenţe culturale. Cu toate acestea nu de
vizitatori duc lipsă instituţiile muzeale
franceze.
1. Cu surprindere am aflat că, după aprige
şi îndelungate discuţii, s-a renunţat în final la.
cuvântul „Evoluţie", păstrându-se oficial denu-
mirea simplă de llarl'n Galerie (la Grande Ga-
lerie).
2. Am putut admira un splendid cxemplac-
( 160 cm lungime) de Coelacanth ( T.atomeria cha-.
lumnae), preparat impecabil. El a fost oferi Pre-
şedintelui Franţei de către Gu·rernul Insulelor
Come.re.
 MUZEUL IMPERIAL DE RlZBOI DIN LONDRA
Muzeul Imperial de Război, reamenajat
recent într-un vechi edificiu cândva un
aşezământ de sănătate, refăcut şi adap-
tat unor cerinţe noi, moderne din punct
de ndere arhitectonic şi muzeografic,
reprezintă unul din cele mai vechi muzee
din Marea Britanie, fiind deschis pentru
prima oară la 9 iunie 1920, în clădirea
denumită Crvstal Palacc. În actualul său
sediu, expoziţia muzeului a fost deschisă
pentru marele public la data de 7 iulie
1937, de către ducele de York, viitorul
rege George al \"1-lea.
Redeschis după al doilea război mon-
dial în 1953, a funcţionat fără modificări
esenţiale până în anul 1986, când a în-
ceput o amplft reorganizare, finalizată
nu de mult timp. :\'oua expoziţie de bază
a Jluzeulul Imperial de Râ.:boi, oferă pe
spaţii mari de expunere o diversitate de
•exponate, circumscrise unor idei tematice
majore: participarea .Marii Britanii la
cek două conllag1 a ţii mondiale, dezrnl-
tan:-a artileriei, a a,·iaţiei, a marinei, a
tancurilor etc.
Dintre exponatele valoroase se disting:
un tun antiaerian care în 1915, a încercat
să distrugă un Zeppelin cc zbura dca-
su pra Londrei; a,·ionul „Sopwith Camcl
2 FI", care pilotat de locotenentul Curlcy,
a distrus, în 1918, deasupra '.\lării ~or-
dului Zeppelinul L 53; tancul ,,'.\Iark II
)Ia thilda" care a fost foarte eficient în
anul 1940, în lupele de pc teritoriul Fran-
ţei ~i împotriva italienilor in iarna 1940-
1941; ,,Tam zinc", o barcă de mici dimen-
siuni care a fost folositft cu mult succes
i1: operaţiunea „Dynamo", de evacuare
a t: upelor engleze ~i franceze după Dtu-
querque, în 1940 etc.
Interesante si di,·crsc documente sus-
ţin o idee tema.tidt aparte: ,,Războiul ci.:
acasft". Prin ea s-a ur mftri t c,·idenţicfla
ekctdor r{tzlioiului asupra populaţiei ci-
vile, asupra familiilor corn l;atanţilor.
Pcntrn exronatdc legate de c\'Cni-
mcnte militare sau de producţia de arma-
ment britanid dupft cel de-al doilea răz-
https://biblioteca-digitala.ro
I.IZ[(:.\ I•APOIU
boi mondial, vizitatorii pot vedea avio-
nul „BAC Thunderbird 2"; rachetele „Po-
laris", un tun antiaerian capturat de la
argentinieni în timpul rf1zboiului din in-
sulele Folkland-Mah-inc din 1982.
Aluzeul Imperial de Război are în sub-
ordinea sa trei sucursale: ,, Crucişă torul
HMS-Belfast, ancorat pe fluviul Tamisa
şi amenajat ca muzeu în 1978. Lansat la
apă în 1939, crucişătorul a participat la
bătălia navală de la ~orth Cape, la 6
decembrie 1943, fiind apoi prima navă de
pe care s-au tras primele obuze în hi'ită­
lia pentru :\'ormandia, 6 iunie 1944; cea
de-a doua filială este Parcul de avioane
de la Duxford, Cambridge, unde sunt
expuse 120 <le aparate de zbor, numeroase
whicule blindate şi cinci hangare dintre
care trei datează din timpul primului
rfizhoi mondial; a treia filială este „Ca-
binet \\"ar Rooms", inaugurată în 1989,
şi cuprinde amenajările din subsolul clă­
dirilor gu n:rnamentale de la începutul
celui de-al doilea război mondial, amena-
jări realizate în wderca protejării pre-
mierului britanic de atunci, Winston Chur-
chill. ,,Cabinet War Rooms" cuprinde
un numftr ele 21 de încăperi, fiecare pur-
tând un nume - Cabinet room, Map
romn etc.
În afara exponatelor aflate în sălile
clădirii, Jlu:cul Imperial de Râzboi de-
ţine o amplft secţie de documentare, o
bibliotecă pe profil, o fonotecă, o filmo-
tecă, o fototecă iar depozitele cu colec-
ţiile de armament ::;i de artă cu tematică
adeC\·ată sunt astfel amenajate încât pot
fi vizitate.
Dogatele colecţii ale muzeului, după
cum aprecia dr. Alan Borg, unul dintre
directorii instituţiei muzeale, sunt sub-
ordonate unui singur scop: să atragă pu-
blicul, sft fie accesibile oricărui ,·izitator,
muzeul s:"1 fa, un organism viu.
Printr-o expunere modernă, prin va-
riatul sfrn patrimoniu, Jiu.zel Imperial de
R â::.boi se prezintă ca o prestigioasft insti-
tuţie de cultur[t a .\Iarii Britailii.
77
VIAŢA MUZEALA
EXPOZIŢIA DE PICTURĂ ŞI GRAFICĂ
categoriile de expoziţii
Între
ce se organizeazăla Muzeul Co-
lecţiilor de Artă, un loc însemnat
ii ocupă şi prezentarea diferitelor
ipostaze ale creaţiei plastice ro-
mâneşti contemporane. Conside-
răm, în acest sens, că t'xpoziţia
de pictură şi grafică aparţinând
artistei Rodica Pandelc (deschisă
htrc 6--22 mai 199-4), nu numai
că nu poate fi trecută cu vederea,
dar ea a constituit o manifestare
arti,,tică de certă ·,aloarr pentru
nelia contemporană, aşa cum,
<lt· altfel, a rema1 cat şi criticul
dl• artă (;heorghe \"ida, afirmând
că expoziţia redă „profilul ,mei
personalităţi artistice semnifica-
tive pmtru evoluţia ci-ea/iei plas-
tice de după 196!)''.
Expoziţia la care ne referim
reprezi11tă cea dC' a douăsprezecea
expoziţie personală a Rodicăi Pan-
delC', artista partidp~.nd şi la
numeroase expoziţii r,aţionale, re-
gionale sau municipale.
!tlanifestarea a fo~t organizat{t
cu prilt'jul împlinirii de c,itre ar-
tistă a ·,irstl"i de 70 dt• ani, ea
reprezentând o selecţie esenţial{1
din opera sa, ajunsă la plt>nitu-
dinea de sensuri umane şi artis-
tice: pictura şi grafica Hodicăi
Panelele conţin, in parale' cu pro-
hlt·matica spiritl!~,ia contempo-
rană, un limbaj plastic [iltrat şi
esenţializat. Printr-un proces
78
„RODICA PANDELE''
ele abstragere a fiinţei umane <lin
con textul cotidian, artista o pro-
iectează într-un spaţiu imens, co~-
llh'gonic şi într-o temporalitate
infinită, clar neajungând, nici-
odată, la hacos ,au la dezorien1arr.
:'.\feritul Rodicăi Pandelc este acela
că ne con-lir:ge de existenţa unui
liman al echilibrului, al fericirii,
rezultat din trăirea sensurilor
superioare cc conferă unicitate
exisknţl'i umane. Putt'm afirma,
astrei. c[1 artista este nu numai
un om contemporan prin al:or-
dar!'a multitP<linii prohlemelor
·,izâll(I cunoaşterea, ci mai mult
dec{1t atât, <'a ilustrează şi spt·ci-
ficitaka spiritului naţional ro-
mâut'sc, într-o dublă ipostază:
pc piau existenţial prin găsirea
unui liman al echilibrului şi ar-
moniei, iar din punct de ·,eden·
plastic prin contmuarea tradiţiei
culorii in pictura român!'ască, aşa
cum a fost ea trasată prin filiera
- 1.uchian, Tonitza, Ciucurt'ncu.
În seriile A110/imp11ri, .--lnatim-
puri 11111:irn/e, Spaţii acvatice,
P.-isa_jt cos111ice. Spaţii astra/,. etc.,
Hoclica Panelele concretizează cele
mai sus afirmate, priutr-1111 efort
tenace de autocunoaştere şi re-
prezt'ntare artistică. Aceasta e·,o-
luează cfr la redarea prin cuioare
a propriilor C:1ut[1ri şi su f<'rint~
(rt·alizâml, din a,.,st punct de
·,eclen•, un expre~ionism al cu-
lorii, ce uu este singular in pictura
https://biblioteca-digitala.ro
românească şi a cărui preze1,ţă,
în arta uoastră, se face simţită
mai mult decât a !ost ea semnalată
de specialişti) pân:i la lucrări,
aproape, abstracte, în care cu-
loarea dă naştere unei sensibile
muzicalităţi şi unui lirism de-
cantat, purificat, care pot fi
considerate a fi un ideal de exis-
tenţă umană şi artistică, oferit
cu nespusă generozitate. Artista
depăşeşte, nu fără efort, mom~n-
tele incertitudinii şi ale sn [erinţei,
exprimatt· in primele sale· crraţii,
ajungând la an kricit !'chililiru
fÎ 1a o arinonie cro111aticJ., 111er~ite
să producă o intensă bucurie şi
o statornică încrcden· în sensul
superior al frumuseţii exisknţei
umane.
Expoziţia orgauizată la ::\luzeul
Cokcţiilor de Artă şi-a propus
redarea acestor atribute, ale ar-
tistei, într-o sinteză selectivă,
aşa cum au gindit-o 5i ,lorit-o
Rodica Pandelc, criticul de ;trtă
Constantin Prut, muzeograful :'>Ia-
ria Cătănescu şi conser·,atorul
Luminiţa Ticu . .-\stfel, expoziţia
s-a constituit îutr-un 0P1agiu adus
cunoaşterii profurn\t' şi simţirii
aiest' a omului. pr•·cum şi inain-
tasilor artei noastre românesti,
al~ cărei tradiţii Rodica Panel.ele
le continuă, in mod strălucit,
prin creaţia sa.
 SIMPOZIONUL ,,BRANUL ÎN CULTURA POPULARĂ ROMANEASC.\"
l n zilele ele 2-4 iunie 1994, a
avut loc la Bran primul simpo-
zion ştiinţific care a abordat, în
exclusivitate, prob cme alP etno-
grafiei şi artei populare brănene.
Manifestarea, organizată sub
egida Ministerului Culturii, Di-
recţia Generală pentru Protecţia
şi Valorificarea Patrimoniului Cul-
tural Naţional, Direcţia Muzeelor
şi Colecţiilor, Direcţia pentru Ad-
ministrarP.a Centrelor de Cultură
şi Muzeul Bran, a cuprins, in
afara sesiunii de comunicări şi
referate, ·,ernisarea expoziţiei tem-
porare „Păstoritul la brăneni".
Tematica comunicărilor şi rf'-
fera telor s-a axat pe câte"la do-
.menii principale privind cli·,ersi-
tatea aspectelor de ·,iaţă şi cul-
tură. populară din zona Bran şi
teritoriul limitrof şi probleme
legate de cultura spirituală (obi-
ceiuri, credinţe şi supe:sti1ii, in-
terferenţe culturalt· etc.).
l'n loc aparte l-au oct1pat co-
municările prbincl ştirilr arhitec-
turale şi tehnice popu lare şi pro-
blrma „ecomuzeului zonei Rran.
După c1nânt ul ck cle~chiderc
rostit ele arh. Cornel Taloş, clirec-
torul Compkxului Bran, au luat
cu-,ântul dr. Ioan Opriş, director
i::eneral al D. G. P. P. V. P. C. );'_
l"alen/c ale patrimc11i11l11i ,tn,-
logic în contextul 111111i nu,numrnt
istoric; cir. Iona (;celea, director
gPneral la '.\luzeul Satului: l:x-
ploatarra răşinii de pi11 în rri;i-
1111ea Bordeaux, Franţa; dr. '.\hhai
Gorgoi, director, D.'.\1.C.: O aşc­
:are brăneană, salul Peşto-a; cir.
(;eorgeta Stoica, clirector ad-
junct, Muzeul Satului: l'robl,me
alluale şi de persp,ctivă ţrivind
[(l'cclarrn ,tnclr,{<ică din România,
cu re.fu-irc specială la =cna Bran;
Ligia Fulga, clircctor, '.\luzc-11I de
Etnogra li<' Braşo·,: Faianţa în
colectiile .llu:eului B1.:m; dr. Ha<l11
'.\lait:r, cerCl·t.itor. Institulltl cil'
Etnografil' şi Folclor: Ow f<1/i i
tmdiţic11alc pop11larc; dr. Tl'odp:·
Enăchcscu, Ionel Hozoc, ct·rct·-
tători,
Staţiunea
Institutul de Antropologie:
Bran 'de supraveghere
complexă a populaţiei; dr. Ti-
herin Graur, director, Muzeul
.Etnografic al Transi!·,aniei: 111-
terjerenţe culturale în zone „sta-
bile ş, zone de contact", Constantin
Popescu, director, MPzeul Jude-
1ean Vaslui: Remember - 111uzeul
satului brănean; Ioan Prahoveanu,
Muzeul Bran: Câteva aspecte etno-
istoriu ale aşezărilcr brănmc.
După lucrările din plenul di-
mineţii de 2 iunie, a avut loc
·,erniiajul expoziţiei „Păstoritul
la hrăneni" în care a fost folosit
atât sistemul expunerii în aer
liber, cât şi cel pa·,ilionar, ex-
poziţia constând, ele fapt, <lin
două părţi distincte: partea do-
cumentar-istorică, organizată in
incinta gospodăriei cu ocol din
~atul Pl'ştcra ~i etalarea instru-
mentarului pastoral brănean în
pnimetrul gospodăriei cu ocol
şi st,în[t de la \'lăduşcă. Imediat
dup[, deschiclt'rea expoziţiei, a
fost dată in circuitul de ·,izitare
.,hodăita" cil' la Fântâna Dea-
lului (zona Hucăr) şi a stânei
„de telenwa", din Dc-al11l Frumos
(zona Tara Jlârst•i), unitate care,
in ·1iitor, ·,a prezenta „pc ·,iu"
proct'cleelc ele prl'lucrarc a laptelui
ii fabricaffa în 1a1a ·,izitatorilor
atât a brânzei ele hurcluf cflt şi a
hrânzl'i tl'leml'a. De asemc-nea, a
,nut Inc pn•zt•ntart'a casrtci ·,idco
in1itulată „Păstcritul in brăi:eni",
rl'alizatori fiind: Ioan Praho-
·1l'aI111, (;I,eorghl' Dinu1ă şi 1·d-
·1anly Arpacl.
:'.lanilestarl'a a continuat cu
pn•zt•ntarl'a comunicărilor: dr.
Florin Sal·,an, Braş<)"I, nate pri·
vind ast:ările hrău,ne fn evul me-
diu; (:onstantin Pătraşcu, Bucu-
n·~ti, Gospodării cu ocol întării;
Constantin Popa, Sibiu şi Con-
stantin Iliescu, '.\!arin );iţukscu,
\"alentina Popa, c;okşti, Gospo-
durti/,- c" ocol întârit brâ11rne
a/l<1t,· i11 patrinumi11l .\111:cului
Civilt:a{i, i l'r,pulare Romci11e,,ti,
https://biblioteca-digitala.ro
,,Astra" - Siniu şi, respcctÎ'J·,
Complexul Muzeal Goleşti - .\fi.-
zeul Pomiculturii ,<i Viticulturii
din România.
Probleme ale. ecomuzeului zo-
nei Bran au fost abordate în
comunică.rile susţinute de: Gheor-
ghe Dinuţă, Comentariu etno-is-
toric privind repertorierea siturilor
arhitecturale şi de tehnică popu-
lară - ecoiniizeul zonei Bran si
ing, Iancu Fcoriu, Premise sii-
vice ale ecomuze11/ui Bran.
O serie de participanţi la Sim-
pozion a abordat teme ce priveau
alte zone etnografice clin ţară,
dar care ridică. probleme similare
cu cele ale Branului. Dintre aces-
tia, amintim: Răzvan Ciucă, Sl~-
hozia: Ştefan Petraru, nraşo·,;
Maria ::-iica şi Ion Cherci, Foc-
şani, Lidia Gaga, Timişoara; M:i-
riana Mărgineanu şi Nicolae Chi-
rilă, Sucea·,a; Simona Munteanu,
Cluj-Napoca; A. Marinescu-Xour,
Bucureşti; Ion Drăgoescu, Bu-
cureşti; Ioan Oprc, Bujoreni-
Vfllcea, Constantin Catrina, Dr'a-
şcr,.
Prohlenw de folclor şi ohice-
111ri populan· an lo,t prezentate
în fi'mul etnografic realizat de
Theoclor !'aul i'lc~a.
t:ltima parte a lucră1 ilor sim-
pozionului a fost consacrată clez-
harerii probleml'lor pe care le
ridică organizarea nnui eco1nuzcu
la Bran. :!\lodl'ratorul discuţiilor
a fost arh. Cornel Taloş. Au luat
cu·,ântul, expunându-şi opiniile
şi oferind unele sugestii, majori-
tatea participanţilor la acţiune.
Din p[lcate, 1111 s-:i. putut ajunge
la un consc-ns pri-1incl structura
unui asl'mcnca muzt·u, astkl cCi
tema a rămas deschisă pentru
întâlnirill' ·,iitoarl'.
\'izitarPa unor situri etnograiice
clin satele Funclata şi Şirnea a
încheiat simpozionnl „Branul in
cultura popu]arfL ron1ânească",
manilestarl' ct· st· cloreştl' ,\ dt•'ft•ni
anna!ă.
79
s u
~IC"ZEE • EXPOZIŢII . 37- Petre OPREA, George Oprescu -
3- )fircea SFARLEA Ioan L\CĂTU­
ŞU, }luzeul Spiritualităţii Româ-
neşti din Sfântu Gheorghe
7 - Yirgil Ştefan :NIŢULESCG, Ex-
poziţia internaţională „Goţii"
13- Anghel PAVEL, Expoziţia ,,)Iăşti
populare româneşti - ritualuri şi
sărbători", Veneţia, 1994
16- ~Iihaela POPOV, Expoziţia „Tele-
graful - _ch:ilizaţie şi comunicare"
18- Dana BALA:XESCC, Expoziţia
temporară „l-n artist pentru neui-
tare: Anton Rudolf \\·einberger"
)1CZECL ŞI PUBLICCL
21- Ecaterina DCLCC, Întâlnirea cu
autenticul la „Târgul meşterilor
populari", de la )Iuzeul Satului
EVIDEXŢA • CO:NSERVARE
RESTAURARE
23- Sofia ŞTIRBAX, Restaurarea unei
psaltiri tipărite la Bălgrad în anul
1651 si identificarea mărcii de hârtie
26- Elena'. PÂRAC, Adriana IOXIUC,
Doina )IA:NEA, Problematica res-
taurării unui manuscris bizantin din
secolul al XI-iea
29- :Maria GEBA, Ana-)Iaria VLAD,
George GRIGORIC, ControYerse
şi concluzii privind proYenienţa
unui manuscris rar din colecţia
Bibliotecii Centrale l~niversitare
„Mihai Eminescu" din Iaşi
PATRDIOXIC eCERCETARE
33- Lizica PAP0IC Două drapele din
patrimoniul )Iuzeului )Iilitar Xa-
ţional
80
https://biblioteca-digitala.ro
M A R
critic de artă
41- Eugen GLOCI.;:, Contributii la i~-
toria artistică a Banatult{i - pic-
torul Corlia Sterio
44- )!aria BÂTCĂ, Însemnele mii·elui
in ceremonialul nunţii tradiţionale
48- Ion I. DRĂGOESCC, Documente
privind activitatea ASTREI din
Sibiu in scopul sprijinirii industriei
casnice româneşti din Transih-ania
51- Alexandru LIGOR, Studiile, arti-
colele, recenziile şi cronicile din pa-
ginile „Revistei muzeelor" priYind
cărţile wchi
56- Radu DL\IITRIE, Presura de stuf
ucrainiană ( Emberi:.a schocniclus uk-
rainae) şi muscarul semigulerat
( Ficedula albicolhs semitorqttata)
- subspecii noi pentru România
e
MCZEE DE PESTE HOTARE
59- Ioan OPRIŞ, Decernarea premiilor
,,)Iuzeul european al anului 1994".
Cn muzeu din România în topul
european
67- ..\lexandru )IARISESCC, Franta,
mai - iunie 1994 - reuniuni p{·o-
fesionale, muzee, expoziţii
77- Lizica PAPOIC, )Iuzeul Imperial
de Război din Londra
VIAŢA )ICZE.\L\
78- )!aria CATAXESCL-, Expoziţia de
pictur{t şi grafică „Rodica Pandele"
79- Gheorghe DIXl-ŢA, Simpozionul
,,Branul în cultura populară româ-
nească"
https://biblioteca-digitala.ro