COM"LE: I; AŢION, I 2'E'AL "A~'TRA' SI L,

https://biblioteca-digitala.ro
eolsta 3/2oos

rnazeetoR

https://biblioteca-digitala.ro
 Revistă editată
de Centrul pentru
Formare, Educaţie Permanentă şi
Management în Domeniul Culturii
cu sprijinul
Ministerului Culturii şi Cultelor
*
Colectivul de redacţie:
dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU
Redactor-şef

Mihaela MURGOCI
Editor

Aurel BULACU,
macheta artistică
*
Redacţia:
Calea Dorobanţilor nr. 99A, sector 1,
010561, Bucureşti, ROMÂNIA
Telefon: (+4021) 230.08.37;
Fax: (+4021) 230.21.94

revistam uzeelo r@yahoo.co. uk

virgil.nitulescu®cultura.ro
mihaela.murgoci@eastwestlinks.com
*

Pentru abonamente
viramentele se fac în
cont lei: IBAN
RO44TREZ70 I 5025XXX000347
Trezorerie, sector 1, Bucureşti

*
Sponsorizările, donaţiile şiorice alte
viramente vor purta specificaţia "Pentru
Revista Muzeelor"
*

ISSN 1220-1723
*
20RON

https://biblioteca-digitala.ro
Anul XL
Nr. 3/2005
ent'toR.lal.
NECESITATEA REDACTĂRII
STANDARDELOR OCUPAŢIONALE
PENTRU EFICIENTIZAREA
ACTIVIZAŢII PERSONALULUI DIN MUZEE,
Dr. Paula POPOIU

cer.JteaaR.ast:Ra
13 METAMORFOZELE MUZEULUI „ASTRA" TIMP DE UN SECOL,
Dr. Corneliu BUCUR

18 MUZEUL „ASTRA" PE HARTA LUMII.

Dr. Corneliu BUCUR

22 ORGANIZAREA INTERIORULUI TRADIŢIONAL.

REALITATE ETNOGRAFICĂ SAU PROVOCARE
PENTRU VIZITATORUL MODERN
- DILEME LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI ,
Mirela LEBU

26 UN SISTEM TEHNIC-FUNCŢIONAL.
TRANSPORTUL ŞI MIJLOACELE DE TRANSPORT POPULARE,
Valer DELEANU

31 O MOARĂ SĂSEASCĂ COMPLETEAZĂ SERIA MORILOR DIN

MUZEUL CIVILIZAŢIEI POPULARE TRADIŢIONALE „ASTRA",
Dr. Corneliu BUCUR
Remus IANCU

34 MUZEUL DE ETNOGRAFIE UNIVERSALĂ „FRANZ BINDER"

ÎN PARADIGMA CONTEMPORANĂ A ORGANIZĂRII
C. N. M . .,ASTRA" SIBIU,
Maria BOZAN

38 DE LA PRIMELE COLECŢII DE ARTĂ POPf.:!LARĂ SĂS~AS~Ă (1895)

LA MUZEUL DE ETNOGRAFIE ŞI ARTA POPULARA SASEASCA
.,EMIL SIGERUS",
Karla ROŞCA
Camelia ŞTEFAN
Simona MALEAROV
44 PROIECTUL CATALOGULUI DE CAHLE. EVOLUŢIE STILISTICĂ ŞI
TIPOLOGICA,
Karla ROŞCA

50 MUZEUL CIVILIZAŢIEI TRANSILVANE „ASTRA",

Dr. Corneliu BUCUR

57 COLECTIILE „ASTRA"
- O ISTORIE ÎN ŞI PRIN OBIECTE
EFIGIILE TIMPULUI,
Mirela CREŢU

61 MUZEUL „ASTRA"
ŞI COLECŢIA DE PORT DIN ZONA SIBIULUI,
Elena GĂVAN

67 COLECŢIA DE ICOANE PE STICLĂ A MUZEULUI „ASTRA" -

SIMBOLURI SCRISE PE TRANSPARENŢA ICOANEI,
CITITE PRIN LENTILA INTERDISCIPLJNARIT ĂŢII,
Adda Maria POPA

73 DIMENSIUNI IDENTITARE ALE COMPLEXULUI NATJONAL MUZEAL

„ASTRA", SIBIU. REPREZENTAREA MARAMUREŞULUI ÎN CADRUL
INSTITUŢIEI MUZEALE SIBIENE,
Doris-Louise POPESCU
3

https://biblioteca-digitala.ro
R.evlsta rnazeeloR.

COLECŢIA DE FOTOGRAFIE DOCUMENTARĂ VECHE 78

A COMPLEXULUI NAŢIONAL MUZEAL „ASTRA" - SIBIU,
Delia VOINA

MUZEELE ZONALE ÎN SECOLUL XXI. ,,CENTRUL CULTURAL 81

MEMORIAL DR. GHEORGHE TELEA-BOLOGA",
Claudiu CAPOTĂ

MUZEUL VIRTUAL AL SECOLULUI XXI. FORMULE DE PREZENTARE 88

ALE MUZEULUI ÎN SPAŢIU CIBERNETIC,
Veronica MIHĂESClJ
Ciprian CRIŞAN

LA ANIVERSAREA CENTENARĂ - UN CENTRU MODERN DE 92

INFORMARE ŞI DOCUMENTARE,
Veronica MIHĂESCU

IMPORTANTA PATRIMONIULUI MUZEAL ÎN PROGRAMUL DE 96

FORMARE ASPECIALIŞTILOR DIN MUZEE. COLABORARE ÎNTRE
MUZEE ŞI UNIVERSITAŢI.
Valer Ol.ARU

CENTRUL DE PREGĂTIRE A CONSERVATORILOR 98

ŞI RESTAURATORILOR DIJ\i CADRUL CNM ASTRA SIBIU,
Raluca I. CAPOTĂ

MUZEUL ŞIFILMUL DOCUMENTAR 101

COLECŢIA STUDIOULUI DE FILM ASTRA, DEPARTAMENT AL CNM
ASTRA SIBIU,
Adina VĂRGATU
105
MARKETINGUL MUZEAL CONSTRUCŢIA ŞI INSTRUMENTARUL
C'-il:I DIALOG - PUBLICUL MUZEULUI ASTRA,
Gabriel BUCCRSTAN
109
PEDAGOGIA MUZEALĂ-
PROGRAME ŞI STRATEGII,
Raluca ANDREI
114
PROGRAMUL MUZEULUI „ASTRA"- SIBIU PENTRU PROTECŢIA
PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL,
Or. Corneliu BUCUR
118
PREMIUL UNESCO
PE\lTRlJ PATRIMONIUL TEHNIC
,,DUMBRAVA SIBIULUI",
Dr. Corneliu BUCUR

eoeofrDeDm
O „REŢETĂ" DE SUCCES. DESPRE PROMOVAR?A EXPOZIŢIEI
UMBRE ŞI LUMINI. PATRU SECOLE DE PICTURA FRANCEZA. 120
Raluca BEM NEAMU

110 ANI DE LA EXPEDIŢIA LUI DIMITRIE ŞI NICOLAE GHIKA- 123

COMĂNEŞTI ÎN SOMALIA,
IORGU PETRESCU

ro rnernomarn 128
NICULAE CONOVICI
( 1948 - 2005)

https://biblioteca-digitala.ro
 entroR.faL

NECESITATEA REDACTĂRII
STANDARDELOR OCUPATIONALE
,
PENTRU EFICIENTIZAREA
ACTIVIZA ŢII _PERSONAL ULUI DIN
MUZEE

Dr. Paula POPOIU

O muzeelor
problemă prioritară în lumea
este formarea
profesională a muzeografilor, adică a
celor care constituie cel mai important
segment al structurii de personal de
specialitate. Practic, problema instru-
irii este, în acest moment, rezolvată
prin auto-instruire şi prin programele
de formare profesională oferite de
Centrul pentru Formare, Educaţie
Permanentă şi Management în
Domeniul Culturii.
Potrivit celor mai recente
reglementări în domeniul formării
profesionale (O.G 12912000 cu modi-
ficări le şi completări le ulterioare),
formarea profesională a adulţi lor se
bazează pe standarde ocupaţionale.
Standardele ocupaţionale sunt
standarde de competenţă care sinte-
tizează cerinţele referitoare la ceea ce o
persoană trebuie să ştie şi să facă
pentru a îndeplini eficient activităţi de
muncă. Acestea pot fi folosite atât în
sistemul formării profesionale, cât şi
pentru evaluarea performanţelor
angajaţilor. Din nefericire, în domeniul
culturii a fost elaborat un număr mic de
standarde, iar pentru ocupaţiile spe-
cifice muzeelor nu este elaborat nici
unul.
În vedere rezolvării problemei
instruirii este important să se ştie care
sunt cunoştinţele teoretice, deprin-
derile practice şi aptitudinile specifice
pe care trebuie să le aibă un muzeo-
graf, un restaurator sau un conservator
pentru a putea îndeplini, în mod optim,
muncă,
sarcinile specifice de pentru a
ti considerat competent şi competitiv
în activitatea pe care o desraşoară.
Este din ce în ce mai evident ca
pentru a fi competent nu este suficient
să ai cunoştinţe teoretice despre o
acţiune, un fenomen, o activitate, ci
trebuie să poţi să rezolvi eficient
problemele apărute în procesul de
muncă.
Compartimentele de resurse
umane din muzee rezolvă problema
ocupării posturilor de muzeograf (de
exemplu) prin organizarea unor con-
cursuri care, de regulă, cuprind o
proba scrisă şi un interviu. Condiţia de
admitere la concurs este aceea că
solicitantul să fi absolvit o instituţie de
învăţământ superior şi din păcate de
foarte multe ori sunt angajaţi absol-
venţi ai unor facultăţi care nu au nici o
legătură cu activităţile din muzee. Este
declarat admis întotdeauna candidatul
care ştie mai bine (să reproducă)
legislaţia din domeniu sau teorja
cuprinsă în diverse manuale uzuale. In
concepţia mea aceste concursuri sunt
irelevante. Nu vreau să neg importanţa
cunoaşterii legislaţiei din domeniul
protejării patrimoniului sau a teoriei,
chiar de înalt nivel, (să fie o problemă
de memorare?), dar a evalua compe-
tenţele unui muzeograf limitându-ne
la aspecte teoretice mi se pare prea
puţin.
Este evident că în prezent
formarea profesionala iniţială, (liceu,

https://biblioteca-digitala.ro
R.eolst:a rnazeeloR
facultate) asigură doar pregătirea
necesară pentru dobândirea compe-
tentelor profesionale minime necesare
pentru obţinerea unui loc de muncă.
Competenţă profesională este însă
definită de specialiştii în domeniu ca
fiind capacitatea unei persoane de a
utiliza. combina şi transfera cunoştinţe
teoretice. deprinderi practice şi
aptitudini specifice pentru a realiza
activităţi la nivelul calitativ cerut la
locul de muncă.
A fi competent într-o ocupaţie
înseamnă:
• a aplica cunoştinţe de
specialitate;
• a folosi deprinderi specifice;
• a analiza şi a lua decizii;
• a fi creativ;
• a lucra cu alţii ca membru al
unei echipe;
• a comunica eficient;
• a te adapta la mediul de munca
specific;
• a face faţă situaţiilor
neprevăzute.
Trecerea de la cunoştinţe la
competenţe se realizează:
• pe cale formală - prin
parcurgerea unui program organizat
de un furnizor de formare profe-
sională;
• pe cale non-formală - prin
practicarea unor activităţi speci tice
direct la locul de munca sau (mai ales)
autoinstruirea;
• pe cale informală - modalităţi
de formare profesionă1ă neinsti-
tuţionalizate, nestructurate, neinten-
ţionate, contact nesistematic cu
familia, societatea, mediul profesional.
Tendinţa actuală la nivel european
este de a se crea standarde de educaţie
şi formare profesională (standarde
VET), utilizabile atât pentru formarea
profesională iniţială, cât şi pentru
formarea profesională continuă (cea
parcursă de personalul de specialitate
din muzee în întreaga carieră).
Standardele ocupaţionale se
referă la realizarea activităţilor de
https://biblioteca-digitala.ro
muncă dintr-o ocupaţie, la capacitatea
necesară pentru a îndeplini cu succes
funcţiunile specifice ocupaţiei, precum
şi la aplicarea adecvată a cunoştinţelor
şi det?rinderi lor corespunzătoare.
In standardul ocupaţional,
ocupaţia este divizată în mai multe
unităţi de competenţă.
Un standard ocupaţional cuprin-
de: descrierea ocupaţiei, lista unităţilor
de competenţă grupate pe domenii,
unităţi de competenţă.
Pentru a detalia conţinutul unei
unităţi de competenţă ne vom folosi de
proiectul unităţii de competenţă
Comunicare interactivă din standar-
dul de muzeograf.
O unitate de competenţă, potrivit
prevederilor Ghidului pentru
elaborarea standardelor ocupa-
ţionale întocmit de Consiliul
Naţional de Formare Profesională a
Adulţilor, are următoarea structură:
Titlul unităţii de competenţă
Activitate majoră care conduce la
un rezultat evaluabil: Comunicarea
interactivă
Descrierea unităţii de
competenţă
Unitatea descrie competenţa
necesară comunicam eficiente cu
diverse persoane cu care muzeograful
intră în contact în timpul desfăşurării
activităţii profesionale.
Elemente de competenţă
Acţiuni importante care compun
activitatea descrisă în unitatea de
competenţă şi rezultatele asociate
acestora:
3.1.Transmite şi primeşte
informaţii
3.2. Participă la discuţii pe teme
profesionale
Criterii de realizare
Repere calitative asociate
îndeplinirii cu succes a activităţilor
descrise în elementul de competenţă
sau rezultatului acestei activităţi.

Transmite şi primeşte informaţii
1.1 Transmiterea şi primirea de
informaţii se realizează prin utilizarea
unor metode specifice corelate cu tipul
comunicării.
1.2. Schimbul de informaţii se
realizează într-un limbaj specializat, la
obiect, clar, corect şi concis
1.3. Comunicarea se realizează
într-o manieră politicoasă, directă, cu
evitarea conflictelor.
1.4. Informaţiile sunt selectate cu
atenţie şi verificate cu responsabilitate.
1.5. Schimbul de informaţii este
realizat cu operativitate, prin utilizarea
mijloacelor de comunicare adecvate.
Fiecare unitate are specificată
gama de variabile care cuprinde
totalitatea contextelor şi condiţiilor în
care se poate desfăşura activitatea
descrisă în unitate
Gama de variabile
Metode de comunicare: în scris şi
verbal
Tipul comunicării: comunicare
formală, informală
Mijloace de comunicare: telefon,
fax, e-mail, corespondenţă.
Obiectivele comunicării:
transmiterea şi primirea de informaţii
Fiecare unitate de competenţă
mai conţine un ghid pentru evaluare,
care furnizează informaţii asupra
dovezilor necesare şi suficiente pentru
demonstrarea competenţei în unitatea
respectivă.
Ghidul pentru evaluare
Cunoştinţele necesare se referă la:
- mijloace de comunicare
- terminologia de specialitate.
- schema organizatorică a muze-
ului şi raporturi le ierarhice, operative
şi funcţionale;
- procedurile interne de comu-
nicare specifice locului de muncă;
La evaluare se urmăreşte:
- capacitatea de exprimare con-
cisă, clară şi la obiect a punctelor de
vedere;
https://biblioteca-digitala.ro
entroR.fal
- capacitatea de utilizare a unm
limbaj adecvat situaţiei şi inter-
locutorilor;
- capacitatea de alegere a mijloa-
celor de comunicare cele mai adecvate
scopului comunicări;
- modul in care se respectă rapor-
turile ierarhice, operative şi funcţio­
nale şi procedurile interne de comu-
nicare;
- modul de adresare şi coerenţa in
formularea ideilor;
- modul in care se soluţionează
eventualele divergenţe apărute.
Utilizarea standardelor ocupa-
ţionale în formarea iniţială şi continuă,
formală, non-formală şi informală este
prevăzută în Legea Învăţământului nr.
84 /1995 republicată şi în Ordonanţa
nr.129/2000 republicată, privind
formarea profesională a adulţilor.
În prezent, organismul abilitat să
realizeze o metodologie unitară de
elaborare a standardelor ocupaţionale,
conform practicilor europene şi inter-
naţionale, şi să aprobe noi standarde şi
modificarea sau anularea celor
existente este Consiliul Naţional de
Formare Profesională a Adulţilor
(CNFPA).
Ordonanţa nr.129/2000, cu
completările şi modificările ulterioare
prevede la art. 12 alin I că „Progra-
mele de formare profesională asigură
dobândirea unor competenţe
profesionale în conformitate cu stan-
dardele ocupaţionale recunoscute la
nivel naţional, aprobate în condiţiile
reglementărilor legale în vigoare".
Standardele ocupaţionale pot fi
utilizate şi în cadrul muzeului pentru:
• elaborarea fişelor de post;
identificarea nevoilor de
formare a competenţelor profesionale
sau a nevoilor de pregătire a perso-
nalului muzeului;
• proiectarea programelor de
formare în situatia în care acestea se
derulează în mu~eu;
R.eorsca rnazeeloR.

evaluarea competenţelor exista nici în Clasificarea Ocupaţiilor

profesionale ale angajaţilor;
• evaluarea competenţelor cu
ocazia concursurilor de ocupare a unor
posturi;
• elaborarea unui Manual al
muzeografului ( conservatorului, res-
tauratorului, etc)
Aceste utilizări ale standardelor
ocupaţionale ajută, printre altele, la
creşterea încrederii angajaţilor, la
reducerea fluctuaţiei de personal, la
eliminarea contestaţiilor la concur-
surile de ocupare a unor posturi, la
ridicarea calităţii serviciilor oferite
beneficiari lor.
Am sperat ca Legea Muzeelor va
aduce clarificări referitoare la
pregătirea personalului care încadrează
posturi le din muzee, din nefericire
aceasta tratează problema intr-un
singur alineat(2) al art.24: ,,Personalul
de specialitate al muzeelor şi al
colecţiilor publice cuprinde fimcţiile
de mu::eograf. cercetător. conservator.
restaurator. şi tehnician de muzeu,
respectiv arhitect acolo unde este
cazul". Acest mod evaziv di.: tratare a
problemei personalului din muzee şi
colecţii nu numai că nu reglementează
nimic, dar reuşeşte să creeze şi
confuzii, Legea Muzeelor neres-
pectând sau contrazicând prevederile
altor acte normative în vigoare. Astfel,
profesia de tehnician de muzeu nu
din România (COR), nici în Legea
154/1998 privind sistemul de stabilire
a salariilor de bază în sectorul bugetar
şi a indemnizaţiilor pentru persoane
care ocupă funcţii de demnitate
publică, iar profesiile de conservator şi
restaurator au alte denumiri în
Clasificarea Ocupaţiilor din România.
Elaborarea unui standard
ocupaţional este o munca de echipă, de
durată, migăloasă. Apreciez că, deşi
condiţiile de elaborare sunt dintre cele
mai vitrege, redactarea standardelor
pentru profesiile de specialitate din
muzee trebuie urgent începută, din
motivele mai sus enumerate.
Alăturat se prezintă, în proiect,
forma Standardului pentru ocupaţia de
muzeograf, precum şi unităţile de
competenţă propuse. Totodată, se
prezintă conţinutul uneia din unităţile
de competenţă (Comunicare
interactivă). Aştept din partea
cititorilor Revistei mu::eelor puncte de
vedere referitoare la aceasta problemă.
O dată dezbătută, împreună cu cei
interesaţi din reţeaua muzeală,
problema trebuie finalizată, iar
standardul de muzeograf va deschide,
sper, drumul elaborării şi altor
standarde ocupaţionale din zona
muzeologiei (restaurator, conservator).

BIBLIOGRAFIE
• www. cnfpa.ro/standarde ocupationale
• Ordonanţa nr.129/2000 privind formarea profesională a adulţilor cu
completările şi modificările ulterioare
• Hotărârea Guvernului României nr. 522 / 2003 cu completările şi
modificările ulterioare pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a
adulţilor
• Ordinul comun nr. 501/5253 din 2003 pentru aprobarea Metodologiei
certificării formării profesionale a adulţilor, emis de Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
• Ordinul comun nr. 353/5202 din 2003 pentru aprobarea Meto-dologiei de
autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor emis de Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului

https://biblioteca-digitala.ro
 enrt:or:z.tal

ANEXA 1
Coperta
STANDARD OCUPAŢIONAL

Ocupaţia: Muzeograf

Domeniul : Învăţământ, educaţie, cultură, mass media

Cod COR:243103

Bucureşti 2005

Contracoperta
Iniţiator de proiect : Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti

Coordonator proiect:
Conf. dr. Paula Popoiu, cercetător, Director general al Muzeului Naţional al
Satului Dimitrie Gusti
Echipa de redactare a standardului ocupaţional:
Conf. dr.Paula Popoiu, cercetător, director general Muzeul Naţional al
Satului Dimitrie Gusti
Mircea Dumitrescu - expert consultant Centrul pentru Formare, Educaţie
Permanentă şi Management în Domeniul Culturii

Echipa de validare/ Referenţi de specialitate:

https://biblioteca-digitala.ro
 R.evlst:a rnazeeloR.

UNITĂ ŢI DE COMPETENTĂ

DOMENIU DE COMPETENŢĂ Nr. TITLUL UNITĂŢII

ctr.

f-UNDAMFNTALE Comunicare interactivă

2 Dezvoltarea profesională

3 Utilizarea calculatorului

GENERALE PE DOMENIUL DE 4 Comunicarea în limbi străine

ACTIVITATE
5 Lucrul în echipa

6 Aplicarea NPM şi PSI

SPECIFICE OCUPAŢIEI 7 Oferirea serviciilor către public

8 Achiziţionarea de bunuri
culturale

9 Cercetarea bunurilor culturale din

muzeu şt de pe teren

1O Realizarea evidentei bunuri lor

culturale

11 Clasarea şi evaluarea patrimo-

niului cultural (muzeal)

12 Organizarea expoziţiilor
(întocmirea dosarului expoziţiei,
montarea şi demontarea )

13 Identificarea, organizarea si
derularea de programe educative

14 Pregătirea şi realizarea tipări­

turilor

15 Promovarea produselor / servi-

cii lor muzeului

16 Instruirea unor angaJaţ1 ai

muzeului la locul de muncă

17 Întocmirea de acte administrative

10

https://biblioteca-digitala.ro
 entt:oR.tal

Unitatea nr. 1
COMUNICARE INTERACTIVĂ

Descriere
Unitatea descrie competenţa necesară comunicării eficiente cu diverse persoane
aflate în contact în timpul desfăşurării activităţii profesionale.
ELEMENTE DE COMPETENŢĂ CRITERII DE REALIZARE

Transmite şi primeşte informaţii I. I .Transmiterea şi primirea de

informaţii se realizează prin utilizarea
unor metode specifice corelate cu tipul
comunicării.
1.2.Schimbul de informaţii se
realizează într-un limbaj specializat, la
obiect, clar, corect şi concis
1.3.Comunicarea se realizează într-o
maniera politicoasă, directă, cu
evitarea contl ictelor.
I .4.Informaţiile sunt selectate cu
atenţie şi verificate cu responsabilitate.
1.5.Schimbul de informaţii este
realizat cu operativitate, prin utilizarea
mijloacelor de comunicare adecvate.

Participă la discuţii pe teme 2.1.Discuţiile purtate au în vedere

profesionale atingerea obiectivelor propuse.
2.2. Discuţiile sunt purtate cu calm şi
echilibru, respectându-se punctul de
vedere al interlocutorului.
2.3.Punctele de vedere proprii sunt
comunicate deschis, pentru
clarificarea problemelor apărute.
2.4.0piniile sunt susţinute cu
argumente clare, prin intervenţii
prompte, logice, cu referire directă la
subiectul abordat.
2 .5. Interlocutorii sunt trataţi cu
înţelegere şi atenţie.
2.6.Eventualele divergenţe sunt
rezolvate cu tact, într-o manieră
constructivă.

Gama de variabile
Metode de comunicare: în scris şi verbal
Tipul comunicării: comunicare formală, informală
Mijloace de comunicare: telefon, fax, e-mail, corespondenţă.
Obiectivele comunicării: transmiterea si primirea de informaţii

11

https://biblioteca-digitala.ro
Revrsea rnazeeloR

Ghid pentru evaluare

Cunoştinţele necesare se referă la:
- mijloace de comunicare
- terminologia de specialitate.
- schema organizatorică a muzeului şi raporturile ierarhice, operative şi
funcţionale;
- procedurile interne de comunicare specifice locului de muncă;
La evaluare se urmăreşte:
- capacitatea de exprimare concisă, clară şi la obiect a punctelor de vedere
- capacitatea de utilizare a unui limbaj adecvat situaţiei şi interlocutorilor;
- capacitatea de alegere a mijloacelor de comunicare cele mai adecvate scopului
comunicării.
- modul in care se respectă raporturile ierarhice, operative ş1 funcţionale şi
procedurile interne de comunicare;
- modul de adresare şi coerenţa în formularea ideilor;
- modul în care se soluţionează eventualele divergenţe apărute

12

https://biblioteca-digitala.ro
 METAMORFOZELE MUZEULUI „ASTRA" TIMP
DE UN SECOL

Dr. Corneliu BUCUR

I"
I Corneliu Bucur.
Pn,l!,rumu/ n articolele publicate până în metamorfoze, filozofia culturală ce a
ASTREI pril'llul prezent, dedicate unui veac de fundamentat acest proces, în durată
l·r111servur('U
11afl'Îmom11l11i
ctnomuzeologic sibiană ( 1905-2005), seculară.
ulltural-nuţional ş, am încercat să lămuresc aspecte dintre Acestor ultime aspecte le dedic
1·a/onth·ureu sa cele mai diverse ale evoluţiei şi prezentul articol.
l!X/lOZÎ{Ulll(J/-
nllfZl:'Ofli În: transformărilor produse conceptual,
ASTRA IM/-/950· programatic, patrimonial şi expo- I. Muzeul „Asociaţiunii" a
15 de uni de lu
înfiinţare Red
ziţional, în destinul secular al marcat, prin Programa tematică a lui
Victor V. Grecu. Muzeului „Astra", fie că a fost vorba Cornel Diaconovici, realizată într-o
Sibiu, 1987 de identitatea Muzeului Asociaţiunii,
2 Comei lrimie, amplă vrzmne enciclopedistă 10 ,
.'vluzeul Tehnicii la 1905 şi evoluţia acestuia până la fundamentarea acestei instituţii muze-
Populare. desfiinţarea sa în anul 1950 1, de fon- ale iniţial transilvane, apoi, naţionale,
Aclualilale!.
concepţie. prc~/il darea şi concepţia originală a pe o bază ştiinţifică teoretică (şi
ff:'mulil şi plan de Muzeului Tehnicii Populare, în filozofică) modernă. Componenta sa
organizare. În:
Cihinium. Sihiu, 1963 2 , de evoluţia acestuia, zeci de etnografică, esenţială, ambiţiona să
1%6 ani, până în I 9893, de raţiunile trans- acopere absolut toate capitolele
3. Comei lrimie. civilizaţiei (a habitatului şi a muncii),
Corneliu Bucur. formării unui „Muzeu al tehnicii
.vlu=eul Tehnicii populare" într-un Muzeu al civilizaţiei culturii (laice şi religioase) şi artelor
Populare la zece
populare tradiţionale „Astra" populare (plastice, prin excelenţă),
ani (1967-/977).
Bi/an/ şi ( 1990) 4 , de construcţia impozantei specifice români lor ardeleni, într-un
perspective. În:
structuri etnomuzeale a Complexului efort sublim de.revelare a specificului
Cihinium 1974-
lor etnografic. Intreg contextul istoric
1978, Sibiu, I 979; Naţional Muzeal „Astra"5, de emana-
Corneliu Bucur. european, politic şi etnic, ale cărui
rea proiectului unui muzeu modern,
,\,fzceul Tehnicii coordonate esenţiale, la începutul sec.
Populare la 20 de multicultural, de o concepţie ştiinţifică
XX, erau cele ale desfiinţării impe-
ani df:' la Înl·epereu interdisciplinară, dedicat unei regiuni
orgumzqr11 sale. I.
europene, Muzeul Civilizaţiei
riilor şi unificării naţiunilor, şi-a pus,
ln: Revista
cum era firesc, amprenta sa pe profilul
.\4uzeelor. 10. Transilvane 6 , de necesitatea edificării şi concepţia organizatoare a muzeelor
1983. nr.8:
Corneliu Bucur, unui muzeu al culturii populare săseşti,
dedicate culturii şi civilizaţiei populare
,\,fuzeul Tchnil'ii „Muzeul Emil Sigerus" 7 şi chiar de tradiţionale, ,,naţionalul" fiind con-
Populare la 20 de
ani de la Începerea ,,paradigmele Muzeului „Astra"8, ceptul fundamental.
organi:iirii sale toate având, în spate, o consistentă În planul ştiinţei „de ramură" (cea
(1963-191!3) li,
În: Cihim"um. elaborare ştiinţifică, un efort care configura însăşi profilul muzeului
1979-1983, intelectual de modernizare a înseşi începând cu natura colecţiilor şi
Sibiu.1984
4. Corneliu Bucur, proiectelor tematice 9 , absolut exem- calitatea informaţiei documentare
De la un mu=eu al plare. Ceea cc ne-a preocupat să primare), etnografia era definită, în
relmidi pupulure explicăm şi să exemplificăm, într-o chiar Enciclopedia română 11 editată
la Muceul
Civih=a(ieiPopular bibliografie atât de complexă, aco- sub coordonarea genială a aceluiaşi
e Tradiţionale perind temporal, o evoluţie literal- ,,urzitor al Programei Muzeului Aso-
"ASTRA•· I 1961-
2000).În: Muceul
mente seculară, a fost conţinutul şi ciaţiunii, Cornel Diaconovici, drept
"ASTRA". Istorie aspectele procesului de evoluţie şi Ştiinţa care se ocupă cu descrierea
şi destin, Sibiu:
transformare a structurilor interioare popoarelor ajunse la dezvoltare, în
Editura "ASTRA
şi denominaţiei acestor structuri
MUSEUM". 2002, ultimul timp" 12_
p. 281-284; muzeale, nu însă şi cauzele acestor

13
https://biblioteca-digitala.ro
 RevfSCa rnazeeloR

Corneliu Bucur,
Etnograficul abia îşi începerea 15%) ale Muzeului Astrei şi de a fi Muzeul Civili:aţiei
excursul său cultural (să nu uităm că lansat campania de cercetări şi achiziţii Populare din
România
cea dintâi broşură dedicată „noii la scară naţională. "ASTRA. În:
ştiinţe" şi semnată de un antropo- 3. Muzeul Tehnicii Populare Revistu de
geograf genial (George Vâlsan), avea reprezintă un moment de cotitură etnografie şi
folclor, 37, I gg2,
să apară abia în 1926 13, abordarea sa radicală în muzeologia etnografică nr. S, p. 4n_4g5
tiind la nivelul primar, al descripti- românească 16 . Pe lângă faptul că este S. Idem,
Complexul
vismului morfologic, funcţional şi primul muzeu specializat tematic şi că, Nacirmal Muzeal
artistic. prin gabaritul său, depăşeşte toate "ASTRA ", muzeu
În aceste condiţii, din perspectivă muzeele din România (fiind chiar multietnic şi
interdi:,ciplinar -
strict expoziţională, Muzeul inaugurat printre cele mai mari din Europa), el un model european
în 1905 (,,al Asociaţiunii") a fost unul atacă o problematică cu totul originală pentru secolul XXI.
ln: Muzeul
al categoriilor morfologic-etnografice şi excepţională prin rolul istoric jucat, "ASTRA··. Istorie
şi, preponderent, al valorilor de artă în durată macroistorică, de progresul şi destin, Sibiu:
Editura "ASTRA
populară. Entuziasmul general de a tehnic (numit de V. G. Childe, ,,însăşi MUSF.CM", 2002,
avea, în sfărşit, şi românii ardeleni, un urzeala istoriei"), detronând arta p. 287-302:
„muzeu naţional etnografico-istoric", a populară din rolul ei de suverană a 6. Idem, Muzeul
Civilizaţiei
condus, prin excelenţă, la exaltarea muzeologiei etnografice. Transilvane
esteticului, a artei populare româneşti, Nici acest moment nu a fost însă, ··ASTRA ··. muzeu
prin toate genurile de creaţie şi prin ,,necontaminat" ( ca să nu spun, de reprezentare a
culturii şi
toate tipurile de suport (textil, lemnos, necondiţionat) ideologic. civilizaţiei
ceramic, metalic, mai rar, litic), având, Este superfluu să argumentez de transil\'ane in
viziune plurietnicii
încă de atunci, o recunoaştere şi ce conducerea societăţii (a „organelor şi
preţuire europeană. de partid şi de stat") era interesată să interdisciplinară.

promoveze ideea şi proiectul ( chiar În: Muzeul

"ASTRA•·. Istorie
2. Recuperarea „moştenim „gigantic") unui muzeu al tehnicii şi destin. Sibiu:
Astrei", în 1956, prin refacerea expo- populare ( exponent al rolului tehnicii Editura "ASTRA
MUSEUM", 2002,
ziţiei pavilionare de artă populară, de în evoluţia materialist-istorică a p. 303-312
către Cornel Jrimie 14 , de această dată întregii societăţii, universale). Aceasta 7. Corneliu Bucur,
este, de fapt, şi argumentul esenţial Florentine lttu,
în Palatul Brukenthal (iniţial la parter, Muzeul de
ulterior, până în ian. 1990, la etajul I), pentru încurajarea (susţinerea finan- etno1::,rrafie
nu se putea face la un alt nivel decât tot ciară) deosebită, din toţi anii care au săsească "Emil
Sigerus " Proiectul
la acela al valorilor estetice, anii '50- urmat debutului (1963), până la tematic
'60, de maximă ofensivă ideologizant abolirea sistemului comunist şirealizareu primei
secţiuni
comunistă şi de subordonare totală faţă ( decembrie 1989), chiar şi după expoziţionale:
de autoritatea ideologiei comuniste aberanta decizie a „Cabinetului 2" ··Meşteşugul

sovietice, neîngăduind o altă abordare (Elena Ceauşescu) de strămutare a cahlelor în

Transifrania sec.
conceptuală. Pe plan naţional, o Muzeului Satului din Bucureşti şi de XJ~:),,7X În:
importanţă semnificativă o dobân- desfiinţare a tuturor „muzeelor satului" M11ze11I "ASTRA ··.
b·torie şi destin.
deşte, din această raţiune politică, (pe care am citit-o cu ochii mei în
Sibiu: Editura
Institutul de Artă Populară, din biroul Primului Secretar PCR Sibiu). "ASTRA
Bucureşti. De asemeni, primul tratat 4. Muzeul civilizaţiei populare MlJSEUM". 2002,
p.325-330
ştiinţific, în domeniu, a fost editat tot tradiţionale „Astra".
8. Corneliu Bucur,
pe pro fi I de artă populară 15 . Muzeele Dispariţia oncaror restncţ11 Paradigmele
ideologice ( cum ar fi reprezentarea istorice şi moderne
ce se reorganizează, acum, la Bucu- ale Muzeului
reşti, Oradea, Sibiu, Cluj, etc., acordă fenomenului religios, prin transferul şi "'ASTRA··. În:
artei populare o preponderenţă reconstrucţia unor monumente reli- Muzeul '"ASTRA ..
Istorie şi destin,
evidentă. gioase: biserici din lemn, troiţe, cruci, Sibiu: Editura
Meritul lui Cornel Jrimie (şi al etc. a fost interzisă brutal, din ordinul "ASTRA
personal al vicepreşedintelui CCES - MUSElJM··. 2002,
echipei sale), în acea perioadă, a fost p.23-36
acela de a fi readus în circuitul public Tamara Dobrin) şi libertatea abordării
colecţiile salvate (în proporţie de doar mai generoase a tuturor proceselor

14

https://biblioteca-digitala.ro
 9. Idem, S11b circumscrise civilizaţiei populare de arme nilotice (din Sudan) înscrie
semnul
proiec1u/11ifondator tradiţionale (arhitectură, gospodărie, muzeul sibian printre instituţiile de un
. În: Proiectele construcţii specializate, monumente de real interes universal.
nm:e11/11i '"Astru··.
1904-2004 I Un
utilitate public-socială, construcţii şi 5.2. Exodul masiv al populaţiei
secol de instalaţii ludice. monumente comer- germane din Transilvania ("saşii"),
t~tnomu=eologie ciale, religioase, etc. 17) au permis după decembrie 1989, a creat o nouă
J'(Jl11UIICU."i('li),
Editura "ASTRA rescrierea întregii concepţii (şi pro- problemă, de maximă responsabilitate
\,tl_'Sl'L 1M". Sibiu, iecţii tematice) a muzeului, devenit, în pentru noi, cei ce deţinem un valoros
2004
10 Pmgramu următorii 15 ani, datorită noii structuri fond colecţionar săsesc, de profil
F.xpozi(iunii şi filozofii culturale, în mod etnografic păstrat, din păcate, în
ernoxrufice şi
is10nc.·( -(·11/t11rale
1
indiscutabil. cel mai amplu - ca şi con- depozite 20 .
car~ se va ararya cepţie, cel mai bogat - ca şi patrimoniu. Aşa s-a născut proiectul unui
cu ocaziunea cel mai variat - ca şi tehnică populară, muzeu al culturii populare săseşti,
ina11gurarii
Muzeului cel mai dinamic - ca manifestări cul- Muzeul „Emil Sigerus".
Asonutiunii, În: turale, cel mai atractiv, în plan turistic, Dacă debutul a fost mai modest
Trunsilvunw 1905.
nr. li martie-aprilie
ca varietate a serviciilor de agrement şi (prima expoziţie permanentă având ca
11 C cultural-educativ, iar prin peisajul său, profil meşteşugul cahlelor, a fost
Oiaconovich, cel mai frumos muzeu în aer liber din organizată la subsolul imobilului din
F:ncichJpedia
Românii. Sibiu: România şi printre cele mai valoroase Piaţa Mică nr. 12 21 restaurat şi acesta,
Fditura şi tiparul - prin concepţia sa modernă, din în integralitatea sa, la mansardă, pe
lui W. Kraffi.
1400 . .lvoL12 C.
întreaga lume. două nivele, fiind instalat Studioul
Diaconovich, "AstraFilm"), începând cu trim. IV al
Enciclopedia
Română. Sibiu:
acestui an, Muzeul "Emil Sigerus" va
Editura şi tiparul 5. Complexul Naţional Muzeal avea la dispoziţie propriul sediu, în
lui W. Krafft, ,,Astra" care vor fi organizate toate colecţiile
1900, vol.2, pag.
338
5.1. Muzeul de etnologie sale, (la mansardă), expoziţiile care
13. George Vâlsan. universală „Franz Binder" vor valorifica acest patrimoniu, de
O ştiinţă nouă - La desprinderea Muzeului
etnografia, Cluj,
peste 6.000 obiecte şi o sală de
lnstitulul de arte Tehnicii Populare de Muzeul conferinţe şi manifestări culturale (la
grafice "Ardealul", Brukenthal, în trim. n al anului 1990, etajul I), iar Ia parter, "Galeriile de
1927
14. Comei lrimie,
noua instituţie creată a preluat toate Artă Populară".
Arta populară În colecţiile cu profil etnografic, indi-
Muzeul ferent de originea acestora.
Brukenthal.
5.3. Muzeul Civilizaţiei
Bucureşti:
Cel dintâi demers, în planul Transilvane "Astra"
Meridiane, 1964 asigurării valorificării „autonome" a După demontarea expoziţiei de
15. ••• Aria colecţiilor cu profil distinct, a fost cel
populară artă populară de la etajul I al Palatului
româneuscă. al organizării unui muzeu de etnografie Brukenthal (prin eliberarea acestui
Bucureşti: Editura universală. Lansând, prin acest proiect spaţiu a fost posibilă organizarea
Academiei R.S.R.,
1%9 original (singurul muzeu de acest Galeriei Naţionale de Artă a Muzeului
16. Cornel lrimie. profil din România), un amplu dialog Naţional Brukenthal) şi retragerea
Corneliu Bucur,
A1uzeul Tehnicii
cultural universal, prin implicarea colecţiilor (ajunse din nou la peste
Populare din ambasadelor ţărilor din continentele 52.000 obiecte) în depozite (pentru a
Dumbrava Sibiului Asiei, Africii, Americii şi Oceaniei, se doua oară în ultimii 50 de ani), s-a pus
- A1uzeu ul iswriei
civilizaţiei organizează numeroase expoziţii şi problema viitorului acestui muzeu
populare din manifestări dedicate culturii acestor pavilionar (axat prioritar pe valori de
România. În:
Studii şi popoarel8. Denumirea noii instituţii artă populară), urmaşul legitim al
comunicâri de create (având la dispoziţie „Casa ,,Muzeului Asociaţiunii".
istorie a civilizaţiei
populare din
Hermes" din Piaţa Mică, restaurată din Şi de această dată, ,,filozofia
Romania, voi. I, subsol până în mansardă) a preluat proiectului tematic", adaptată, mai
Sihiu. p. I 5-21 numele celui mai important formator şi mult chiar, influentată decisiv de
donator de patrimoniu (african, orien- contextul cultural-polhic mondial, ne-
tal) - Franz Binder 19, a cărui colecţie a impus o abordare radical diferită de

15
https://biblioteca-digitala.ro
R.evfsea rnazeeloR

17. Corneliu
tot ceea ce a caracterizat etno- civilizatia tehnică" 23 , de „Etnomu- Bucur. Mu:e11I
muzeologia naţională şi europeană, în zeologi~ românească" 24 sau unor Civili:a/iei
Populare
sec. XX. monografii tematice, precu~ _ce_~ Tradi(ionale
Trendul economic, politic şi, în dedicată civilizaţiei Mărgm1m11 ""ASTRA" ( I 990-
mod firesc, şi cultural este, astăzi, cel 2000J.În: Cihini11m
Sibiului, în evoluţia milenară 25 , sau 1990-2000, Editura
al globalizării, iar în cazul ţării cea despre „Transporturile popu- "ASTRA
noastre, al eforturi lor de integrare 1are"26.
MUSEl:M", Sibiu.
1000. p. 23-44:
europeană. Orice tentă „naţionalistă"
5.5. Un ultim proiect muzeal Cfrili=aţie
(fără nici o conotaţie pejorativă) a milenară
vizează cultura tradiţională a românească in
devenit caducă. Proiectele inves-
rromilor. Deşi am propus, încă
din Muzeul „ASTRA „
titionale, economice şi culturale ale 1996, iniţial, organizarea unui muzeu Sihiu. Red.
E~ropei Unite (sau Uniunii Europe?e! clasic, ulterior, a unui „centru cultural
Corneliu Rucur.
Valer Oeleanu,
aparţin „regiunilor" (deopotriva
integrând şi un muzeu virtual",_ sunte~ Cornelia Gangolea.
istorice, iar Transilvania este o aseme- Sibiu: Editura
încă în aşteptarea aprobări lor (şt "ASTRA
nea regiune europeană, reprezentată de
fondurilor necesare) din partea Minis- MUSFUM"'. 1995
tipul de civilizaţie europeană, fondată, 18. Maria Ro7.an,
terului Culturii şi Cultelor.
cristalizată şi evoluată, aici, timp de M11ze11I de
Toate aceste proiecte şi împliniri F.tnografie
peste un mileniu), cât şi geo-
aparţin doar unuia dintre planurile Universală ··Franz
etnografice. Rinder""
activitătii noastre, cel ce îmbină Valorificarea
Conştienţi de noile procese
cercetar~a ştiinţifică, proiecţia tema- expoziţională a
politice, cu cele mai semnificative colecţiilor
tică şi organizarea expoziţională.
efecte în plan economic şi cultural, am "exotice" sibiene
În: M11ze11I
hotărât să proiectăm, la Sibiu, primul
Cel deal doilea plan, al ""ASTRA .. _Isrorie
muzeu regional-european de istoria şi destin, Sibiu:
manifestărilor culturale, care au
civilizaţiei populare (tradiţionale), ~e Editura "ASTRA
conferit muzeului etnologic sibian, în MUSEUM", 2002.
esentă multiculturală şi de concepţie
premieră pe plan naţional, caracterul pag. 313
ştiinÎifică interdisciplinară. 22 unui „muzeu viu" (,,Museum vivum"),
I 9. Călăwr la
izvoarele Ni/11/11i.
În aşteptarea revenirii noastre - este dominat de programul Tezaure Franz Binder
legitimă în plan juridic şi moral - în //120-1/175·
umane vii deplin consensual cu e.\pozişie de
Palatul Astrei (,,Muzeul Asociaţiunii" politica UNESCO, lansată prin etnogrqfie, Sibiu,
- cum a fost numit acest edificiu, de Recomandarea de la Paris din 1989, TIPOTRIB, 2000
înşişi ctitorii său, la 1905), am început 20. Corneliu
consolidată prin cea de la Veneţia, din Bucur. Florentina
să experimentăm o serie de secvenţe
anul 1999 şi consacrată prin Convenţia lttu, M11ze11I de
expoziţionale, pe cele mai diverse etnografie
/nternatională pentru salvarea săsească ··Emil
teme, cum au fost: patrimdniului cultural imaterial, din SigeruJ ·· Proiectul
Civilizatia Mărginimii Sibiului" 17 oct. 2003 (problematică tratată în tema/ieşi
"Morărit~! fundament şi numărul special al Revistei muzeelor,
realizarea primei
argu;ent al civilizaţiilor agricole
secţiuni

din sept. 2004 )27 . expoziţionale:

milenare", ··Meşteşug11I

„Transporturile populare cahlelor în

În sfârşit, cel de al treilea plan de Tran'iifrania sec.
argument al civilizaţiilor sedentare" Xf~:Xfx. În:
acţiune aparţine EDUCAŢIEI. Avân?
„C-tin Brâncuşi - şi valorile Muzeul ""ASTRA ··.
în vedere vastitatea sa, este de dorit Istorie şi desfin,
arhetipale ale satului românesc",
să-i dedicăm un viitor număr special al Sibiu: Editura
„Tezaure umane vii - identitate şi "ASTRA
Revistei muzeelor. MlJSEl/M ... 2002,
universalitate", etc.
Metamorfozele Muzeului „Astra" r 325-330
21. Corneliu
ilustrează,în modul cel mai elocvent,
În plan ştiinţific, aceste eforturi, Bucur, Florentina
chiar strălucit, modelul universal ltlu, Muzeul de
intensive şi de durată multidecenială,
urmat de institutia noastră, receptând etnografie
au condus la un plan editorial sâseasâi ··Emil
toate marile pro;ocări, în plan cultural Sigerus ··. Proiectul
remarcabil, prin publicarea unor
şi patrimonial, asimilând creator noile tematic ş,
tratate ştiinţifice (al „Civilizaţiei paradigme culturale, între care cele realizarea primei
populare româneşti, cu accent pe secţiuni
expoziţionale:

16

https://biblioteca-digitala.ro
 "Meşteşugul
lansate de UNESCO au devenit La aniversarea centenară a
cahlelor in
Transilvania sec emblematice pentru noi, oferind un Muzeului, putem afirma, cu conştiinţa
xn:xrx. În: adevărat model de felul în care muzeul împăcată, că, în pofida tuturor
.\1uzeul "•ASTRA ..
Istorie şi desrin. ca instituţie poate fi reformat, dificultăţilor şi greutăţilor, am reuşit să
Sibiu: Editura permanent în numele sintagmei ne consolidăm poziţia pe frontispiciul
·'ASTRA
\1USEUM'". 2002,
,,muzeul - oglinda societăţii". culturii naţionale, să aduc instituţia la
p.325-330 nivelul aspiraţiilor superioare ale
22. Corneliu Bucur, fondatorilor, împlinindu-l, în fapt,
Uuze11/ Civilizaţiei
Pnpulare '.1STR.1" testamentul moral şi material.
I /990-2000). În:
C1hini11m 1990-
2/JIJI) Editura
'·ASTRA
MUSEUM", Sibiu.
2000. p. 23-44
23. Idem. Tratai
pnvind istor,a
cn·ilizaţiei populare
române.ş,; (cu
privire specială
a.'mpra civilizaţie,
tehnice populare).
Sibiu: Editura
"ASTRA
MUSEUM", 2004.
~ voi.
24 Idem. Trarar de
ernomuzeologie.
Sibiu: Editura
"ASTRA
MUSEUM", 2004,
2 voi.
25. Idem, Vetre de
civilizaţie
românească. Vn/ J·
Civ;/izaţia
A1ăr,:inimii
Sihi11/ui Jsrorie -
Pntrimoniu -
Va/nrizare mu:eală.
Sihiu: Editura
··ASTRA
ML'SEUM''. 2003
26. Valeriu
Deleanu,
Transporruri
populare din
Romtinia_· re:ă de
doctorat (mss.J:
Valeriu Dclcanu.
Probleme teoretice
privind cercetarea
şi includerea in
sistem asupra
mijloace/or de
transport populare
din România. În:
Cihinium I 979-
1983, Sibiu, I 984,
p. 345-369
27. Corneliu Bucur,
living Human
Trea.mre:.. The
program of ASTRA
Musemn from Sibiu
/Or protection of
the immaterial
cultural patrimony.
ln: Revista
Muzeelor
Bucureşti, nr.4,
2004, p. 39-42

17
https://biblioteca-digitala.ro
R.eofst:a rnazeeloR.
MUZEUL „ASTRA" PE HARTA LUMII
Dr. Corneliu BUCUR
Rcontextul parametrilor tehno-
elaţionarea universală, în
logiilor moderne de comunicare
electronică,a devenit un fapt banal,
chiar „un fapt cotidian". Circulaţia
valorilor, bunurilor şi oamenilor
completează circulaţia informaţiei,
contactele directe dintre membrii
aceleaşi comunităţi (de interese, de
afaceri, de comuniune profesională sau
spirituală) oferind un tablou de o
vivac}tate şi intensitate impresionantă.
Tn tot acest „vârtej" universal,
esenţială este competiţia valorilor.
Nimic nu se impune însă, mai dificil,
în dialogul internaţional, nimic nu
dobândeşte mai exigent o recunoaştere
generală şi o preţuire unanimă, decât
valoarea, şi cu atât mai mult valoarea
culturală (care, dacă ar fi să invocăm,
în acest context ideatic, definiţia dată
culturii de C-tin Noica: ,,transformarea
lucrului în valoare" - ar putea apare
chiar ca un pleonasm).
Am putea accepta, în temeiul
acestor premise, aforismul potrivit
căruia, dacă nu ai o recunoaştere şi o
preţuire internaţională, nu ai valoare.
Ca să dobândeşti recunoaşterea
universală a propriei valori nu sunt
necesare decât două condiţii: să ai o
identitate proeminentă (raportată la
sistemul valorilor naţionale) şi să
asumi, competitiv, principiile şi
criteriile, paradigmele şi obiectivele
instituite de competiţia valorilor
universale, în propriul domeniu de
activitate, oferind răspunsuri originale
şi de o calitate superioară (uneori chiar
având valoare de model, pe plan
european sau universal) marilor
provocări ale societăţii contemporane.
Având clarificate aceste coor-
donate esenţiale ale sistemului
confirmării valorilor, în plan universal,
Muzeul „Astra" a conceput, încă din
18
https://biblioteca-digitala.ro
anul 1990, din momentul eliberării
noastre de „autarhia culturală
comunistă" (de claustrare, de izolare şi
de neimplicare într-un sistem de relaţii
internaţionale), un program de
marketing internaţional şi de media-
tizare a imaginii, pentru o clasare în
categoria de valori superioare ale
universului muzeal.
Eram deplin conştienţi, noi
specialiştii (sau slujitorii) Muzeului
„Astra" (patronimic recuperat în anul
1992, cu sprijinul preşedinţiei
Asociaţiunii „Astra" - părintele prof.
dr. Paul Abrudan şi al ministrului
Culturii, din anul 1992, Andrei Pleşu)
că proiectul tematic original
(civilizaţia tehnică populară
- conform
noului profil tematic adoptat imediat
după decembrie '89), bogăţia şi
diversitatea patrimoniului (deopotrivă
monumental, instrumental şi
obiectual), maniera ştiinţifică
modernă (interdisciplinară şi de abor-
dare comparativ-universală, în proiec-
ţie diacronică, macroistorică şi din
perspectivă fenomenologică, a
proceselor şi
artefactelor circumscrise
civilizaţiei populare româneşti, care
avea să impresioneze personalităţi de
top ale lumii academice universale,
Giulio Carlo Argan declarând, în 1979,
că aici, în sistemul valorilor istoriei
civilizaţiei carpato-danubiene trebuie
căutate originile civilizaţiei europene,
proiectând chiar şi un tratat în cinci
volume intitulat „Satul european" -
teză împărtăşită ulterior, şi de istoricii
şi antropologii din Europa - John
Nandriş Anglia şi Katherine
Dimancescu - SUA), originalitatea
proiectelor noastre culturale şi
caracterul sistemic de concepere şi
derulare a acestora (între cele mai
importante, cităm programul Tezaure
umane vii - sub egida UNESCO şi
programul de pedagogie muzeală,
Şcoli şi muzee către
Europa - în
colaborare cu Luxembourg). frumu-
seţea unică a peisajului muzeal (care
avea să-l determine pe Bernet
Kempers - directorul Muzeului din
Arnhem. Olanda, încă din 1966 - să
declare Muzeul din Dumbrava
Sibiului, ca „cel mai frumos muzeu din
Europa"), în sfârşit, bogăţia şi
varietatea pachetului de servicii de
agrement turistic (care conferă, dacă
nu exclusivitate, atunci prioritate
absolută, Muzeului „Astra", privind
virtuţile unui Museum vivum şi
notorietate - deci atractivitate - pe plan
turistic universal), conferă instituţiei
noastre. acum, la I 00 ani de la fon-
darea sa, o incontestabilă VALOARE,
putându-ne implica, cu toată forţa şi
decizia, în competiţia universală. Doar
dacă ai conştiinţa (şi argumentele
incontestabile) propriei valori, poţi
încerca, onest şi temerar, să te impui pe
plan mondial.
Mai trebuiau îndeplinite două
condiţii: personalul de elită, în frunte
cu managerul instituţiei, să se implice,
nemijlocit, În viaţa instituţiilor şi
organismelor internaţionale şi apoi,
să recurgă la cele mai moderne (şi
eficiente) mijloace de mediatizare
pentru a se face cunoscuţi (Internetul
oferă servicii incalculabile, cvasi-
nelimitate, asigurând serviciile tehnice
- fax, e-mail - pentru o comunicare
directă, facilă şi rapidă, internaţională).
Este ceea ce Muzeul „Astra" a
făcut,cu aplomb, fără nici o inhibiţie,
investind substanţial în ambele
proiecte. Urmând exemplul personal al
mentorului meu, Cornel Irimie, încă
din anul 1968, am aderat la Asociaţia
Internaţională de Mulinologie
(publicând articole de specialitate în
revista acestora), apoi, am fost cooptat
membru în Asociaţia Muzeelor în Aer
Liber din Europa (în cadrul căreia am
deţinut, timp de 2 mandate - patru ani
- şi funcţia de vicepreşedinte, între anii
1990-1993), în Asociaţia Interna-
ţională a Muzeelor pentru
https://biblioteca-digitala.ro
Agricultură ( fiind cooptat în Board-ul
acesteia), în Organizaţia Mondială de
Folclor (unde deţin funcţia de
preşedinte al Comisiei Internaţionale
pentru Muzee şi mi s-a confirmat,
recent, candidatura oficială pentru
funcţia de secretar general), în sfârşit,
în cadrul Comisiei Internaţionale a
Muzeelor de Etnografie (din cadrul
ICOM), unde sunt cooptat, pentru al
doilea mandat, în Board-ul Comisiei.
Prestaţia activă apreciată unanim,
în cadrul acestor organisme interna-
ţionale mi-a prilejuit „aducerea" în
România a unor simpozioane şi
conferinţe internaţionale ale unor
organisme de mare reputaţie: a
UNESCO, în 1998, a Asociaţiei
Muzeelor în Aer Liber din Europa, în
1993. a Comisiei Internaţionale a
Muzeelor de Etnografie în 2002, care
s-au încheiat cu uriaşe beneficii de
imagine pentru instituţia noastră, şi nu
numa1.
Cât priveşte imaginea Muzeului
„Astra" (de fapt a Complexului
Naţional Muzeal „Astra"), şi aici am
abordat o politică nouă, după 1990,
apelând la cele mai noi sisteme
tehnice. Editarea, încă din anul 2000, a
unui CD-Rom de 750 Megabitzi,
bilingv şi multimedia (medaliat la
Paris, la o competiţie a producţiilor de
gen, în 200 I), instalarea pe Internet a
paginii Web (în versiune bilingvă
română-engleză), într-o concepţie
modernă, "cinematografică" (cu pano-
rame de 360°) şi dinamică (toate
instalaţiile de industrii populare sunt
prezentate prin scheme funcţionale
dinamice), în sfârşit, realizarea - cu
sprijinul unor specialişti reputaţi ai
Universităţii tehnice din Cluj - a două
touch screen-uri, unul axat pe
problema meşteşugurilor artistice
tradiţionale şi a patrimoniului tehnic
din Muzeul în aer liber din Dumbrava
Sibiului, iar cel de la doilea, pe profilul
arhitecturii medievale a burgului
sibian, al sistemelor de fortificaţii, şi
al meşteşugurilor medievale, etc.
(care va fi instalat în Casa Artelor,
19
 R.eofsta rnazeeloR.
după finalizarea lucrărilor de
restaurare a imobilului), au produs o
adevărată „revoluţie de imagine"
privind modul de mediatizare a
instituţiei noastre.
Expoziţiile organizate, în
colaborare internaţională cu muzee din
străinătate (Castelul din Kitsee -
Austria, Muzeul în Aer Liber din
Gabrovo - Bulgaria, Muzeul din
Kornwestheim Germania),
conferinţele şi congresele interna-
ţionale (Conferinţa Internaţională a
Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din
Europa, în 1993, Simpozionul
Internaţional pe teme de patrimoniu
cultural imaterial, sub egida Academiei
Române, în 1998, Conferinţa
Mondială a muzeelor de profil din
centrul Europei, în 2004) ne-au
prilejuit, dincolo de rezultatele
oficiale, să dezvoltăm un sistem de
relaţii personale, extrem de importante
şi benefice pentru afirmarea institutiei.
Decernarea subsemnatului, în anul
1993, după trei jurizări succesive ale
Comisiei EMYA, a „Distinctiei
personale EMYA" (a cincia şi ultima
acordată până astăzi, pe plan
european), a venit ca o recunoaştere a
performanţelor excepţionale recunos-
cute, în mod oficial, până la nivelul
Comisiei speciale a Consiliului
Europei.
După ma, multe asemenea
succese „de traseu", a urmat cel mai
important, având un vast ecou
internaţional: citarea nominală a
Muzeului „Astra", în oct. 2004, la
Seul, la Adunarea Generală a ICOM
(având ca temă „Muzeele şi
patrimoniul cultural imaterial"), pentru
valoarea exemplară a programului său
(sistemic) privind „patrimoniul
cultural imaterial", deplin consensual
cu „Convenţia lntematională pentru
salvarea patrimoniului cultural
imaterial", adoptată de UNESCO, în
17 oct. 2003.
Efectul imediat a fost organizarea
unei expoziţii reprezentative privind
programul Tezaure umane vii
20
https://biblioteca-digitala.ro
(conceput şi derulat de Muzeul
,,Astra", încă din anul 1990), la Seul,
în ian. 2005, expoziţia urmând a fi
itinerată, ulterior, în toată Coreea şi
apoi, şi în alte ţări ale Asiei.
O altă expoziţie, mai amplă, pe
aceeaşi temă, va fi itinerată în Europa,
în toate ţările în care funcţionează
Institutele Culturale ale României
(acord convenit recent cu preşedintele
Institutului Cultural Român - Horia
Roman Patapievici).
Muzeul „Astra" a iniţiat şi alte
manifestări de gen, târgurile
internaţionale, cu largă participare
internaţională, sub egida UNESCO,
luând totodată parte la numeroase
astfel de târguri ale meşteşugarilor şi
artizanilor cu participarea unora dintre
creatorii populari cei mai reputaţi din
România (membri ai „Asociaţiei
Naţionale a Creatorilor Populari" şi ai
„Academiei Artelor Tradiţionale din
România"), în Franţa, Germania,
Bulgaria şi în acest an, în Canada. La
Festivalul „Smithsonian Folk-Live
Festival", din Washington DC, în anul
1999 (unde artiştii populari au produs
o excelentă impresie prin calitatea
tehnică şi artistică tradiţională a
creaţiilor lor), Muzeul „Astra" şi-a
adus o contribuţie esenţială în
pregătirea manifestării şi selecţia
parti~ipanţi lor.
In sfârşit, instituirea recentă a
premiului internaţional UNESCO
„pentru patrimoniul tehnic", în acest
an, vine ca o recunoaştere implicită a
calităţii şi valorii civilizaţiei tehnice
preindustriale din România, strălucit
reprezentată prin patrimoniul tehnic al
Muzeului din Dumbrava Sibiului
(locaţie care a şi denominat premiul
UNESCO), constituind o nouă
legitimare internaţională a perfor-
manţelor sale.
Dezvoltarea fără precedent a
relaţiilor multilaterale cu numeroase
muzee din întreaga lume, semnarea
parteneriatului cu „Hessen Park" din
Germania şi cu „Old Sturbridge
Village" din SUA, proiectele comune
 ceutet'.XlR.
ast:R.a

similare, discutate sau antamate pentru reprezintă, o instituţie de certăvaloare

anii viitori, cu muzee din Cehia,
Slovacia şi Ungaria, reprezintă un
argument irefutabil al notorietăţii, în
continuă creştere, a Muzeului „Astra".
Aprecierile superlative ale unor
oaspeţi de seamă ai Muzeului „Astra"
(Jonathan Schelle - Comisia Uniunii
Europene în România), Ralph
Peetmann-Australia, Alexander Veigl-
Austria, Noriko Aikawa - Japonia,
Dan Dimancescu - SUA, Antonio
Jauregui - Spania ş.a., vin să confirme
(şi să afirme) că Muzeul „Astra"
universală, un adevărat brand al
Sibiului şi României.
Prin patrimoniul şi programele
sale, Muzeul „Astra" oferă Capitalei
Culturale a Europei, în anul 2007,
şansa de a fi cunoscută şi civilizaţia
populară tradiţională a satelor de toate
etniile din România, absolut
indispensabilă, prin comple-
mentaritatea sa organică cu civilizaţia
urbană, aulică, scrisă, de sorginte
occidentală şi de factură germanică a
,,cetăţii lui Hermann."

21
https://biblioteca-digitala.ro
 R.evfst:a rnazeeloR.

ORGANIZAREA INTERIORULUI TRADITIONAL.

REALITATE ETNOGRAFICĂ ,
SAU PROVOCARE
PENTRU VIZITATORUL MODERN
- DILEME LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI

Mirela LEBU
Omul este, obligatoriu, un localnic:
ocupant al unui loc utilizat cafimdal existenţial şi oglindă 1
Teodor Baconsky
intotdeauna omul a fost sociologilor, a istoricilor culturii sau ai
D preocupat de amenajarea
spaţiului pe care îl locuieşte. Casa a
artei populare, însă modul în care
aceştia au înţeles fenomenul locuirii,
însemnat mai mult decât un simplu precum şi modul în care viaţa
spaţiu acoperit destinat adăpostirii materială, socială, culturală şi
familiei, ea a fost, şi este, un spaţiu spirituală se reflectă în ceea ce
umanizat, un spaţiu social, un spaţiu reprezintă, de fapt, interiorul
care reflectă în cele mai mici tradiţional al casei româneşti de
amănunte atât mediul natural în care îşi pretutindeni, a fost diferit de la o etapa
are locul, cât şi îl reflectă, până în cele la alta. Sintetizând aceste cercetări,
mai prozaice amănunte, pe cel care o distingem trei etape distincte, fiecare
locuieşte. ,,Simpla aşezare într-un loc putând fi rezumate printr-un singur
nu a ajuns omului. El a vrut să verb.
locuiască locul, să se instaleze în el, I. A acumula (a strânge, a aduna)
să-l "marcheze", să-l amenajeze, să este verbul care rezumă cel mai bine
şi-l acomodeze, să-l aranjeze, (să pună cercetările secolului al XIX-iea şi cele
ordine în el, să-l ordoneze)" 2 .s.n. ale primei jumătăţi a secolului XX,
Universul complex al locuirii, pe cercetări orientate aproape exclusiv
care îl reprezintă ca un ansamblu unitar spre relevarea laturii artistice a 1 Teodor
interiorului. Cercetători, precum Baconsky „A
casa, a fost exprimat sintetic de către locui într-o
Romulus Vuia: ,,Casa este adăpostul în Simion Florea Marian sau Artur casă",
care se nasc, trăiesc şi mor generaţii, Gorovei, recomandau surprinderea Transilvania,
din a căror succesiune continuă se „gustului cu care ţărăncile aleg şi anul XXV (CI),
distribuie culorile" sau „combina!ia nr.1-2 · 1995, p.
încheagă viaţa milenară a unui neam.
103.
Ea a fost adăpostul şi mărturia vopselelor şi a liniilor de o varietate 2 Costion
continuă a vieţii familiale şi econo- nemărginită". Cercetările acestei etape Nicolescu, ,.Loc.
mice a păturii rurale: ea constituie, prin reflectă o concepţie concentrată pe Locuire. Casă.
Acasă.",
urmare, capitolul cel mai însemnat din obiect şi valenţele sale artistice, un
Transilvania,
studiul civi Iizaţiei noastre populare. obiect aproape golit de semnificaţie, anul XXV (CI),
Fiecare casă ţărănească este un mic univalent, cu o singură faţetă, scos din nr.l-2 / 1995, p.
muzeu popular, în care fiecare obiect, contextul sau real, a cărui valoare 23.
ca şi fiecare numire a lui, prezintă o funcţională şi relaţională cu alte 3 Romulus Vuia,
Studii de
mărturie din evoluţia vieţii şi civili- obiecte era aproape nulă. Este etnografie şi
zaţiei neamului nostru."3 momentul acumulării seriale de folclor,
Nu e de mirare că cercetările obiecte, momentul constituirii marilor Bucureşti, Ed.

asupra interiorului casei s-au aflat, de colecţii de piese decorative: ceramică, Minerva, 1975,
port, ţesături de interior, obiecte de p. 158
la bun început, în atenţia etnografilor, a

22

https://biblioteca-digitala.ro
 lemn sculptat, de icoane pe sticlă (vezi
colecţia de artă populară a Muzeului
Asociaţiunii), a seriilor de obiecte de
acelaşi tip.
Interiorul nu este perceput ca un
întreg, ca un sistem funcţional cu
valenţe multiple, la fel ca şi alte
fenomene etnografice, preferându-se
de aceea descrierea foarte amănunţită a
elementelor alcătuitoare (mobilier,
ţesături, ceramică, feronerie, etc.) în
locul ansamblului organizat al
interiorului. Aceasta a făcut ca şi acele
puţine pagini dedicate acestui subiect
să se refere aproape exclusiv doar la o
parte a locuinţei şi anume la ceea ce, în
termeni diferiţi în funcţie de zona
etnografică, numim „casa frumoasă",
„casa curată", ,,casa mare", ,,casa
dinainte", ,,casa de paradie''. Într-
adevăr aceasta acoperă o realitate etno-
grafică de cel mai mare interes artistic,
dar în felul acesta o sumă de alte
trăsături importante ale interiorului
ţărănesc au fost lăsate la o parte.
Tot la sfârşitul secolului al
XIX-iea se cuvin menţionate preo-
cupările mai sistematice din cuprinsul
lucrărilor de igiena ţăranului român ale
lui Gh. Crăiniceanu şi N. Manolescu,
4 Georgeta acor-dându-se o atenţie susţinută func-
Stoica, ţiilor practice ale ansamblului locuin-
A rhiteclura ţei, în cadrul tematicii studiate de
interiorului aceştia fiind abordate şi planul casei,
locuinţei
ţărăneşti, Rm. sursele de încălzit şi iluminat, însă din
Vâlcea, Ed. perspective aproape exclusiv sanitare.
Muzeului din
Rm. Vâlcea, II. Încercarea de a înţelege în
I 974, pp.162-
169 (vezi
totalitate interiorul tradiţional este
tabelele rodul muncii etnografi lor aparţinând
referitoare la celei de-a doua jumătăţi a secolului al
elevaţia XX-iea. Această etapă poate fi
locuinţei, planul
sintetizată cel mai bine folosind verbul
casei, structura
interiorului, a colecţiona (de la lat. colligere care
instalaţiile îl cuprinde atât pe a aduna, cât şi pe a
pentru alege). Pentru prima dată se conturează
prepararea
hranei şi pentru
clar ideea ca interiorul locuinţei este de
încălzit, tipuri le fapt expresia, oglinda fidelă a unui
de pat, tipurile mod de viaţă, reflectând atât realităţile
de masă şi familiale, sociale, economice, cât şi
structura cele spirituale. De la „casa bună",
decorativă a
inleriomlui). „casa curată", până la tindă sau
https://biblioteca-digitala.ro
cămară, interiorul acoperă aspecte
variate ale cotidianului: de la cele
sărbătoreşti, ceremoniale, spirituale
până la cele mai prozaice activităţi
casnice şi gospodăreşti.
Interiorul este un întreg care
cuprinde şi lucrurile frumoase şi
lucrurile utile, la alcătuirea lui
participând obiectele aflate în toate
încăperile, distribuite în aşa fel încât să
satisfacă necesităţile de adăpostire şi
odihnă, de preparare şi păstrare a
hranei, de încălzit şi iluminat,
desfăşurarea vieţii familiale şi sociale.
S-a înteles că mutatiile survenite în
organi~area interi~rului au fost
similare şi au avut loc în acelaşi ritm
cu cele ale întregii civilizaţii materiale
şi pentru prima dată arhitecturii
interiorului i s-a recunoscut locul în
cadrul acesteia.
Un rol important, rară doar şi
poate, în lărgirea orizonturilor cerce-
tării 1-a avut înfiinţarea primelor
muzee în aer liber. Dacă arhitectura
casei, din punctul de vedere al
integrării în circuitul expoziţional al
unui muzeu în aer liber poate fi luată
tale-quale, având ca suport o
documentaţie tehnică dictată de
coordonatele construcţiei în sine,
reconstituirea „arhitecturii" interioru-
lui necesită studii ample, cu atât mai
ample cu cât planimetria şi elevaţia
sunt mai complexe.
Metoda de cercetare abordată, cea
structurală, a permis înţelegerea intere-
laţionării dintre arhitectura locuinţei,
funcţiile fiecărei încăperi şi ale fiecărui
obiect în parte şi ansamblul reprezentat
de întreaga viaţă a satului (spre
exemplu, modul în care diferenţierea
ocupaţională se oglindeşte în alcă­
tuirea interiorului). Tocmai de aceea
s-a procedat la o cercetare riguroasă,
stabilindu-se adevărate tabele statistice
(mă refer aici în bună măsură la
lucrarea Georgetei Stoica) 4 pe baza
frecvenţei şi ponderii diferitelor forme
în raport cu ansamblul, construind
modele de organizare a interiorului
românesc pentru majoritatea zonelor
23
 etnografice. În această formă, a mode-
lului, a idealului, a sintezei au fost ele
reconstituite în muzeele în aer liber din
România.
III. Dar, şi aici survine dilema
unui muzeograf la început de secol
XXI, mai poate satisface acest interior
şablon, aceasta generalizare, exigen-
ţele unui vizitator modern, fie el român
sau din altă parte a globului, care,
rapo11at la lumea pe care o cunoaşte şi
o trăieşte zi de zi, este obişnuit din ce
în ce mai mult cu o fluidizare a
spaţiului, cu un amestec ingenuu al
funcţiilor spaţiului pe care îl locuieşte,
cu o personalizare din ce în ce mai
accentuată a unicului colţişor de lume
pe care, în tumultul cotidianului îl mai
poate stăpânii? Mai este în stare acesta
să perceapă funcţio-nalitatea fiecărei
încăperi, a fiecărui obiect în parte aşa
cum o prezintă rigorile unui model
stabilit arbitrar, a unui spaţiu constituit
expoziţional ca normă?
Interiorul este un mecanism în
sine, el funcţionează 24 de ore din 24,
365 de zile în an, în momente diferite,
în locaţii diferite, fapt care îi conferă
coerenţa celei mai articulate naraţiuni.
Interiorul model nu poate surprinde
nici unul din aceste momente, nici
adevărata sărbătoare, nici o zi obiş­
nuită de muncă, cu toată com-
plexitatea ei. Interiorul de sărbătoare
nu poate reprezenta adevărata casă
românească decât într-o foarte mică
proporţie şi doar păstrând aceiaşi notă
de fals pe care o are chiar şi pentru
ţăranul care o locuieşte în acele
momente. Cum poate fi redată aceasta
coerenţă la nivelul discursului expo-
ziţional, spre care dintre aceste
momente de funcţionalitate să te
îndrepţi?
Omul a dispus din totdeauna de
spaţiul pe care l-a locuit ca de o
structură de distribuire, iar prin
controlarea spaţiului deţine toate
posibilităţile de relaţii reciproce şi,
prin urmare, de totalitate rolurilor pe
care şi le pot asuma obiectele. Omul
este cel care selectează, care imprimă
24
https://biblioteca-digitala.ro
functionalitatea fiecărui obiect. Cum
se p~ate suplini în plan expoziţional
prezenţa omului pentru a putea pune în
act interiorul, aşa cum se întâmplă de
regulă?
Reconstituirea interiorului unei
case poartă mari responsabilităţi.
Numai raportarea lui „a locui" la
„a fi", făcută în unul din eseurile sale
de Martin Heidegger, exprima
îndeajuns complexitatea unui spaţiu şi
impune, în acelaşi timp, teama
eşecului în sufletul celui care are ca
misie reconstituirea unui asemenea
locaş. Spaţiul locuit îl cuprinde în
totalitate pe cel care îl locuieşte căci el
este ceea ce este numai acolo unde
locuieşte. Fiinţa şi spaţiul pe care îl
ocupă se intercondiţionează irevo-
cabil, se exprimă unul pe celălalt. A
pregăti un spaţiu pentru a fi locuit
(spaţiu locuibil) şi a pregăti un spaţiu
ca şi când ar fi locuit (spaţiu locuit)
reprezintă, prin urmare, entităţi total
diferite, nu atât prin morfologia lor, cât
prin semnificaţie. Primul aşteaptă
omul spre a-l locui. Al doilea îl reflectă
pe om din fiece colţişor. Primul este un
spaţiu care conţine toate atributele
necesare omului pentru a locui, al
doilea îl conţine pe om aşa cum
locuieşte el (şi implicit aşa cum
trăieşte, aşa cum este). Problema se
poate rezuma, prin urmare, la a şti cum
sunt trăite obiectele, la ce nevoi (în
afara celor structurale) răspund ele, ce
structuri mentale se întrepătrund cu
structurile funcţionale şi pe ce sistem
cultural, infra-sau transcultural, e bazat
felul în care ele sunt trăite zi de zi.
Mediul cotidian e, într-o foarte
mare măsură un sistem abstract, în
general obiectele sunt izolate în
propria lor funcţie şi omul e cel care
asigură coexistenţa lor într-un context
funcţional, imprimându-le în acelaşi
timp cu sens. Obiectele au ca funcţie
personificarea relaţiilor umane,
umplerea spaţiului pe care îl împart
între ele, dimensiunea reală în care ele
există subordonându-se de fapt unei
dimensiuni morale, sociale
 5 Costion reprezentată prin relaţia dintre fiinţe şi
Nicolescu, ,.Loc. obiecte. Omul este factorul care
Locuire. Casă.
Acasă.",
imprimă fiecărui obiect în parte atât
Transilvania. semnificatul cât şi semnificantul,
anul XXV (CI), valoarea materială şi valoarea
nr.1-2 / 1995. p. funcţional-relaţională. El este cel care
27.
le utilizează şi le dă sens (le înţelege şi
le face înţelese). Prezenţa omului în
spaţiul locuit este o condiţie sine-qua-
non, condiţie care face diferenţa între
spaţiul locuit şi spaţiul locuibil.
Ţinta (şi necesităţile) muzeo-
grafiei secolului XXI este să reflecte -
în cazul nostru în reconstituirea unui
interior al casei tradiţionale - spaţiul
locuit şi nu, ca în secolul trecut,
spaţiul locuibil reprezentat de
interiorul model, interiorul sinteză,
interiorul normă aşa cum a fost el
realizat anterior în muzeele în aer liber.
Această schimbare de viziune
este dictată în egală măsură de
concepţiile ştiinţifice inovatoare ale
noilor generaţii de cercetători la nivel
internaţional (având ca punct de
plecare o ramură a filosofiei postmo-
derniste - logica modală) şi de nevoile
şi aşteptările vizitatorului modern.
Vizitatorul modern nu mai
doreşte să fie învăţat la modul
didacticist, ci pretinde să înveţe, să
trăiască totul ca pe o experienţă
personală, personalizată, vrea să i se
ofere posibilitatea de interpretare, de
alegere a sensului. Pentru acesta
colecţia în sine este un proces limitat,
recurent, iar materialul ei - obiectele -
e prea concret şi prea discontinuu
pentru ca ea să se poată articula într-o
structură discursivă reală. Interiorul
casei, reprezentând fără doar şi poate o
colecţie, trebuie să-şi găsească
„limbajul", ,,discursivitatea" pierdută
odată cu transferul obiectelor din
spaţiul locuit (gospodăria de origine),
pe care o conferea prezenţa proprie-
tarului şi interrelaţionarea acestor
obiecte cu omul şi spaţiul din care
provenea. Interiorul reconstituit în
https://biblioteca-digitala.ro
muzeu trebuie să se transforme din
spaţiu locuibil (spaţiul care conţine
toate elementele necesare ducerii vieţii
de zi cu zi) în spaţiu locuit, spaţiu în
care semnificatul şi semnificantul
converg, realizează un discurs coerent.
Acest discurs nu este suficient să fie
realizat doar la nivel ideatic,
muzeologic, ci şi la nivel practic,
muzeografic. Interiorul, trebuie să
devină din colecţie - experienţă,
discurs.
Spre aceasta se îndreaptă muzeo-
logia secolului XXI, spre a expune sau
spre a propune. Spre a construi
scenarii pertinente ale modului de
viaţă, ale unei civilizaţii care apare din
ce în ce mai îndepărtată, a cărui sens
va rămâne undeva în negură, dacă nu
vom ştii să îl readucem în lumina
reflectoarelor.
„Nu poţi să nu te întrebi întâlnind
un om, cum este acasă la el şi nu atât
pentru actele măreţe pe care le-ar
produce acolo (dacă le produce), cât
pentru tot felul de lucruri banale care
se petrec acasă, care-l umanizează,
care-l exprimă, care-l comunică" 5 .
Extrapolând, muzeul etnografic te
pune în situaţia de a t~ întâlni faţă în
faţă cu ţăranul român. Iţi oferă tabloul
general, ,,schema de funcţionare" a
universului său, dar trebuie să înveţe să
ofere mai mult decât atât. Trebuie să
medieze o întâlnire personală pentru
fiecare dintre acei care îi trec poarta
între lumea satului ancestral şi între
lumea citadinului cotidian, trebuie să
fie în stare să transforme casa (văzută
ca model de vieţuire standard,
exprimată după principii muzeologice)
în acasă (experienţă trăită atât pentru
ţăranul român, cât şi pentru toţi cei
care o percep). Trebuie să transforme
interiorul locuinţei româneşti într-o
adevărată invitaţie de a căuta ţăranul
român la el acasă, să facă muzeul
etnografic să devină adevăratul acasă
al ţăranului român.
25
 R.eolst:a rnazeeloR.
UN SISTEM TEHNIC-FUNCŢIONAL.
TRANSPORTUL ŞI MIJLOACELE DE
TRANSPORT POPULARE
Valer DELEANU
Transport şi civilizaţie
Necesităţi practice. rezultate din
cercetarea patrimoniului tehnic în
context muzeal, au pus, în muzeul
sibian, problema înţelegerii acestuia,
atât ca structură autonomă cu
funcţionalitate specifică, cât şi integra-
rea sa fenomenologică în câmpul de
civilizaţie populară tradiţională.
Cercetarea, pornită la nivel etno-
grafic, a trebuit să ia în considerare
aspectul antropologic. Omul care
utilizează transportul în existenţa sa
este fiinţă biologică ce preia funcţii
asociabile „concurenţilor" săi în
mediu, depăşindu-i prin caracterul
cultural al fiinţei sale, în primul rând
prin a fi creator de civilizaţie. De la
acest nivel realizarea civilizaţiei
corespunde satisfacerii a patru condiţii
civilizatoriii generate de fiinţa biolo-
gică, în raport general cu spaţiul şi
timpul, care aduc modelului de civili-
zaţie variabilele sale evolutive şi spe-
cifice (funcţie de timp, istorie, mediu
şi grad de complexitate şi experienţă a
colectivităţii, la care adăugăm speci-
ficitatea integratoare). Modelul de
civilizaţie considerat în muzeul sibian
cel mai aproape de reprezentativitatea
sa a fost de la început cel al lui Simion
Mehedinţi: civilizaţia ca structură de
obţinere a hranei (alimentaţie) a casei
(locuinţa - gospodărie), îmbră­
cămintea (portul specific zonei de
vieţuire) şi transportul. Fiecare struc-
tură componentă alcătuieşte gradual un
sistem structural şi categorial propriu.
Din acest întreg am luat în considerare
transportul ca temă a cercetării.
Transportul are în acest context de
civilizaţie rolul relaţional faţă de cele-
lalte componente, asigurând resurse şi
dinamică în spaţiu pentru individ şi
26
https://biblioteca-digitala.ro
colectivitate, iar pentru ţăran relaţia
între zona de obtinere a resurselor
(hotar) şi cel al d epozitării şi prelu-
0
crării lor (gospodăria din hotar /
vatră). Şi transportul, ca structură de
civilizaţie poate alcătui, prin sine,
morfo-funcţional un sistem structural
propriu.
Legităţile transportului
Ca parte a civilizaţiei (tradi-
ţionale, populare, moderne etc.)
transportul e generat de câteva legităţi
existentenţiale impuse de mediul
locuirii sau de caracteristicile dina-
micii fiinţei biologice - culturale
umane:
• legea distribuţiei inegale a
resurselor naturale > obţinere pe loc I
consum pe loc versus consum la
distanţă (transportul resurselor pentru
prelucrare, nu la locul exploatării, ci în
habitatul locuibil, ce asigură condiţii
mai prielnice prelucrării lor);
• legea distribuţiei inegale a
valorificării produselor gospodăreşti în
raportul consum (prelucrare) > schimb
( comerţ) prin rolul în continuare,
mediator al transportului;
• legea circuitului în spaţiu al
fiinţei versus fixare spaţială cu
limitarea posibilităţilor de utilizare a
variabilităţii legii (a) cu eficienţă prin
rolul de fiinţă culturală (dinamism şi
mobilitatea funcţională şi spirituală),
asumat de iniţiatorii transportului.
Dubla „triadă" a transportului
În spaţiul firesc, natural, evolutiv,
în devenire al civilizaţiei, transportul
capătă (ca şi celelalte componente) o
dublă dimensiune sub formă de
,,triade" metastructurale:
 • Transport popular (rural) / aulic
/ urban;
• Transport arhaic / tradiţional /
modern
În sens general, transportul poate
fi conceput ca un sistem de meto-
dologii, tehnologii şi mijloace de
realizare a functiilor sale în interesul
omului creator de civilizaţie. În sens
special, transportul se referă practic,
ocupaţional şi meşteşugăresc în primul
rând la deplasarea de resurse şi în al
doilea rând de mobilitate autonomă a
fiinţei ( fizic şi spiritul).
Sistemul transporturilor
Relaţie şi nuclee, arce şi noduri,
fenomen şi mijloc material, activitate
cu operatori şi vectori, transportul
(popular, tradiţional în speţă) se poate
concepe ca matrice (ij) pe seria:
Om-energie-mijloc de transport-povară
(resursă)
(o) (E) (MT) (P)
pusa m configuraţie geometrică
modelul relaţional:
o E
IXI
MT p
în care:
O - beneficiarul şi moderatorul
sistemului, organizator şi constructor,
creator şi posesor el însuşi de energie,
cu iniţiativă în modelarea sistemului în
raport cu forţele sale germinate de
experienţa şi inteligenţă (până la har
funcţional);
E - utilizată direct /
indirect pe
seria tradiţională (E1 - E2- E3 - E4)
corespunzător energiilor naturale
(biologic umane şi animale, hidraulice,
eoliene) şi in extremis în câmpul de
civilizaţie tradiţională adaptând
energiile puse în valoare de revoluţiile
tehnice (în primul rând forţa aburilor);
https://biblioteca-digitala.ro
MT - partea ce justifică cel mai
deplin existenţa întregului sistem,
conţinutul său mobil, legat intrinsec de
factorii civilizanţi ai activităţii umane.
MT e rezultatul şi funcţie a ocupaţiilor
şi meşteşugurilor din câmpul de
civilizaţie reprezentând dispozitivul
tehnic specific, dobândit natural sau
realizat artificial, având ca funcţie
proprie transportul şi cuprinzând
structuri morfologice şi funcţionale
proprii; rolul său e ca sub acţiunea
energiilor E să învingă spaţiul pe o
anumită distanţă între reperele de bază
(intrare - locaţia resursei I ieşire -
locaţia depozitării, consumului) pistă
pe care dispozitivul tehnic pentru a
învinge obstacolele (redundanţele) se
perfecţionează dezvoltându-şi struc-
turile ;
P - povara caracterizată prin
proprietăţi fizico - chimice, pre şi post
procesate gospodăreşte; proprietăţi le
sale măsurabile sunt : volum, greutate,
stare de fragmentare etc., toate
de reprezentând funcţii pentru MT.
Dintre aceste repere cel mai
important pentru MT pare a fi
capacitatea sa funcţie de E de a se
deplasa spaţial, variabilă a depăşirii
gradelor de dificultate a pistei.
Valenţele MT trec spre componentele
de variabilitate a pistei de transport,
suportul transportului: uscat (sol)/ apă
/ aer (medii de transportare), distanţa d
(variabilă în raport dimensional : mare
/ mijlocie/ mică în spaţiul conturat de
actul de transportare, pentru
transportul de tip popular în gospo-
dărie/ sat/ hotar/ piaţă de desfacere).
Pista cu releele sale şi transportul de
persoane este considerat în mediul
rural agricol ca având o importanţă
secundară: timpul transportului nefiind
relevant, nici realizat în grabă, nici în
lentoare, înţeles în raport cu impor-
tanţa poverii, dependentă de viteza în
care se realiza transportul în calendarul
munci lor agricole ce necesitau soli-
citări de transport urgent, prin schim-
barea, de obicei, a animalelor de
tracţiune (E 2 ).
27
 R.eofsea rnazeeloR.

Raportul transportului În care h(yl este trasul la edec; iar

cu mediul he sunt nave (ambarcaţiuni) cu pânze.
Aşa cum se observă siglele
Modalităţi de transport conventionale ale sistemului cuprind la
Depăşirea redundanţei suportului rândul ·lor o multitudine de MT dar
de transport ca principală sfidare a centrul de greutate „apasă" pe t - ty şi
mediului a impus compartimentarea de h (vehicule şi ambarcaţiuni). De aici
modalităţi de transport tradiţional, cu încolo sistemul se diluează şi poate
soluţii diferite de realizare a mijlocului
intra în valentă cu alte sisteme din
de transport: instrumentarul· tehnic ocupaţional -
căderea liberă a corpurilor (g)
meşteşugăresc la câmpului de
mers (locomoţie) (x) civilizaţie tradiţional (popular).
mers (deplasare călare (y) Una dintre limitele acestei
purtat povara (z) matrice este lipsa componentelor
târât povara (w) funcţionale pentru P.
alunecat (la sol) (s)
rulat la sol (t) Mijlocul de transport. Structuri
plutit (pe apă) (h) Sistemul descris mai sus cuprinde
zbor (aer) (v) MT care alcătuiesc clase şi subclase
( deplasarea pe animale, călare - y, individualizate ca structuri simple sau
se asociază prin E2 la purtat, târât, complexe (instalaţii), iar tipologic în
alunecat sau rulat la sol şi chiar pentru cadrul fiecărei clase se pot detaşa
plutire - în cazul special al trasului la tipuri, subtipuri, variante, subvariante
edec). etc.
Pe acest model liniar, care se
diferentiază în succesiunea de coloane Complexitatea unui MT depinde
(i) în 'matricea (ij) în care E se de şirurile E 1 - E2 de structurile
reprezintă în şiruri U), doar ultimul compo-nente adecvate celor şase
(zborul) a fost imposibil de realizat moda-lităţi de transport (pe uscat) şi a
prin depăşirea redundanţelor celor plutitoare (h). Structurile MT
suportului de deplasare (aerul). Ca să alcă-tuiesc în combinarea lor două
imaginăm modul de depăşire a acestui grupe de organizare internă : MT
„obstacol" trebuie, ca şi ţăranul, să simple (de obicei reduse din punct de
apelăm la un nivel mitologic, fantastic vedere volumetric, legate de
de percepere a unui mediu imposibil modalitatea de transport în care omul
de accesat cu energiile la îndemână în şi animalul de tracţiune au un rol
câmpul tradiţional al „triadei" rr. predominant prin asocierea lor în
Fiecare din aceste categorii transport (mers, călărit, purtat povara,
primare (modalităţi de transport) îşi înot etc.) alcătuind clase netipice de
are rezolvarea sa pe serii energetice E MT (comparabile cu uneltele din alte
( E 1 - E4 ) menţionate mai sus. sisteme instrumentale ocupaţionale şi
Asociate coloanelor g - v, dau meşteşugăreşti) şi MT complexe
imaginea matricială a transportului (asemănătoare instalaţiilor) şi care de
popular (ij): fapt reprezintă ceea ce se numeşte
E1 g X Z W s vehicul de transport (utilizat la târârea,
E2 xy zy wy sy ty transportul prin alunecare, transportul
prin rulare) sau ambar-caţiune
E3 h(y) h (transport prin plutire a poverii),
E4 he alcătuind clase tipice de MT.
(v) Structurile lor componente, unitare dar
simple în cazul grupei MT netipice,

28

https://biblioteca-digitala.ro
pot fi diferenţiate în patru structuri de
bază: A, B. C. D, vizibile mai ales la
vehicule şi ambarcaţiuni.
• Structurile A reprezintă cele mai
importante structuri ale MT care dau
acestora specificitate funcţională;
aceste structuri A sunt suportul poverii
în MT. Ele sunt complexe, mai ales în
cazul vehiculelor rulate E 2 - ty unde se
diferenţiază în tipuri numeroase în
raport cu suportul de susţinere a
poverii;
• structurile de mişcare, numite în
acest caz structuri B, în cazul MT
simple ( corespunzătoare cu uneltele)
sunt sinonime cu organele de deplasare
ale indivizilor sau animalelor de
tracţiune, pe când în cazul grupelor de
transport MT complexe, devin
structuri tehnice de deplasare, sub
formă de tălpi, roţi, suprafeţe asimilate
cu structurile A în cazul deplasării MT
plutitoare (sau structuri de impul-
sionare: vâsle, zbaturi etc.);
• structurile C, care asigură insta-
laţiilor de transport sursa energetică
reprezintă relaţia între MT şi sursa de
energie E şi de transmisie a mişcării în
întreaga instalaţie;
• structurile D auxiliare, asigură
buna funcţionare a celorlalte trei struc-
turi, îndeosebi la mijloacele de trans-
port mari, vehicule, nave, etc.
Cele patru structuri dau naştere în
cadrul sistemului transporturilor unor
tipologii proprii · mijloacelor de
transport, considerate ca unelte /
instalaţii de transport, în funcţie de
categoriile matricei (ij) a transportului
(modalităţi de deplasare, energia
utilizată, povara transportată şi distanţa
parcursă în transport). Tipologia
structurală (în primul rând prin
structurile A), poate depăşi limitele
matricei (ij) a transportului (popular /
tradiţional) prin acordarea locului
poverii (P) în diversitatea acestor
structuri A prin realizarea gradelor de
„închidere" a poverii sub formă de
recipient sau ambalaj a suportului
purtător de povară.
https://biblioteca-digitala.ro
În afara claselor de MT relaţia
între diversele componente ale
sistemului se realizează prin catene
structurale în cadrul cărora structurile
A, B, C, D se menţin în mare parte
neschimbate (izomorfe) /sau puţin
schimbate (uşor izomorfe).
Dimensiunile antropologice ale
sistemului
Considerat unitar prin
funcţionalitatea sa, sistemul prezentat
alcătuit din sisteme tehnice MT
integrate în sistemul transporturilor
(matricea ij): El se referă doar la
mijloacele de transport populare /
tradiţionale (dar cu posibilitatea de a fi
adaptat specific şi la ceilalţi piloni de
civilizaţie - alimentaţie, casă -
gospodărie, port etc.) adică poate fi
privit şi dincolo de componentele sale
limitate la mijloacele de transport.
Revenind la „triadele" evolutive ale
mijloacelor de transport (nivelele
popular, aulic, urban / arhaic,
tradiţional, modern) acestea depind în
primul rând, sincronic sau diacronic,
de sursele de energie folosite în
transport:
arhaic tradiţional modern
g; E1; E2 E2; E3; E4; surse de
energie
moderne
Câmpul tradiţional şi modern
(coexistând adeseori cu componente
arhaice), este încă vizibil în fiecare
localitate rurală cu gospodării cu
funcţii de transport, dezvoltate în grade
diferite plasabile pe matricea ij.
Dimensiunile antropologice ale
transportului pot fi abordate variat:
prin realitatea tehnică - structurală -
materială (unelte, instalaţii), prin mate-
rialul ales în meşteşugul confecţionării
lor (lemn, lut, textile, metal, piele etc.)
ce realizează în matricea mai sus
menţionată forma de recipient -
ambalaj al mijlocului de transport prin
structurile A, prin locul de confec-
ţionare (gospodărie, atelier rural,
29
 R.eofst:a rna.zeeloR
atelier urban), prin întreţinerea şi locul
depozitării mijloacelor de transport,
prin utilizare (metodologii tehnice,
inclusiv conducerea transportului şi
educaţia sau transmiterea cunoştinţelor
legate de transport altor generaţii), prin
influenţele sociale corespunzătoare
(transportul dependent de nivelul
gospodăriei, diferit la gospodarul
înstărit sau la cel sărac etc.
La aceasta se poate adăuga şi o
dimensiune spirituală a transporturilor
populare:
dimensiunea art1st1c
ornamentală (mijlocul de transport
suport decorativ);
• dimensiunea rituală (prezenţă în
datini);
• dimensiunea folclorică (modul
de interpretare şi semnificaţiile
mijloacelor de transport reflectate în
folclor);
• dimensiunea mitologică - încă
puţin cercetată şi care se referă nu
numai la transporturile ireale şi
irealizabile practic la nivelul civi-
lizaţiei populare, cât şi felul în care, de
la popor la popor mijloacele de
transport sunt percepute şi concepute
începând de la proprietăţile lor fizice
morfofuncţionale până la funcţiile
magice în care sau pe care le
integrează;
• dimensiunea terminologică ce se
asociază intim fiecărui mijloc de
transport sau procedee de transport şi
care îşi are particularităţile sale de la
zonă la zonă etnografică, cunoaşterea
acesteia putând da o imagine intere-
santă şi revelatoare pentru înţelegerea
fenomenului transportului popular.
Dimensiunea muzeografică
În cadrul muzeal transporturile
populare se bazează pe patrimoniul
colecţionat. Patrimoniul alcătuit din
MT este un patrimoniu mobil. El este
comun muzeului pavilionar şi celor în
aer liber, soluţiile de reprezentare
30
https://biblioteca-digitala.ro
putând fi variate de la muzeu la muzeu
şi cuprinzând în practica muzeografică
toată gama funcţiilor muzeale: cerce-
tare, conservare, restaurare, valo-
rificare expoziţională etc.
Experienţa muzeului sibian s-a
dezvoltat pe mai multe direcţii:
• cercetarea fenomenului de
transport la nivel naţional (documen-
tar, bibliografic, de teren);
• realizarea unei colecţii specifice
de mijloace de transport, mai ale de
dimensiuni mari, folosind evidenţa
bazată pe clasele şi seriile tipologice
mai sus menţionate;
• depozitarea colecţiei: rezolvarea
unor probleme impuse de dimensiunile
patrimoniului mobil folosind spaţii de
obicei amenajate expoziţional în
monumentele din muzeul în aer liber;
• prezentarea colecţiei sau a
părţilor de colecţii în expoziţii tem-
porare ( 1986, 1995) sau permanent în
cadrul contextului gospodăresc trans-
ferat în muzeu într-o formulă adecvată
fiecărui monument aparţinând unei
anumite zone de provenienţă sau
tematică;
proiectarea unui pavilion
expoziţional pentru reprezentarea
mijloacelor de transport de dimensiuni
mari (în prezent în curs de realizare);
• includerea încă din proiectul
tematic a realizării unui sector de pre-
zentare a transporturilor populare
(sector tematic), care a fost pe parcurs
completat cu monumente de civilizaţie
populară reprezentând transportul prin
plutire (pod plutitor din Turnu Roşu,
judeţul Sibiu, bac cu „zbat" din
Topalu, judeţul Constanţa şi o
monoxilă provenită dintr-o descoperire
întâmplătoare pe râul Siret, lângă
Bacău. Pavilionul propus va completa
patrimoniul expus printr-o docume-
ntaţie explicativă adecvată locului
transporturilor în civilizaţia populară şi
a mijloacelor de transport în sistemul
corespunzător funcţiei sale tematice.
 O MOARĂ SĂSEASCĂ COMPLETEAZĂ SERIA
MORILOR DIN MUZEUL CIVILIZATIEI
POPULARE TRADIŢIONALE „ASTRA"
ectorul mulinologic din
S Muzeul în aer liber din
Dumbrava Sibiului reprezintă, incon-
testabil, cea mai completă colecţie de
mori, de toate tipurile, din toate
muzeele lumii.
Această impresionantă comple-
titudine tipologică a morilor de
măcinat cereale, compusă din 27 de
mori, cuprinzând cvasi totalitatea
tipurilor energetice (,,de mână", ,,cu
cai", hidraulice şi eoliene), tipurilor
Moară in constructive ( cu pârghie şi cu
situ manivelă, cu roţi de apă orizontale şi
verticale, cu aducţiune inferioară,
medie sau superioară, fixe sau pluti-
toare, cu pivot central şi rotaţie a
https://biblioteca-digitala.ro
.
Dr. Corneliu BUCUR
Remus IANCU
construcţiei sau cu cupolă mobilă, cu
aripi din stuf, din pânze sau din
scânduri, cu transmisie simplă sau
dublă, directă sau amplificată de roţi
dinţate), reprezintă cea mai consistentă
şi peremptorie dovadă a sedentarităţii
civilizaţiei noastre populare, la scară
multiculturală, precum şi a contribuţiei
economiei agrare (lucrarea pământului
- .,agricultura") în cadrul fundamen-
tării modului de viaţă tradiţional, al
românilor, a zestrei lor tehnice.
Moara de apă cu două „zbaturi"
din Roşcani, construită de membrii
unei familii de saşi, la jumătatea
secolului al XIX-iea, a fost transferată
în Muzeul în aer liber în anul 1999 şi
reconstruită în anii 2002-2003.
Achiziţionarea şi integrarea
instalaţiei hidraulice din Roşcani, cea
mai complexă şi elevată moară de
cereale din întreaga noastră colecţie
expresie a nivelului superior de
civilizaţie populară dezvoltat de
comunitatea germană din Transilvania
(în temeiul statutului politic şi social şi
al privilegiilor economice acordate,
încă de la colonizare, secol de secol, de
regii Ungariei, de voievozii şi apoi, de
principii Transilvaniei - din colecţia
Muzeului „ASTRA", a fost motivată
de cele câteva particularităţi distincte
ale sale.
Tipul de aducţiune hidraulică
este unul inferior, energia exploatată
fiind, în această situaţie, cea cinetică,
spre deosebire de roţile morilor din
Almaş-Sălişte Uud. Hunedoara), din
Orşova (Mureş) şi din Rogojelu
(Cluj), de tipul roţilor „cu cupe", care
exploatează şi energia potenţială
(a greutăţii apei care încarcă cupele).
31
 R.eofst:a rnazeeloR.

Roţile hidraulice sunt de tipul

vertical, construite pe doi „colaci"
uniţi prin aripi. Ca structură tehnică, pe
lângă cele două perechi de pietre
pentru măcinarea cerealelor, moara din
Roşcani mai are şi două instalaţii
auxiliare, acţionate tot hidraulic, prin
intermediul unor curele de transmisie:
un elevator pentru ridicarea cerealelor
în podul morii şi un treier, ceea ce îi
conferă monumentului caracterul de
veritabil complex de industrii
ţărăneşti.
Prin anii '50, morii i s-au ataşat,
drept completări, alte două instalaţii
(dispuse în exteriorul morii) şi pentru a
căror acţionare (tot prin curele de
transmisie) s-au creat două fante în
peretele din grinzi de stejar al faţadei
morii: o piuă de ulei cu săgeţi şi un
cuţit circular (primul abandonat).
Aceste două noi componente ale
complexului hidraulic (piua de ulei cu
săgeţi, aşezată în afara morii şi
acţionată de o curea de transmisie
aşezată pe o volantă, pe axul roţii
hidraulice şi circularul) au fost
distruse după scoaterea din uz a
instalaţiei, care nu a mai fost folosită în
ultimele decenii. Ele au fost Această achiziţie a fost posibilă
reconstituite de către meşterul Petraşc prin meritele familiilor Munteanu şi Treierul
Pctrică (născut în anul 1945), din Petraşc din Roşcani.
Roşcani şi integrate ansamblului, în Semnificaţiile culturale ale
luna mai 2005. acestui monument de tehnică populară Moarăin
La nivelul inferior se află sunt multiple. muzeu
angrenajele roţilor dinţate şi coşul de
încărcare-alimentare a elevatorului (cc
urcă cerealele în pod la treier). În
planul superior al morii sunt amplasate
cele două instalaţii de măcinare,
treierul, sistemele de transmisie şi
multiplicare a mişcării preluate de la
roţile de apă, prin intermediul cărora se
acţionează, după necesităţi, circularul
şi piua.
Constructiv, ,,casa morii" este
realizată din cununi de bârne de gorun,
cioplite în patru feţe şi îmbinate în
„cheutoare" dreaptă, pe o fundaţie şi
un soclu, din piatră de râu. Acoperişul
este unul tradiţional în patru ape, cu o
învelitoare din şiţă de stejar.

32

https://biblioteca-digitala.ro
 Şansa de a putea achiziţiona şi
transfera o asemenea moară de apă,
provenită tot din judeţul Hunedoara, ca
şi moara din Dăbâca (primul
monument de industrie populară
reconstruit în muzeul în aer liber, în
anul 1963) ne ocazionează, chiar şi
numai în cazul unui singur judeţ
(Hunedoara) şi alături de moara cu
două ciuturi şi angrenaje de
multiplicare a vitezei (2 roţi dinţate -
caz atipic, de fapt o invenţie locală
apărută şi difuzată în zonă, după 1918),
din Râu de Mori, o concluzie capitală
pentru definirea esenţei civilizaţiei
tehnice populare din România:
prezenţa în spaţiul ţării noastre,
deopotrivă a tipurilor orientale (moara
cu ciutură) şi occidentale (morile cu
roţi verticale) de instalaţii sau sisteme
tehnice de tradiţie seculară sau
https://biblioteca-digitala.ro
milenară şi marea disponibilitate a
ţăranilor noştri (români, germani,
maghiari) de a inova în plan tehnic, de
a adapta la regimul hidrologic
(potenţialul cursului de apă)
construcţia acestor instalaţii.
Salvarea unui număr atât de mare
şi de divers de monumente tehnice
ne-a oferit nouă sibienilor (şi nouă
"românilor") şansa de a restitui istoriei
civilizaţiei "naţionale" şi europene,
ceva din bogăţia impresionantă, de
odinioară, a acestui patrimoniu
cultural, esenţial pentru definirea
nivelului european de civilizaţia
făurită aici, între Dunăre, Mare şi
Carpaţi, în secole de istorie, trăită
împreună de români şi naţionalităţile
conlocuitoare într-un deplin consens
economic şi cultural cu Europa,
îndeosebi după sec. XXIII-XIV.
33
 R.evfsta rnazeeloR.

MUZEUL DE ETNOGRAFIE UNIVERSALĂ

,_,FRANZ BINDER" _
IN PARADIGMA CONTEMPORANA A
ORGANIZĂRII
C. N. M. ,,ASTRA" SIBIU

Maria BOZAN

E
xistă momente de o impor- mai 1993, Muzeul „Franz Binder" are
tanţă covârşitoare pentru un statut de unicat în peisajul
istoria culturală a unui neam. Ele românesc de specialitate, fiind nu
închid în sine, precum seminţele, numai primul, ci, până în prezent, şi
germenii viitorimii - oameni în singurul muzeu din România al cărui I. Sunt
acţiune, instituţii în dezvoltare, noi domeniu de activitate este orientat edificatoare şi
ştiinţe în avânt. Un asemenea moment preponderent spre reprezentarea cultu- numai două-trei
exemple: Andrei
a fost ziua de 19 august 1905, când la ri lor neeuropene. Şaguna a fost
Sibiu au venit mii de români pentru a Privind retrospectiv istoria membru de
participa - aşa cum formula programul actualului complex etnomuzeologic onoare al
manifestărilor organizate de sibian, de la inaugurarea Muzeului Societăţii

Asociaţiunea Transilvană pentru .,Asociaţiunii", până în zilele noastre,

Ardelene pentru
Ştiinţele Naturii
Literatura Română şi Cultura Popo- departamentul de etnografie universală din Sibiu şi
rului Român - la festivităţile prilejuite şi-a făcut apariţia relativ târziu. membru al
de „Inaugurarea solemnă a Muzeului şi Explicaţiile ţin de contextul istoric, Societăţii

a Expoziţiunii etnografice şi istorico social-politic şi cultural al diferitelor Muzeului

Ardelean din
culturale". Complexul Naţional epoci identificabile în acest interval de Cluj; Cornel
Muzeal „ASTRA" din Sibiu, continua- timp, precum şi de priorităţile Diaconovici
torul Muzeului „Asociaţiunii", aniver- naţionale sau regional-locale ale făcea parte din
sează în acest an o sută de ani de la demersului ştiinţific etnologic şi membrii de
onoare ai
înfiinţarea acestei instituţii deschi- antropologic, atât la nivelul cercetării Muzeului
zătoare de drumuri, care, prin fundamentale, universitare, cât şi al Etnografic din
strădaniile iniţiatorilor şi eforturile celei aplicative, în cazul de faţă al celei Leipzig, care a
urmaşilor, prin reorgamzari şi muzeografice. Dar, reluând atent servit ca model
pentru
renaşteri, este un reper neîndoielnic în lectura unor vechi publicaţii - ziare, organizarea
domeniul etnologiei româneşti. Loc al reviste sau cărţi-, parcurgând biografii primului Muzeu
memoriei şi timp al recuperării în sau istorii ale unor instituţii, vom de Etnologie
cursul neîntrerupt al evenimentelor, constata cum curiozitatea pentru cultu- American;
aniversarea centenară este deopotrivă rile neeuropene a existat manifestată Andrei Bârseanu
este cel care a
prilej de evidenţiere a creşterii, a atât la artişti, cât şi la urmaşii lor, iar tradus în
felului în care realizările trecutului şi preocupările lor - apartenenţa la româneşte cartea
ale prezentului se împletesc organic. societăţi etnografice de specialitate 1, lui R. Roth,
Călătoria lui
De una din împlinirile unei perioade traduceri de cărţi ş.a. - fără a fi pe Stanley prin
recente din istoria muzeului, de primul plan, a fost, totuşi, constante, Africa centrală
ineditul acesteia, sunt legate şi cu realizări nu frecvente, dar suficiente ( 1886), foarte
rândurile care urmează. pentru a marca interesul lor pentru bine primită de
Muzeul de Etnografie Universală public, ceea ce
acest domeniu.
marchează
„Franz Binder" este una dintre cele Ideea organizării unor expoziţii interesul general
patru unităţi muzeale constitutive ale care să valorifice patrimoniul etno- pentru spaţiul
Complexului Naţional Muzeal grafic extraeuropean existent la Sibiu a neeuropean,
„ASTRA" din Sibiu. Inaugurat la 18 ,.exotic"'.

34

https://biblioteca-digitala.ro

~
MUZEUL DE ETNOGRAFI.E
UNIVERSALĂ "FRANZ BINDER"
/\-',L' l'.F-U I C:IVll ll'./\TIEl TRANSILVANE
ASTRA° · Ml !7 Elll DE l:TNClGRAFIE
SASb\SC;\ "EMIL SIGERus·
înregistrat, exceptând o manifestare
locală în deceniul al optulea, un singur
moment foarte important, cel din
1979-1980, respectiv expoziţia de
Etnografie şi artă populară din Africa,
America. Asia, Australia şi Oceania
din colecţiile muzeelor din România,
când iniţiativa sibiană a lui Comei
Irimie, completată cu colaborări ale
unor muzee şi specialişti din ţară (spre
exemplu, Tancred Bănăţeanu), s-a
fructificat prin itinerarea montării, de
asemenea, în capitală. Era prima oară
în a doua jumătate a secolului XX când
piesele sibiene erau prezentate
publicului larg, ocupând un loc de
frunte prin număr şi valoarea dată de
provenienţă, vechime şi calitate
estetică, după introducerea colectiilor
,,exotice" în depozit, hotărâtă, în ! 957.
0
Colecţiile intraseră în posesia
fv!uzeului Brukenthal, odată desprinse
dm contextul Muzeului de Istorie
Naturală, continuatorul Muzeului
Societăţii Ardelene pentru Ştiinţe
Naturale din Sibiu, unde figuraseră,
https://biblioteca-digitala.ro
vreme de mai multe zeci de ani, fie sub
forma unui „cabinet de curiozităti" fie
a unui apendice complementar· î~tr-o
expunere structurată pe schema
evoluţionismului natural şi, implicit, a
celui etnologic linear.
Deşi punctuale, manifestările
menţionate constituie şi în prezent
puncte de reper în stabilirea unei
tradiţii a expunerii patrimoniului
~tnografic extraeuropean din România.
In 1922, prezentând muzeele şi
colecţiile transilvănene şi făcând
referire la secţiunea etnografică a
Muzeului Societăţii Ardelene pentru
Ştiinţe Naturale din Sibiu, C. Petranu
menţiona că „A doua colecţie de soiul
acesta nu o avem în Transilvania"
(Petranu, 1922: 146). Situaţia nu era
schimbată nici în anii 1980. Chiar dacă
extindem aria de reprezentare
~atrimonială la nivelul întregii ţări,
t1pologizarea colecţiilor de profil
evidenţiază fără putinţă de tăgadă
importanţa colecţiilor sibiene.
Iniţiativa organizării la Sibiu a
unei „expoziţii de bază reprezentative
privind etnografia popoarelor lumii" o
găsim datată în corespondenţa din anul
1989 (AS: 1989). Ea i-a aparţinut
dr. Corneliu Bucur, directorul
Muzeului „ASTRA", institutie care
urma să devină, în doar câtiva ~ni cel
mai amplu şi diferit ~a stru~t~ră
etnoculturală «complex muzeal
naţional» din România" (Bucur, 2000:
33), din al cărui patrimoniu făceau
parte şi colecţii etnografice extra-
europene de o valoare incontestabilă.
Urmau să fie valorificate, într-o
perspectivă modernă, piese remar-
c~?il~ prin inedit şi importanţă
şt11nţ1fică, de la cele datând din a doua
jumătate a secolului al XIX-iea
donaţii către Societatea Ardeleană
pentru Ştiinţe Naturale din Sibiu, până
la colecţiile contemporane recent
intrate în administrarea muzeului.
Inaugurarea noului muzeu, odată
deschis în 1993, avea să poarte numele
lui Franz Binder, în semn de restituţie
culturală binemeritată pentru
35
 Revista rnazeeloR.
fondatorul colecţiilor etnografice
extraeuropene sibiene, cel care, în
1862, a donat comunităţii sibiene „cea
mai veche colecţie închisă din
regiunea superioară a Nilului, pe care o
cunoaştem azi" (Hirschberg: 1959).
Evenimentul se înscria într-un proiect
de dezvoltare muzeală bine conturat,
într-o strategie clară, programe pe
termen lung şi obiective consecvente,
stabilite pe o perioadă ce avansează
până în anul 20 I O, toate integrate în
paradigma de organizare rezultată din
contextul istoric-cultural al mileniului
trei: ,,muzeul multicultural şi
interdisciplinar de istoria civilizaţiei
tradiţionale." (Bucur, 2000: 32).
Concepţia realizării complexul,!-li
muzeal naţional a avansat gradual. In
viziunea iniţiatorului, proiectul de
întemeiere a muzeului de etnografie
universală reprezintă răspunsul la o
cerinţă vitală a secolului XXI, ,,impusă
de principiul alterităţii culturale şi al
cunoaşterii propriei identităţi, prin
compararea cu valorile altor culturi"
(Bucur, 2000: 288). El se încadrează,
deopotrivă, în contextul determinat de
evoluţia elaboratelor ştiinţifice
specifice disciplinei etnologice la acest
început de secol şi de mileniu, când
veridicitatea şi eficienţa aplicării unor
afirmatii celebre, mai vechi sau mai
0 popoarelor lumii.
noi, privind rolul Celuilalt în
cunoaşterea Sinelui, au devenit din ce
în ce mai evidente.
Paradigma de organizare a
complexului etnomuzeologic sibian
pentru perioada menţionată - plasată
sub semnul multiculturalităţii şi
interdisciplinarităţii în analiza şi
reprezentarea istoriei civilizaţiei
tradiţionale - include, astfel, prin
realizări şi/sau perspective, un muzeu
de reprezentare naţională - Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA", un muzeu de reprezentare
extraeuropeană - Muzeul „Franz
Binder", un muzeu plurietnic şi
interdisciplinar - Muzeul Civilizaţiei
Transilvane „Astra", un Muzeu de
Etnografie Săsească, o instituţie
36
https://biblioteca-digitala.ro
multimedia - Muzeul Culturii şi 2. Coordonator
Civilizatiei Rromilor. În acest context, de proiect: Dr.
Corneliu Bucur;
funcţio~area departamentului de concepţie
etnografie universală acţionează în tematică:Maria
sensul valorificării, la nivelul tuturor Bozan;
funcţiilor muzeale, a patrimoniului de muzeografi
responsabili:
profil nu numai sibian, ci prin Maria Bozan,
colaborări susţinute, şi din ţară. Adina Vărgatu.
(Bucur, 2000: 33).
Muzeul de Etnografie Universală
„Franz Binder" este structurat, din
punctul de vedere al expunerii pe două
paliere. Expoziţia permanentă, sub
denumirea Din cultura şi arta
popoarelor lumii2, prezintă piese
reprezentative, selecţionate cu
precădere din colecţiile vechi,
„exotice", intrate în colecţiile muzeale
în urma darurilor, făcute comunităţii de
origine în a doua jumătate a secolului
al XIX-iea, de personalităţi sibiene sau
ongtnare din regiuni apropiate
Sibiului, ce pot fi încadrate, generic,
sub denumirea de „călătorii saşi":
Franz Binder, Carl F. Jickeli, Andreas
Breckner, Arthur von Sachsenheim,
Hermann von Hannenheim ş.a.
Secţiunea expoziţiilor temporare,
cuprinde, în principal, expoziţii cu
noile colecţii, cele mai multe de
factură artizanală, titulatura generală a
secţiunii fiind Din creaţia artizanală a
Cei 12 ani trecuţi de la
deschiderea Muzeului „Franz Binder"
au marcat modificări majore, prin
amplificare şi punere în circuit public
prin mijloace specifice, a colecţiilor de
etnografie europeană. Numărul obiec-
telor s-a dublat prin forme clasice sau
inedite de îmbogăţire patrimonială, de
la donaţii făcute de ambasade şi
persoane individuale la repartiţii din
partea statului, de la schimburi de
colecţii cu muzee şi asociaţii la
achiziţii. Pot fi enumerate aici repar-
tizarea către muzeu a unei părţi din
obiectele artizanale extraeuropene
repartizate muzeului din fostele
cadouri de protocol (aşa-numita
„colecţie Ceauşescu"), colecţia de
piese congoleze Rang, jucăriile
japoneze tradiţionale (schimb de
colecţii cu Muzeul Jucăriilor din
Nakanino ), artizanatul japonez
(schimb de colecţii cu Asociaţia
Shimane-Transilvania), colecţiile de
costume ale minorităţilor naţionale din
China, artizanat ecuadorian, japonez,
indonezian, păpuşi indiene (donaţii ale
ambasadelor), colecţia Kate Kerr
(artizanat din Indonezia) etc.
Asumarea responsabilă a la aceasta organizarea unui colocviu
condiţiei muzeului secolului XXI,
pentru care, la nivel mondial,
obiectivul principal se transferă, în
bună măsură, de pe colecţionare şi
conservare pe informare, a devenit
practică constantă în proiectele şi
programele departamentului. O activi-
tate expoziţională susţinută, variată şi
novatoare, implicând nu numai
punerea în valoare a patrimoniului
propriu, ci şi colaborări cu ambasadele
ţărilor neeuropene acreditate în
România, proiecte comune cu muzeele
din ţară care deţin patrimoniu de profil,
manifestări organizate împreună cu
colecţionari particulari sau participări
BIBLIOGRAFIE
la expoziţii internaţionale. Un program
de pedagogie muzeală structurat pe
grupe de vârstă, un site pe Internet cu
dimensiune informativă şi secţiune
MUZEDU cu adresabilitate directă
pentru publicul foarte tânăr sunt doar
două exemple semnificative pentru
orientarea modernă a difuzării
rezultatelor de cercetare în formule
accesibile şi atractive. Dacă adăugăm
internaţional, care a pus în circuitul
ştiinţific de specialitate muzeul şi
colecţiile sale, atrăgând după sine
introducerea colecţiei Franz Binder
într-un proiect de cercetare bilateral,
româno-italian, cu şanse de realizare a
unor produse multimedia capabile să
prezinte publicului colecţiile de gen
din cele două ţări, avem conturată,
chiar dacă pe scurt, imaginea unei
activităţi care însemnează piedici
depăşite, activitate neîntreruptă,
pasiune profesională bine condusă -
pentru o mică parte din Muzeului
„ASTRA", imaginea fugitivă a 12 ani
de existenţă.

AS - Arhiva Ştiinţifică a C. N. M. ,,ASTRA" Sibiu - Muzeul de Etnografie

Universală „Franz Binder".
Bucur, Corneliu, ,,Paradigmele istorice şi modeme ale Muzeului ASTRA",
în: Bucur, C. (coord.), Muzeul ASTRA 1905 - 2005, Editura ASTRA MUSEUM,
Sibiu, 2002.
Bucur, Corneliu, ,,Complexul Naţional Muzeal „ASTRA", muzeu multietnic
şi interdisciplinar - un model european pentru secolul XXI", în: Bucur, C.
(coord.), Muzeul ASTRA 1905 - 2005, Editura ASTRA MUSEUM, Sibiu, 2002.
Hirschberg, Walter, Corespondenţă, 1959, în AS.
Petranu, Coriolan, Mu=eele din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş„
Bucureşti, Cartea Românească, 1922.

37
https://biblioteca-digitala.ro
 R.evfst:a rnazeel.oR.

DE LA PRIMELE COLECTII DE ARTĂ

POPULARĂ SĂSEASCĂ (1895) LA MUZEUL DE
ETNOGRAFIE ŞI ARTĂ POPULARĂ SĂSEASCĂ
,,EMIL SIGERUS"

Karla ROŞCA
Camelia ŞTEFAN
Simona MALEAROV
mil Sigerus, ,,părintele artă populară cuprindea un număr de
E colecţionarilor de artă
populară transilvană săsească" 1, s-a
peste 500 de obiecte reprezentând
piese din toate domeniile artei
I Bedeus Ema,
Emil Sigerus sein
leben und sein
Werk, Bukarest,
născut la 18 februarie 1845, Sibiu, în populare săseşti, acestea constituind ESPLA, 1959, p. 9
familia lui Karl Sigerus, senator şi temelia Muzeului Carpatin inaugurat
secretar al Asociaţiunii pentru în anul 1895 în Sibiu3. 2 Ibidem, p. 26-35
Agricultură. Pasiunea sa din copilărie Rezultatele muncii stăruitoare a 3 Jahrbuch des
pentru broderiile şi ţesăturile ţărăneşti colecţionarului se văd, astăzi, în Siebenbiiri;:ischen
s-a concretizat în anii maturităţii prin colecţia Muzeului de Etnografie şi Karpathenvereins,
editarea în anul 1906 a unei mape cu Arta Populară Săsească „Emil XV Jahrgang
1895,
modele de broderii săseşti transil- Sigerus", fondat în anul 1997 şi care îi Hem1annstadt,
vănene pe in, intitulată Sieben- poartă numele. 1895
biirgisch-săchsische Leinenstickerei, Propunerea de înfiinţare a unui
ce a avut un mare succes, fiind muzeu etno-cultural s-a lansat la 28
reeditată în Transilvania de trei ori noiembrie 1892 în Sibiu, cu ocazia
până în anul 1939. şedinţei festive a Asociaţiunii Sieben-
Între 1877-1880 se stabileşte la biirgisches Karpatenverein (SKV).
Ljubljana (Slovenia), unde îl cunoaşte
pe directorul muzeului de artă
populară, dr. Deschmann, un mare
specialist şi pasionat colecţionar de
obiecte de artă populară. Impresionat
de frumoasele exponate, Emil Sigerus
este hotărât ca la întoarcerea în ţară să
înfiinţeze la Sibiu un muzeu de artă
populară 2 . Emil Sigerus nu deţinea la
acea vreme suficiente cunoştinţe de
artă populară - pe atunci nu exista
literatură de specialitate referitoare la Etnologul şi

acest domeniu - astfel a întreprins în colecţionarul „

Emil Sigerus"
1880 o călătorie de studii la Viena, ( 1854-1947)
vizitând muzee şi colecţii de artă
pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele.
Reîntors de la Viena, după studii
desfăşurate pe parcursul mai multor
ani, când a putut urmări organizarea
mai multor muzee, Emil Sigerus îşi
începe activitatea de colecţionar.
Colecţia sa particulară de obiecte de

38

https://biblioteca-digitala.ro

Atunci s-a hotărât ca muzeul să poarte
Interior de numele Museum des Siebenbiirgisches
Cisnădioara,
Sibiu, Muzeul Karpatenvereins (prescurtat MSK V),
S.K.V., 1895 rolul acestuia fiind acela de a salva şi
valorifica patrimoniul etno-cultural 4 .
Dintre membrii fondatori a fost ales ca
director, etnologul şi colecţionarul
Emil Sigerus 5_
În anul 1895 s-a întemeiat Muzeul
4 În această Carpatin, având ca fundament colecţia
situaţie s-a
hotărât
de 500 de obiecte a lui Emil Sigerus:
colaborarea mobilier pictat, textile, sticlă, cositor,
Muzeului argintărie, dar cu precădere ceramică
Carpatin cu transilvăneană. I s-au alăturat la înte-
Societatea
Ardeleană de
meierea Muzeului S.K.V. Carl
săsesc din Cisnădioara, judeţul Sibiu.
Cea de-a doua sală cuprindea o serie
de antichităţi, o masă gotică sculptată
şi datată 1544, o sobă de cahle 1804,
un ştergar de sobă din anul 1787,
farfurii şi căncee din secolele XVII şi
XVIIl prinse pe un cuier din secolul al
XVJil-lea şi un „pat înalt de paradă"
împodobit cu broderii valoroase.
Podoabele săseşti, uneltele casnice,
piesele de mobilier, diferite obiecte de
cositor şi de breaslă, lăzile şi
însemnele de vecinătate încheiau cea
de-a doua sală. În sala a treia, erau
expuse ilustraţii din Transilvania,
imagini din Munţii Carpaţi, biserici şi
cetăţi săseşti . În faţa ferestrei se afla un
stereoscop cu 50 de fotografii color pe
sticlă care ilustrau o călătorie în spaţiul
transilvănean6.
În timp, cheltuielile Muzeului
Carpatin şi dezvoltarea lui au depăşit
posibilităţile materiale ale SKV-ului.
Pe lângă acestea s-a ajuns la
neînţelegeri între directorul asociaţi~i
Gustav Lindner şi Emil Sigerus. In
consecinţă, Emil Sigerus a demisionat
în anul 1903 din functia de custode.
Gustav Lindner şi n~ul custode al
muzeului, Friedrich Kepp, au apelat la
sprijinul statului '!laghiar prin
Ministerul Culturii şi Invăţământului
care au subventionat fondurile mu-
0

Ştiin(e Naturale, Conradt, Emil Bielz, Franz zeului cu suma de I OOO de coroane,
care îşi construia Zimmermann, toţi fiind conştienţi că din care s-au achiziţionat porturi
în acea perioadă
propriul sediu,
procesul de urbanizare şi industria- populare săseşti, obiecte casnice şi
necesar pentru lizare va pune in pericol şi va duce la podoabe din cele 9 scaune săseşti
depozi tarea dispariţia bunurilor etno-culturale. (Sibiu, Sighişoara, Mediaş, Sebeş,
bogatelor col e cţii .
~<;-a încheiat un
Jn anul 1895 SKV finalizează Orăştie, Nochrich, Cincu, Rupea şi
contract pc 20 de constructia clădirii Muzeului de Istorie Miercurea Sibiului), un interior
ani. cu menJiun~a Naturală. care va găzdui şi Muzeul maghiar din Bicălatu, judeţul Cluj şi
ca Muzeu l Carpatin. La 19 august 1895, expoziţia
Carpatin să un interior orăşenesc din secolele
plătească o chirie organizată în incinta Muzeului de XVII-XVIII, din zona Sibiului 7 .
anuală de 500 de Ştiinţe Naturale a fost vernisată în În anul 1920, pe baza unui
guldeni. cadru festiv.
Muzeului i-a contract încheiat între Mauritius von
revenit o sală de În prima sală erau etalate piese de Kimakowiez şi conducerea Muzeului
lectură comună port românesc şi maghiar, precum şi o Brukenthal, colecţia Muzeului Carpa-
de 60 m 2 şi o bogată colecţie de vălituri . Urmau trei
suprafaţă
tin împreună cu biblioteca au fost
expoziJională de interioare din Transilvania: unul înglobate Muzeului Brukenthal.
180 m2 românesc din Ruşciori, judeţul Sibiu, Rudolf Speck, custozii onorifici ai
amenajată în unul maghiar din zona Călatei - muzeului, Julius Bielz şi Misch Orend
subsolul clădirii
Bicălatu, judeţul Cluj şi un interior au preluat această sarcină. Noua secţie

39
https://biblioteca-digitala.ro
 Revista rnazeeloR

5 Rill Martin,
cu profil etnografic a muzeului a fost problema valorificării expoziţionale a Das Museum des
inaugurată pe data de 1 iulie 1928, tiecărei colecţii din componenţa Siebenbiirgische
tiind foarte apreciată de către public. instituţiei recent înfiinţate. Aşa s-a n
ln anul 1937 şi-a schimbat denumirea născut proiectul constituirii, în cadrul Karpatenverein,
in Der
în „Secţia de cunoaşterea patriei", Complexului Naţional Muzeal ASTRA, Siebenbiirgische
având patru expoziţii (Din istoria a Muzeului de Etnografie şi Artă Karpatenverein
Sibiului Vechi, Obiecte vechi ale Populară Săsească „ Emil Sigerus " 11 , 1880 - 1945
Gedenkhlart,
comunităţii orăşeneşti. de breaslă şi de la I iulie 1997. Wort und Welt
vecinătate: Obiecte casnice orăşeneşti Înfiinţarea la Sibiu a Muzeului de Verlag, Ed.
şi ceramică populară; Monumente de Etnografie şi Artă Populară Săsească lnnsbruck, 1990,
arhitectură ţărănească). Prin .. Emil Sigerus ·· a reprezentat umplerea p.46
6 Willstock
supraetajarea unei părţi laterale în cea unui mare gol resimţit de muzeologia Manfred, Die
de-a doua curte interioară a muzeului, românească. Până în acest moment Griindung des
din iniţiativa lui Rudolf Speck, au fost existau doar consemnări parţiale, în Karpathenm11.,e11
repartizate câteva încăperi necesare ms, in
unele muzee etnografice şi istorice din
Hermannstădter
depofitării colecţiei de ceramică 8 . Transilvania, despre locul şi rolul Zeitung, 2004
In perioada noiembrie 1943 - ocupat de saşii transilvăneni în cultura 7 Lindner
iunie 1944, pivniţa muzeului a fost românească şi universală. Gustav, Der
Siebenbiirgische
amenajată ca adăpost antiaerian şi În anul 1997, colectivul muzeului Karpatenverein.
spaţiu pentru depozitarea celor mai şi-a asumat un program complex de Skizze seiner
valoroase bunuri muzeale, acestea salvare, conservare şi valorificare a jiinjimdzwanzigi
fiind împachetate în 255 lăzi. Din mai patrimoniului mobil şi imobil al ăhrlichen
Tătigkeiten
1944, cele mai valoroase tablouri, culturii şi civilizaţiei tradiţionale a (/880- /905),
inventarele de bibliotecă, lucrările saşilor transilvăneni, elaborând un in Jahrhuch de.,
aurarilor şi obiectele vechi de cult au program ale cărui coordonate sunt: Sieben-
fost transportate în 150 de lăzi la iniţierea de campanii de cercetare biirgischen Kar-
pathenverein.s,
Agnita fiind închise în zidul din nava etnografică, conservarea şi cercetarea
Jahrgang I 905,
laterală a bisericii evanghelice. Intre colecţiilor extrem de valoroase p. 224 - 226
aceste obiecte muzeale valoroase s-au deţinute, valorificarea patrimoniului
găsit şi 15 lăzi cu obiecte ale secţiei de etnografic săsesc (dar şi al landlerilor Expoziţia
,,cunoaştere a patriei". din zona de origine austriacă şi temporarii,
La stărşitul lunii septembrie 1945 colonizare târzie, din motive de Ceramica
săsească
s-a început readucerea la Sibiu a persecuţie religoasă, în secolul al
dinsud-estu1
bunurilor muzeale 9 . Sediul muzeului a XVII-iea) prin organizarea de Transilvaniei,
rămas în continuare pe strada Cetăţii, expoziţii, publicarea de articole, studii iulie 2004
iar de abia în anul următor colecţiile au de specialitate, cataloage de colecţie şi
intrat în patrimoniul statului român,
fiind transferate în încăperile din
curtea a doua a palatului Brukenthal.
Din anul 1953 şi până în 1955,
Cornel Irimie (secundat iniţial de
Julius Bielz şi apoi de Herbert
Hoffmann) a elaborat o nouă tematică
vizând valorificarea superioară a
colecţiilor, ilustrând prin expoziţia
inaugurată în anul 1957, multicultu-
ralitatea Transilvaniei IO_ Cu unele
îmbunătăţiri, ea va dăinui până în anul
1990, când colecţiile de etnografie din
cadrul Muzeului Brukenthal vor trece
în patrimoniul Complexului Naţional
Muzeal ASTRA. Acest fapt a pus

40

https://biblioteca-digitala.ro
 Colecţia de ceramica cuprinde
peste 2700 de piese, deosebit de
valoroase, produse în cele mai
importante centre săseşti, maghiare şi
secuieşti din Transilvania, individua-
lizându-se colecţia de cahle şi cea de
ceramică propriu-zisă ( cancee, blide,
ulcioare, oale de vecinătate şi de
breaslă, ceramica decorativă) .
În colecţia Muzeului S.K .V
piesele de ceramică au primit fiecare
câte o etichetă pe care era scris cu
mâna, cursiv: Museum S.K.V, No. 126,
iar ulterior a fost ataşat pe marginea
realizarea de materiale publicitare care etichetei numărul de Brukenthal 8258.
Expotiţia
temporară
să reaşeze cultura tradiţională săsească Prima piesă intrată în colecţia
Civilizaţie în locul care i se cuvine. Muzeului SKV este un Humpen, din
tri111silvu11ă. Un rol important în atingerea secolul XVIII, din Sibiu, achiziţionat
·1rta populară a acestor obiective îl are Acordul de de către Emil Sigerus, având numărul
mi11orităţilor
germa11ici. parteneriat semnat cu Asociatia de inventar vechi S.K.V l, Brukenthal
Ceramică şi Muzeului Transilvănean din 8039-B, iar numărul de inventar din
hroderii, a11gu s1 Gundelsheim ( Siebenbilrgisches colecţia Muzeului ASTRA 984-C.
1996 Museum Gundel she im e. V.), la Alături de Emil Sigerus şi Julius
sfârşitul anului 1999, care prevede Bielz, care au donat Muzeului Carpatin
colaborarea în cadrul evidenţei , cerce- un număr de aproximativ I OOO de
tării, conservam , valorificării şi piese de ceramică, alţi donatori de
păstrării moştenirii culturale a saşilor obiecte ceramice şi cahle au fost
transilvăneni; transpunerea în practică Ulbrich Joszef, Karl Erwin Ulbrich,
a unor programe şi manifestări comune Mathias Speck, Handler David, Johann
de activitate muzeistică, efectuarea de Miess, Martin Reschner, Sebastian
cercetări de teren comune în regiunile Hann-Verein , Franz Zimmermann,
locuite de comunitatea săsească, Friedrich Teutsch, Misch Orend,
schimburi de informaţii şi rezultate Hermann Malmer, Wilhem Richter
ştiinţifice , mijlocirea de contacte ştiin­ (280 cahle şi fragmente de cahle şi I 00
ţifice între cercetătorii germani şi căncee şi farfurii , donate în perioada
români, precum şi sprijinirea schim- 1977), Carl Engber ( 150 de piese
burilor culturale. căncee , farfurii şi cahle, ultimele piese
8 lindner
Gustav, Op.cil., Colecţia Muzeului SKV a cuprins donate în anul 1984 ).
p. 22 5 cu aproximaţie 1.500 obiecte, multe Colecţia de port- textile-broderii
9 Wittstock, dintre aceste piese fiind etichetate de cuprinde peste 4000 de piese: 3 500
Manfred, Op.cil. către Emil Sigerus şi Michael port-textile şi 450 broderii. Piesele
10 Pro f. Dr.
Corneliu Bucur,
Kimakowicz cu date despre textile decorative: ştergare de paradă,
Proiectele provenienţa lor, localizare, datare şi de sobă, de culme, feţe de masă, fete şi
Muzeului·· dimensiuni. căpătâie de pernă , străjace, cuverturi
ASTRA .. ( un Patrimoniul muzeului s-a îmbo- de pat, lepedee, paramente bisericeşti,
secol de
găţit de-a lungul anilor prin donaţii şi păretare folosite pentru împodobirea
elnom11zeo/ogie
român,·ască), achiziţii , însumând la ora actuală un interiorului din gospodăriile ţărăneşti
1904 - 2004. număr de peste 7000 de piese, au fost achiziţionate în mare parte din
Ed. ASTRA conservate în cele trei colecţ i i de gen zonele Sibiu şi Bistriţa fiind unice prin
MUSEUM, (ceramică, port-textile-broderii şi autenticitate, varietate şi valoare
Sibiu, 2004, p.
16-1 7 mobilier pictat ). artistică. Colecţia de port demon-
11 Ibidem. p. 33 strează prin costumele populare

41
https://biblioteca-digitala.ro
 R.eolsca mazeeloR.
tradiţionale şi de sărbătoare - şorţuri,
rochii, laibere, vălituri, cojoace,
încălţăminte şi accesorii - cordoane
metalice, paftale, ace de păr, broşe -
talentul şi harul artistic decorativ al
celor care le-au realizat.
Din cele peste 400 de obiecte
aflate în colecţia lemn-os-fier se
disting cele 160 piese de mobilier,
majoritatea pictate policrom şi datate
(annăroaie, lăzi de zestre, de breaslă şi
de vecinătate, paturi, scaune), realizate
de meşteri tâmplari saşi din zonele
Sibiu, Braşov, Alba, Bistriţa, precum şi
186 de piese de lemn mărunt. Apro-
ximativ 25 de piese provin din colecţia
SKV-ului, iar printre donatorii
principali se numără Emil Sigerus şi
Julius Bielz. Valoarea artistică
supremă a mobilierului pictat săsesc
constă în ornamentica complexă,
elaborată într-o manieră cromatică
bogată, cu motive florale (garoafa,
laleaua) şi avimorfe.
Vernisarea, în noiembrie 1998, a
expoziţiei de bază Cahle transil-
vănene. Secolele ){V - XIX a prilejuit
inaugurarea primului spaţiu
expoziţional al Muzeului „Emil
Sigerus", amenajat în subsolul
imobilului din Piata Huet nr. 12, care
adăposteşte cca 'mai completă şi
valoroasă colectie de cahle din
întreaga ţară şi pr intre cele mai bogate
0
din Europa.
În cadrul expoziţiei, cahlele sunt
prezentate cronologic, ţinându-se
seama de tehnicile de lucru folosite la
realizarea lor, începând cu cele din
secolul al XV-iea, nesmălţuite cu
reprezentări biblice, mitice, animale
fantastice, până la cele din secolul al
XIX-iea, smălţuite cu verde şi pictate
policrom cu albastru de cobalt, verde,
galben şi brun. Cele mai frumoase şi
valoroase cahle din perioada
Renaşterii existente în colecţia muze-
ului sunt cele cu reprezentări pe fond
catolic: Madona, Hristofor, Fecioara
Maria cu Iisus-copil în braţe, Sf.
Gheorghe omorând balaurul, dar şi
cahla olană în stil gotic târziu. De o
42
https://biblioteca-digitala.ro
mare valoare artistică sunt şi cahlele cu Expoziţia de
motive heraldice, cahlele habane de la bază Cahle
Vintu de Jos, cahlele realizate în tru11silvănene.
teh~ica sgrafito, pictate cu albastru de Secolele XV-
XIX
cobalt, dar şi cele cu smalţ de plumb şi
cositor produse la Braşov. Au fost
reconstituite, de asemenea, şi 3 sobe
complete, una săsească din Drăuşeni,
jud. Braşov; una secuiască din
Chişmed, jud. Harghita şi una
românească din Poienii de Sus, jud.
Bihor.
Structura spaţiului expoziţional
din subsolul monumentului istoric din
Piaţa Mică şi stilul mobilierului
expoziţional oferă posibilitatea
prezentării materialului ordonat
cronologic pe criteriile tehnologice şi
etnice. Grafica, acuarelele şi extrasele
din documentele de arhivă, facilitând
urmanrea progreselor tipologice,
tehnice şi culturale, în acest domeniu
elevat artistic al ceramicii de uz şi
decorative a evului modern european,
completează imaginea acestui
meşteşug, sugerând modul de viaţă
cotidian în care sistemele de încălzit,
utilizând cahlele, ocupau un loc
distinct prin plastica lor decorativă.
Expoziţia oferă o perspectivă mai
amplă şi generoasă asupra multicul-
turalităţii spaţiului transilvănean, a
relatiei de comuniune, coabitare şi
coniucrare, de secole, între români,
saşi, secui şi alte minorităţi din
Transilvania.
Programul de valorificare com-
pletă a colecţiilor continuă anual,
colectivul secţiei organizând expoziţii

temporare care prin tematica lor
ilustrează cultura, civilizaţia şi
tradiţiile saşilor transilvăneni, precum
şi a maghiarilor din Ardeal: Civilizaţie
transilvană. Arta populară a
minorităţilor germanici. Ceramică şi
broderie ( 1996 ), Obiceiuri şi sărbători
ale saşilor din Transilvania (200 I);
Convieţuire multiculturală în
Transilvania. Saşi. landleri şi români
(2002); Emil Sigerus-150 de ani de la
naştere (2004); Maghiarii şi secuii din
Ardeal. Valori identitare ale
patrimoniului naţional tradiţional
(2005), Valorile comunităţii săseşti sub
amprenta timpului (2005) etc.
https://biblioteca-digitala.ro
ceatet'.XlR.
asma
După aproape un deceniu de la
înfiinţarea Muzeului de Etnogr~fie şi
Artă Populară Săsească „ Emil
Sigerus" patrimoniul acestuia va fi
transferat în Casa Artelor, monument
istoric din Piaţa Mică, cu funcţie
economică majoră de-a lungul mai
multor secole. Depozitele amenajate
după standarde europene în mansarda
clădirii vor putea fi vizitate, oferind
celor dornici posibilitatea cunoaşterii
în întregime a valorilor tradiţionale
săseşti.
43
 Revista rnazeeloR

PROIECTUL CATALOGULUI DE CAHLE.

EVOLUŢIE STILISTICĂ ŞI TIPOLOGICĂ

Karla ROŞCA

tudiul istoriei şi specificul şi de populaţia din Transilvania, 1. Horst Klusch,

S meşteşugului cahlelor a con-
stituit, în ultimele decenii, o temă
folosindu-se probabil aceeaşi formă
constructivă. Cu timpul aceste sobe au
Documente
privind olăritul
la Sibiu între
frecventă a cercetărilor de istorie fost înlocuite de sobele circulare, secolele XIV-
medievală şi etnografie, contribuind la construite în aceeaşi modalitate, dar XIX, în Studii şi
Comunicări,
adâncirea cunoaşterii modului de viaţă finalizate cu o friză, peste care s-a
Sibiu, 1980.
şi a culturii poporului nostru, a rela- făcut boltirea.
ţiilor sale economice şi culturale cu Primele tipuri de cahle au fost 2. Horst Klusch,
popoarele Europei, a raportului de con- cele tubulare, cu orificii dispuse spre Zauber alter
vieţuire şi influenţare reciprocă dintre exterior, de diferite fonne (cilindrice, Kacheln aus
Rumănien,
români şi naţionalităţile conlocuitoare: pătrate, bilobate). Localizarea şi Editura
saşi, unguri şi secui. apariţia primelor sobe cu cahle Selbstverlag des
În Transilvania olăritul era tubulare, construite cilindric sau Demokratischen
practicat de către populaţia autohtonă, semisferic, cu alimentare şi evacuare Forums der
în spiritul unei bogate tradiţii istorice, Deutschen in
prin exterior, sunt descrise şi de Horst Rumanien,
înainte de aşezarea coloniştilor ger- Klusch 2 care apelează la Jurg Trauber Sibiu, 1999.
mani. În faza de colonizare, meşterii şi plasează apariţia primelor cahle
olari nu erau organizaţi în bresle; tubulare în a doua jumătate a secolului
acestea apar mai târziu, la începutul al Xl,:-lea, în Tirol, munţii Alpi.
secolului al XIV-iea. Documentul de ln Transilvania, primele sobe apar
reînnoire a Statutelor breslelor, din abia la sfârşitul secolului al XIII-iea,
anul 1376, atestă că olarii din Sibiu, majoritatea celor descoperite fiind de
Sighişoara, Sebeş şi Orăştie erau secol XIV. Fragmente de cahle
organizaţi într-o breaslă aparte
lutifigulorum fraterni tas 1• Aceste
bresle deţineau o tehnologie avansată
şi o serie de „secrete" tehnice.
În urma descoperiri lor arheo-
logice, nu s-a putut dovedi pre-zenţa
cahlelor în Transilvania, înainte de
secolul al XII-lea. În această perioadă,
în Germania sau Franţa existau cahle
de tip oală sau tubulare, dar în faza
incipientă. Vatra deschisă

Derivând din germanul Kachel,

termenul cahlă (popular căhală), sem- I..
nifică placa paralelipipedică sau o
porţiune tubulară de lut ars, smălţuită
sau nesmălţuită, decorată sau nu,
folosită la zidirea pereţiilor cuptorului
sobei, în scopul păstrării îndelungate a
căldurii în locuinţă.
Primele sobe apărute sunt cele de
formă semisferică, dezvoltate iniţial
în spaţiul occidental şi preluate ulterior

44

https://biblioteca-digitala.ro
 tubulare de la sfărşit de secol XIII au
fost descoperite la Sighişoara de către
Radu Popa 3 . De asemenea, Muzeul de
Istorie din Sibiu deţine două cahle
tubulare, în prezent expuse în expoziţia
de bază a Muzeului de Etnografie şi
Artă Populară Săsească „Emil
3. Radu Popa, Sigerus".
Gheorghe Aceste piese menţionate sunt de
Baltag, Cultura factură transilvăneană şi diferă atât
orăşenească in
Transilvania in prin dimensiuni , cât şi prin tipologia
secolul al Xlll- stilistică de cahlele folosite în Europa
lea, în "'Studii şi Centrală. Piesele transilvănene au fost
C crcetări de confecţionate pe roata olarului, din lut
Istorie Veche şi
.\rheologie", foarte poros, în forme tubulare, cu
tom 31, nr. I, orificii circulare, iar corpurile sunt
1980 troncpnice, cu lungimi între 20-30 cm.
In secolul al XIV-iea, în Europa
Centrală, apar noi procedee
tehnologice în construcţia sobelor.
Vechile sobe cu cahle tubulare sunt
înlocuite cu sobe construite din cahle
tip oală sau ochi, de formă
dreptunghiulară, montate prin noi
procedee de aşezare şi lipire cu lut,
aceste tehnici fiind folosite şi în
prezent.
Lutul necesar confectionări i
cahlelor de sobă trebuie să fie r~zistent
la foc, să absoarbă şi să elimine uşor
căldura fiind un lut aspru şi nisipos,
total diferit de cel folosit pentru
Cahlli, secolul
al XV-iea, confecţionarea oalelor. La construirea
Transilvania şi crearea sobelor au fost antrenate mai
multe grupuri de meşteri: unii
https://biblioteca-digitala.ro
executau proiectul sobelor şi al
cahlelor, alţii obţineau negativele prin
sculptare după desen, iar olarii
modelau din lut cahla propriu-zisă.
Aceştia din urmă au avut meritul de a
păstra secretul tehnologiei olăritului,
precum şi diferitele procedee de
smălţuire şi ardere în diverse tipuri de
cuptoare.
În muzeele transilvănene din ţară
sunt depozitate o serie de cahle sau
fragmente de cahle, chiar colecţii
întregi, obţinute prin achiziţii, donaţii
sau în urma săpăturilor arheologice.
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară
Săsească „Emil Sigerus" din Sibiu
deţine cea mai valoroasă şi completă
colecţie de cahle transilvănene exis-
tentă în momentul de faţă în ţară, prilej
cu care în noiembrie 1998 a inaugurat
în subsolul clădirii din Piaţa Huet,
nr. I 2, o expozitie de bază cu tema
Cahle transilvănene. Secolele XV-X!X
PROIECTUL
CATALOGULUI DE CAHLE
Din anul 1990, anul înfiinţării
Muzeului ASTRA, întreaga colecţie de
cahle ce a aparţinut Muzeului
Brukenthal, începe să fie prelucrată
prin punerea în valoare ştiinţifică şi
expoziţională. Din lipsă de date şi
informaţii despre piesele existente în
colecţie s-a făcut un studiu comparativ
în depozitele muzeelor transilvănene
de la Braşov, Cluj, Târgu Mureş,
Bistriţa, Stăntu Gheorghe, Miercurea
Ciuc, Cristuru Secuiesc şi în Germania
la Muzeul Transilvănean din
Gundelsheim. Cercetarea colectiilor
muzeale şi particulare, a Arhi~elor
Naţionale din Sibiu şi Braşov, precum
şi studierea bibliografiei de specialitate
au făcut posibilă identificarea unor noi
centre de producţie. Concomitent cu
realizarea fişelor analitice de evidentă
a obiectului s-a efectuat selectarea pi~-
selor pentru publicarea Catalogului de
cahle şi cele pentru realizarea expo-
ziţiei de bază Cahle tran-silvănene.
Secolele „'\'V - XIX Din cele 1500 de
cahle existente în colecţie, au fost
45
 R.evfsta rnazeeloR.

selectate cronologic, 326 de piese,

începând cu cele de secol XV-XVI
până la cele de secol XX. Toate acestea
au fost fotografiate şi descrise conţi­
nând date despre provenienţa lor,
localizare, datare şi dimensiuni.
Lucrarea va cuprinde un studiu amplu
al tipurilor de sobe şi cămine existente Cahlă olană,
în Transilvania din secolele XIV până secolul al XV-
în secolul XX, privite ca elemente de iea, Sibiu
civilizaţie definitorii pentru habitatul
urban şi rural, subliniind relaţiile
existente cu centrul şi vestul Europei şi
influenţele venite de acolo.

Secolele XV-XVI
Pentru Catalog au fost selectate
18 piese.
Piesele de secol XV- XVI sunt
considerate cele mai valoroase din
colecţia muzeului, majoritatea
provenind din colecţia S.K.V. Cea mai fost produsă în secolul XV, probabil la
veche cahlă este cea cu număr de Sibiu, de o breaslă de olari deja
inventar 1885, descoperită în avansată, sub influenţă Occidentală.
Guşteriţa, judeţul Sibiu, aparţinând Astfel de cahle, inspirate din arta gotică, 4. Domnul este
goticului târziu transilvănean (1400- drept, verset
au fost realizate prin prelucrarea
biblic 7,3
1460), fiind achiziţionată încă din decorului de pe porţile construcţiilor
perioada S.K.V de către Emil Sigerus. ecleziastice din Transilvania.
Cahla are ca decor un leu care sprijină De remarcat este faptul că
un scut cu emblema sibiană -două săbii asemenea compoziţii cu scene religi-
încrucişate, deasupra cărora este oase sunt frecvent întâlnite în
aşezată o coroană. Leul ţine într-o labă
un steag subţire cu inscripţia gotică
GOT IST GER 7,3 4 . Cahlele de acest
tip au fost produse sub fonna unor
plăci fără pereţi marginali, fiind
folosite la placarea unor sobe de formă
cubică, cilindrică sau paralelipipedică.
Reprezentativă pentru această
perioadă este şi cahla olană, achi-
ziţionată de colecţionarul Carl Engber, Cahlă, secolul
din perioada goticului târziu. Aceasta al XV-iea,
este realizată din unirea a două Sibiu
segmente: faţa confecţionată prin
presare manuală în tipar şi traforată
după montare, iar spatele de formă
semicilindrică este modelat la roata
olarului. Părţile laterale au fost
obţinute din felii de lut aplicate manual
formând o nişă.
Provenienţa cahlei a generat o
serie de discuţii privind centrul de
fabricare, noi considerăm că aceasta a

46

https://biblioteca-digitala.ro

Cahlă habană, Transilvania, mai ales pe cahlele
secolul sibiene, până la mijlocul secolului al
al XVII-iea,
Vin!u de Jos XVI-iea, când populaţia de origine
germanică din Sibiu începe să se
convertească la luteranism.
Contrareforma se manifestă în prima
fază numai spiritual, apoi atinge şi
reprezentările vizual-sacrale în toate
5. Magdalena
Bunta, Habanii formele, selectând şi menţinând în
în Transilvania, simboluri numai anumite teme
în A.M.N., VII, considerate acceptate în Reformă.
1970 Cele mai vechi centre de breaslă
specializate în realizarea cahlelor au
fost cele săseşti din Braşov, Sibiu,
Bistriţa şi Cisnădie, la care s-au
adăugat din secolul al XVI-iea cele
ungureşti şi secuieşti de la Târgu
Mureş, Cluj, Turda, Târgu Secuiesc.
Secolul al XVII-iea
Pentru Catalog au fost selectate
35 de piese.
Valoarea decorativă a cahlelor din
secolul al XVII-iea a fost sporită prin
micasare (aplicarea unui strat subţire
de praf cristalin, numit mică pe
suprafaţa piesei), prin pictare cu cornul
sau cu pensula şi prin smălţuire.
În asemenea condiţii, în
Transilvania pătrunde în 1621, o nouă
categorie de meşteri - habanii sau
https://biblioteca-digitala.ro
anabaptiştiis. Aceştia au fost aduşi de
principele Gabriel Bethlen, formând o
nouă comunitate, la Vinţu de Jos, pe
domeniul Ecaterinei de Brandenburg,
sotia principelui. Odată sosiţi, habanii
au' primit privilegiile promise şi s-au
obligat să respecte producerea faianţei
şi a ceramicii, în primul rând pentru
curtea principelui şi a nobilimii. Doar
produsele care rămâneau aveau dreptul
de a fi comercializate.
Reprezentările figural-antropo-
morfe sau zoomorfe, mai ales cu
simboluri sau motive religioase, erau
contrare religiei antitrinitare, de ordin
huterit. Astfel, ei au creat alte motive
decorative, trecând în majoritatea
cazurilor la decoruri fitomorfe, florale
sau la motivul infinit de tip brocat. Ei
au impulsionat dezvoltarea producţiei
de cahle, atât prin îmbogăţirea reper-
toriului tehnologic şi morfologic, cât şi
a celui ornamental şi cromatic. Acum
apare în Transilvania albastru de
cobalt, obţinut prin diverse modalităţi
şi utilizat tot mai intens la decorarea
cromatică a cahlelor.
Vechilor centre de producere a
cahlelor Ii se adaugă cele de la:
Odorheiu-Secuiesc, Vinţu de Jos,
Moşna, Chişmed, Corund, Huedin,
Mădăraş-Ciuc.
Secolul al XVIII-iea
Sunt selectate pentru Catalog
164 de piese.
Secolul al XVIII-iea este marcat
de elementele Barocului. În acest secol
cea mai puternică şi dezvoltată breaslă
era cea de la Braşov, care acoperă cu
producţia sa majoritatea Transilvaniei.
Productia centrelor habane a
influenţat întreaga evoluţie ulterioară a
meşteşugului, ajungându-se în secolul
al XVIII-iea la o dezvoltare fără prece-
dent. Cahlele din această perioadă sunt
în majoritate smălţuite cu smalţ de
cobalt, decorate peste angobă cu
albastru de cobalt şi smalţ din oxid de
plumb, iar motivele ornamentale sunt
florale, fitomorfe, antropomorfe, zoo-
morfe şi astrale cu decor în relief.
47
 R.eorsea mazeeloR.
În anul 1768 maJontatea haba-
nilor părăsesc Transilvania, emigrând
în diferite centre de olari, ducând cu ei
tehnologii ca~e până atunci nu au fost
executate. Incep să producă o
ceramică albastră - sgrafito de
Saschiz. Aceste dovezi sunt atestate
prin aşezarea temporară a habanilor la
Criţ, lângă Saschiz, în judeţul Mureş.
Meşterii habani de la Vinţ se extind şi
în Braşov, unde aduc cu ei tehnologia
smalţului de cositor şi decorarea
anumitor spaţii în relief, folosind pe
aceeaşi piesă două straturi de smalţ: de
plumb şi de cositor. Habanii folosesc o
tehnologie foarte grea, cunoscută doar
de ei, aplicând în prima fază pe
suprafaţa piesei smalţul de cositor cu
pigmenţi coloraţi, ars la peste 11 oo 0 c,
peste care se aplica un nou strat de
smalţ de plumb, ars la o temperatură de
sub 900°C. Interesant este faptul că
cele două smalturi nu fuzionează
braşovenii deven°ind singurii meşteri
de cahle care au folosit această metodă
în Transilvania după 1770.
Secolul al XIX-iea
Sunt selectate pentru Catalog
p6 de piese.
In secolul al XIX-iea o dezvoltare
puternică au avut-o centrele vecine
secuieşti din Cristuru Secuiesc şi
Chişmed, acesta din urmă fiind unul
dintre cele mai puternice centre de
olari din zonă ce au produs cahle cu o
arie de răspândire largă, cuprinzând
întreg sud-estul Transilvaniei.
De asemenea, şi satul Mădăraş
aparţinând Ciucului a fost antrenat în
meşteşugul olăritului, aici produ-
cându-se cahlele verzi răspândite în
zona Braşovului şi în satele din Ţara
Făgăraşului, în care au pătruns şi olari
din regiunea Trei Scaune.
Încălzirea încăperilor cu sobe de
cahle a fost preluată şi de populaţia
românească din Transilvania, Banat şi
Crişana, aceste plăci de sobă fiind
produse în centrele româneşti de olari
de la Leheceni, Leleşti, Băiţa, Cărpinet
48
https://biblioteca-digitala.ro
T
()
,-,Jl
• ,
şi Cristior, asigurând astfel cu produse Cahlă, secolul
zonele Apusenilor şi Biharei până la al XIX-iea,
sfârşitul secolului al XIX-iea. Din satul Bistriţa
Poienii de Jos, Complexul Naţional
Muzeal ASTRA din Sibiu, a achi-
ziţionat o vatră cu cahle nesmălţuite,
confecţionate la Leheceni, expusă în
cadrul expoziţiei de bază Cahle tran-
silvănene. Secolele XV-XIX a Muzeului
de Etnografie şi Artă Populară
Săsească „Emil Sigerus".
Treptat, odată cu apariţia noilor
sobe produse în diferite fabrici, acti-
vitatea centrelor de producere a cah-
lelor s-a restrâns, unele încetându-şi
activitatea.
Începând cu anul 1885, în arta
europeană şi transilvăneană a pătruns
stilul Secession (Art Nouvo). Fabricile
specializate în producţia de cahle
preiau decorul specific acestui stil,
spre exemplu Fabrica Hardtmuth L.
Co. sau Zsolnay Vi/mos din Pecs.
Acestea au început să producă sobe
industriale, astfel încât, în curând, noul
stil va fi remarcat pe plan european.
De la sfârşitul secolului al
XIX-iea, soba cu cahle a fost înlocuită,
tot mai mult. cu soba de fontă. Aceasta
a fost produsă, sub diferite forme, la
Călan, în fabrici şi siderurgii din
Transilvania.
Stilul Seccesion a influenţat
pozitiv arta şi aspectul artistic al
produselor industriale, însă a avut un
efect negativ asupra meşterilor olari.
Aceştia nu au preluat elementele de
decor ale stilului fiind conştienii de
faptul că fabricile foloseau aceste
decoruri, lucru care a dus la
concurenţă şi a determinat încetarea
activităţii lor.
După primul război mondial,
sobele din cahle tradiţionale sunt tot
mai rare, lăsând locul celor realizate
industrial, care pierd substanţial din
valoarea decorativ artistică în bene-
ficiul unei productivităţi superioare.
https://biblioteca-digitala.ro
Dorim realizarea acestui Catalog
de cahle. deoarece publicarea lui va fi
o premieră în ţară, subiectul fiind puţin
cercetat şi ca atare cunoscut. Este şi
prima lucrare ştiinţifică din seria celor
proiectate a face cunoscut publicului
larg patrimoniul extrem de valoros,
reprezentativ pentru cultura şi
civilizaţia săsească transilvăneană.
49
 R.evfst:a rnazeeloR.

MUZEUL CIVILIZATIEI TRANSILVANE

'
,,ASTRA"

Dr. Corneliu BUCUR

I George Vâlsan,
realitate geografică, circum- deosebite, trăsăturile specificităţii
O scrisă riguros drept „cetatea
intracarpatică a Ardealului" sau, cu un
etnoculturale proprii fiind mai dis-
tincte.
Transilvania În
cadrul unitar al
pământului şi
statului romUn.
termen aulic, al cancelariei medievale, Pe bună dreptate afirma Hermann în: Transilvania.
„Transilvania", este cât se poate de Antal, la începutul veacului XX, că Banatul. Crişana.
evidentă, dintr-o singură privire a „Ardealul este un mare muzeu Maramureşul,
1918 - 1928, voi.
hărţii „fizice" a României 1• etnografic, viu" unde se pot observa I.
Despre o „istorie a Tran- influenţele reciproce cele mai 2 Ştefan Pascu.
silvaniei" avem ştiinţă încă de la instructive, care au dus la crearea „mai Voivodatul
Transilraniei.
apariţia primelor cronici istorice, ca şi multor fenomene ce apropie mai Voi. I, II, III.
a celor dintâi monografii istorice mult decât despart". 3 Cluj-Napoca:
dedicate proceselor şi evenimentelor Şi atunci ne întrebăm, după un Editura Dacia,
1972 - 1986;
politice, militare, economice, reli- secol de parcurgere a unor trasee Victor Jonga.
gioase, spirituale în general, începând paralele (de fapt, a unor destine Probleme
cu „Voivodatul Ardealului" 2 . paralele) între muzeele „săsesc", fundamentale ale
Transilvaniei.
,.secuiesc", ,,maghiar" şi „românesc" Braşov: Muzeul
Despre o „civilizaţie a Tran- (Muzeul ASTRA), oare să nu fi venit Judeţean. 1995.

silvaniei" (integrând aici întreaga vremea proiecţiei (şi realizării) unui

Franz
istorie culturală trăită şi materializată ,,muzeu al civilizatiei transilvane?" Neubauser -
în „fapte de civilizaţie", din cele mai Şi dacă, da, căr~r comandamente Târg
vechi timpuri şi până astăzi, în limitele politice şi culturale ale momentului ar transilvănean

spaţiului transilvan) există suficiente răspunde un asemenea demers (1820 - 1823)

- detaliu
informaţii, chiar dacă ele sunt contra- original?
dictorii, având în vedere interesele
divergente ale istoriografiilor română
şi maghiară. Că aceasta reprezintă o
supravieţuire a mărturiilor de viaţă ale
tuturor etniilor născute aici, aşezate
aici, statornic ori vremelnic, sau chiar
şi numai pasagere (aflate în trecere), ni
se pare cât se poate de evident, din
punct de vedere ştiinţific obiectiv.
Toate aceste neamuri s-au învălmăşit
într-atât, prin trăirea lor împreună,
încât numai cu greu (numai prin studii
de strictă specialitate) poţi afirma care
anume aspecte de viaţă (din civilizaţia
habitatului, a locuirii, a ştiinţei de a
construi şi de a amenaja interiorul
locuinţei, a civilizaţiei muncii, înde-
osebi a celei instrumentale), ar aparţine
unuia sau altuia dintre neamuri. Doar
în perimetrul artei populare şi creaţiei
folclorice lucrurile par a fi mai

50

https://biblioteca-digitala.ro
 ardelene), presupune, în mod obli-
gatoriu, alăturarea (cu exigenţa critică
de rigoare) a tuturor acestor imagini
„sectoriale", fără pretenţia de a avea o
construcţie organică, câtă vreme a
lipsit, ab initio, concepţia armonioasă
a unui elaborat (şi construct) global,
întreg, sistemic.
Ce înregistrăm , cu acuitate,
privind atent la tabloul geo-politic al
societăţii europene contemporane? O
realitate politică şi economică,
administrativă şi financiară, diametral
opusă celei din secolul XX, definită
prin sintagma „Europa regiunilor".
ln contextul eforturilor concertate de
construcţie politică a unei „Europe
Unite", prin integrarea - politică,
economică, financiară şi comercială, în
primul rând - tuturor ţărilor din fostul
,.lagăr socialist", osatura geo-
Franz administrativă a Europei Unite va
Dacă încercăm o incursiune în
:\euhauser - consta din conturarea mai pregnantă
Târg spaţiul geo-politic european al
transilvănean ultimului pătrar de veac XIX şi (şi mai eficientă, în toate planurile) a
( 1820 - 1823) primelor două decenii ale secolului regiunilor Europei .
- detaliu
XX, vom reţine ca principală „linie de Or, Transilvania este una dintre
forţă" a epocii formarea naţiunilor. cele mai ferm conturate - geografic,
3 K. Koss.
Să ne mai mirăm, atunci , că, în plan istoriceşte şi etnocultural - regiuni ale
Hermann Anw l:
Europei . Transilvania (spaţiul
Importanţa sa în muzeal, în această epoc ă se întemeiază
m işcarea
,,muzeele naţionale" (sau etnice): geografic situat în centrul României şi
etnogru/id, de lu
„Muzeul săsesc" ( născut prin actul apărat, asemeni unei cetăţi naturale, de
s/i.irşi/ 111 sernl11l11i
· ni XIX-iea şi fondator al exguvcrnatorului Ardea- Carpaţii Răsăriteni şi cei Meridionali,
î11cep11111I
lului , Samuel von Brukenthal, la printr-un arc muntos străpuns de
.<ecol11l11i XX in : râurile ce izvorăsc din „casa tran-
Anuarul 1817), ,.muzeul maghiar", din Cluj
Etnografic al (fondat la 1859), ,,muzeul secuiesc" silvană a apelor" : Bistriţa, Oltul şi Jiul
Tn msil,·anie;. din Sfântu Gheorghe (ctitorit la 1879), la sud şi la Vest de Carpaţii Occidentali
1957/1 9 58.
4 J.,tr,ria în sfârşit, ,,Muzeul naţional al româ- - Munţii Apuseni (separaţi de restul
Romciniei, voi.I , nilor" (Muzeul ASTRA), inaugurat în lanţului muntos prin Valea Mureşului),
Bucure şti.
1905, la Sibiu. Ce rel evanţă (sem- oferă un teren ideal de cercetare a
Editura R.P.R.,
1960. pp. 670- nificaţie culturală) au avut aceste temei multiculturalităţii, la scară
722. muzee? Adevărata menire a lor a fost macro-istorică bimilenară. Princi-
5 Otto Stein , aceea de descifrare şi ilustrare a palele etnii şi popoare care s-au aşezat
fnj/11 en/e de
civili=aţie n,ralci specificului etnografic al fiecărei şi au convieţuit aici, împletindu-şi
în ţin11111/ Sibiului etnii conlocuitoare din Transilvania, destinele, au fost, în primul mileniu
( te ză de doctorat cu limitele inerente audodefinirii după Hristos: dacii , romanii, goţii,
la Uni ve rsitatea
din Bucureşti ,
identităţii acestora, în condiţiile hunii, gepizii, avarii şi slavii, iar în
1940. ms.); ignorării voite (adeseori chiar a mileniul al 11-lea, uzii, cumanii ,
Thomas N ăgler, dispreţuirii oncare1 analogii sau pecenegii, ungurii şi secuii 4 , succedaţi
A şc=area saşi/r,r
asemănări cu valorile „ celorlalţi") . apoi de flamanzi, franconi, saxoni şi
în Trans ilvania.,
Bucureşti, Asemeni unui „puzzle" virtual, orice teutoni (cunoscuţi mai târziu sub
Editura Kriterion. tentativă de reconstituire a „întregului" genericul de „saşi")S, colonizaţi aici de
1992, pp. 73 -1?J. (a culturii populare tradiţionale regele maghiar Geza al II-iea, după

51
https://biblioteca-digitala.ro
 R.evlsCa rnazeeloR

1150, ca ţărani grăniceri cu importante

privilegii sociale şi economice. Lor le-
au urmat evreii, turcii, tătarii şi ţiganii ,
şi, în sfârşit, în secolul XVIII ,
austriecii (,.landlerii"), grecii, armenii,
bulgarii şi aromânii (ultimii veniţi, mai
târziu, din Balcani)<'.
La scar-ă microistorică (ultimele
două secole), spaţiul a fost marcat de
convieţuirea , şi interrelaţionarea
cotidiană, intensă, a românilor cu saşii ,
maghiarii, secuii şi rromii.
Proiectul unui muzeu etnologic,
destinat civilizaţiei transilvane şi
conceput ca un muzeu multietnic şi
interdisciplinar, este, după opinia
noastră, proiectul ideal al muzeului
etnologic european al secolului XXI,
având ca scop definirea multi-
culturalităţii unei regiunii europene cu
o convieţiure plurietnică multiseculară
Franz
şi evidenţierea valorilor culturale co- Bogatele şi valoroasele colecţii Neubauser -
munitar-europene şi particular-etnice, etnografice privind minoritatea Târg
recomandat de însuşi programul „saşilor", deţinute de muzeografia transilvănean
realizării Europei comune. sibiană şi formate în peste un secol şi (1820 - 1823)
Acest obiectiv vine, în contextul - detaliu
jumătate, ne-au determinat, mai întâi,
dezvoltării muzeologiei sibiene, ca un să organizăm, după 1980, ample 6 Teodor
corolar firesc al eforturilor a două expoziţii temporare pe genuri de artă Capidan.
generaţii de muzeologi din perioada populară: ceramică, mobilier şi port Rumâni/alea
balcanică.
postbelică şi cu deosebire al împli- popular, iar în final, să fondăm Discurs de
nirilor din ultimii 10-15 ani 7 . Muzeul de Etnografie Săsească recepfiune ;n
O condiţie indispensabilă pentru „Emil Sigerus", inaugurat punctual Academia
Română. în :
înţelegerea oportunităţii conceperii prin expoziţia permanentă de istoria Discursuri de
proiectului „Muzeului Civilizaţiei meşteşugului ceramic al cahlelor 8 , rl!cepfi une
Trasilvane" (revelator pentru eviden- adevăratul muzeu urmând a se inau- LXVII. Bucureşti,
I 936; George
ţierea contribuţiei etnoculturale spe- gura în anul 2006, în Casa Artelor, Mumu, Studii
cifice tuturor etniilor conlocuitoare în aflată în curs de restaurare, cu ajutorul istorice privitoare
această provincie istorică din centrul fondurilor oferite de Banca Mondială la rrec11t11/
românilor de
României) şi înţelegerea mecanismului şi Ministerul Culturii şi Cultelor. peste Dunlire..
producerii interferenţelor culturale Proiectul organizării, în pre-mieră Bucureşti, Editura
interetnice, în condiţiile convieţuirii europeană, a unui muzeu etnologic Academiei
lor multiseculare, a constat din schim- R.S.R .. 1964.
destinat unei regiuni europene, are la 7 Cibinium.
barea paradigmei muzeale. bază, afirmam mai sus, schimbarea 1990-2000. Studii
Dintr-un muzeu etnografic clasic, paradigmei cui-turale, în plan şi cercetări
privind politica
cu expuneri de serii de obiecte, muzeul european, după un secol de la reformei n
secolului XXI trebuie conceput ca un inaugurarea, la Sibiu, a „Muzeului etnomuzeologia
muzeu de istorie a civilizaţiei , ASTREI" (Asociaţiunea Transilvană românească :

accentul trecând dinspre factologic contribufia

pentru literatura română şi cultura Muzeului
spre fenomenologic, spre relaţionarea poporului român"), în anul 1905. .,ASTRA". Sibiu,
şi conexiunea proceselor etnoculturale, Acum un secol, românii din Editura Astra
dincolo de orice limite ale frontierelor Transilvania voiau să-şi definească, Museum. 2000,
364 p. cu ii. şi
efemere sau „tradiţionale", de natură consensual cu teoria naţiunilor planuri.
administrativă sau politică.

52

https://biblioteca-digitala.ro
 S Dr Corneliu elaborată de Pascal Mancini 9 , în în cele din urmă, la definirea
Bucur.
1:1orcntma fllu. sec.:olul al XIX-iea, propria identitate specificităţii sale culturale şi a
etnoculturală, în contextul existenţei trăsături lor comunitar-europene.
e111r,~r,1/ie Transilvania a reprezentat, la
rtiseuscă Emil
Imperiului multietnic, austro-ungar.
s·/,',!.f.-'l°IIS Aşa s-a născut, din subscripţii publice nivelul civilizaţiei populare tradi-
Proiect tematic. şi donaţii culturale, ,,muzeul naţional ţionale, un creuzet miraculos în care
in voi.
istorico-etnografic al românilor din confluenţele culturale au produs, după
.vil '7Ell[
ASTREI - Transilvania" 10 , ajuns, în momentul o reţetă de o intimitate aproape
1sturie şi
desfiinţării sale abuzive de către indescifrabilă, o civilizaţie unică cu
destin.··. <-iibiu,
c0O2. regimul comunist, în anul 1950, la unele particularităţi specifice. ,,Nu
0 Pascal 50.000 de obiecte, din care s-au salvat există - scria, istoricul Ion Moga - nici
\1ancini. în:
doar aproximativ 9.000, din care un spaţiu, oricât de restrâns, pe
Curs de drept
i,11er11afinnul. 8.700, obiecte de artă populară. teritoriul Transilvaniei, pe care să nu
lJni\,ersitarea Astăzi, în contextul eforturilor se fi încrucişat influenţele reciproce,
din Turin. 1851. determinate, în primul rând, de
<,
cr Sofronie. României de integrare europeană şi în
7i·trnsfiJr1nă1·1ie condiţiile globalizării civilizaţiei, dar întrepătrunderea până la disperare a
docrrinare ole beneficiind de marile progrese neamuri lor între ele 11 , ceea ce a făcut
co11n1 1r1dlfi de
naţi,me, Sibiu. ştiinţifice şi muzeologice din ultimele ca „orice eveniment petrecut în sânul
194). I O \1ihai decenii, noua paradigmă culturală unui neam să aibă repercusiuni directe,
Sofronie. pozitive sau negative asupra celorlalte
.. Muzeul .1Ilra ··
este aceea a definirii specificului
//Y05-IY5/J/. în: cultural al fiecărei regiunii neamuri" 12 . Pentru aceste raţiuni „nici
Studii şi europene, prin contribuţia culturală un fenomen istoric transilvan nu
("Ollfll11ÎC:liri:
Arheologie- a fiecărei etnii, în conditiile poate fi judecat izolat, ci în
lslorie. Sibiu. coexistenţei lor istorice îndelungate complexitatea cauzelor, a
'<III. 1%7. pp. (un mileniu de la cucer1rea desfăşurării şi consecinţelor lui,
Jl~-327.
Transilvaniei de către Regatul văzut în totalitatea compoziţiei
Franz
Ungariei şi aproximativ 850 de ani de etnice, sociale, şi economice, a
'.'.euhauser -
Târ~ Ia colonizarea „saşilor" în Sudul regiunii cel puţin, dacă nu a întregii
transih·ănean Transilvaniei), la edificarea culturii şi provincii" 13 .
(1820-1823) civilizaţiei fiecărei regiuni europene, În ceea ce priveşte, relaţiile
- detaliu cu o configura\ie multiculturală şi, nu ,,externe" ale Transilvaniei cu Europa,
indiscutabil, ungurii şi saşii au
contribuit substanţial, prin puterea lor
politică şi economică, prin privilegiile
lor numeroase, prin integrarea lor
culturală şi religioasă în spaţiul
Europei Occidentale, la difuzarea
modelelor culturale ale celei mai
avansate societăţi la nivel continental,
cea occidentală.1 4 .
Astfel, structurile edilitare ale
oraşelor şi satelor din Transilvania,
locuite de minoritatea germanică,
exclusiv sau în comuniune cu românii,
poartă amprenta distinctă a sorgintei
lor occidentale (bisericile cetăţi­
fortificate, structura compactă a
aşezărilor, cu zidurile de incintă, don-
jonurile, fronturile aliniate şi unitare
ale caselor francone înlănţuite în şiruri
paralele continue 15 ). Stilurile

53
https://biblioteca-digitala.ro
 R.eofst:a rnazeeloR

11 Ian Moga,
arhitectonice ale arhitecturii de lemn Mărginimca Sibiului sau Tara Oltului Scrieri istorice.
sau piatră şi cărămidă, imită perfec~ - zone etnografice din ~udul Tran- 1926-1946 .. Cluj,
stilurile francon şi gotic (sec. XV- silvaniei - formându-se în atelierele Editura Dacia.
12 Idem.
meşterilor cojocari-saşi), portul
XVII) 16 şi apoi baroc (XVIII-XIX)l7 13 Idem
din spaţiul occidental şi central popular sud transilvan (cel 14 Jacque le Gofî,
românesc, multicolor până la înce- Civilizaţia
european (ultimul, de influentă occidentl1lui
austriacă), iar bisericile de lemn aie putul sec. XIX, devenind, sub influenta medieval.
~omânilor din Transilvania poartă portului negru, auster, al aristocrati~i Bucureşti, 1970;

influenţa construcţiilor gotice, prin

săseşti transilvane, unul monocrom,-de Jean Gimpel,
Revoluţia
turlele-săgeată, înalte de zeci de metri
mare eleganţă şi rafinament, produse industrială în evul

radica_l deosebite faţă de cele slave şi de broderia cu fir negru pe fondul alb mediu. Bucureşti,

ruseşti, care poartă influenţa bizantină,

al ţesp.turii de casă, din bumbac). Editura
Meridiane, I 9RJ.
având ca particularitate deosebitoare In domeniul industriilor hidra- 15 Istoria
turlele sub formă de bulbil 8 sau de ulice21 (în care Transilvania are un României. Voi.li.
Bucureşti, Editura
cele din sudul Carpaţilor: având avans cert, de zeci de ani, asupra Academiei R.P.R„
Ţărilor Române, Moldova şi Valahia), 1962, pp. 196-
turel~le doar 1,2 m.
rolul călugărilor cistercieni22 (cea 205, 738-756;
In sistemul economiei agrare, Paul Niedennaier.
mai estică abaţie cisterciană fiind
alternanţa câmpurilor de cultură Siebenbu,xisd,e
fondată la Cârţa, în 1202, la 50 km Stădte. în
(,,economia pe trei câmpuri" sau
depărtare de Sibiu), ca şi al construc- Siebenhtirgische
„asolamentul trienal"), având ca 0 Archiv. Band 15.
torilor saşi (vezi şi terminologia
~on_d_iţie tehnică indispensabilă Bohlau Verlag
populară: ,,joagăr" pentru fierăstrăul Koln Wien, 1979,
tert1hzarea prin gunoire a terenurilor
hidraulic, ,,şteampul", pentru moara pp. 177-282.
de cultură cerealieră, introducerea 16 Vasile DrăguJ,
de zdrobit minereu etc.), în difuzarea
culturii cartofului, dotarea Arta românească.
lor, deopotrivă în mediul urban cât şi în Bucureşti. Editura
gospodărilor agro-pastorale cu şuri
cel rural, în Transilvania şi în Ţările Meridiane. 1982,
(,,Scheuer", prin intermediul rut. sura) pp. 134-171, 214-
Române (vezi „roţile lui Ciop Hanoş"
cu „grajd" şi „ferdelă", trecerea de la 250; Virgil
de la cuptoarele de topit minereul de Vătăşianu. Studii
treieratul manual, cu îmbăciul, la
aramă de la Bratilovo, atestate la de artă veche
treieratul mecanic, cu batoza etc., sunt românească .şi
1392 23 ), a fost unul excepţional.
influenţe ce!1~• mediate de alogeni 19, universalii.
Toate aceste realităţi istorice şi Bucureşti, Editura
ale economie, agrare din Occidentul
etnoculturale - şi suntem departe de a Meridiane, 1987,
euroP.ean. pp. 7-80.
fi epuizat exemplificările - sunt demne
Întreaga creaţie meşte- 17 Vasile Drăgut,
de o reprezentare muzeală, căci, para- op.cit., pp.418-
şugărească, producţie a breslelor -148; Hermann
frazându-l pe cel mai mare istoric
medievale organizate după modelele şi Fabini. Stilul
român, Nicolae Iorga (care spunea că goric. Bucureşti,
regulamentele de funcţionare ale
nu _există decât o singură istorie, cea Editura tehnică.
ghildelor din Occident20, introduce în umversală, a cărei necunoaştere te 1982.
circulaţia de masă transilvană, mociele ~mpi_edică . să-ţi cunoşti şi propria
18 Ioan Godea,
cultural-europene, deopotrivă în pro- Ioana Cristache
1stone, naţ1onală), putem conchide că Panait, Bisericile
ducţia de mobilier (,,masa tron" - de
nu există decât o singură civilizatie de lemn. Oradea,
model renascentist - ce înlocuieşte .
cea umversală, la care trebuie să ne
. ' Editura
m~sele joase, rotunde sau dreptun- Episcopiei
raportăm atunci când analizăm valorile Ortodoxe Române
ghiulare, de tradiţie romană antică ~ivil!zaţiei dintr-o ţară sau regiune a Oradiei, 1978;
până şi în aşezările româneşti di~ istorică (cazul Transilvaniei) ale unei
Ioan Godea,
Biserici de lemn
Ar~eal, lăzile de zestre pictate, naţiuni sau etnii, încercând să decelăm din România
c~1erele-suport pictate pentru blide şi ce îi este propriu şi ce este comun (nord-vestul
cancee etc.), producţia ceramică Europei. Transilvaniei).
Bucureşti, Editura
(sobele de teracotă din „cahle", Condiţiile sine qua non sunt Meridiane. 1996.
cănceele, cănite de vin bilobate
~emersul interdisciplinar, perspec- pp. 29-41, 81-85:
bli~ele ornamentale etc.), cojocăritul tiva fenomenologică şi conceptia Virgil Vătăşianu.
(ce, mai renumiţi cojocari din op.cit.. pp. 72, 78.
cuprinderii relaţionate, multietnic~.

54

https://biblioteca-digitala.ro
 19 Barbu Acum, când dispunem de un influenţele şi experienţele. Tradiţiile,
Ttellinescu.
Tehmrn agncoliJ
spaţiu destinat special pentru Muzeul care înseamnă o dinamică internă,
(1 ritm de muncă Civilizaţiei Transilvane „ASTRA", am fortele care urcă din adâncul
in gospodăna început elaborarea proiectului vre~urilor pentru a îmbunătăţi istoria,
fărănească din
ţematic al viitoarei expoziţii de bază. influenţele care reprezintă schim-
Crisano (sec al
XV!ff-lea şi ln realizarea acestuia, am ţinut cont burile, .,irigările", prin care popoarele
innputui sec. al atât de structura tematică iniţială a comunică între ele şi experienţele
\I'<-lml. Oradea. Muzeului „Asociaţiunii", cât şi de stârnite de nevoia căutării şi a
~unda!ia
Culturală „Cele noile cerinţe ale muzeografiei contem- creaţiei. 25
Trei Crituri'". porane, vizând multiculturalitatea şi Transilvania nu este o provincie
1995. pp. 8-31. interdisciplinaritatea. istorico-etnografică ruptă de celelalte
20 Ştefan Pascu.
\ fqteşugurile din Vom încerca să dezvoltăm ceea ce două provincii istorice româneşti, ci
Transih-anw afirma marele antropolog Claude contribuie, alături de acestea, la
,,anii în secolul al Levi-Strauss: ,,fiecare civilizaţie, cât constituirea ansamblului morfologic şi
.\TI/. Bucureşti.
1954. de modestă ar fi, se manifestă sub două structural unitar al spaţiului carpato-
21 Corneliu aspecte diferite; pe de-o parte, există în danubiano-pontic, tezaurul etnografic
Bucur. Premi.•w ia univers, pe de altă parte, constituie ea transilvănean fiind o componentă a
o istorie u
însaş1 un univers. Există într-un patrimoniului cultural din România.
t'Î\'ilt:a(wi
medievale univers... şi aceasta înseamnă, mai Trăsăturile unitare ale culturii
romaneşti (Cu întâi, că este situată în spaţiu şi timp. populare româneşti din Transilvania,
privire la apari1ia
industriilor
Apoi se completează cu viaţa fizică. In cu cele ale celorlalte două provincii
feudale pe final, membrii ei sunt fiinţe biologice istorice româneşti se datorează, în
teritoriul care formează o societate cu obiceiuri primul rând, fondului originar comun
României). în
Studii şi
care le impun rit mul lor, în naştere, şi permanenţei legăturilor (economice,
,·omunicări. creştere şi declin. Dar si această sociale, culturale, istorice) dintre
Sibiu. 1978. p. societate constituie, ea însăşi, un românii de-o parte şi de alta a
94. univers cu diviziuni, distribuiri, Carpaţilor.
22 Vasile Drăgu!.
Ana J!Oficâ În ierarhii şi legi. Şi dă naştere la lucrări Tot aşa de bine putem afirma că în
Romiinia. care o reflectă şi-i influenţează interiorul Transilvaniei există o
Bucureşti,
Editura
evolutia. " 24 nuanţată diversitate privind cultura
Meridiane, 1979, Î~treaga activitate a Muzeului materială şi spirituală a tuturor etniilor
pp. 10-20. Civilizaţiei Transilvane „ASTRA" va care locuiesc pe acest teritoriu, dublată
23 N. Dragomir.
Din trecutul
reprezenta teritoriul Transilvaniei în de o unitate întemeiată pe o lungă
oierilor accepţiunea mai cuprinzătoare a tradiţie, ce nu exclude însă crista-
nuirgineni din termenului, adică a Transilvaniei 1izarea unor varietăţi de forme
Siiliţteţi extinse, incluzând şi Banatul, Crişana particulare.
comunele din jw;
în : l!GUG. II, şi Maramureşul, regiuni care au Proiectul viitoarelor activităţi ale
1924-1925, Cluj, gravitat întotdeauna spre Transilvania muzeului vizează conservarea,
1926; N. Dunăre. şi s-au dezvoltat sub influenţa acesteia. creşterea şi valorificarea patrimoniului
Pl1storit11/ de
pendulare duhlă De aceea, structura lor socială a fost prin: achiziţii, expoziţii, conservarea
pe tffitoriu/ aceeaşi, instituţiile social-politice şi activă a meşteşuguri lor tradiţionale
Rom,iniei, în : juridice, în mare parte, au fost (Olimpiada copiilor „Meşteşuguri
AMET, 1965-
asemănătoare, astfel că istoria întregii artistice tradiţionale; ,,Zilele
1967.
24 Levi Strauss, Transilvanii s-a desfăşurat într-o Academiei Artelor Tradiţionale din
Antropologia legătură inseparabilă cu teritoriile România"), cercetarea ştiinţifică (în
culturală.
exterioare, în apusul arcului carpatic, colecţii, pe teren, psiho-sociologică a
Bucureşti,
Editura Politică, de care erau legate fizic (geografic) şi publicului), serv1c11 asigurate de
1978. cultural. Muzeul Civilizaţiei Transilvane
25 Şt. Pascu.
Voievodatul
Muzeul va reliefa, atât prin (vizite, conferinţe, ateliere de creaţie,
Tl'linsilvaniei, expoziţiile sale cât şi prin alte zi le intermuzeale, spectacole şi
voi. I, Ed. Dacia, manifestări specifice, acel „triplu" sărbători, expoziţii, târguri, simpo-
Cluj, 1972, p. 7. fascicol de forţe în acţiune: tradiţiile, zioane).

55
https://biblioteca-digitala.ro
 R.evfst:a rnazeeloR.

26 Tancred
Muzeul Civilizaţiei Transilvane istorică, nu vor fi dispuse, întotdeauna,
BănăJeanu,
„ASTRA" va acorda, în continuare, o în ordine cronologică, ci vor fi astfel Con.,idera/ii
atenţie sporită conservării şi creşterii prezentate, într-un context care să privind locul şi
funcţiile
patrimoniului printr-o politică de comunice o atitudine, o secvenţă din expozi/iilor
achiziţii activă, menită să salveze de la viaţa social-culturală, un obicei. etnografice in
distrugere o serie de obiecte de artă Dorim ca obiectele etnografice, structurile
culrurule
populară, îndeosebi prin conştien­ multe folosite şi în zilele noastre, să c..·rmremporunc.
tizarea populaţiei asupra valorii depăşească ceea ce afirma Claude în: Muzeul
deosebite ale creaţiei populare, precum Karnoouh şi anume că „obiectul Na/ional, 1975,
Bucureşti, p.127.
şi determinarea acestora de a se ţărănesc, în majoritatea cazurilor, nu
27 Claude
îndrepta spre muzeu, unde vor este decât un obiect destinat Karnoouh.
îmbogăţi patrimoniul existent. reproducerii, va fi investit cu un sens Român;;_
Expoziţia, ca principala formă de nou ... muzeul de „artă populară" la Tipologie şi
mentaliră/i, Ed.
manifestare cultural-educativă a rândul lui va da o demnitate estetică Humanilas, 1990,
muzeului, trebuie să reprezinte o obiectelor săteşti." 27 Noi nu dorim să pp. 113-115.
„înlănţuire de idei care vor să prezentăm „acea demnitate estetică",
comunice, să demonstreze, să ci să revelăm întreaga existenţă etno-
convingă, schema unui mesaj care psiho-socio-culturală a transilvă­
să aibă valenţele şi forţa de exprimare nenilor, al cărei produs sublim
a unui scenariu"26_ exemplar, definitoriu este însaş1
Ţinând cont că toate colecţiile civilizaţia populară tradiţională din
muzeului vor fi redate în lumina Ardeal.
etnografică, mai mult decât în cea

56

https://biblioteca-digitala.ro
 COLECTIILE „ASTRA"
- O ISTORIE ÎN ŞI PRIN OBIECTE
EFIGIILE TIMPULUI
Mirela CREŢU
şi
I" n anul 1962, Academia Română
aproba întâiul proiect ştiinţific
de organizare (în Dumbrava
Sibiului), pe o suprafa\ă de 96 ha. a
unui muzeu naţional, cu profil
etnologic specializat şi cu expunere în
aer liber: Muzeul Tehnicii Populare. În
43 de ani. acesta a devenit cel mai
bogat (patrimonial), mai reprezentativ
(tematic, fenomenologic şi teritorial-
geografic) şi mai modern muzeu din
România (ca şi conct:pţie de
organizare, ca amt:najament peisagistic
şi ca integrare a culturii populare vii,
autentice, naţionale, în ansamblul
muzeal aplicând, în mod real,
conceptul de museum vivum).
Din anul 2000, ca urmare a
t:xtindt:rii anet tt:matice şi de
reprezentare patrimonială, Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA", a fost integrat unui
adevărat complex etno-muzeal de
reprezentare universală (Muzeul de
Etnografie Universală „Franz
Binder"), naţională (Muzeul Civi-
lizaţiei Populare Tradiţionale
,,ASTRA"), regională (Muzeul Civi-
lizaţiei Transilvane „ASTRA") şi
etnică (Muzeul de Etnografie Săsească
,,Emil Sigerus" şi Muzeul Rromilor -
în fază de proiect, dar având deja
colecţii şi o documentaţie fotografică
şi filmografică de mare valoare).
1 Michel
Toate aceste adevărate instituţii
muzeale reunite în cadrul Complexului
Foucaull,
.Vaş/erea
Naţional Muzeal „ASTRA" şi asistate
clinicii, de serviciile paramuzeale specializate,
Aucurcşti, de cea mai înaltă calificare
Editura profesională şi creditate ca
Ştiinţifică,1998,
performanţe pe plan european sau
p. 13.
mondial, ilustrează nivelul atins de
~ !hidem. [1. 14.
Muzeul „ASTRA", la peste un secol de
https://biblioteca-digitala.ro
la adoptarea hotărârii înfiinţării sale
( 1896) şi în anul aniversării cente-
narului înfiinţării sale (2005).
Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA". înfiinţat în anul 2000, este
continuatorul tradiţiilor muzeale
datând încă din 1861.
La 19 august 1905, este inaugurat,
ca urmare a strădaniilor unor mari
personalităţi ale vremii, primul muzeu
istorico-etnografic al românilor din
Transilvania. Sub îndrumarea lui
Octavian Tăslăuanu, acestuia i se va
conferi un nou statut ştiinţific şi
cultural. Este perioada în care se pun
bazele marilor colecţii etnografice,
provenite din cercetări de teren, vizând
quasi-totalitatea artelor populare
traditionale.
·În mod istoric, suntem sortiţi
istoriei, răbdătoarei construcţii a
discursului despre discursuri, sarcinii
de a înţelege ce s-a spus deja 1•
Tradiţional, a vorbi despre gândirea
celorlalţi înseamnă să faci o analiză a
semnificatului 2 . A comenta înseamnă a
admite, prin definiţie, un surplus al
semnificatului faţă de sem ni ticant, un
rest neformulat al gândirii pe care
limbajul îl lasă în umbră. Interpretarea
nu mai trebuie privită ca o regăsire a
unui adevăr sau ca o atribuire de sens,
ci drept evaluare a pluralităţii textului
expoziţional.
MUZEUL ASOCIAŢIUNII, ,,cel
dintâi mu::eu naţional al românilor din
Transilvania", ,,a petrecut veacul" ca
un adevărat fenomen, marcat de o
„glorie" care este numai a sa. Cele mai
mari personalităţi româneşti şi-au
legat numele de crearea şi funcţionarea
sa, mii de intelectuali l-au slujit, mii de
oameni au susţinut edificarea unui
57
 Revista rnazeeloR
Palat pentru ca muzeul să existe, şi
mii de români au adunat din sate şi
oraşe obiecte cu valoare patrimonial-
culturală pentru a le duce în expoziţiile
muzeului.
A colecţiona / a tezauriza
Avem, cu siguranţă, un cuvânt de
spus în privinţa înfăţişării sub care
trecutul se întoarce, din când în când,
la noi. Dar astăzi trăim cu impresia că
totul se petrece prea repede, că timpul
modern nu ne aparţine defel. Iar
viitorul părându-ni-se şi mai nesigur,
ne mărginim să îi căutăm antecedente
pe care să le moştenim şi să le ţinem în
viaţă. Numai că marile modele
culturale, de felul celui antic, nu mai
stimulează ca odinioară şi nu mai sunt
decât frânturi dintr-un puzzle greu de
recompus. Nici nu mai căutăm, ca
altădată, asemănătorul ci diferitul,
acele etape istorice susceptibile să se
piardă, lipsindu-ne de ocazia de a ne
compara cu predecesorii noştri.
Cu toate că până şi distanţa dintre
noi şi trecutul recent creşte alarmant,
oamenii nu pot fi împiedicaţi să creadă
că istoria s-a scris, totuşi, cu poveşti le
lor de viaţă: când ochii istoricului par
că slăbesc, că ne trădează, cerem
memoriei să ni-i împrumute pc ai săi.
Iar aceasta pretinde obiectelor să
nareze în locul nostru, să susţină
legătura conştiinţei de sine cu trecutul,
adică să asigure continuitatea, coerenţa
imaginii de sine, mai succint spus,
identitatea. Rostul obiectelor este să
garanteze că într-o lume niciodată
aceeaşi, de la o zi la alta, noi rămânem
neschimbaţi. Dacă acordăm obiectelor
putere de simbolizare le recunoaştem,
implicit, capacitatea de a iradia felurite
fabule despre lumea care le-a instituit.
Intervalele de efervescenţă patri-
monială sau de simplă nostalgie
succed, de obicei, unor perioade când
se exaltă prea mult tinereţea, noutatea
şi schimbarea, iar vechiul este
persecutat prin asocierea lui cu
decrepitudinea biologică. Încercăm,
prin urmare, să ne relativizăm
responsabilitatea definindu-ne mat
58
https://biblioteca-digitala.ro
tot puţin ca nişte creatori şi mai mult ca 3 Radu
Florescu. Bazele
succesori ai lucrurilor, ca simplii lor
muzeologiei,
descendenţi. ediţia a li-a,
Motivaţiile sunt complexe şi Bucureşti,
contradictorii: deşi unele sunt noi, cred Centrul de
Pregătire şi
unii, ne copleşesc deja cu vechimea lor
Formare a
viitoare, cu faptul incontestabil că ne Personalului din
vor supravieţui; investim în obiecte, Instituţii le de
opinează alţii, nu pentru că acestea, Cultură, 1999,
prin rezistenţa lor fizică, ar dura mai p.47.
mult şi ne-ar perpetua simbolic propria 4 Cod de
viaţă, ci pentru că sunt şi ele marcate Deontolo~ie de
de uzură şi le atribuim cicluri de viaţă / '/COJI pour Ies
aidoma cu ale noastre; nu imortalitatea Musees, 6 juillet
2001, p. 9-10.
lor materială ne-ar preocupa aşadar ci
ideea că, în ciuda vieţii prelungite pe 5 Dicţionar
care o au, împărtăşesc la un moment enciclopedic,
dat aceeaşi soartă cu a noastră. Bucureşti,
Editura Cartier,
Colecţionarea patrimoniului re-
2003, s.v.
prezintă „un ansamblu de acţiuni, ope- .,colectie".
raţii şi mijloace cu caracter profesional
cât şi administrativ juridic, având drept
scop transferul de bunuri culturale în
proprietatea muzeului, cu alte cuvinte
transformarea patrimoniului virtual în
patrimoniu real" 3 . Aceasta se poate
realiza prin colectarea liberă, comple-
mentară cercetării de teren, donaţii sau
legat, precum şi prin achiziţii. Esenţial
este ca orice instituţie muzeală „să
adopte şi să publice o definiţie scrisă a
politicii sale de colectare ( ... ).
Obiectele achiziţionate trebuie să fie
legate de obiectivele şi activităţile
muzeului şi să fie însoţite de o dovadă
a existenţei lor legale. Muzeele nu
trebuie să achiziţioneze obiecte pentru
care nu au decât puţine şanse de a le
putea cataloga, conserva, depozita sau
expune în mod convenabil" 4 .
Conform dicţionarelor, colecţia
(lat. collectio, -onis) este „o serie de
obiecte de acelaşi fel sau de aceeaşi
categorie, care adunate şi dispuse
sistematic, reprezintă o valoare
artistică şi documentară" 5 . Sensul
noţiunii de colecţie s-a extins odată cu
interesul celor preocupaţi de această
dimensiune a istoriei culturii, noţiunea
însăşi suferind remodelări menite a
integra mai bine aspectele materiale
(bunuri de patrimoniu) şi imateriale
 (atitudini, folclor, literatură populară). din calităţile originale, din esenţa
S-a pendulat între elementele canti- fondului primordial. Născute în
tative şi cele calitative, pentru a se atemporalitatea şi arhaismul lumii
obţine finalmente o extensie foarte rurale, ele posedă intimitatea unei
largă. confesiuni în care conştiinţa unui neam
Obiectele salvate, relicve ale unui nu-şi poate refuza sinceritatea. Copil,
anume timp, ne intensifică simţul martor, ctitor şi în acelaşi timp
istoric, ne leagă de propriul nostru judecător al duratei, plăpândului obiect
trecut şi de cel al altora şi acoperă de i se poate acorda credibilitatea izvo-
glorie naţiunile, regiunile şi indivizii. rului istoric prin faptul că prezintă
In mijlocul unui cotidian derutant, stilizarea experienţei milenare a unei
năucitor, colecţiile semnifică sigu- colectivităţi, proiecţia predispoziţiilor
ranţa. Ele devin focare ale conştiinţei ei mentale.
de grup, acordă continuitate tradiţiei şi Căutăm în colecţii, ca într-o carte,
au rolul de garanţi vizibili ai identităţii ceea ce autorul a vrut sa spună, tără a
naţionale. refuza să găsim ceea ce textul dest-
Colecţia poate fi privită şi ca o amuie, independent de intenţiile
formă de păstrare a memoriei sau loc acestuia. Obiectele sunt unităţi
de uitare atunci când ea devine doar „lexicale" singulare, colecţiile devin
,,loc pentru unii". De asemenea, secvenţe mai lungi, constituind „un
6 Michel colecţia este o acumulare continuă din discurs" - o organizare transfrastică
Foucault,
Thearrum
care se creează un spaţiu, ce închide determinată de situaţii particulare, dar
J>hilosophicum. atât un timp anume, cât şi toate şi de contexte generale. Pentru Cornel
S111dii. eseuri. timpurile, toate epocile. Ea poate fi lrimie, colecţia a fost un mod de orga-
interviuri ( /'i63- considerată, încă din secolul al XTX- nizare a faptelor pe care le-a comu-
/Y84). trad. de
Bogdan Ghiu (I),
lea, chiar o „heterotipie proprie nicat, selectând anumite aspecte şi
Ciprian Mihali, culturii" 6 . Ideatic ne îndeamnă perma- valorizându-le.
Emil ian Cioc şi nent să ne re-întoarcem în acest spaţiu. Din tot ceea ce ne-a rămas de pe
Sebastian Blaga Trecând dincolo de limitele vremea achiziţiilor lui Cornel frimie,
(II), Cluj
interpretării, trebuie să descoperim ce observăm că, de fapt, el a impus un
~apoca, Editura
Casa CărJii de a însemnat colecţia şi a colecţiona „stil de lucru" prin acesta înţelegând
Ştiinţă, 200 I, p. pentru as trişti. Pentru aceştia, un mod de viaţă, o realitate în funcţie
258. colecţionarea reprezenta o „politică de de ceea ce spun obiectele. Cornel
achiziţii" menită să salveze de la lrimie şi echipa de muzeografi ce l-a
7 Corneliu
Bucur, Condi/ia dispariţie o serie de obiecte de artă secondat nu a realizat doar un
modernă a populară prin conştientizarea popu- „vocabular de obiecte" (patrimoniu
muzeului laţiei asupra valorii lor deosebite, clasat în „bunuri de patrimoniu"), ci o
etnografic. „hierofanie" a obiectului şi a lumii de
precum şi determinarea acestora de a
Po/iricile privind
conducerea. se îndrepta spre muzeu, unde vor unde provine.
organizarea şi îmbogăţi patrimoniul existent. Pentru discipolul declarat al
managementul A colecţiona - a recupera, include Profesorului, actualul director general
m1ce11/ui ideea de retrăire, de redescoperire, de al Complexului Naţional Muzeal
ellwgrafic,
comunicare „a da curs începutului". A aduna ,,ASTRA", prof. dr. Corneliu Bucur,
susţinută în obiecte este starea ce te aduce aproape colecţionarea reprezintă completarea
cadrul celei de-a de bucuria de a descoperi adevărul, sistematică, conformă unui profil
treia Conferinţe bucurii mici ale unei mari trăiri, tematic şi de reprezentare teritorială şi
J\Jationale a
nedublate în duhul lucrurilor. A face etnică bine definite, prin cercetări
specialiştilor din
domeniul colecţie te plasează într-un spaţiu unde minuţioase de teren prin investigarea
ocrotirii ţi se permite o descoperire şi o zonelor «virgine»" 7 . Iar creşterea
patrimoniului cercetare a unei moşteniri. Obiectele patrimoniului ilustrează „o politică de
cultural national,
aparţinând unei colecţii de artă achiziţii menită să salveze de la
Sinaia, 2001.
populară au privilegiul de a păstra ceva distrugere o serie de obiecte de artă

59
https://biblioteca-digitala.ro
 r.:z.eofsta rnazeelor.:z.
populară prin conştientizarea popu-
laţiei asupra valorii lor deosebite,
precum şi determinarea acestora de a
se îndrepta spre muzeu, unde vor
îmbogăţi patrimoniul existent"8.
Muzeul Civilizaţiei Transilvane
,,ASTRA" este, în primul rând,
trezorierul valorilor patrimoniale
moştenite de la Muzeul „Asociaţiunii".
În registrele inventar figurează 9 002
obiecte înregistrate sub sigla „A",
împărţite pe şase colecţii: 6 523
broderii, 1025 port-textile, 567 obiecte
de cult, 539 lemn, os, fier, 330
ceramică şi 18 păpuşi. Colecţiile s-au
îmbogăţit, în ultima jumătate de secol,
ajungând astăzi la 46 314 obiecte din
care: 21638 port-textile, 9 868
broderii, 7 137 ceramică, 3 938 obiecte
de cult, 3 733 lemn, os, fier. De-a
lungul anilor, aceste valori de patri-
moniu au fost prezentate in numeroase
expoziţii organizate în ţară şi în stră­
inătate, până la închiderea Expoziţiei
de artă populară din Palatul
Brukenthal, în anul 1990.
Prin schimbarea paradigmei
muzeale (de la un mu:::eu etnic la un
mu:::eu multicultural al unei regiuni
europene Transilvania) şi a
concepţiei expoziţionale (de la o expu-
nere etnografică, monocoloră, la o
expunere etnologică modernă, con-
cepută diacronic şi realizată interdis-
ciplinar) muzeul pavilionar sibian vine
să completeze oferta muzeului în aer
liber ca muzeu naţional al civilizaţiei
populare tradiţionale din România,
sugerând formula ideală pentru
muzeologia secolului al XXl-lea,
angajată în evidenţierea particu-
larismului plurietnic în contextul
valorilor comunitar europene.
Dintr-un muzeu etnografic clasic,
specific secolelor XIX şi XX, cu
expuneri de serii de obiecte, pe
domenii, pe genuri, pe stiluri sau pe
tehnici de lucru, muzeul proiectat de
noi pentru ilustrarea civilizaţiei
transilvane în toată dinamica sa isto-
60
https://biblioteca-digitala.ro
8 Corneliu
nea şi polivalenţa sa culturală
Bucur, Aurelia
deplasează accentul dinspre factologic Marcu, Muzeul
spre fenomenologic, dinspre naţional Civili=aţiei
spre european, dinspre mono- spre Transilvane
""ASTRA"",
multucultural, dinspre sincronic spre muzeu de
diacronic, adică spre relaţionarea şi reprezentare a
conexarea proceselor etnoculturale, culturii şi
transgresând limitele frontierelor efe- civili=afiei
mere sau „tradiţionale", de natură transilvane în
viziune
administrativă sau etno-culturală. pluriernică şi
Obiectificarea ne stă la îndemână, interdisciplinară
căci înlocuieşte un concept printr-o , în "Muzeul
imagine. Ea asaltează nefamiliaritatea ASTRA. Istorie
şi destin" ( 1905-
noastră cu mediul înconjurător 2000), Sibiu,
travestind lucrurile în însăşi esenţa Editura
realităţii 9 . Proiectul propus a1c1 "ASTRA
Museum··, p.
intenţionează să evidenţieze întâlnirea
305.
dintre tendinţa permanentă de desco-
peri acelaşi trecut în mereu alte perso- 9 Serge
nificări cu necesitatea imperioasă de a Moscovici,
ne vizuali:::a cât mai concret nostal- Fenomenul
reprezenrtirilur
giile, de a le adapta la limbajul unei sociale, în
civilizaţii a imaginii. Or, istoria Adrian Neculau
culturală a patrimoniului provine în (coord.),
mod clar din recenta reevaluare a PsihuloRia
câmpului social:
lecturii şi a privirii 10 : dacă încercările repre=entările
lui Bloch şi Febvre de a descoperi sociale, Iaşi,
peisajul nu au avut consecinţe notabile, Polirom. 1997,
astăzi asistăm la noi tentative în acest p.47.
sens. Reechilibrând interesul pentru 1O Krzysztof
text şi imagine în favoare celei din Pomian. op. cir.
urmă, istoria culturală se ghidează p,97.
acum după principiul „a vedea şi a
11 Idem.
descrie ce vezi", acordând prioritate
vizibilului şi după aceea invizibilului,
formei şi mai târziu funcţiei, pre-
zentului şi mai apoi trecutului 11 .
De ce este nevoie de un „nou tip
de colecţie", ,,nou tip de muzeu" cu un
„nou tip de expunere" - pentru că
acesta trebuie să fie o „privire"
integratoare asupra omului, asupra
nevoilor esenţiale ale sale (de ce
existăm, unde mergem, ce sens are
trecerea prin viaţă). Acest nou muzeu
trebuie să reitereze stări şi sentimente
eterne: Iubirea, Durerea, Neliniştea,
Extazul în faţa misterului şi a
divinităţii, Triumful şi Bucuria
fiecare cu zonele de interferenţă.
 IM. Stou.:a.
l>1men:,i11neo
etnnln>!icii o pon11/11i
MUZEUL „ASTRA"
pnrular. în .. Anuarul
ln~litllllllui de ŞI COLECŢIA DE PORT DIN ZONA SIBIULUI
Ftnol.!:rnlie ş1 Folclor
.. Con-.1'"an1111 Dră1lo1u··.
lom 6. 1995.p.101
2 /\pm.J. l" Calrina.
Pl"(Jhh:mf:',k
l'111ogro(h: şi
lW{'lllari:J in
"rrU Elena GĂVAN
dc=hatarca re~'i.ttei
Tram1fro111a ·. în
Revista Mu,.edor, ortul, ca proiecţie exterioară a continuatorul patrimonial, programatic
1%9, nr. -L p . .16~.
3 Oc1. C Tâslâuanu
/)111 tJl'll(/11/t'llf/Ctl
P tot ce simte şi gândeşte omul
despre el, ca individ şi despre ceilalţi,
şi structural - tematic al celui dintâi al
românilor de pe teritoriul transilvan,
romanii. in
Lw;cali\rul. I~ marlic
190~. anul I\". nr fi. p
ca şi colectivitate, s-a constituit Muzeul „Asociaţiunii" 5 . După ce în
127 precum o imagine a „omului îmbrăcat, 1990 Secţia de etnografie şi artă
.t D I) Roşl:a,Pnrrul
1ws1r1,. în „CuvânlUI cu toate consecinţele ce decurg din populară a Muzeului Brukenthal 6 a
poporului·· 24 aug,usl situaţiasa în lume ca o fiinţă istorică devenit muzeu de sine stătător, colecţia
lll19, :inul I. p 1
-i Inaugurat la IQ şi socială" 1. Factor al permanenţei, etnografică a Muzeului Asociaţiei
;Jll~USI 190S ŞI
de,;;l"lin1a1 de regimul costumul popular prezintă „un tablou Transilvane pentru Literatura Română
cormmis1 la 1950. ('
llul:ur Paradigmt'f(
cât mai complet şi fidel" al stărilor şi Cultura Poporului Român a intrat în
isror,L·e ş, mud<-'n1e unui popor „care încorporează patrimoniul Muzeului „ASTRA".
uit: Jlrl:r.:11/11i
. ASTRA ··. în Muzeul însuşirile caracteristice ale Păstrarea, îmbogăţirea şi
.. ASlR.Y' Istorie şi individualităţii sale etnice, şi să arate cercetarea ştiinţifică a colecţiilor
de
i.lc..:rin I Q05 2000
Sih111. h.1. .. Astra totodată şi fazele şi momentele mai artă populară a constituit, dela
\.fost:um··, 2002, p. 23
n: /\. Grania. însemnate ale ... dezvoltării sale începuturi, una dintre principalele
Muzeul
-ISU(lllllllnii"' /11
culturale" 2 . Ca şi expresie a preocupan ale muzeului „ca
Rumâ11w i11trt'gitd ~-, esteticului, a idealului de frumuseţe ansamblul cel mai puternic, cu care îşi
in 11/rimu/ deceniu de
exutenţăE,,",·,wrea specific unui popor „modelele au o apară un popor originea, indivi-
din anul /1)50. în
Muzeul „ASTRA".
valoare netăgăduită. Ele sunt povestea dualitatea şi tot ce a moştenit de la
Istorie şi destin I 905 în co/ori a simţului estetic rafinat şi străbuni" 7 . Astfel, patrimoniul s-a
- 2000. Sibiu, EJ.
,.Aslra Museum•·. variat al ţărancelor noastre "3. îmbogăţit de la an la an, în urma
2002, p. 205 - 2~4.
6 1950 - 1990, secţia
„ Expresie spontană... şi deci tot atât de donaţiilor şi achiziţiilor8, ajungând să
se compunea dintr-un credincioasă ca şi limba sufletului numere astăzi cca 36.000 bunuri
scclor pavilionar,
adăpostii din 1956 Jc nostru românesc" 4 portul popular face culturale 9, reprezentând port, textile,
rrimul etaj al
Palatului Brukenthal obiectul lucrării de faţă. broderii, obiecte de cult, obiecte de
şi de unul în aer liber,
Muzt:ul Tehnicii
lemn, os, fier, produse ceramice.
Porulare, organi7al la Înfiinţat în anul 1993, Muzeul Colecţia de Port - Textile numără peste
initiativa marelui
etnolog Cornel lrimie, Civilizaţiei Transilvane „ASTRA", 11.500 obiecte. Dintre acestea au fost
în anul 1963. parte integrantă a Complexului inventariate I 025 de bunuri
7 Apud. C. Catrina.
op. cit .. p. 36-L Naţional Muzeal „ASTRA", este înregistrate cu sigla „A" 10: 344 aparţin
costumului femeiesc, 73 celui bărbă­
tesc, iar 84 sunt accesorii şi obiecte de
Chimir. podoabă (nasturi, inele de argint şi de
Colectia alamă, cercei de alamă, lătiţare, salbe
ASTRA. Nr.
lnv. 2660P
de bani, pungi de bani, etc.).
(776A).
Mărginimea Din punct de vedere teritorial,
Sibiului. majoritatea colecţiei „ASTRA" pro-
Sălişte, jud.
Sibiu.
vine din spaţiul transilvan I I, doar o
piesă este aferentă Bacăului, iar 49
zonei Neamţ. Zona Sibiului este
reprezentată de I 04 bunuri de port
popular, dintre care un număr de 71 de

61
https://biblioteca-digitala.ro
u.eorsta rnazeelou.

Cămaşă
obiecte sunt specifice Mărginimii bărbătească.
Sibiului; 28 provin din satele de pe Colecţia
Valea Hârtibaciului; 2 din Ţara Oltului . "ASTRA".
De-a lungul timpului poziţia Nr. lnv. 239P
geografică, condiţiile istorice, social - (768A).
economice şi religioase au imprimat Mărginimea

teritoriului etnografic sibian o evoluţie Sibiului.

proprie reflectată fie în arta populară, Sălişte,

fie în arhitectura şi creaţia tehnică. jud. Sibiu.

În trăsăturile sale generale
costumul popular românesc este
acelaşi. Deosebirile sunt reflectate în
amănunte legate de croi, cromatică şi
decor, dar evidenţiind o mare varietate
de forme sesizabile în detalii, chiar de
la sat la sat 12 . Portul specific zonei
Sibiului oferă, în acest sens, o imagine
cu totul deosebită, trăsăturile, deşi
comune. conturează câteva tipuri
distinctive, definite de etnografi
de îmbrăcăminte (ie, cătrinţe, 8 Dcspăr!,-1mintclc
precum, Ilie Moise şi Horst Klusch în
velitoare, pieptar din lână sau postav - „Asociatiunii" a,·cau
lucrarea Portul popular din judeţul <latoria să. organiuu
la femei şi camaşa, cioareci, căciulă „t:xpozi1iuni··. ocazii
Sibiu I 3ca mărginean , avrigean, cu care •.,·or primi
din lână de oaie - la bărbaţi) în toate multe lua11ri in da,:
hârtibăcean, de pe Târnave şi de pe
subzonele etnografice amintite mai mu/le vor lrl•hui
Valea Secaşului , corespondente c11mţ'ciru/e
sus . Diferenţierile se mărginesc doar la ahefe ... n11mc,i
reperelor etnografice din zonă: variaţii cromatice şi ornamenatale,
cuprinse si insemnafe
pentru u Sf! L·umpiira
Mărgini mea Sibiului 14, Valea Hârti- dimensionare şi de ce nu, termi- de Mu=e11··. spunea
haciului 15 . Ţara Oltului 16 , Târnava 17 nologie.
Octavian Codru
Tăslăuanu la 1906.
şi Valea Secaşului. Dintre toate porturile sibiene Luceafărul. 15
noiemhrie 1906, anul
Varietatea, abia sesizabilă astăzi, costumul popular 20 mărginean, pre- V. nc.19-20. p. 420·
42 I; Transih·ania
a costumului popular din zona zintă o notă de eleganţă, sobrietate şi în iulie - aUl?,USt 191 O.
etnografică menţionată, stă mărturie acelaşi timp de simplitate, conferite de
an Xl.1. n~. lV. p. 201.
247. 303.
complexului de relaţii sociale 18, modul ornamental şi cromatică . Aceste 9 M. Crc1u. Cumei
lrimie - ,·ulcqiom1r Ji
administrative, economice 19, istorice, calităţi au constituit motivul impunerii aeuwr de _frmduri
geografice şi climatice care au dominat sale pe o arie extinsă ce cuprinde atât dm.:umt'nlurt'. in
Comei trimit?- o
şi determinat modul de viaţă al spaţiul Zonei Sibiului, dar şi localităţi via1 ă inchinată .to11tlui
mmtine.teşi
românilor din aceste zone. Menţionăm de peste munte, înlocuind pe alocuri cil'ilizat iei snle. Sibiu.
numai exemplul mărginenilor al căror chiar tipurile locale. Ca urmare a Ed ... Aslrn Museum··.
200). p. 196- 197.
principal mijloc de trai, păstoritul - acestei realităţi din teren şi datorită IO Reprezintă vechea
colccJic ASTRA care
pendulator şi transhumant, le-a oferit spaţiului alocat, am decis să ne oprim con1înc 9002 obiecte
posibilitatea unei vieţi active în rândurile care urmează, asupra - 567 hunuri de cult;
330 ceramică: 539
ecomonice, portul evidenţiază cel mai bunurilor culturale înregistrate cu sigla lt::mn; os; fier; 6523
hroderii: 1025 pon -
pregnant influenţele venite dinspre „A" şi care întregesc portul popular din textile şi 18 pâpuşi .
centrele orăşeneşti şi industriale, Mărginimea Sibiului. 11 În accepţiunea sa
gener~lă : _Ardealul
precum şi extinderea, în altă ordine de Portul bărbătesc, ca şi cel proprt U-7.15 ,
Maramureş. Crişana şi
idei, a impresionantului costum săli­ femeiesc, poate fi împărţit în vechi şi Banal.
ştenesc în numeroase zone şi regiuni nou. Costumul de tip vechi se carac- 12 C Irimic . Arta
pnpulcmi in Mu:t'ul
aflate de o parte şi de alta a Carpaţilor. terizează prin: cămaşa din fuior sau Brukenrlu,I Sihi11,
lndividualitătile se înscriu în pânză de mestecat (fuior şi bumbac), Bucureşci , Ed .
Meridiane. I 96~. r,.
cadrul unui ansa~blu unitar, carac- cu sau fără fustă (întâlnită mai mult la 16-17; IJem, f'nr(/{/
popular din sud
terizat prin prezenţa principalelor piese tineri), mâneci largi şi guler îngust, <!Stuf Trunsilvanitd.
Fond Or. Cornel
lrimie. Nr.127.

62

https://biblioteca-digitala.ro
 Arhiva şliin!ilid
426·XI 1996, p. I. deschisă în faţă. Motivele geometrice floral este brodat pe bucăţi de meşină
13 I. t\foist. H.
Klusch, Portul
sunt dispuse pe guler şi pe tivitura apoi aplicat pe corpul pieptarului. Pe
11ri1Htlar din iuderul mânecilor. În timp, se răspândesc timp de iarnă, cojoacele lungi, cu
Sihw. Sibiu. 1978.
Sibiu. CcnLrul cămăşi le confecţionate din jolj mâneci, despicate în partea din faţă, îi
Jude1ean. p. 6.
I J "•mată în paI1ea Ue
industrial, achizitionat din comert, protejau pe mărgineni de gerul
'-illd cs1 ajudc1l1lu1. mult mai bogat ornamentate. Î~ năpraznic de la munte. Cei care nu
\lărginimca ocupă
rcgi11nc:-1 ,;11hcarp<1IÎL'it literatura de specialitate această piesă deţineau un astfel de cojoc din piele de
Uc la pnaklc rnunplor
CinJrel. Uc la r.iul Olt
de îmbrăcăminte este încadrată în tipul oaie, aveau babaul negru, din pănură
l<i riiul "chc-:, ~r ~tre in cămăşii cu barburi. Cioarecii sau neagră ţesută în casă şi dată la piuă25,
comrmn,;:nla ,;a nu 11rn1
rutin dt I~ locali1afi: nădragii2 1 erau din pănură albă, bătută Alte piese caracteristici
R;:i~mari. l'oplncn.
Oria!. liura Rilului.
la piua. cu o lărgime potrivită locuitorilor din aceste zone, sarica,
l"Joi!a. Fintinele.
\ihid. Vall'. Sălişte.
piciorului 22 . În perioada interbelică gluga26, bituşa2 7 , căciula mocănească
(ialcş. rilişca. Rod. sunt preferaţi pantalonii din pânză din blană de miel, albă la începuturi şi
Poiana . .lina.
T:ilmâcd. '-;adu ele albă, având un croi asemănător celui apoi neagră - ca şi astăzi. Ea se
I.:;; -\fla1:i la inlerstqia
T"i"irii Ol1ului cu zona
de la oraş 23 . Peste mijloc mărginenii, croieşte cu blana în exterior, nefiind
I ârnan.:in1. \"aka se încingeau cu chimire sau şerpare prea înaltă dar largă la bază. Vara se
Hitr11bat:iului aµ,ut
di\·in1tâ în Jou{1 din piele tare, de tava!, late - pentru purtau (mai ales de către tineri) pălării
111icn,1one cuprinzând
protecţie, sau mai înguste - cu rol pur din fedru negre, astăzi cu o calotă
'-iatele Caşolţ.
( ·omătt>L Nuce-1. decorativ. Lucrate de un meşter sferică şi boruri mici.
( "hirpăr. Tichindcal.
'\'ocrkh, :\11:ina. curelar. şerparele prezintă decoruri În picioare, preferau în trecut,
Agnita şi cdc de pc bogate, realizate prin tehnica brodării călţunii şi opincile îngurzite într-o
Valea Veseudului.
lfi Se: întinde între sau prin ştanţare. Motivele geometrice parte 28 , iar apoi ghetele şi pantojii2 9 .
râul Olt pc: Jc o parte
"?• ~111ntii Făgăraşului şi florale sunt redate în culori, ca: brun, Prin fineţe şi eleganţă, portul
pe de alta. Tara
Oltului cuprinde 3
verdt:., roşu, galben2 4 , femeiesc impune un mare respect,
'-iL1b10ne etnografice: ln partea superioară a corpului, încă de la prima privire pe care
Avrig; Fâgăraş:
Pcrşani. peste cămaşa propriu-zisă, se îmbrăcau călătorul, privitorul o îndreaptă asupra
17 Zonă <le coniac!
inlrc Mărg.inimc şi
laibăre din postav negru sau pieptare sa. Cămaşa, ia, din fuior sau pânză de
lara Ollului. Târna"a din piele de oaie sau de miel, croite cu mestecat (fuior şi bumbac), cu poale şi
st intin<le de la
Hoehilae la Micăsasa. blana în interior, fără mâneci, de tipul încreţită sub guler (format din beată şi
- IR Cnn1ac1ul cu celor înfundate. De cele mai multe ori ciupag) se încheie în partea stângă la
naţiuni li::
conlocuitonre - "aş11 erau prevăzute. în partea inferioară, cu femei şi în faţă la fetiţe. Mânecile,
ş1 mal!h1arii.
IY Ckt~patiile două buzunare, pe care era foarte lungi şi largi, se purtau suflecate
principale variază; inscripţionat anul confecţionării şi lăsând ca ochiul curios, să observe
păs1oritin \-fărginimc;
agricultura p~ \"alea uneori iniţialele purtătorului. Decorul pumnaşii. Motivele, de factură
Hârtihaciului:
geometrice, dar inspirate din natura
înconjurătoare, puteau fi văzute la
beată şi ciupag, în dreptul umărului,
de-a lungul mânecilor şi la încheietura
Cămaşă
mâinii. Pieptul neornamentat, era
remeiască
ascuns privirii de pieptarul mândru,
fără poale.
Colecţia
purtat pe deasupra. Cromatica, de o
ASTRA. tentă vie, se deosebea de la sat la sat:
Nr. lnv. vişiniu, mov, galben, auriu, verde
165P (Răşinari), negru, galben şi roşu
(798A). (Sadu) 30 .
Mărginime Peste poale puneau şurţa de lână
a Sibiului. ţesută în 4 iţe, cu vărgi alese, şi
Răşinari,
cătrinţa care se aşeza la spate3 1• Un
jud. Sibiu.
brâu32 lat din lână, ţesut în 4 iţe şi
ornamentat cu vărgi late sau mai
înguste, încingea mijlocul femeilor.

63
https://biblioteca-digitala.ro
 Reofst:a rnazeeloR

viticultura pt:
Pieptarul, înfundat la Răşinari şi portului, determinată în principal de Tâmavt:; crt:şlert:a
animalelor şi
despicat la Sălişte. era croit din piele influenţele venite dinspre oraş şi de agricultura în Ţara
de oaie, cu blana în interior, fără apariţia noilor produse de fabrică. Oltului.
20 Ne referim la cel
mâneci, bogat ornamentat cu aplicaţii Noul tip de ie, dacă putem spune de s~rbâloare.
dt' meşină şi împletituri fine în tonuri aşa, este întâlnită în literatura de 21 Termen întâlnii în
localitatea Răşinari.
de roşu, verde, maro. Un efect deosebit specialitate sub denumirea qe ia cu 22 I. Lotrcarrn. Sadu
Studiu monol(rnfit.: şi
îl realizează ciucurii de la deschizătura fodori sau ia cu ciocănele. In liniile etnomrd1..-riloţ!ic.

pieptarului de Sălişte. Vara îmbrăcau şi sale generale, se respectă croiul iniţial, Bucureş1i, Ed.
A ltt:rnativi.:, 19RR, p.
pieptarul din postav ţesut în casă, croit cu deosebirea că fusta albă (poalele) se 88; V. Pikală,
AlonO!{ra/ia nm111nei
pe trup. Cojocul era preferat pe timp de separă acum de restul corpului şi Rcişinori1', Sibiu.
iarnă. Din piele de oaie, înflorat, lucrat începe să se încreţească, să se pliseze 1915. p. 120.
23 ... Slilişleu
de un meşter cojocar, era îmbrăcat doar (Poiana Sibiului). Dimensiunea mâne- Sibiului. slrciwxllf!
vatni romClneusni.
la biserică şi la sărbători. Se purtau şi cii se reduce, iar la încheietură apare Sihiu, 1990, p. 297.
sumanul din piele de oaie şi babaul din un volan (fodor). Din punct de vedere (Săliştea .. )
24 I. Lo1n:anu. Of'.
postav gros, de lână de culoare ornamental se îngustează altiţa iar cit., p. 90: V. Păcala.

neagră33. În picioare, încălţau călţuni

Of' cit„ p. 119:
ornamentul se întinde pe toată Saliş1ea ...• p. 296.

din postav alb şi opinci. suprafaţa mânecii şi pe pieptul 25 Ibidem.

26 V. Păcali'i.. op. cil ..
cămăşii. Umbrejurile, denumite de p. 120.
Ceea ce impresionează, în mod acum ciocănele 38 , se înmulţesc ca 27 De la sal la sat
termenul este folosii
deosebit, la portul vechi este găteala număr. Motivele de esenţă geome- pentru a desemna fie
cojocul scurt, de
capului. Piesa 'i'ntâlnită la toate vârstele trică39 sunt înlocuite de cele negeo- săi-hătoare (Răşinari).
fie cojm;ul i.::iohăne"i.::.
şi în toată zona mărgineană este metrice cu tematică fitomorfă 4 0, de de Jimc:nsiuni roartc:
cârpa3 4 . Ea reprezintă cea mai simplă cele mai multe ori stilizate. Cromatica mari, cu mâneci mai
lungi decât copul
formă dintre toate podoabele de cap. devine predominant monocromă, alb - piesei şi cu blana
purtată în exterior.
Urmează piesele care întregesc negru. Acest tip de cămaşă se extinde Aces1ca se purlau
costumul de mireasă. Înainte de anul în toată Mărginimea Sibiului şi dincolo asemeni unor manlalc.
doar pc umeri,
1900 se purta hobotu sau logotul de ea, peste Carpaţi, datorită activităţii niciodală fiind
îmbrăcate.
(Sibiel). Acesta este înlocuit de păstorilor 41 . Astfel, ea devine - după 28 ••• Aria Populară
sovonelul din bumbac, purtat de fete şi cum spunea marele Cornel Irimie - ,,un Românească, Ed.
Acadt:mia R.S.R ..
de neveste peste pomeselnic sau fel de simbol al portului tradiţional, un Rucureşti, 1969, p.

vălitură. La începultul secolului XX. 213.

fel de frac naţional românesc "42 . 29 În preajma
apare pahiolul care este înlăturat la Odată cu ia cu ciocănele se
primului război
mondial şi respec1iv
rândul lui de căire voalul de răspândesc cătrinţele negre, de formă incepu1ul secolului al
fabrică 35 . Ve/itura sau vă/itură, dreptunghiulară, decorate similar,
XX-iea.
30 G. Oţetea. Broderii
vălitoare, ,. cârpă de învălit" este indiferent de poziţia faţă de corpul mărgineneşti. în
„S!udii şi cercetări de
podoaba care marca în prima jumătate femeiesc. Marginile sunt întărite cu istoria artei'", nr.2, an
V, Rucureşli. Ed.
a secolului al XIX-iea trecerea în feston şi se termină în cipcă sau Acad. R.P.R .. 1958.
rândul nevestelor. Era dintr-un şifon colţişori. Din postav negru, cele două
p. 15, 25.
31 I. lotrcanu. up.
subţire, cu capetele brodate în motive cătrinţe se deosebesc prin ciucurii, cir.. p. 88; G. O1ctca.
geometrice. Iarna peste cârpă se păstraţi de la şurţa de lână, care
op. cir .• p. 20: \'_
Păcală, op. c-it .. r
îmbrobodeau cu broboade mari din înfruml!seţează piesa aferentă părţi din 125
J2 Denumit de la sat
lână sau bumbac, cu capetele petrecute faţă. Intr-o epocă dominată de la sat: cin!!,ătoare.
în faţă. Înainte de anul 1918, în câteva spiritului naţionalist, brâul devine
brăcire. herc. hcrrele.
33 I. I .otreanu, op
localităţi mărginene 36 , femeile tricolor, roşu, galben şi albastru. La cil .. p. 85-86; G.
Oţelea, op. cil .. p. 15;
obişnuiau să poarte, în zilele de lucru, început era ţesut la război, pentru ca V Păcală. up, cit .. p.
peste cârpă, pălării bărbăteşti din mai apoi să fie doar o bandă tricoloră, 126; Săliştea .... p.
295.
postav, niciodată din paie3 7 . achizitionată de cele mai multe ori din 34 Înlâlnilă şi sub
denumirea Jt: {'ăsruni
comerţ. În locul pieptarului şi cojo- (Poiana Sihiului).
Începând cu sfârşitul secolului al cului, care se transformă în piese strict basma (Sibiel),
năframă (Sadu).
XIX-iea şi începutul secolului al XX- de sărbătoare, sunt îmbrăcate haine din 35 Săliştea ... , p.
294.
36 Răşinari.
Poplaca
lea este semnalată o transformare a postav negru, de fabrică. şi Sadu.
37 V. P5cală, up cil.,
p. 12~.

64

https://biblioteca-digitala.ro
 ~}:. Benzile negre de
re mâneci şi piepl.
La sfârşitul secolului al XIX-iea parte din fondul principal ornamental
~9 Păstra1e la beată şi opincile sunt înlocuite de ghetele negre românesc, sunt comune întregii zone
.io :,. ;_
!.:IUpilg_.
Dun:ire. cu şiret. De asemenea, complicata sibiene, fiind diferenţiate doar prin
Rmderio poprilarâ
mmâ11ec1.scti. Sibiu.
găteală a capului se simplifică. Cârpa denumire, mărime, grad de stilizare şi
fd \kridianc. I9H5. neagră cu ciucuri se menţine în liniile locul de amplasare al acestora. Printre
p i?.
..J I "•• \1lirgininwa sale generale, ceea ce diferă este cele mai frecvente se numara:
s,;,1,i/111. C11ir//ni -~·, materialul. Se răspândeşte portul brăduţul, unda apei, valul, că/iţa
1·0111Jnea.,·t·â. pahiolului săliştean, iar velitoarea se ocolită, spirala, zăluţa, zig-zagul,
Rw.:urcşti. h.l.
.51iinfifid şi
păstrează doar în portul de sărbătoare vârtelniţa, coarnele berbecului,
hK1doped1câ. IQ85. al vârstnicelor. Ea deţine un rol ciutura, furca, rombul, şerpoaica,
D lJ I: Săhş1ea ... p.
~95 ceremonial, fiind păstrată ca piesă de rădaşca, cocoşul, păunul, ochiul,
l~ C Irimic. 011 âf ..
JQl,W. p. 2 înmormântare 43. inima, floarea, crâmpoţelul, steaua
.I--: \{1liş1ca ... r 29-l
.I-l ( kl C Tasl[1uanu
Procesul evolutiv al portului, etc 4S. Aceste denumiri, precum şi
,1p.c1l„ 1-; martie culminează astăzi, cu transformarea sa acelea care stabilesc amplasamentul
1911). p 11!-:
ţ.;J •\narne...-cu ':-' I totală în costum de sărbătoare. Situaţia motivelor (şir, râuleţ. râu, pârâuţ,
I loic...-cu Rmde,·ui(' la este cu atât mai gravă, cu cât el este peste umăr) se află în interdependenţă
11•mâ111. Bucureşti. hi
,jt.• <;l<1I. i',l'i4, p :;·· treptat părăsit de cei care 1-au creat, cu condiţiile economico - sociale, mod
r: 46. D. Comş,t
. llh11111 de hruderii şi
care rămân insensibili la mesajul de trai şi legătura profundă stabilită
le.~tit11r1
11/anşc
mm,i11e.rr1 (.J{I
tuior l.'11 284
transmis de aceste simple obiecte de între om şi natura înconjurătoare46_
de mod,de). in îmbrăcăminte... simple, dar care ne Tehnicile de lucru: ţesut în 2 şi 4
.. Revista
Transil\·ania" Sihiu.
definesc ca neam. iţe, ales printre şi peste fire, sau cu
taht:11•4. 7.11.6R- Despre frumuseţea portului măr­ speteaza, năvădit, cusut cu acul în
70.
46 Mu7eul ":iîbian ginean nu s-ar putea vorbi fără a se cruci, în linii, în punct rupt - împuns,
pos.:cJă
una dintre cele
mai hogate colt:c!it de
aduce în prim plan bogatul său sistem pe dos, în urzitură, cusut pe încreţeală,
broderii din iară decorativ. Motivele „calităţi proprii pe fire, pe ac şi peste ac, brodat cu acul
tpcslc 99001
numai unor lucrări săvârşite de o etc. Ca şi materiale amintim cânepa,
individualitate etnică înzestrată cu o lâna, pielea de miel şi oaie, pielea de
mare doză de simţ pentru artă" 44 , fac vită, apoi bumbacul, lânica, mătasea,
firul metalic.
Document viabil al relaţiilor
economico-sociale dintr-o comunitate,
portul ne prezintă o lume a satului
tradiţional românesc dispărută sub
acoperământul digitalizat şi
industrializat al prezentului. Găteala
Port popular capului la femei diferă de la o vârstă la
de Poiana alta, oferindu-ne posibilitatea obser-
Sibiului.
vării statutului deţinut de o persoană în
Expoziţie:
comunitatea de ongme. Cămaşa
Muzeele
femeiască este şi grăitoare în privinţa
Complexului
Naţional
vârstei întrucât la fetite se încheia în
Muzeal faţa şi la femei într-o parte. Într-o altă
ASTRA. ordine de idei decorul devenea mai
Muzeul sobru şi mai simplu odată cu înaintarea
Laborator - O în vârstă, pe când elementele noi erau
geriatrie a adoptate mai întâi în portul tinerelor,
obiectelor de fodorii de exemplu 47 . Cătrinţa de la
patrimoniu
spate nu exista în portul tinerelor până
(2003)
la vârsta majoratului, când fetei i se
permitea să participe pentru întâia oară
la hora satului48_

65
https://biblioteca-digitala.ro
R.evfst:a rna.zeeloR.

Starea materială ne este relevată Întrucât, verticalitatea sa este dată de Dintre broderii 65::!3
sunt înregistrate cu
prin calitatea materialului, bogăţia generaţiile purtătoare şi „orice popor sigla A. iar 1917
prm-in din
ornamentelor (numărul de ciocănele de consciv. cu tendenţă de a pune temelii Mărginimea Sibiului·

tari viitorului său şi de a- şi asigura o cca urno redau

pe piept, la ii-le noi) şi lărgimea motive întâlnite re ii
mânecilor. desvoltare sănătoasă a individualităţii - le mărginene. iar
restul repre1.intă
Privind toate acestea, portul din sale etnice, este dator a se cunoaşte pe modele de cusa.mri
Zona Sibiului reprezintă cu siguranţă, sine din toate punctele de vedere" 49. cojocăreşti brodate pe
meşina..
un simbol, un factor al permanenţei Generaţia tânără are obligativitatea să­ 47 I. Lotrcanu. op.âf.,
p. 86; V. racală. op.
care nu se leapădă, nu se trădează şi nu şi cunoască, accepte şi îmbrăţişeze cil .• p. 122.
se preface căci este mijlocul de moştenirea culturală, şi în acelaşi timp, 48 Ibidem.
49 Analele
omologare a insului cu grupul, familia să-şi aducă aportul la conservarea, Asocia1iunil pentru
Literatura Romănă şi
şi neamul în sine. Abandonarea sa ar îmbogăţirea, valorificarea şi transmi- Cultura Poporu1u·1
implica pierderea personalităţii insului terea patrimoniului tradiţional. Român, iulie - august
1904. nr. IV. p. 173
şi degradarea neamului ca neam.

66

https://biblioteca-digitala.ro
 COLECTIA
, DE ICOANE PE STICLĂ A
MUZEULUI „ASTRA" -SIMBOLURI SCRISE PE
TRANSPARENŢA ICOANEI,
CITITE PRIN LENTILA
INTERDISCIPLINARIT ĂTII
,
aloroasa colecţie de icoane
V pe
„ASTRA",
sticlă a
născută în anul
Muzeului
1905, este
o bijuterie de istorie, artă, spirit şi
document pentru concepţia modernă
de dezvoltare a cercetării în cadrul
Complexului Naţional Muzeal
„ASTRA", oferindu-ne, astfel, o
privelişte largă de informaţii, ce pot să
fie, astăzi, înţelese, discutate şi
dezbătute, prin mai multe filtre
strategice sau atitudini ferme de
analiză mulţi şi interdisciplinară.
Parfumul aristocratic al icoanelor pe
sticlă vechi, colecţionate de înaintaşii
cercetători şi iubitori ai artei populare
româneşti, reprezintă o mină rară de
valori inestimabile, substanţă esenţială
a multor proiecte şi programe culturale
actuale, de studiu, cercetare şi valo-
rificare expoziţională.
In secolul XXI, s-a născut
alternativa reinventării dragostei
pentru ... artă.
Firescul, naturaleţea conceptului,
trăirea elicoidală a cromaticii şi
introvertirea viscerală a semnelor,
călătoria semiotiocă sunt doar câteva
direcţii principale, coordonate axiale,
în formarea, descoperirea şi identi-
ficarea cu gustul pentru o anumită artă.
Prin gust înţelegem acea pasiune
tenebroasă şi, totodată, celestă,
izvorâtă dintr-o peliculă de artă.
Icoanele pe sticlă, pictate de
cunoscuţi sau anonimi meşteri din
Transilvania secolelor XVIII-XIX,
sunt astăzi percepute cu alţi ochi, sunt
filtrate prin întreaga noastră concepţie,
de mii de lumi paralele, de încarnarea
aproape perfectă a Universului atât
https://biblioteca-digitala.ro
Adda Maria POPA
material, cât şi spiritual. Icoana este o
pagină de trecut, în care descoperim
atât Divinitatea, imaginea sacră, cât şi
mentalităţi complexe despre viaţă,
religie, artă. Simbolurile şi semnele,
„nodurile şi semnele", se dezvoltă cu o
viteză inimaginabilă, evoluţia lor, în
timp şi în spaţiu, înfierbântu-ne
sângele ideatic. Devenim un spaţiu
anatomic, de trăire mutuală a sem-
nelor, de complacere în plasma înţe­
lesuri lor ascunse, sau prea trans-
parente, ale simbolurilor. Le adunăm
cu o atingere fragilă, asemenea unor
nestemate necunoscute, le citim, cu o
sălbăticie proprie secolului nostru, şi
începem să digerăm cu o foame incon-
trolabilă.
Icoana este citită şi percepută ca
şi obiect de cult, segment cultural,
operă de artă. Icoana este o reflectare a
spiritualităţii, o materializare, o con-
cretizare a celor mai intime simţăminte
şi gânduri.
Privirea interdisciplinarităţii este
magnetizantă prin farmecul ei, prin
multitudinea drumurilor deschise her-
meneutizării. Astfel, se poate realiza
vivisecţie pe imaginea sacră a unei
icoane pe sticlă, fiind investigată şi
discutată din mai multe puncte de
vedere: etnologic, antropologic, socio-
logic, istoric, teologici artistic, feno-
menologic, psihologic.In spaţiul miruit
al tradiţiei populare româneşti, în
miezul interiorului locuinţei ţăranului
transil-vănean, icoana pe sticlă,
învăluită de ştergarul ocrotitor, era un
blazon de „aristocraţie" de veche
cultură şi civilizaţie, o emblemă
identitară, un chivot de credinţă.
67
 Revista rnazeeloR.
Adeseori, firida de icoane,
dezvăluită în spiritualitatea arhitecturii
intime a casei ţărăneşti, asemenea unor
pagini de carte deschise înspre citire,
cunoaştere, rugăciune, meditaţie, este
astăzi rememorată, cu un dor românesc
autentic, în scenografii moderne
expoziţionale. Întreaga avuţie de
credinţă şi iubire de „anima", tezaurul
de românism erau ascunse ermetic în
acea icoană singulară sau firidă
,,mănăstirească".
Sărbătoarea familiei, chipurile
îngerilor protectori, puritatea Naşterii,
Apa tămăduitoare a Botezului, negrul
îndoliant al Plângerii şi al Durerii,
Lumina Învierii Mântuitorului erau
toate prezente, îndrumuind gândul şi
sufletul celor uniţi în viaţă, acel
împreună cotidian, înspre lumea de
dincolo, astfel, lăcrimând fericirea de
continuitate a vieţii.
Icoanele aveau puterea trans-
formării mentalităţii, înaripând tăcerea
cognoscibilităţii.
Din valoroasa colecţie de icoane
pe sticlă a Muzeului „ASTRA", am
ales doar cinci icoane pictate pe sticlă,
aparţinând tezaurului de obiecte de
cult, pe care aş dori mult să le ofer
citirii interdisciplinare, pornindu-se de
la un singur amănunt, aparent
insignifiant, din discursul tematic
iconografic al fiecăreia.
Icoana „Iisus Hristos pe tron",
datată 1879, semnată Savu Moga, cu
nr. de inventar 1127-0.C. (fig 1), din
Ţara Făgăraşului, excelează prin
maiestatea estetică. Ceea ce se remarcă
cu expresivitate sugestivă, izvorând
din imaginea iconografică, este
somptuozitatea tronului împărătesc, în
care sălăşluieşte Mântuitorul
Binecuvântând, bogăţia semantică
deschizând multiple ferestre de
descifrare.
Tronul este un simbol de o rară
fineţe, etalat în icoana privită cu o
mărinimie picturală desăvârşită,
schiţându-se o arhitectură ecleziastică,
vertebrele unei biserici răsăritene.
Totodată, forând interdisciplinar, avem
68
https://biblioteca-digitala.ro
revelaţia dezvăluirii întregului
fenomen de Întrupare a Dumnezeirii:
tronul biserică trupul
Mântuitorului.
Chipul Mântuitorului Iisus
Hristos domină ochiul interior prin
tinereţea înverşunată de dăruirea de
sine, trăsăturile feţei fiind graffiate cu
linii sigure, de o picturalitate naivă şi
fermă în firescul ei, ochii uşor
migdalaţi ascund tăcerile Cuvântului,
nasul lung, de o verticalitate tranşantă,
supleţe spirituală, sprâncenele arcuite
se întâlnesc ca-ntr-o atingere de
tărâmuri, degetele lungi dăruitoare şi
binecuvântătoare sărută cu autoritate
seniorială, aerul respirat de icoană.
Simbolul tronului se oglindeşte în
imaginea Cărţii Sfinte, susţinute de
Mântuitor, cu mâna stângă, aceeaşi
Întrupare a Esenţei Divine poate fi
regăsită în acest semn de înţelepciune.
Chenarul, susţinut prin motive
decorative minuţioase, încadrează
armonios imaginea sacră, realizând o
limitare între spaţiile omenesc, sacru şi
transcedent, împaginând ca-ntr-un
manuscris vechi, sau moaşte de veş­
mânt, decupând, într-o manieră
modernă, povestirea religioasă
ilustrată.
Pardoseala înscrisă în romburi de
nuanţe verde şi albastru, întâlnită în Fig 1
istoria artei în pictura lui Vermeer van

Delft, are puterea stilizării întregii
Fig 2 omeniri, dominate şi protejate de
templul Creştinismului - Mântuitorul
pe tron. Oamenii sunt încasetaţi,
păstraţi, tezaurizaţi, pardoseala
bisericii este asemenea unui cimitir al
timpurilor şi al spaţiilor trăite, trecute.
În icoana cea de-a doua, aleasă
Fig 3 analizei semiotice, pictată specific
şcolii Ţării Făgăraşului şi fiind
.!lli.
https://biblioteca-digitala.ro
periodizată în secolul al XIX-iea (cu
nr. de 1128 - O.C). (fig. 2), în care este
imaginată aceeaşi tematică icono-
grafică, cea a „Mântuitorului pe tron,
Binecuvântând", apare, din nou,
simbolul plin de substanţă ideatică al
tronului împărătesc. De data aceasta,
tronul este reprezentat într-o altă
manieră, cu elemente decorative mai
ample, as~menea unor aripi îngereşti.
Astfel, Invăţătorul Dumnezeiesc
primeşte aripi albe, înflorate, decupate
parcă din Grădina Paradisului. Iluzia
creată este de deschidere a Cerurilor
printr-un ochi de fereastră, obser-
vându-se Grădina divină.
Însuşi Mântuitorul este această
fereastră spre Cerurile deschise. Din
nou, întâlnim paralela imagistică şi
semantică a tronului, trup însfinţit,
dătător de revelaţie, şi a Cărţii de
înţelepciune, deschisă privitorului.
În cea dintâi icoană, tronul este o
arhitectură de Biserică, Trup sacrificat
întru mântuirea lumii, iar în cea de-a
doua icoană, tronul este trupul angelic,
un mesager, sol, liant al Cerurilor şi al
Pământului, şi fiecare atitudine a
acestui simbol se reflectă, filosofie, în
gestul Cărţii sfinte, închisă, în primul
caz, asemenea unui chivot, deschisă în
cel de-al doilea caz, asemenea unei
ferestre de comunicare trans-
cendentală.
Gestul în icoana pe sticlă
transilvăneanăeste extrem de puternic
în sugestie, elocvent în discursul
imaginii.
Un alt exemplu este icoana
,,Maica Domnului Îndurerată",
(inventariată cu nr. 1234 - O.C).,
datată 1888, pictată specific
Mărginimii Sibiului, cu fine influente
ale Şcolii Făgărăşene (fig. 3). ·
Maica Domnului înveşmântată în
mapharion negru, emblemă blazonică
în arta picturii religioase pe sticlă,
specifică Transilvaniei, are mâinile
împreunate, pe piept, rugându-se,
închinându-se, în smerenie, răbdare,
69
 s:z.eofst:a rnazeelos:z.

speranţă în mântuire, liniştire, născătoare una de cealaltă prin Botez.

împăcare cu moartea, duioşia, blân-
deţea, implorarea.
Gestul mâinilor rugându-se se
înscrie semiologic în aripile de îngeri,
deschizători de Ceruri. Aşa cum
mâinile Sfintei Fecioare sunt închise în
rugăciune, aşa aripile îngerilor sunt
deschise înspre primirea Mântuitorului
răstignit pe cruce.
Mâinile albe, împreunate pe
mapharionul negru plângător, sunt
viitoarele pagini de sfinţenie, ce se vor
deschide umanităţii, înspre cunoaştere
şi re-naştere.
Simbolurile, din această icoană,
ce se pot sinapsa axiologic, sunt
mâinile dăruindu-se rugăciunii, cru-
cificate pe negrul mapharionului şi
crucea, însângerată, împreună cu
aripil,e deschise ale îngerilor primitori.
Insuşi trupul Maicii Domnului
este asemenea unei cruci sacrificate în
sine, cu durerea lumii purtate, intro-
vertite, tocmai reversul deschiderii
dăruitoare a crucificării Mântuitorului.
Mâinile ridicate în rugăciune,
păstrătoare de mister dumnezeiesc,
ating, expresiv, arhitectura bisericii.
Ne amintim de frumoasa întrupare a
ideii de catedrală în sculptura lui
Auguste Rodin.
Ploaia tămăduitoare, Botezul, deschi-
derea Creştinismului sunt prezente
grafic şi ideatic pe pelicula veche a
icoanei. Apa verticală, purificatoare şi
liniştitoare, reprezintă acea Bine-
cuvântare Divină, Botezul şi Mân-
tuirea atât creştină, cât şi vitalizarea
imaginii, trăirea durerii de a trăi şi de a
muri, de a se re-naşte. Curgerea apelor
cereşti este însuşi destinul şi condiţia
umană şi speranţa divinizării Omului.
Martorii şi ocrotitorii pământeni
şi cereşti sunt simbolizaţi prin flori
uriaşe, ce se înalţă, odată cu rugă­
ciunea şi durerea lor, la Ceruri,
rămânând legaţi pământului oamenilor
miraţi şi în-minunaţi.
Soarele şi Luna, sunt chipurile
prezente la marea Întâmplare, repre-
zentând, poate, mântuirea oamenilor,
priviţi, atât din faţă, cât şi din profil, pe
Pământ rămânând doar flori uriaşe, ce
cred în ascensiunea spirituală. Are loc
o transformare a întregii lumi, o
însingurare şi o „reducere"- înălţare la
esenţă, idee, concept. Totul devine
întru simbol şi semn, materia şi
substanJa, forma dispărând în tăcere.

Icoana pe sticlă, pictată la Nicula,

ilustratoare a ,,Învierii Lui Iisus
Hristos" (inventariată cu nr. 192 -O.C.)
(fig. 4), arc un farmec aparte, prin
naivitatea desenului, armonia lumi-
noasă a cromaticii, prin muzicalitatea
şemnelor: Crucea Răstignirii şi a Fig 4
Jnvierii, ce împarte imaginea icoanei
într-o fereastră sau o carte, şi, totodată,
leagă Cerul plângător cu Pământul trist
şi sterp, prin sacri legiui înfăptuit.
Acest liant al celor două spaţii, Crucea,
este dublată prin semnificaţie de
ploaia, plângerea, pedepsitoare şi
iertătoare, în acelaşi timp. Ploaia
curgătoare, tăcută şi atât de verticală
purifică spaţiile, gândurile, rugăciunile
le ridică la Cer, odată cu Trupul ceva
Învia. Răstignirea şi Învierea sunt

70

https://biblioteca-digitala.ro

71
Icoana, (inventariată cu nr. 71 -
Fig 5
Q.C.) (fig. 5), ilustratoare a
„fngropăciunii Mântuitorului fisus
Hristos", este de o delicatete
îndurerată. Ce doresc mult să remarc în
această icoană de o eleganţă cromatică
cuceritoare este frumuseţea giulgiului,
în care este plâns trupul însfinţit, alb
incandescent, devorator prin puritate,
în marea adâncime de culoare albastră,
căzută în negrul nopţii. Forma
concavă, adormitoare, şi născătoare,
sau re-născătoare, a giulgiului este
odihnitor şi pentru gândul sfredelitor
în citire. cât şi pentru spiritul obosit de
durere. Crucea ce se înaltă în
verticalitatea icoanei, undev~ tare
departe, într-o perspectivă înnegurată,
s~răp~nge_ ca un axis mundi mijlocul
grnlg1ulu1. Se creează, astfel, un
crochiu al corăbiei, simbol creştin al
Bisericii, ocrotitoare a multimii de
oameni legaţi prin rugăciune . ·Giulgiul
este o replică simbolică a scutecului în
care a fost înfăşat adoratul Pru~c,
aceste două veşminte întâlnindu-se în
spiritul cămăşii lui Iisus, ţesute dintr-o
singură bucată.
Tocmai această minunată
sincronizare între imagine, cromatică
şi simbolistică impresionează ochiul
citirii.
https://biblioteca-digitala.ro
ceat:eaaR.
asma
Imaginea ne electrizează sapi-
enţial,cu o putere imaginativă supra-
omenească. In secolul XXI, impactul
imaginii este atât de puternic încât
osmoza ce se naşte din întâlnirea sune-
tului cu culoarea devine incendiară,
anestezică, paralizatoare, dominatoare,
hipnotică.
Roşul vermillon fecundat cu
atitudinea de bronz a haloului divin
dintr-o icoană de Nicula sugrumă fiinţ~
într-un misticism răsăritean ...
Vizualul se întrepătrunde cu
verbalul într-un spaţiu al autenticului
artistic, nevătămat de impurităţile unei
cutii de tinichele specifice unei
civilizaţii la apogeul materialului.
Gândirea în imagini este extrem
de deschisă, aproape fluidă şi înălţă­
toare într-o continuă curgere în sus.
Simbolurile discutate aici, tronul
împărătesc, cartea sfântă, pardoseala
omenirii, mâinile în rugăciune, ploaia
purificatoare şi răstignirea legată de
Inviere printr-un botez al mântuirii
giulgiul re-naşterii sunt doar câtev~
lentile de microscop, ce ne ajută mult
să citim interdiciplinar, să analizăm
imaginea sacră a unei icoane pictate pe
sticlă, în Transilvania secolului al
XIX-iea.
. Întreaga colecţie de icoane şi
obiecte de cult a Muzeului ASTRA se
evidenţiază ca o amprentă de perso-
nalitate artistică aparte.
Icoanele pe sticlă specifice
stilului de pe Valea Sebeşului este o
adevărată broderie cromatică de un
rafinament aparte. O respiratie curată
de dimineaţă rece, pură, inoc~ntă şi un
zâmbet de înserare aristocratică.
Verdele, albastrul şi roşul se
„iubesc" într-o armonie liniştitoare de
tăcere şi urlet, pe atingerea de argintiu.
Întreaga nobleţe cromatică poate
fi re-găsită
aici, în minunatele icoane
pictate în stilul Văii Sebeşului, pagini
de carte veche românească., dantelării
minuţioase de spirit „povestit" pe
oglindă.
71
 Reofst;a rnazeeloR
Tuşele puternice de culoare
sălbatică, atinse de privire în icoanele
din Maierii Albei Iulia, ne războiesc
lăuntricul cu o agresivitate rară, şi
totuşi, dăruiesc concreteţe misticis-
mului. Sunt tenebroase şi murdare
imaginile acestor icoane, dar au fost
semnate cu personalitate de aceşti
meşteri anonimi din cartierul Maierii
Albei Iulia.
În Muzeul „ASTRA", deţinătorul
unei extrem de valoroase colecţii de
icoane pe sticlă şi de obiecte de cult, se
studiază arta decodificării scrierii
vechi a picturii şi a simbolisticii
iconografice româneşti. Expozitiile de
viziune antropologică, concepute pe
tematici bazate, îndeaproape, pe
studiul inter şi multidisciplinar, sunt
lăcaşuri, laboratoare de dăruire a
înţelesului organic al culturii şi
civilizaţiei transilvane. Astfel, Expo-
ziţiile de viziune antropologică au
farmecul continuei descoperiri şi re-
descoperiri, concentricitatea tematică
şi multitudinea semiotică şi simbolică
deschizând mereu alte ferestre de
înţelegere, de descifrare. Discursul
expoziţional permite citirea mesajului
din mai multe puncte de vedere, de pe
mai multe punţi disciplinare.
Frumuseţea interioară a fiecărui
obiect muzeal, bun cultural patri-
monial, este reflectată de relaţiile şi
buna-înţelegere din cadrul „societăţii"
de opere de artă populară. Fiecare
obiect în parte povesteşte o lume
întreagă de gânduri străvechi, simţire
72
https://biblioteca-digitala.ro
ancestrală, semne de cultură şi
civilizatie autentică.
Ic~anele au fericirea dezvăluirii
unei combustii interioare, ce ne trans-
formă privirea lăuntrică.
Ne simţim iluminaţi de
frumusetea intrinsecă a artei, ne aban-
donăm 'cotropirii, în sărbătoare, a
hrănirii ochiului interior.
Icoana devine tot mai mult o
radiografie a conştiinţei intime reli-
gioase, culturale a Omului secolului
XXI
Fiecare semn, simbol iconografic
creştin primeşte un sunet protector,
astfel luând naştere un întreg complex
axiologic semiotico-cultural. Aseme-
nea unei chirurgii minuţioase, această
analiză a semnelor şi a simbolurilor, ce
fiinţează în icoană parfumul
sacralităţii, este una dintre atitudinile
atât agresive, cât şi tandre a cerce-
tătorului şi a creatorului de imagine
expoziţională, într-un singur cuvânt, al
muzeografului secolului XXI, care a
fost cucerit de farmecul privirii
interdisciplinare.
Din toată frumoasa pasiune
culturală, cea de-a colecţiona valori
artistice, istorice şi spirituale, pe baza
căreia au luat naştere muzee renumite,
de-a lungul vremurilor, exemplu
notoriu fiind chiar Muzeul ASTRA, un
Principe de valori, căruia i se
sărbătoreşte centenarul, rămâne mereu
tânăr acest gest-cultural de introspecţie
fenomenologică a fiecărui fragmen-
tarium patrimonial, adică farmecul
privirii interdisciplinare.
 DIMENSIUNI IDENTITARE ALE COMPLEXULUI
NATIONAL MUZEAL „ASTRA", SIBIU.
REPREZENTAREA MARAMUREŞULUI ÎN
CADRUL INSTITUŢIEI MUZEALE SIBIENE

Doris-Louise POPESCU
Maramureş, ţară veche.
Cu oameni fără pereche.

întrebare fundamentală care argument în spiritul cunoaşterii, a

1 Discursul
rosti! de Iosif
Şterca Şulutiu,
O se ridică
la ora
care omul contemporan îi
actuală şi la
găseşte tot
respectului diversităţii culturale, a
multiculturalităţii şi, nu în ultimul
cu prilejul
inaugurării
mai dificil răspunsul este aceea rând, a unei mai bune valorizări a
Muzeului referitoare la propria sa identitate, la propriei noastre identităţi.
"Asociaţiunii", propriile sale rădăcini. Această Acesta este şi contextul în care
1905. problemă este cu atât mai importantă zona etnografică a Maramureşului îşi
2 Înfiin!ată la
Sihiu. în 1861,
cu cât fenomenul globalizării / găseşte firesc, organic, reprezentarea
„ASTRA" avea mondializării, ai cărui actanţi suntem, sa în planul obiectual, arhitectonic,
scopul declarat mai mult sau mai puţini conştienţi, documentar şi ideatic al instituţiei
de a con1ribui la ameninţă cu uniformizarea, respectiv muzeale sibiene. De altfel, interesul
propăşirea
cu o contopire a tuturor popoarelor, centrului de la Sibiu pentru Maramureş
materială şi
spirituală a
culturilor, religiilor, în marea masă a nu este unul de dată recentă, ideea
români lor de globalismului.~ În aceste condiţii se ridicării culturale a acestei zone
pretutindeni. impune o redimensionare a propriei constituind una din preocupările
fart rosihil prin cunoaşteri, dar şi a percepţiei noastre permanente ale „Asociaţiunii Transil-
inifierea şi
sustinerea
asupra „celuilalt". potenţându-se astfel vane pentru Literatura Română şi
actiunilor de şi rolul muzeului. văzut ca „arsenalul Cultura Poporului Român" 2, al cărei
cunoaştere. de cel mai puternic, cu care îşi apără un moştenitor de drept, pe linie progra-
păstrare. de
popor originea, individualitatea şi tot matică şi patrimonială este Muzeul
,·alorizarc şi de
popularizare a ce a moştenit de la străbuni" 1• Civilizaţiei Transilvane „ASTRA",
tuturor componentă esenţială a Complexului
clementelor Raportul identitate-alteritate Naţional Muzeal „ASTRA".
reprezentative
dobândeşte una din expresiile sale cele Pe lângă eforturile legate de
de civilizaţie
milenară
mai evidente şi în cadrul Complexului trezirea conştiinţei naţionale din
românească. Naţional Muzeal „ASTRA", Sibiu, această provincie, fapt devenit posibil
Pătrunderea instituţie culturală cu largi valenţe în prin cooptarea maramureşenilor într-o
idei lor astristc în plan universal, naţional, regional şi
spaţiul de nord
serie de acţiuni cu caracter cultura13,
al Transilvaniei
local. Practic, prin colecţiile muzeului ,,Asociaţiunea Transilvană pentru Lite-
este realizată de la Sibiu, prin ineditul acţiunilor ratura Română şi Cultura Poporului
odată cu întreprinse în spaţiul său generos, Român" Sibiu, a declanşat, în cadrul
constituirea devine posibilă realizarea unor iniţiativei de creare a unui „prim
Despărţământulu
i de la Sătmar
incursiuni m civilizaţia unor diverse muzeu naţional a românilor
( I 898) sau cu popoare ale lumii şi, totodată, o transilvani", şi o vastă operă de
ocazia adunării regas1re a civilizaţiei populare colectare a obiectelor etnografice,
generale de la tradiţionale româneşti. Muzeul se inclusiv din zona Maramureşului 4 .
Baia-Mare.
constituie astfel ca o pledoarie, un

73

https://biblioteca-digitala.ro
 R.eofsta rnazeeloR.

În această direcţie, colecţiile

Muzeului „Asociaţiunii" 5 , vor fi
permanent îmbogăţite în pia~ obiectua~
cu elemente reprezentative zonei
maramureşene6, printre acestea numă­
rându-se piese de port, recunoscute
prin nota lor de p_rosp~~ime, ~e
vigoare, datorată coloritului msutleţ1t,
prin frumuseţea elementelor deco-
rative, piese textile, piese din lemn, os,
metal, realizate cu o desăvârşită
măiestrie artistică.
Constituirea Muzeului Tehnicii
Populare, al cărui proiect de înfiinţare
este aprobat în anul 1963 7 , a imprimat
un nou avânt acţiunilor de
construcţie şi de ornamentare a Gospodărie de
colectionare, trecându-se acum la
monumentelor de arhitectură din confec!ionat
transferul primelor monumente de
esenţe tari, specifice Văii Cosăului. To~ straie, Săpânfa,
tehnică populară, dimensiune
în registrul arhitecturii populare s_e m~1 Maramureş
amplificară ulterior şi extinsă la
înscriu şi poarta monumentala dm
reprezentarea întregii civilizaţ!i popu-
Vadul !zei, confecţionată de meşterul Un rol
lare traditionale româneşti 8 . Jn acest Vasile Apan pentru a împodobi intrarea important l-au
context, · sunt transferate din în curtea gospodăriei proprii, avut, de
Maramureş şi reconstruite în spaţiul asemenea,
transferată şi reconstruită în 1993, adunările
muzeului din Dumbrava Sibiului o
precum şi casa tra~iţională. ~i~ generale de la
serie de monumente de referinţă în Bârsana, de pe Valea Ize1, reconstituita Şomcuţa Mare
plan arhitectural, ocupaţional şi în muzeu în anul 1993. Alături de (1869) şi

public-social. Şimleu!
prelucrarea lemnului, un alt meşteşug Silvaniei (1878,
Astfel, în cadrul sectorului specific zonei maramureşene este cel precum şi
tematic legat de procesele şi proce- al olăritului, ilustrat prin prezenţa înfiinţarea, la 20
deele pentru obţinerea şi prelucrarea gospodăriei-atelier de olar din Săcel, august 191 I, a
produselor animale şi vegetale în scop transferată şi reconstruită în 1968,
despărţământulu

alimentar, zona etnografică a i Vişeu-Iza şi a

prelucrarea fierului fiind reprezentată, celui de la
Maramureşului este reprezentată de
la rândul ei prin gospodăria-atelier de Sighetu!
moara plutitoare din Lucăceşti, fierar din Călineşti, achiziţionată în Marma!iei, la 25
demontată în 1963 şi reconstituită în februarie 1914.
1972. 3 Este vorba,
muzeu în 1966 şi de gospodăria de
printre altele, de
agricultor din Deseşti, inaugurată în În ceea ce priveşte registrul colaborarea lui
anul 2003. tematic al proceselor şi procedeelor de Tit Bud,
preşedintele
prelucrare a pieilor şi fibrelor animale Asociatiei
Un alt sector în care se regăsesc şi vegetale pentru îmbrăcăminte şi maram~reşene la
monumente provenite din Maramureş obiecte de uz utilitar-gospodăresc, Enciclopedia
este şi cel al proceselor şi procedeelor acesta este îmbogăţit tipologic şi prin Română, lucrare
pentru producerea materiilor prime, în gospodăria de confecţionat straie din
elaborată şi
vederea obtinerii materialelor de editată de
Săpânţa.
constructie şi a obiectelor de uz gospo- De o largă reprezentare bene-
"ASTRA" Sibiu,
la iniţiativa lui
dăresc. In acest sens, în domeniul ficiază Maramureşul şi în cadrul Corneliu
prelucrării lemnului. se remar~ă Diaconovici
sectorului edificiilor de utilitate
complexul arhitectonic format d1~ (acoperind
public-socială, aceasta prin prezenţa partea de istorie
gospodăriile din Călineşt! şi Berbe~t1,
şopronului de joc din Botiza, ilustrând a
transferate în anul 1973 ş1 reconstruite spaţiul ludic tradiţional românesc, sau Maramureşului)
în 1974, ilustrative pentru tehnicile de

74

https://biblioteca-digitala.ro
 şi la alte a porţii monumentale din Sat Şugatag. realizat în deplin consens cu
concursuri ( cum Bogata spiritualitate a Maramureşului, Recomandările UNESCO din anii
este cel anunţat
în 1890). respectiv sincretismul magico-religios 1989 şi 1999, privitoare la salvarea,
precum şi de şi păgâno-creştin al zonei este ilustrată respectiv încurajarea prezervării active
impulsul şi prin intermediul casei meşteroaiei, a valorilor intangibile ale culturii
sus(merea pe monument de secol al XVJil-lea, populare tradiţionale. Sistemul pro-
care ""ASTRA"
si hiană o acordă semnificativ inclusiv din perspectivă movat de către instituţia sibiană cu un
organizării. în arhitectonică. Şi casa cu vraniţă din deosebit succes constă din fondarea
1921 a primei Bârsana, transferată la 1994 şi refăcută Asociaţiei Creatorilor Populari din
şcoli ţărăneşti în 1995 este caracterizată drept una România, din organizarea anuală a
din Transilvania,
la Sighetu!
dintre cele mai arhaice tipuri de Târgului Creatorilor Populari din
Marma1iei. locuinţă, Maramureşul istoric dezvol- România, din înfiinţarea Academiei
4 Trebuie însă tând, de altfel, una dintre cele mai Artelor Tradiţionale din România, din
menţionat că spectaculoase şi originale arhitecturi organizarea Olimpiadei Naţionale
ponderea
obiectelor
din ţara noastră, remarcabilă prin Meşteşuguri Artistice Tradiţionale, a
etnografice ingeniozitatea tehnicilor de construc- Festivalului Naţional al Tradiţiilor
provenite din Jie, prin proporţia şi echilibrul volu- Populare, a Târgului Internaţional al
Maramureş în melor, prin bogăţia şi rafinamentul Meşteşuguri lor Tradiţionale, toate
cadrul Muzeului
elementelor de decor. Acest monument aceste manifestări bucurându-se, an de
.. Asociaţiunii" a
fost. la început deţine însă şi un rol funcţional, servind an, de prezenţe maramureşene de
una redusă. drept casierie pentru publicul vizitator prestigiu.
comparativ cu (la fel ca şi casa tradiţională de la
alte regiuni. Bârsana). Astfel, creatori şi art1şt1
maramureşeni precum: Gavrilă Hotico
Famila Şnşcă
Maramureşul se regăseşte, de (Ieud, constructor de biserici, 1993),
Vasile,
confecfionari
asemenea, ş1 m cadrul sistemului Petru Pop (Breb, prelucrarea lemnului,
de măşti Tezaure Umane Vii, sistem conceput şi 1994 ), Maria Pipaş (Tisa, ţesut, 1994 ),
aplicat de Complexul Naţional Muzeal Ileana Stan (Săpânţa, ţesut, 1994),
„ASTRA" Sibiu la scară naţională şi Victoria Berbecar (Botiza, ţesut,
1994), Nicoară Hotea (Sat Şugatag,
cojocărit, 1994), Cornel Sitar (Baia-
Mare, olărit, 1995), Gavril Ghiur
(Baia-Mare, coregraf, 1995 ), Tănase
Cocean (Săcel, olărit, 1995), Pătru
Godja (Valea Stejarului, prelucrarea
lemnului, 1996), Gheorghe Borodi
(Vadu Izei, prelucrarea lemnului,
1996), Victoria Got (Bârsana, ţesut,
1996), Georghe Turda (Săpânţa,
interpret vocal, 1997), Nicolae Sabău
(Cicărlău, interpret vocal, 1997), Petru
Sitar (Baia-Mare, olărit, 1998), Teodor
Bârsan, (Bârsana, sculptură lemn,
2000), Vasile Apan, (Vadu !zei,
prelucrarea lemnului, 2002), Clara
Jurje Turnezi (Baia-Mare, ceramică,
2003) şi-au aflat recunoaşterea ca
păstrători de valoare ai tradiţiilor
populare, prin conferirea titlului de
membri ai Academiei Artelor
Tradiţionale din România, instituţie
care încă de la fondarea sa, în anul

75
https://biblioteca-digitala.ro
 R.evfsta rnazeeloR.

1993, s-a erijat drept forumul naţional Reprezentanţii Maramureşului au 5 Muzeul este
inaugurat în 1905
al celor mai valoroşi şi reputaţi creatori devenit prezenţe constante şi la Târgul şi desfiinlat în
de artă populară din ţara noastră. Creatorilor Populari din România 1950, colecţiile
Faptul că Maramureşul este ( 1983), ei numărându-se, de asemenea, sale fiind
păstrător de tradiţii este demonstrat şi printre membrii Asociaţiei Creatorilor transferate
Populari din România, creată în 1992. Muzeului
de participările lăudabile ale tinerilor Brukenthal, în
maramureşeni la ediţiile Olimpiadei Toate aceste manifestări de cadrul acestuia şi
Naţionale Meşteşuguri Artistice amploare, circumscrise sistemului din iniţiativa lui
Tradiţionale ( 1992), aceştia remar- Tezaure Umane Vii, conturează o di- Cornel lrimie
cându-se în special în domenii precum: mensiune aparte a cunoaşterii luând fiinţă, în
1956, Seqia de
prelucrarea lemnului (Buda Cristian, specificului etnografic al Maramu- Artă Populară.
Lăpuş, 2002), prelucrarea artistică a reşului, spaţiul generos al Muzeului în 6 Este vorba de
osului (Petreuş Maria, Botiza, 1996), Aer Liber din Dumbrava Sibiului intrările de piese
ţesut (Doica Florina, Botiza, 1996; mijlocind dialogul direct dintre etnografice
maramureşene în
Petreuş Maria, Botiza, 1996; Trifoi creatorii, artiştii populari ai acestei patrimoniul
Ana, Botiza, 2000; Petreuş Roxana, zone şi public. Vizitatorii au astfel muzeal sibian
Botiza, 2000), broderie (Ghiţiu ocazia de a admira costumul popular, realizate în 1953.
Andreea. Valea Şomcuţei, 2002, creaţiile meşteşugăreşti caracteristice 1967, 1968, 1969,
1971. De altfel,
2003 ), confecţionat podoabe zonei, de a se instrui prin
îmbogăţirea
(Păpăruză Adrian, Baia Mare, 2002, demonstraţii le practice ale meşte­ permanentă a
2003 ), confecţionat pălării din paie şugarilor, de a se delecta cu muzica, colecţiilor cu
(Bârlea Ioan Ilie. Sârbi, 2001), dansul, produsele culinare şi nu în piese şi
domenii ale creaţiei populare în care, ultimul rând cu graiul specific monumente
specifice zonei
graţie talentului, măiestriei realizării creatorilor. etnografice
artistice, fidelităţii respectării tiparului maramureşene

tradiţional, au fost încununaţi de Complexul Naţional Muzeal constituie şi la

numeroase premii. „ASTRA" Sibiu reuşeşte astfel, prin momentul prezent
o preocupare
În cadrul amplului program colecţiile sale, valorificate în cadrul
constantă a
Tezaure Umane Vii, una dintre cele expoziţiilor sau a orelor de pedagogie muzeului, anual,
mai importante manifestări este muzeală, prin monumentele de patrimoniul
reprezentată de Festivalul Naţional al civilizaţie amplasate în Dumbrava muzeal fiind
completat cu
Tradiţiilor Populare (200 I), menirea Sibiului. prin manifestările organizate obiecte
acestuia fiind aceea de a potenţa şi cuprinse în sistemul Tezaure Umane etnografice
acţiunea de conservare, reprezentare şi Vii, să mijlocească pătrunderea în provenite din
transmitere a valorilor patrimoniului istoria culturii şi civilizaţiei uneia donaţii sau
achiziţii.
cultural intangibil în sfera dintre cele mai vechi provincii
7 Devenit, din
comunităţilor rurale, responsabi- româneşti, contactul cu aceste 1990, Muzeul
lizându-i pe reprezentanţii acestora în elemente generând vizitatorului o Civilizafiei
privinţa păstrării active a tradiţiilor reconsiderare a propriei sale identităţi, Populare
culturale. Maramureşul a fost invitat să Tradiţionale din
o conştientizare a acelor elemente care
România.
participe încă de la cea de-a doua ediţie fac nota unicităţii noastre, dar şi o mai 8 Idee ridicată la
a Festivalului ( 13-21 iulie 2002), bună cunoaştere a celuilalt, respectiv o Sesiunea
prezenţa sa dovedindu-se deosebit de educare în spiritul unei deschideri Consiliului
atractivă pentru public, aceasta datorită multiculturale. Ştiinţific al
Muzeului Tehnicii
prestaţiilor Ansamblului folcloric Populare, din
Voivozi ( comuna Bogdan-Vodă, 1971 şi la
18 persoane), ale Grupului folcloric Colocviul
din comuna Vadu Izei (37 de Nafional de
Istorie a
persoane), prin ocazionarea
Civilizafiei
contactului cu o serie de meşteri şi nu Populare din
în ultimul rând cu ... bucătăria România, din
maramureşană. 1979.

76

https://biblioteca-digitala.ro
 BIBLIOGRAFIE

Filipaşcu Andrei, Istoria Maramureşului, (ediţia a doua), Baia-Mare, Editura

Gutinul, 1997.

Civilizaţie milenară românească în Muzeul "ASTRA··, catalog-ghid, Sibiu,

Editura "ASTRA MUSEUM", 1995.

Maramureş - Vatră de Istorie Milenară, (I, III, IV), Cluj-Napoca, Editura

Dragoş-Vodă. 1997, 1999.

Muzeul ASTRA. 1905-2000, Sibiu, Editura "ASTRA MUSEUM", 2002.

Cibinium. 1990-2000, Sibiu, Editura "ASTRA MUSEUM", 2000.

Matei Pamfil, "Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura

poporului român"' (ASTRA) şi rolul ei în cultura naţională (1861-1950), Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1986.

Transilvania, nr. 6/1912.

77
https://biblioteca-digitala.ro
 Reofst:a rnazeeloR
COLECTIA DE FOTOGRAFIE
DOCUMENTARĂ VECHE
A COMPLEXULUI NAŢIONAL MUZEAL
„ASTRA" - SIBIU
Delia VOINA
rimii artişti-fotografi, veniţi şi
P Centr;lă
Europa
stabiliti în Trans ilvania din
imediat după anul
1850, au executat fotografii care redau,
în mică sau în mare măsură, în studioul
de lucru sau în mediul natural, lumea
satelor ardelene: oameni cu chipuri
luminoase îmbrăcaţi în frumoase
porturi populare naţionale, aşezări şi
case, ocupaţii şi meşteşuguri, instalaţii
de industrie populară, biserici şi
mănăstiri, aspecte din viaţa religioasă,
obiceiuri.
În patrimoniul Complexul
National Muzeal „ASTRA'' - Sibiu,
col~cţia de fotografie documentară
veche s-a constituit în perioada 1991-
1992 şi cuprinde 2.784 fotografii, cărţi
postale şi litografii, considerate docu-
mente iconografice importante pentru
cercetarea etnografică. Majoritatea
imaginilor sunt realizate de fotografi
care au trăit şi au activat în oraşul
Sibiu, între 1850-1918. Nucleul de
bază al colecţiei l-a constituit „Fondul
ASTRA", având peste 300 piese,
multe dintre fotografii fiind expuse, ca
mijloace de ilustrare, la inaugurarea
Muzeului „Asociaţiunii", în 19 august
1905. Acest nucleu a fost completat
ulterior, cu fotografii realizate în
ateliere ce au funcţionat la sfârşitul
secolului al XIX-iea - prima jumătate a
secolului XX, provenite din donaţii de
la colecţionari şi achiziţii permanente
de piese.
Colectia se remarcă prin
vechimea · şi valoarea artistică a
fotografiilor componente, prin numele
artistului care le-a executat, prin
consistenţa unui fond bine structurat
tematic.
78
https://biblioteca-digitala.ro
Cercetarea noastră în cadrul
colectiei de fotografie s-a axat pe
studi~rea unui grup de fotografii
însumând 23 de piese, de diferite
dimensiuni, care au în centrul imaginii
familia simplă 1, fonnată din părinţi şi
copii necăsătoriţi. Nu am luat în I Trebici,
discuţie fotografiile şi cărţile postale Vladimir;
care ilustrează perechi de miri, tineri Ghinoiu, Ion,
însurăţei, de orice etnie ar fi, deşi, cum Demografie şi
etnografie,
bine se ştie, căsătoria reprezintă pragul Bucureşti,
pe care, atât fetele cât şi băieţii în fac, Editura
intrând într-o altă etapă a vieţii, cea a Ştiinţifică şi
gospodari lor colectivităţii 2 . Ne-am Enciclopedică,
1986, pag. 227.
oprit la familia constituită deja, în
special familia tipică din Mărginimea
2 ibidem. pag.
228.
Sibiului, zonă cu populaţie majoritară 3 Stanciu,
românească, unde Emil Fischer, Smărăndiţa,
Wilhelm Auerlich sau Victor Mysz, Portul popular
din comuna
celebrii artişti-fotografi din Sibiu, Tilişca - Sihiu
aveau să realizeze frumoase şi (reg. Braşov), în
valoroase fotografii etnografice. Sludii şi
Să încercăm să ne imaginăm o
cercetări de
etnografie şi
asemenea familie de tărani ardeleni. arfă populară,
Bărbatul, considerat capul gospodăriei, Bucureşti, 1965,
se îndeletnicea cu agricultura, pag. 84-85.
păstoritul şi comerţul. Femeia avea 4 ibidem, pag.
72-76; Moise, I.;
grijă de copii şi se ocupa de toate Klusch, H.,
treburile casnice. Copiilor le revenea Portul popular
obligaţia de a-şi ajuta părinţii, după din judeţul
puterile fiecăruia şi de a se juca. Sibiu, Bucureşti,
Toţi cei prezenţi în imaginile
1978, pag. I 2-
14.
selectate pentru această scurtă
prezentare şi considerate de noi mai
semnificative, sunt îmbrăcaţi în
costume populare din Mărginimea
Sibiului. Bărbaţii şi băieţii au pe cap
pălării de postav negre sau au capul
neacoperit. Cămăşile albe sunt
confecţionate din pânză ţesută în casă,
de obicei de către femei. Pantalonii din
pănură albă sunt strâmţi pe picior.
 cemet'.lCIJ'.l.
asma

Să exemplificăm:
Din Răşinari provin două foto-
grafii aparţinând „Fondului ASTRA" a
cărui autor (autori) nu îl (îi)
cunoaştem. Prima 5 este realizată în
anul 1882 şi prezintă familia lui Pătru
Hâmbăşan compusă, la acea dată, din
trei membrii (cei doi părinţi şi un
copil). Cea de a doua 6 datând din
1877, are în pr}m-plan familia lui
Bucur Giurcoiu. In cele 2 imagini se
evi~enţiază faptul că ambii părinţi
(taţi) sunt încălţaţi cu opinci. Ciorapii
de lână se înveleau cu obiala făcută din
pănură albă, ţesută în casă. Aceasta la
rândul ei se învelea cu o altă obială mai
mică de pânză şi apoi se încălţa
S CNM Peste căTăşi poartă pieptare din piele
,,ASTRA". de miel. In picioare au ghete şi cizrne3. opinca 7 . Opincile s-au purtat în mod
colecţia Grafică
Femeile şi fetiţele au pe cap cârpe constimt până pe la începutul secolului
documentară nr. XX. Inainte de primul război mondial
inv. 489. negre cu ciucuri înnodaţi, legate la
6CNM spate şi care se purtau indiferent de opincile au fost înlocuite cu ghete şi
,,ASTRA", vârstă, cu deosebiri de mărime, decor
cizme, iar astăzi se poartă pantofi
colecţia Grafică
şi ornamente marginale. Cămăşile (ii)
negrii.
documentară nr. Un alt exemplu. În anul 1900,
inv. 490. s~nt brodate pe beată (guler), pe piept
7 Stanciu, ş~ mâneci cu rânduri de ciocănele şi
celebrul artist-fotograf Emil Fischer se
Smărăndiţa, op. şire. Peste cămăşi poartă pieptare din
afla, cu aparatul său, în Poiana
cit. pag. 91;
piele, bogat decorate în fată. Poalele Sibiului, unde, sub atenta sa îndrumare
Moise, I; regizorală, a fost fotografiată în curtea
Klusch, H. op. albe sunt neornamentate. Cătrintele de
cir. pag. I S. formă dreptunghiulară, din postav casei, familia cojocarului I. Şerb
8CNM negru, sunt ornamentate în partea de Duduman, preşedintele Societătii
,,ASTRA", jos cu fir auriu şi mătase, iar cea din Comercianţilor şi Meseriaşilor din
colecţia Grafică
faţă are ciucuri la tivul de jos4. localitate 8. Toţi cei şapte copii ai săi
documentară nr.
inv. 1818. Privind mai atent fotografiile, sunt prezenţi în fotografie. Cei şase
9 Stanciu, băieţi sunt încadraţi de părinţi fiind
putem observa detalii semnificative
Smărăndiţa. op.
care ne ajută să facem precizări aşezaţi de maestrul fotograf în ordinea
cil. pag. 84. vârstei, cel mai mic fiind aşezat în
I O ihidem. pag. importante referitoare la schimbările şi
evoluţia portului popular românesc braţele mamei. Singura fată a familiei
89.
s~e~i~c zonei, din acea perioadă şi este situată în partea stângă a tatălui
pana m prezent. fiin~ îmbrăcată în port popular
romanesc la fel ca mama sa, dar având
în locul cojocului de piele, cum poartă
mama, o vestă neagră încheiată cu
năsturei 9 . Cojoacele specificelO,
poienăreşti, înfundate, decorate cu
frumoase motive dispuse în dreptul
buzunarului şi în jurul deschizăturii de
la gât, erau probabil realizate de tată.
Privind fotografia se poate vedea
că dispunerea ornamentelor pe cojoace
este aceeaşi, indiferent de vârsta celor
care le poartă. Pe cap se observă pălării

79
https://biblioteca-digitala.ro
u.evrst:a rnazeelou.
de postav cu boruri latei 1. Astăzi
aceste pălării au borurile înguste şi se
întâlnesc frecvent în zonele de munte
în care au pătruns păstorii din
Mărginimea Sibiului.
Din atelierul sibianului Victor
Mysz provine o fotografie de bună
calitate, datată între 1904-1911
(perioada fiind dedusă din infonnatiile
pe care le oferă versoul fotogr~fiei
unde este mentionată adresa
atelierului). Sunt pr~zentaţi Dumitru
Dragată împreună cu soţia şi copilul
lor, de loc din Poiana Sibiului 12. Toate
piesele specifice portului popular
românesc sunt impecabil surprinse. Se
evidenţiază cureaua lată de piele
(şerparul), la care se observă
buzunarul, ,,teşculiţa cu căpacu" şi
multe capse metalice I 3. Însă, în
această fotografie se face simţit
aranjamentul regizoral-artistic al
fotografului. Bărbatul ţine între degete
80
https://biblioteca-digitala.ro
11 ibidem. pag.
o ţigaretă, iar pe masa orăşenească se 85; Moise, I.;
poate vedea o sticlă pentru băutură. Klusch, H., op.
Această atitudine de „aranjare" a cit. pag. 14.
decorului în care sunt fotografiaţi 12 CNM
,,ASTRA",
subiecţii era des întâlnită în practica
colecţia Grafică
acestei categorii de artişti ai documentară nr.
începutului de secol XX. inv. 585.
Portul mărginean, numit „de 13 Stanciu,
Smărăndiţa, op.
Sălişte", tinde astăzi să înlocuiască
cit. pag. 88.
costumul multor zone din tară.
Evoluţia sa parcursă până în ~cest
moment poate fi ilustrată cu ajutorul
fotografiilor păstrate în colecţia de
fotografie a Complexului Naţional
Muzeal „ASTRA".
În final se poate afirma, fără să
greşim, că fotografia a devenit, treptat,
un util instrument de cunoaştere, un
important document în munca de
cercetare, un martor ocular autentic al
cărei valoare documentară dar şi
artistică poate fi contestată cu mare
greutate.
 MUZEELE ZONALE ÎN SECOLUL XXI.
„CENTRUL CULTURAL MEMORIAL
DR. GHEORGHE TELEA-BOLOGA"
imeni nu se mai îndoieşte
N astăzi de importanţa pe care_ o
au muzeele în educaţia populaţiei. In
I. Miloia
•\chim. M1ce11I ţările civilizate ale Apusului, una din
Cl!ntral şi principalele griji ale statului este chiar
muzeele
regionale ale
organizarea şi îngrijirea muzeelor şi
Asrrei, în punerea lor la dispoziţia publicului, în
,.li-ansilvaniu .. _ aşa fel încât, în schimbul celui mai mic
c,1_ 1930_ r- 263. efort, să fie evidenţiate informaţiile
cele mai importante. Acel Liber
pauperum, înfăţişat încă din Evul
Mediu în nenumărate fresce religioase
şi profane, acele ediţii ilustrate menite
să popularizeze ştiinţa şi progresul
omenirii, au luat în timpurile moderne
o formă concretă prin apariţia
muzeelor 1•
Fie că acestea sunt organizate de
către Stat, fie de comune sau asociaţii
particulare, ele sunt şi trebuie să fie
Palatul
asistente ale institutiilor oficiale de
Asocia\iunii
- inaugurat
cultură. În multe· privinţe chiar,
1905 rezultatul ce-l poate da un muzeu este
superior învăţământului oficial, prin
https://biblioteca-digitala.ro
Claudiu CAPOTĂ
faptul că expune procesul de evoluţie a
anumitor ramuri de preocupare umană
cu ajutorul formei celei mai simple de
expresie, oferind în acelaşi timp
privitorului şi satisfacţia de a face el
singur legătura de la o treaptă a
evolutiei la cealaltă, de a sesiza
proce~ul respectiv. În felul acesta
câştigarea de cunoştinţe, îmbogăţirea
patrimoniului cultural, se face pe
nesimţite şi profund.
1. Premisele şi constituirea
,,Muzeului Asociaţiunii".
Constituirea „Asociaţiunii
Transilvane pentru Literatura Română
şi Cultura Poporului Român"
(ASTRA) în 1861, la Sibiu, marchează
o încununare a unor preocupări
îndelungate şi susţinute, în care s-au
înfruntat greutăţi şi piedici oficiale. Ea
marchează o punte de legătură între
eroica generaţie de cărturari ai Şcolii
Ardelene şi cei care au avut bucuria de
a finaliza şi trăi marea victorie a unirii
politice şi culturale a tuturor românilor
din 1918.
„Asociaţiunea" marchează doar o
etapă într-un şir lung de încercări ale
românilor din toate provinciile care ne
aparţineau ca pământ strămoşesc, de a
organiza societăţi culturale, prin
intermediul cărora să servească
interesele emancipării materiale şi
spirituale a românilor.
Deşi necesitatea constituirii unui
muzeu se cerea imperios necesară
(vezi viaţa politică, şi nu numai, a
Transilvaniei în a II-a jumătate a sec.
XIX), totuşi, datorită greutăţilor
materiale, nimeni nu se încumeta să
pornească la drum, întrucât, pe de o
parte, realizarea unui asemenea ţel
81
 R.evfst:a rnazeeloR
implica resurse financiare consi-
derabile, iar pe de altă parte, burghezia
românească din Transilvania încă nu se
consolidase suficient din punct de
vedere economic pentru a putea ajuta
efectiv acest deziderat.
Din primii săi ani de activitate,
ASTRA, chiar dacă nu şi-a propus în
mod concret să înfiinţeze un muzeu,
proiectase numeroase demersuri care
preconizau această mare înfăptuire.
Ele urmau să răspundă nevoii de păs­
trare a vestigiilor deţinute de ardeleni
şi reflectarea adevăratei identităţi etno-
culturale a românilor din Transilvania.
Orice popor. care pe pământul unde
locuieşte are un trecut, fie cât de
modest, care are patrie şi istoria sa
naţională, fără îndoială trebuie să
aibă şi comorile sale naţionale. În
„Proposiţiunile" secretarului George
Bariţiu, expuse în şedinţa Adunării
generale, ţinută la Sibiu în 1861, sunt
amintite mai multe probleme istorice şi
etnografice cu care avea să se ocupe
Asociaţiunea. Între altele, George
Bariţiu propunea să se facă o descriere
comparativă a locuinţelor ţăranilor
români, a porturilor şi a tipurilor româ-
neşti, să studieze etnografia românilor
din Ardeal, să adune material folclo-
ristic, inscripţii romane şi documente.
Tot din iniţiativa lui George Bariţiu, cu
sprijinul lui Andrei Şaguna şi
Alexandru Şterca Şuluţiu, a fost orga-
nizată în 1862, în urma Adunării
generale de la Braşov, prima expoziţie
românească cu caracter predominant
etnografic, expoziţie prin care se
urmărea înfăţişarea stadiului culturii
materiale atins de roman11 din
Tran~ilvania după revoluţia de la 1848.
In I 866, odată cu donarea unor
obiecte vechi Astrei, bibliotecarul
Asociaţiunii, N. Cristea, în raportul său
referitor la starea bibliotecii, sugerează
realizarea unui viitor „muzeu de
însemnătăţi". Începutul colectării de
obiecte vechi poate fi considerat "actul
de naştere" al Muzeului Asociaţiunii,
care împreună cu biblioteca, alcătuiau
nucleul „Casei Naţionale" a Astrei. Un
82
https://biblioteca-digitala.ro
alt pas este reprezentat de propunerea 2. Tăslăuanu
bibliotecarului Visarion Roman, Octavian,
prezentată în cadrul Adunării generale
Muzeul
Asociaţiunii, în
de la Gherla, ţinută în 1868, care viza ,,Tran.'iilvania ··.
„tipărirea catalogului bibliotecii şi a XLII, 1911,nr.
obiectelor care compun muzeul 4, p. 460.
Asociatiunii". În 1880, la Adunarea
generaiă de la Turda, are loc prima
discuţie cu referire la înfiinţarea
propriu-zisă a muzeului, şi anume,
secţia de Ştiinţe Naturale propune
înfiintarea unui muzeu istoric-natural.
Anul · 1881 este marcat de succesul
răsunător al expoziţiei de la Sibiu, în
urma căreia ideea creării unui local
corespunzător (care să cuprindă biblio-
teca şi muzeul) devine permanentă în
preocupările astriştilor.
În ciuda tuturor vicisitudinilor şi
datorită numeroaselor iniţiative, ideea
„Casei Naţionale" începe să prindă
contur în urma Adunării generale de la
Mediaş din 1897, din deciziile căreia
amintim:
• înfiinţarea unui muzeu istoric al
românilor din patrie.
• un muzeu etnografic, întocmit
cu deosebită considerare, pentru
păstrarea motivelor naţionale în port şi
în industria română de casă şi la
dezvoltarea acestui ram al muncii
naţionale", Cornel Diaconovici adu-
când argumentul suprem: ,,adăpost
pentru păstrarea cledoniilor trecutului,
pentru scutirea de la pieire a relicvelor
moştenite de la bărbaţii cei mari,
pentru monumentele culturii sale şi
pentru toate productele valoroase ale
muncii sale naţionale" 2 .
Inaugurat la 19 august 1904,
printr-o expoziţie cuprinzând peste
9000 de obiecte, muzeul a constituit
evenimentul cultural al anului din
întreaga Românie trans şi ciscarpatică,
„cea mai mare sărbătoare spirituală a
României Ardelene". Expunerea, tot
atunci, în parcul din faţa muzeului, a
unei stâne originare din Poiana
Sibiului, cu întreaga recuzită funcţio­
nală, alături de atelierul demonstrativ
al unor meşteri aurari din Munţii Apu-
seni, prefigurează metoda expunerii
 3. Muşlea Jon, unor monumente în muzeele etno-
Muzeul grafice în aer liber, aceasta fiind o
Asociaţiunii la
90 de ani, în adevărată premieră naţională în
""Dimineaţa··, 6, domeniu.
nr. 173 din I Semnificaţia istorică a inaugurării
septembrie era prezentată de o serie de perso-
1995, p. 3, Sibiu
nalităţi, dintre care amintim: Iosif
4. Tăslăuanu
Octavian. op. Vulcan - ,,un act epocal în dezvoltarea
cit. p. 474. culturii noastre nationale", Alecsandru
5. Georgescu Mocioni - ,,o isto(ică piatră de demar-
Ioan, Din
problemele
care, căci dovedeşte că s-au trezit deja
Asocia/i11ni1, in interesele pentru trebuinţe culturale
„Transilvania··, mai înalte"; în acelaşi timp, marele
LI. 1920. nr. 2. savant Nicolae Iorga declara în presa
p. 240.
6. lrimie Cornel,
vremii: ,,părerea mea e că s-a tăcut
Două noi muzee ceea ce nici nu se putea aştepta"3.
.săteşti in 111deţ11I
Siblll, in Muzeul „Asociaţiunii", inaugurat
„Revista
Mu=eelor ··. nr. în anul 1905, a fost, indiscutabil, cea
6. VI, 1969. p. mai mare ctitorie instituţională a
171. ASTREI. El s-a născut din raţiunea şi
conştiinţa importanţei vitale pentru
românii din Ardealul începutului de
veac XX de a-şi defini propria
identitate etnoculturală, în contextul
emanc1parn naţionale a tuturor
românilor şi a celorlalte etnii din con-
glomeratul multicultural al Imperiului
austro-ungar. Edificator este un pasaj
din discursul rostit de Iosif Şterca
Şuluţiu în ziua inaugurării muzeului:
„muzeul e arsenalul cel mai puternic
cu care un popor îşi apără originea,
individualitatea şi tot ce a moştenit de
la străbuni"4_
2. Muzeele săteşti ale judeţului
Sibiu.
Primele muzee locale înfiintate de
ASTRA apar încă înainte de Primul
Război Mondial, dar ideea edificării
muzeelor de despărţământ devine unul
din punctele propagandei astriste după
1919. Revista „Transilvania" reliefa
importanţa acestor muzee locale:
„Precum muzeul central trebuie
să fie oglinda fidelă a tot ce România
întregită şi îndeosebi Dacia superioară
posedă .... tot astfel şi muzeele
regionale ce sunt a se înfiinţa în sediile
despărţămintelor, trebuie să fie oglinda
https://biblioteca-digitala.ro
fidelă, ( ....... ) ţinându-se însă pretu-
tindenea seama de caracterul specific
al fiecărei regiuni" 5 .
În 1919 se reuşeşte înfiinţarea la
Şcoala Civilă de Băieţi, din Haţeg, a
unui muzeu de Ştiinţe Naturale, deci
bivalent, didaC:_tic şi punct de atracţie
pentru public. ln anul următor ASTRA
pregătea înfiinţarea unui muzeu la
Sighet; de asemenea se primea invi-
taţia din partea Inspectoratului
Muzeelor din Transilvania ca ASTRA
să pună bazele unui muzeu etnografic
la Cluj.
Românul întotdeauna a avut
nevoie să ştie cine a fost, cine este, ce
va deveni. Nu de fiecare dată a avut
posibilitatea să-şi răspundă satisfăcător
la aceste întrebări. Din această dorinţă
de aflare a identităţii de neam, dar şi
din nevoia de a umple un „gol" la sate,
au apărut colecţiile muzeale din şcolile
rurale şi muzeele săteşti. Ele sunt
opera intelectualilor de la sate. O serie
de valori omeneşti, ale locului în care
trăiesc şi ale întregului neam românesc
sunt strânse şi puse în evidenţa de
aceşti oameni.
Utilitatea muzeelor săteşti este
simplu de înţeles. Transformările
economice, administrative prin care a
trecut şi trece ţara impun păstrarea in
situ a unor elemente săteşti pe cale de
dispariţie. Muzeul sătesc, pe lângă
funcţia educativă are şi funcţia de
conservare a valorilor culturale cu rol
istoric.
Reţeaua muzeală sătească a
judeţului Sibiu, bogată şi diversificată
tematic, este rezultatul acţiunilor de
salvare şi conservare a mărturiilor
civilizaţiei populare locale iniţiate încă
în perioada interbelică a secolului
trecut, ca reluare a unor mai vechi
tradiţii legate de societatea culturală
ASTRA şi de unele asociaţii săseşti de
cultivare a artei populare 6 .
Cel dintâi muzeu sătesc a fost
organizat în anul 1935 la Poiana
Sibiului, reflectând cu precădere
păstoritul, pe care „poienarii" l-au
practicat la cele mai înalte cote.
83
 Tnstitutia a rămas unica unitate
muzeaiă din mediul rural până în 1952,
când a fost înfiinţat la Răşinari un nou
muzeu în casa „C. Barcianu", nepot al
memorandistului Danii! Popovici
Barcianu. Următoarea acţiune este
înregistrată în anul 1967, când a fost
deschis Muzeul Etnografic din Galeş,
cuprinzând o expoziţie pavilionară şi
un sector în aer liber.
Anul 1968 a marcat o inten-
sificare a eforturilor de organizare de
noi muzee săteşti, cu colecţiile consti-
tuite din dona!iile locuitorilor antrenaţi
de intelectuali ai satelor Cârţişoara -
1968, Gura Râului şi Cristian - 1969,
Boiţa - 1970, Avrig şi Cisnădioara -
1971, Turnu Roşu - 1978. Un loc
aparte în reţeaua muzeală revine
muzeului din Sibiel, dedicat icoanelor
pictate pe sticlă, reflectând un spirit
artistic specific românesc.
Din punct de vedere teritorial,
muzeele săteşti sibiene se găsesc în
Mărginimea Sibiului şi Ţara Oltului,
vetre străvechi de cultură şi civilizaţie
populară românească. Ele au fiecare un
profil propriu şi o tematică largă
determinată de particularităţile speci-
fice localităţilor, în corelaţie cu aspec-
tele definitorii ale zonei, reuşind să
redea o imagine reprezentativă a
culturii materiale şi spirituale din
aceste spa!i i, relevând valoarea
documentar-istorică şi artistică a
obiectelor de uz şi artă populară.
Patrimoniul lor dovedeşte în mod
elocvent hărnicia, talentul şi
capacitatea de creaţie a localnicilor,
exprimate în arhitectură, unelte,
mobilier, ţesături, port popular şi alte
obiecte, a căror formă şi decor le
conferă valenţe de veritabile opere de
aită.
Situate cu precădere pe trasee
turistice frecventate, muzeele săteşti,
adevărate „nuclee de cercetare
ştiinţifică", cum le numea Cornel
Irimie, oferă largi posibilităţi de
instruire, formare şi educaţie pentru cei
care le calcă pragul şi se constituie în
surse documentare indispensabile
84
https://biblioteca-digitala.ro
pentru mai tinerii cercetători etnologi,
sociologi şi istorici 7 .
Toate aceste muzee s-au născut
din dragostea unor entuziaşti pasionaţi
pentru trecutul, cultura şi arta
populară, sprijiniţi într-o măsură tot
mai mare de locuitorii satelor
respective. Fiecare muzeu are un profil
propriu, tocmai datorită dorinţei de a
reda ceea ce are mai propriu, specific,
valoros şi autentic localitatea respec-
tivă.
Nu este întâmplător nici faptul că
în aceste localităti activitatea de cu-
noaştere a trecutului, a artei şi culturii
populare, precum şi mişcarea artistică
de amatori se situează la loc de cinste
în zilele noastre. În felul acesta,
cultivarea tradiţiilor de creaţie
populară îmbrăţişează întregul tablou
7. idem.
al patrimoniului cultural şi leagă
8. Idem.
organic prezentul de trecut, înnoirile 9. Muzeul
evoluând ascendent de la o bază ASTRA. Istorie
stilistică unitară8. şidestin /905-
2000, Edit. Astra
Tot mai evident şi mai concludent Museum, Sibiu,
a devenit faptul că muzeele săteşti 2002, p. 83.
răspund unei necesităţi contemporane, IO. Ibidem. p.
mai ales că locuitorii şi-au adus o 84.
însemnată contribuţie la înfiinţarea
acestor institutii de cultură, formarea
colectiilor fiind rezultatul unei cât mai
largi , acţiuni de donaţie benevolă a
obiectelor respective pentru muzeu.
3. Donatii şi achizitii -
princip~lele forme' de
îmbogăţire a patrimoniului.
Centrul Cultural Memorial
Dr. Gheorghe Telea-Bologa.
Încă din anii premergători
înfiinţării Muzeului Asociaţiunii
(1905), problemele muzeografice
propriu-zise au intrat în atenţia
iniţiatorilor Casei Naţionale,
un lucru
absolut firesc de altfel, deoarece
astriştii îşi edificau MUZEUL ca să
păstreze şi să expună acolo patri-
moniul existent. Interesul pentru
edificiu părea a depăşi preocupările
pentru „muzeul-spaţiu" destinat
colectiilor. Cât această asertiune este
adevărată, ea este motivată d~ gândirea

pragmatică a celor ce aveau de
Centrul
('11l111ral
construit mai întâi un lăcaş, pentru ca
l\lcmorial "Dr. ahia apoi, în el, să păstreze cum se
c;hcorghc cuvine valorile adunate de oriunde ar fi
Tele11-8ologa", provenit. Primele donaţii şi achiziţii
Noul Român,
Arpaşu de .Jos,
astriste au fost câteva „relicve
judeţul Sibiu. istorice"; chiar şi aşa, dotarea
muzeului cu obiecte a fost, la început,
dacă nu întâmplătoare, lăsată „la voia
sorţii" 9 . De la primele menţionări ale
unor „piese destinate viitorului
muzeu" ( 1863) şi până la 1903,
ASTRA nu a reuşit să deţină colecţii
Interior
bine constituite, lie ele şi modeste.
https://biblioteca-digitala.ro
Având în vedere seria de apeluri
astriste privind donarea şi chiar
achiziţionarea de obiecte şi apelând la
o judecare dreaptă observăm că
această „noutate" din viata satului
transilvan - a dona I a vinde lucruri
personale, unele cu o semnificaţie
aparte pentru fiecare din cei vizaţi - a
intrat brusc, şi uneori dur în existenţa
oamenilor. Acest sentiment al
apartenenţei, existent dintotdeauna la
poporul român, contrapus donării /
vinderii pieselor pentru muzeu, a creat
şi creează probleme reale în orice
demers de achiziţionare a diferitelor
bunuri. Tocmai din acest motiv,
politica muzeelor este de a dezvălui
donatorilor că „a da la muzeu" nu este
în totalitate un gest de înstrăinare.
Dimpotrivă, este tocmai cel mai optim
mijloc ca obiectul lor să intre definitiv
în circuitul de valori naţionale, "prin
consacrarea unei localităti /a unei
persoane. ( .... .) cu bunuri pe· care le-a
produs sau care i-au aparţinut şi care
continuă să fie ale lor"10.
Beneficiind de cultura ştiinţifică
şi etnomuzeografică a liderilor
românilor, învingând rutina şi provin-
cialismul cultural, cultivând senti-
mente patriotice ajunse acum la un
nivel superior de reprezentare. prin
munca „de la om la om", prin
intervenţia autorităţilor naţionale , prin
stimularea orgoliilor personale şi de
grup, informându-se şi informând,
comunicând şi asumându-şi responsa-
bilităţi. astriştii trecuseră la
constituirea patrimoniului lor etnomu-
zeografic, tezaur naţional incon-
fundabil, cu vocaţie identitară majoră.
Cu tot acest efort, ,,Asociaţiunea",
sprijinită activ de societăţile-surori,
care activau şi ele în slujba
culturalizării neamului, şi mai ales de
despărţămintele Astrei, nu reuşise să
aducă în spaţiile impunătorului palat
miile de piese mărturisitoare pentru o
civilizaţie veche şi bogată cum a fost
cea românească din Transilvania.
Procesul se dovedea anevoios, dar nu
era imposibil, lucru demonstrat în
85
 R.eotsca rnazeeloR.
deceniile următoare prin donaţiile de
carte, donaţiile din partea armatei,
achiziţionarea de colecţii: ,,Colecţia
Adam Buda", ,,Colecţia Gabor Teglas"
etc 11 •
Rămânând în continuare în sfera
donaţiilor şi achiziţiilor, vom face
referiri la ultima achiziţie de proporţii
a Complexului Naţional Muzeal
ASTRA şi anume Casa şi Colecţia Dr.
Gheorgt,e Telea-Bologa.
ln anul 2003, după multe
tergiversări şi demersuri. Dr. Gheorghe
Telea-Bologa oferă spre achiziţie
Ministerului Culturii şi Cultelor, Casa
şi Colecţia Dr. Gheorghe Telea-
Bologa, situate în satul Noul Român,
comuna Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu.
Ulterior, printr-o hotărâre a autentice şi maturizată în pridvorul
Guvernului, aceste bunuri, proprietate
publică a statului, au trecut din admini-
strarea Ministerului în cea a Comple-
xului Naţional Muzeal ASTRA din
Sibiu.
Noul Român este un sat
reprezentativ pt:ntru această regiune
atât de bogată în splendori, pe care un
mare scriitor al nostru a numit-o Tara
Oltului şi în primul rând un· sat
românesc în înţelesul cel mai adevărat
al cuvântului, o aşezare care poartă în
numele său cuvântul cu care ne numim
ţara şi neamul.
Casa reprezintă un interesant
monument de arhitectură populară
românească pentru patrimoniul
specific, o casă-muzeu de o atmosferă
aparte, devoratoare prin autenticitate,
al cărei nucleu primitor este destinat
unei sieste intelectuale, un spaţiu de
sedimentare a gândului, de reflectare şi
introspecţie, iar colecţiile, structurate
tematic (port-textile, lemn-os-fier,
ceramică, icoane şi obiecte de cult) se
constituie în veritabile colectii
muzeale care trebuie protejate şi
0
valorificate într-un mod ştiinţific
adecvat. Toate obiectele şi piesele din
interiorul şi exteriorul clădirii, parte
moştenite, altele obţinute şi colec-
ţionate în ultimul pătrar de veac, prin
strădania, abnegaţia, perseverenţa,
86
https://biblioteca-digitala.ro
11. Ibidem, p.
dragostea de frumos şi de tradiţional şi 85-86.
talentul soţiei Maria Telea, cât şi de 12. Citate
Dr. Telea personal, constituie un extrase din
autentic muzeu memorial al zonei vechea carte de
impresii a Casei
etnografice a Ţarii Oltului, al
Dr. Gheorghe
Transilvaniei, al Satului românesc. Telea-Bologa,
Crescută şi hrănită de spiritul Noul Român,
veşnic tânăr şi combatant al colecţia
particulară a
intelectualului Dr. Gheorghe Telea-
d lui Dr. Telea.
Bologa şi de rafinamentul artistic, 13. Diaconu Ion,
bunul-simţ estetic al D-nei Maria Problema
Telea, colecţia a primit o imagine muzeelor săteşti,
blazonică de Graal de traditie, de în „Revista
substanţă mirifică de ars. Cole~ţia de Muzee/nr"",
1999, nr. 5-6, p.
artă populară românească a Domniei 118.
Sale, Dr. Gheorghe Telea, este o sim-
bioză roditoare, armonioasă,
împruncită în leagănul tradiţiei
bunei-simţiri a esteticului. Colecţia
rămâne în structura muzeului culturii
şi civilizaţiei româneşti un martor al
secolului XX, o imagine super-
expresivă, de stigmatizare a valorii de
artă.
Drumul vizitatorului prin Casa-
Muzeu se încheie întru etern început de
mărturisire-cuvântare, deschizând
ferestre multiple, de o geometrie
complexă, înspre .... ne-limitat. Deşi
liniar, traseul poate fi decodificat şi
circular, încăperile devenind con-
centrice una celeilalte prin semni-
ficaţiile date de colecţiile extrem de
valoroase de icoane, ceramica,
mobilier şi textile de interior.
Discursul expoziţional este
protejat de gestul cuvintelor:
„Acest Muzeu este o oglindire a
minţii şi firii unui popor, care a ştiut şi
ştie că frumuseţea şi adevărul sunt
sinonime". (Sabin Bălaşa).
"Ce e cu adevărat nou în Noul
Român e vechimea. Adevăratul orizont
al acestei aşezări e verticala, iar
perpendiculara lui e zarea. Cuvântul
cel mai viu al acestei case e tăcerea
maternă ca limba în care fiinţăm, o
realitate care indică întotdeauna
Nordul, grinda de sus a sensului".
(Ion Mircea)_ 12
 Asumându-şi obligaţia expresă de
valorificare culturală, atât pe plan
naţional cât şi internaţional. a acestui
patrimoniu, intenţiile Complexului
Naţional Muzeal ASTRA sunt:
organizarea unui muzeu sătesc repre-
zentativ pentru cultura şi civilizaţia
populară din Ţara Făgăraşului,
accesibil tuturor categoriilor de
vizitatori (obiectiv concretizat prin
vernisarea Centrului Cultural Me-
morial Dr. Gheorghe Telea-Bologa,
Noul Român, 23 aprilie 2005), şi
integrarea acestuia în circuitul muzeal
naţional; de asemenea se are în vedere
organizarea Zilelor Centrului
Cultural, prilej de desfăşurare a unor
acţiuni culturale de elită, la care să fie
invitaţi reprezentanţi de marcă şi nu
numai, ai tuturor domeniilor noastre
cărturăreşti, ecleziastice, artistice şi
culturale, precum şi editarea unui
pliant de prezentare a Centrului, care
să cuprindă informaţii referitoare la
satul Noul Român. la casa şi familia
doctorului Telea, cât şi la colecţie (de
asem_!:nea obiectiv îndeplinit).
In încheiere putem afirma că
apariţia muzeelor săteşti a fost o
reacţie reflexă de apărare şi păstrare a
https://biblioteca-digitala.ro
valorilor culturale româneşti, pe care
satul le mai avea şi le mai are şi în
zilele noastre.
Transformările survenite după
1989 au accentuat starea de „poluare"
a spiritului românesc al satelor,
aducând multe obiceiuri de împrumut
de gust îndoielnic, care sunt
promovate.
O altă situaţie care pune mai acut
problema ca spiritul românesc trecut şi
prezent să fie preluat, conservat şi
redat populaţiei, în specificul şi
puritatea sa, este dorinţa de asociere
într-o Europă Unită. Evident, un lucru
pozitiv din punct de vedere economic
şi al securităţii, dar având şi riscul său,
de pierdere a identităţii naţionale.
Numai o politică de păstrare a
specificului românesc într-o mare de
influenţe dintre cele mai diverse ne
poate menţine români 13_ Nu ar fi un
deziderat fără sorţi de izbândă în
condiţiile în care toate naţiunile
Europei luptă pentru menţinerea
propriei fiinţe naţionale, şi nu numai,
în interiorul satelor. Muzeele săteşti ar
putea fi un punct de sprijin deloc de
neglijat al statului în această luptă
continuă.
87
R.evfst:a rnazeeloR.
MUZEUL VIRTUAL AL SECOLULUI XXI.
FORMULE DE PREZENTARE ALE MUZEULUI
ÎN SPAŢIU CIBERNETIC
Veronica MIHĂESCU
Ciprian CRIŞAN
F muzeului în raport cu publicul
uncţia cultural-educativă a
său poate fi îndeplinită mai uşor şi mai
eficient dacă sunt utilizate din plin
mijloacele şi tehnicile de comunicare
moderne, care în fiecare epocă
aproape, suferă înnoiri de multe ori
form1dabik. fără însă a altera infor-
maţia cuhurală, conferindu-i dinamism
şi atractivitate. · Această
Fie că este vorba de promovarea
ofertei cultural-turistice, de cercetarea
ştiinţifică sau de valorificarea acesteia
prin acţiunea culturală, muzeul, ca de
altfel orice instituţie de interes public,
trebuie să accepte şi să îşi asume
rigorile modernizării, prin utilizarea
unor instrumente specifice (digitizarea
patrimoniului prin fotografia digitală,
scanarea şi arhivarea informaţiei pe
volume de memorie cibernetică,
achiziţia de aplicaţii informatice de
gestiune, de inter-comunicare sau de
creaţie design etc.) cât şi a unor metode
de relaţionare prin noua media virtuală
care este Internetul (comunicare
instantanee de date prin mesagerie sau
poştă electronică, acces global la orice
informaţie disponibilă prin aplicafii de
navigare sau motoare de căutare, auto-
prezentare care poate fi accesată din
orice colţ al lumii, prin postarea pe
Internet a unor situri interactive,
cataloage şi arhive virtuale etc.).
Această reliefare a unui nou
sistem de referinţă, printr-un fenomen
cultural de masă, care este Internetul,
nu trebuie să conducă la eludarea
responsabilităţilor asupra calităţii,
acurateţii şi valorii de comunicare a
mesajului prezentat. Dimpotrivă, dina-
mismul extraordinar al Internetului şi
88
https://biblioteca-digitala.ro
accesul universal, neîngrădit (în
prezent) de nici un tip de restricţie,
necontrolat de o sursă de administrare,
conferă muzeului un rol de agent activ
şi vital de culturalizare (adică de
promotor şi proteguitor al valorilor
culturale), de sursă de informaţie şi
şcoală, totodată, în cadrul acestei
comunităţi de schimb.
introducere am
considerat-o necesară tocmai pentru a
evidenţia importanţa unor demersuri
de modernizare realizate de către
Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA", mai ales în ultimii 5 ani, de
dotare a muzeului cu sisteme
informatice performante, grupate într-
o reţea Intranet complexă, cu acces
nonstop la Internet şi cu personal bine
instruit pentru realizarea pe calculator
a unor operaţiuni de complexitate
medie şi superioară.
Dacă realizarea unor prezentări
ofOine cu cadre în programul
Microsoft Powerpoint nu pune mari
probleme şi timpul de execuţie este
minim, realizarea şi postarea pe
Internet a unei pagini web este mai
complexă, pentru că trebuie să
corespundă din punct de vedere tehnic
unor standarde destul de stricte,
dincolo de care se evidenţiază strategia
de marketing. în conţinutul propriu zis
al paginii web. Fiecare instituţie
culturală din România ar trebui să
poată beneficia de şansa postării şi
administrării unui site web, pentru a-şi
susţine mesajul cultural, pentru a-şi
prezenta patrimoniul deţinut, porto-
foliul de acţiuni culturale (programe şi
manifestări), datele de contact şi
agenda culturală anuală. Întorcându-ne
în timp, Muzeul „ASTRA" a beneficiat
câţiva ani buni (din anul 1999) de
găzduire gratuită pe portalul
www.museum.com , un portal dedicat
muzeelor, care oferea şi posibilitatea
instituţiilor înscrise sau specialiştilor
în domeniu să publice articole
ştiinţifice sau de popularizare a eveni-
mentelor culturale. articole care puteau
fi accesate de toţi membrii portalului.
Este de dorit ca un asemenea portal, cu
asemenea servicii să fie organizat şi în
zona Internetului românesc.
În prezent, Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA" din Sibiu. are - în
ceasul aniversării Centenarului -
destule motive de mândrie în ceea ce
priveşte captarea interesului publicului
Internet, mai ales prin apreciatul site
Internet pe care îl puteţi accesa pe
adresa www.muzeulastra.ro . Lansat
la sfârşitul anului 2003, beneficiind de
traducere completă în limba engleză.
acest site interactiv cu hărţi electronice
şi vizite virtuale ale muzeului în aer
liber din Dumbrava Sibiului, ale
expoziţiilor de bază ale Muzeului
„rranz Binder", Muzeului „Emil
Sigerus" şi ale Galeriilor de artă
populară, a fost la acel moment şi este
încă probabil cea mai complexă operă
de transpunere în spaţiu virtual a ceea
ce este un muzeu, cel puţin din
România. Site-ul CNM „ASTRA" este
prin aria şi construcţia tematică o mică
enciclopedie a civilizaţiei populare
româneşti, săseşti, maghiare, rrome şi
chiar universale prin prezentarea
complexă a patrimoniului unităţilor
muzeale din componenţa sa. Site-ul
Muzeului „ASTRA" este un site
interactiv, care oferă vizitatorilor săi
interesante vizite virtuale ale
expoziţiilor de bază, repertorii, albume
foto, oferte de servicii ş.a.m.d, într-o
prezentare de excepţie care a primit de
la lansare aprecierea multor perso-
nalităţi, pentru meritele deosebite în
promovarea culturii populare şi a
patrimoniului.
https://biblioteca-digitala.ro
Dacă site-ul comple-xului muzeal
oferă fiecărei unităţi muzeale un spaţiu
dedicat pentru prezentarea valorilor de
patrimoniu, a ofertei de servicii cultu-
ral-turistice şi a manifestărilor cultu-
rale, acea premisă, despre care am
pomenit mai înainte, a cercetării
experimentale (în acest domeniu al
informaticii în care nicio-dată nu poţi
spune „Gata, le ştiu pe toate!") a
condus, graţie entuziasmului unui grup
de muzeografi la realizarea şi lansarea
în 18 mai 2003 a unui site Internet cu
totul special, al Muzeului de Etno-
grafie Universală "Franz Binder"
(www.franzbinder.sibiu.ro), cu ocazia
aniversării a unui deceniu de la
înfiinţarea acestui muzeu. Acest site, a
cărui apariţie era necesară datorită
excepţionalităţii muzeului în sine, prin
aria tematică, în cadrul reţelei muzeale
din- România, dar şi ca prilej de a
realiza un modul de învăţare şi
experimentare a unor diverse modele
de prezentare a informaţiei muzeale,
este a doua componentă a unei proiec-
tate reţele de site-uri interconectate,
care fiecare în parte va fi în măsură să
prezinte mai pronunţat propriul porto-
foi iu de activităţi şi care va oferi
utilizatorilor servicii on-line indiferent
de locaţia de pe glob, întocmai cum în
prezent site-urile marilor muzee
europene şi nord-ame-ricane oferă
publicului lor. Un rezultat aşteptat al
cercetării experimentale asupra publi-
cului care utilizează Internetul, a fost
acela al proiectării unei prezentări
Internet personalizate pentru grupele
de vârstă şcolară şi tineret, ocazie
pentru muzeu de a se face şi mai bine
cunoscut, înţeles şi apreciat de către
publicul juvenil, dată fiind calitatea şi
cantitatea precară a informaţiei oferită
pe Internet către acest public ţintă.
Dorim să evidenţiem faptul că o
asemenea iniţiativă cu valoare de
experiment a fost realizată în anul
2004 de către Muzeul de Etnografie
Universală „Franz Binder", prin
proiectul MUZEDU, concentrat pe o
89
 R.evlst:a rnazeeloR.
prezentare Internet intitulată „Muzeul
pentru copii'"- http://muzedu.idilis.ro.
Dacă Muzeul „ASTRA" din Sibiu
oferă publicului Internet un site
aproape enciclopedic, adresat tuturor
categoriilor de vârstă, este important
de adăugat că oferta de informaţie
culturală trebuie să fie canalizată şi
spre tineret, spre vârstele şcolare iar
această apropiere a fost iniţiată de
Complexul Naţional Muzeal
.,ASTRA" începând cu luna ianuarie
2005 prin revista electronică intitulată
,,Muzeul ASTRA Jurnal"
(www.jurnal.muzeulastra.ro ).
Modul de adresare şi de pre-
zentare a informaţiei culturale, în
această revistă, este personalizat pe
nevoile de cunoaştere şi înţelegere ale
tineretului, iar dascălii pot uşor extrage
diverse teme şi subiecte culturale
pentru a fi dezbătute în clasă. Dacă
serviciul online Yahoo.corn oferă un
portal spre cunoaşterea universală
dedicat tineretului (intitulat
Yahooligans - ghidul internet pentru
copii
http://yahooligans.yahoo.com/ ) cel
puţin până în prezent nu a fost
dezvoltat nici un portal românesc
pentru cei mici, care să aibă valoarea
unei enciclopedii. În acest context, în
care accesul la calculator şi la Internet
al tineretului este tot mai larg, este
evidentă valoarea unei asemenea
iniţiative din partea CNM „ASTRA"
de a edita şi realiza o asemenea revistă
electronică.
Evenimente majore din viaţa
muzeului, aşa cum este, de pildă,
aniversarea a o sută de ani de la
fondarea Muzeului „ASOCIAŢIUNII"
(Muzeul „ASTRA") impun realizarea
unor prezentări Internet speciale,
dedicate acestora. Aşa este site-ul
Internet al CENTENARULUI
Muzeului „ASTRA", care poate fi
consultat pe adresa
www.centenar.muzeulastra.ro şi care
adună laolaltă momentele istorice
fondatoare, personalităţi le care au
90
https://biblioteca-digitala.ro
conceput un proiect cultural de mare
importanţă naţională, precum şi istoria
centenară a Muzeului „ASTRA".
Una dintre cele mai incitante
operaţiuni la care muzeul nostru poate
şi va subscrie se leagă de digitizarea
patrimoniului. Fotografierea a zeci de
mii de piese de patrimoniu şi
monumente nu este un lucru tocmai
foarte uşor. indexarea lor şi gruparea
într-o bază de date presupunând şi alte
dificultăţi legate de programul
(software) uti Iizat. Această operaţiune,
care se află într-o fază avansată, va fi
urmată de o alta, cea a digitizării
publicaţiilor editurii proprii şi oferirea
spre consultare sau (de ce nu) spre
achiziţie sub forma unei biblioteci sau
librării online (pe modelul propus de
serviciul Google Print, care poate fi
accesat pe adresa
http://print.google.com/ ).
O altă modalitate de comunicare
interactivă a muzeului cu publicul o va
prilejui, începând cu anul 2006) oferta
de servicii online, care se va realiza
printr-un site Internet specializat al
CNM „ASTRA", un magazin
electronic prin care se vor putea
comanda şi achiziţiona obiecte de artă
populară tradiţională, din orice colţ al
lumii şi care va promova astfel numele
şi creaţia meşterilor populari din
România, oferind - pe de altă parte -
celor care iubesc arta populară
autentică şansa de a achiziţiona
produsele meşterilor. Serviciile online
vor cuprinde, alături de această galerie
de artă populară şi alte oferte de
vânzare publicaţii, concursuri
interactive, slide-show-ri digitale,
prezentări multimedia (miniclipuri
audio-video).
O recentă realizare notabilă foarte
recentă a Complexului Naţional
Muzeal „ASTRA" este imple-
mentarea, tot în domeniul de interfaţă
interactivă cu publicul, dar de astă dată
offiine, a două kiosk-uri de informare
culturală, pentru Muzeul în Aer Liber
din Dumbrava Sibiului şi pentru Casa
Artelor din Piaţa Mică. Oferind diverşi
vectori de orientare, informaţie pentru
orice nivel de solicitare, accesul la
surse documentare de arhivă digitizate,
ilustraţii şi vizite virtuale, aceste
puncte de informare electronică pentru
publicul român şi străin reprezintă o
sursă valoroasă, a cărei importanţă va
fi evidenţiată cel mai mult tocmai în
anul 2007, în care Sibiul va deveni
capitală culturală europeană, alături de
Luxemburg.
Fără a detalia prea mult, am dorit
în acest articol să sugerăm doar câteva
repere ale dezvoltării Complexului
https://biblioteca-digitala.ro
Naţional Muzeal „ASTRA" în sfera
aplicaţiilor informatice de prezentare
şi promovare a imaginii muzeului.
Muzeul nostru 1ş1 oferă
colaborarea altor instituţii la realizarea
unor proiecte informatice (sau
consultanţă, dacă este cazul) în
domeniul cultural, fiind de asemenea
deschis comunicării cu alte centre
informatice din ţară pe diverse teme de
actualitate şi dezvoltarea proiectelor
Internet în România.
91
 Revlst:a rnazeeloR
LA ANIVERSAREA CENTENARĂ -
UN CENTRU MODERN DE INFORMARE
ŞI DOCUMENTARE
IN DOMENIUL CULTURII
ŞI CIVILIZAŢIEI TRADIŢIONALE
Veronica MIHĂESCU
entrul de Informare şi
C Documentare în Etnologie
"Cornel Jrimie" (în continuare CID
„C. Irimie") este un departament
paramuzeal al Complexului Naţional
Muzeal ASTRA, înfiinţat în anul 1991,
pentru evidenţa informatizată a
patrimoniului său. Numele său.
cinsteşte memoria iniţiatorului sectiei
de artă populară romanească a
'v1 uzeului Brukenthal (I 956) cât şi a
pro1ectuiui ştiinţific de organizare a
Muzeului Tehnicii Populare din
Dumbrava Sibiului ( 1961 ).
C.I.D. ,,C.lrimie" este structurat
pe următoarele compartimente:
I .Compartimentul de informatică;
2. Biblioteca cu profil etnografic;
3.Arhiva aparatului comple-
mentar;
4.Arhiva ştiintifică;
5. Editura "Astra Museum";
1. COMPARTIMENTUL DE
INFORMATICĂ
Societatea Informaţională este o
nouă etapă a civilizaţiei umane, care
utilizează informaţia în toate sferele
activităţii şi existenţei sale. Cu un
impact social major, ea permite tuturor
accesul larg la informaţie.
Unul dintre obiectivele societăţii
informaţionale este diversitatea
culturală. Societatea informaţională
solicită noi cerinţe faţă de formarea
resurselor informaţionale şi de
comunicaţii ale mediului cultural,
considerând patrimoniul cultural drept
una din componentele de bază ale dez-
92
https://biblioteca-digitala.ro
voltării umane. În domeniul culturii,
scopul principal al procesului de
edificare a societăţii informaţionale
constă în asigurarea dreptului tuturor
cetăţenilor de accesare, egală şi liberă,
a informaţiei din biblioteci, muzee,
arhive, zone protejate şi alte unităţi
culturale.
Termenul „e-cultura", parte
integrantă a unui alt concept eEurope
- O Societate Informaţională pentru
toţi (document strategic al Uniunii
Europene), semnifică implementarea
şi utilizarea tehnologiilor informa-
ţionale şi de comunicaţii în scopul
asigurării accesului liber la informaţie,
stimulării respectului pentru iden-
titatea culturală, diversitatea culturală
şi lingvistică, tradiţii şi religii,
susţinerii dialogului între culturi şi
civilizaţii, precum şi conservarea şi
prezervarea moştenirii culturale. E-
cultura reprezintă o nouă forma de
promovare a valori lor culturale şi
presupune, printre altele, crearea
versiunilor electronice ale colecţiilor
de patrimoniu cultural-patrimoniului
cultural mobil şi imobil (bibliotecile,
arhivele, muzeele).
Întreaga activitate informatică a
Muzeului Astra se desfăşoară în cadrul
C.1.0. ,,Cornel Irimie", urmărind
obiectivele societăţii informaţionale,
promovate prin foruri le vizate,
respectiv, Ministerul Tehnologiilor şi
Comunicaţiilor, Ministerul Culturii şi
Institutul de Memorie Culturală,
axându-se în principal pe digitizarea
patrimoniului mobil din cadrul
Muzeului Astra.
 Tot aici se desfăşoară şi
activitatea de editură, respectiv,
culegerea, editarea, designul publi-
caţii lor, pi iantelor, afişelor tuturor
manifestărilor noastre culturale.
Activităţi le principale ale
departamentului constau în:
• colectarea, prelucrarea, stocarea
si difuzarea de informaţii privind
patrimoniul cultural mobil din cadrul
muzeului;
• administrarea bazelor de date
privitoare la fotografiile clasice,
fotografiile digitale, obiectele din
colecţii etc;
• elaborarea şi actualizarea site-
urilor existente;
• dezvoltarea propriilor programe
informatice, conforme cu necesităţile
proprii, pentru evidenţa colecţiilor de
patrimoniu, evidenţa informatizată a
cărţilor. evidenta fotografiilor clasice
şi digitale;
• asigurarea asistenţei informatice
pentru personalul muzeului;
Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA'' a realizat şi postat, încă din
anul 2001, propria sa pagină web.
Scopul său principal a fost, în primul
rând, promovarea culturii tradiţionale
prin mijloace moderne. aproape
indispensabile secolului XXI. Cu
timpul, apariţia unor noi secţiuni şi
lărgirea sferei de interes a site-ului au
impus necesitatea unei schimbări
majore, aceasta producându-se la
începutul anului 2003, când pagina sa
de internet s-a transformat într-un
senzaţional portal cultural,
http://www.muzeulastra.ro/. Astfel,
site-ul muzeului este o adevărată
enciclopedie culturală etnografică, în
format electronic, şi noi l-am promovat
la Premiile Patrimoniului Cultural
Naţional 2003, secţiunea proiecte
multimedia.
În scopul mediatizării instituţiei şi
proiectelor culturale în plan
internaţional, a apărut necesitatea
traducerii complete a site-ului într-o
limbă de circulaţie internaţională,
respectiv engleza, care a solicitat
https://biblioteca-digitala.ro
eforturi deosebite, dimensiunile
materialelor fiind vaste. Astfel, în
primăvara anului 2005 s-a finalizat
varianta în limba engleză a site-ului,
copie fidelă a celei în limba română.
O altă reuşită a C.I.D. ,,C. Irimie"
în această direcţie a constituit-o
colaborarea cu Institutul de Tehnică de
Calcul Bucureşti pentru editarea unui
compact disc de prezentare a
muzeului, constituind o impozantă
documentaţie fotografică, filmo-
grafică, muzicală, inspirându-se din
toate realizările muzeului în ultimii
zece ani, un suport informaţional
multimedia, cu secvenţe video si cu
fond sonor muzical.
Consensual cu Programul lansat
de Ministerul Culturii şi Cultelor, de
stimulare a interesului pentru cultură,
ca o determinantă a procesului de
educaţie culturală la nivel mondial, a
fost iniţiată şi derulată colectiv, prin
specialiştii de marcă ai complexei
noastre instituţii, editarea unei
publicaţii virtuale a Complexului
Naţional Muzeal „ASTRA" Sibiu, cu
apariţie lunară, adresată în special
copiilor, elevilor şi tinerilor, publicaţie
ajunsă deja la cel de-al cincilea număr
(http://www.jurnal.muzeulasta.ro ).
Ne alăturăm prin aceasta, campaniei
„Prin Lectură la Cultură", declanşată
de Ministerul Culturii şi Cultelor şi
sperăm mai ales. că prin acţiunile
noastre dedicate tuturor segmentelor
de public, să realizăm o implementare
a politicilor culturale ale Guvernului
României.
Întrucât Muzeul ASTRA va
constitui, în mod obiectiv, unul dintre
actanţii marcanţi ai „momentului
2007", ne pregătim prin acţiuni şi
manifestări, premergătoare anului
2007, (când Sibiul va deveni una din
cele două capitale culturale ale
Europei), pentru a omagia ideea de
unitate culturală europeană prin marea
diversitate a culturii regional-euro-
pene. În urma înfiinţării „Cercului de
Dialog Cultural Sibiu, 2007", o
organizaţie non-profit, a managerilor
93
 R.evfsta rnazeeloR.
culturali ai instituţiilor cele mai
reprezentative ale Sibiului, a ziare, pliante şi broşuri, şi asigurând
reprezentanţilor cultelor religioase si
societăţilor academice sibiene
(instituţii, universităţi etc), a (muzeografi, cercetători ştiinţifici,
personalităţilor ştiinţifice si culturale
sibiene, de anvergura naţionala si
internaţională, indiferent de vârstă şi
statut social. a liderilor de opinie
privind viaţa culturală a Sibiului, am
realizat şi promovat website-ul
acesteia:
http://www.dialogcultura12007.
go.ro/
De asemenea, mai avem două
proiecte multimedia, în prag de
finalizare, chioşk-uri informaţionale
multimedia cu ecran senzitiv, în
sistem touchscreen. Ele vor avea un
amplasament foarte bine gândit, in
ideea ca Sibiul va deveni capitală
culturală europeană. Unul dintre ele va
conţine date despre istoricul clădirii
Casei Artelor, istoricul Pieţei Mici,
despre meşteşugurile şi breslele
sibiene şi despre activitatea Muzeului
de Etnografie si Artă Populară
Săsească .. Emil Sigerus", structură a
CNM „ASTRA", (care va onora sediul
în Casa Artelor, după restaurarea
completă a acesteia)şi va fi amplasat în
faţa clădirii, odată cu inaugurarea
muzeului. Celălalt, va fi amplasat în
pavi Iionul multifuncţional de la
intrarea în Muzeul în Aer Liber, din
Dumbrava Sibiului, fiind o incursiune
virtuală în întreaga civilizaţia
tradiţională a satului românesc,
precum şi creaţia meşteşugărească
tradiţională a acestuia.
2. BIBLIOTECA CU PROFIL
ETNOGRAFIC
Constituită ca o unitate bibliote-
conomică proprie, de specialitate,
aceasta dispune, la înfiinţarea sa de un
nucleu de 1289 voi., provenite din
colecţia personală a lui C. Irirnie. În
ultimii ani, printr-o dezvoltare
sistematică, ea numără peste 12.3 80
94
https://biblioteca-digitala.ro
volume, cuprinzând cărţi, periodice,
materialul documentar şi informativ
necesar personalului de specialitate
restauratori şi conservatori, informati-
cieni, cineaşti, documentarişti) precum
şi a cadrelor didactice, elevilor şi altor
categorii interesate.
Fiind o bibliotecă de specialitate,
fondul de carte este alcătuit prepon-
derent din publicaţii aparţinând dome-
niului etnografiei, dar şi din publicaţii
aparţinând domeniilor cu care
etnologia se interferează, cum ar fi:
istoria, antropologia, arta populară,
sociologia, filozofia, religia, teologia.
Biblioteca vine, de asemenea, în
întâmpinarea utilizatorilor săi, cu un
bogat material de referinţă, cuprinzând
dicţionare, enciclopedii şi bibliografii.
Pe lângă aceste publicaţii, biblioteca
mai deţine un important fond, cuprin-
zând 500 publicaţii de antropologie,
donaţie a Institutului Smithsonian din
SUA.
Pentru facilitarea căutării
publicaţiilor de specialitate s-au
întocmit bibliografii speciale, pe
diverse tematici (ex: civilizaţie popu-
lară transilvană, etnografie săsească,
etnografie universală, cultura şi
civilizaţia rromilor etc.), care stau la
dispoziţia cercetătorilor, cadrelor
didactice, studenţilor şi altor lectori
interesaţi.
3. ARHIVA APARATULUI
COMPLEMENTAR
Organizate pe criterii categoriale
şi tematice, aceasta conţine fototeca,
fotografii documentare realizate cu
prilejul cercetării de teren (cca. 75.900
fotografii şi 3 .400 de filme foto),
fotografie veche si clişee pe sticlă
datând de la începuturile fotografiei
transilvane din sec. XIX (colecţie de
aprox. 2.800 respectiv 1.200 de piese),
diapozitive ( 10.500 piese), desenoteca
(cca. 6700 piese).
 4. ARHIVA ŞTIINŢIFICĂ
Raportată la existenţa seculară a
Muzeului ASTRA (1905-2005) şi
conţinând numeroase materiale docu-
mentare din întreaga sa existenţă
istorică, arhiva ştiinţifică a muzeului
conţine materiale privind cercetarea
ştiinţifică din toată această perioadă,
corespondenţa muzeului începând din
anul 1956, documente legate de
manifestările muzeale proprii, de
participări la cursuri, colocvii şi
simpozioane naţionale şi inter-
naţionale, colaborările noastre cu
instituţii culturale din ţară şi din străi­
nătate, precum şi unele impresii despre
Muzeul Astra. Un capitol distinct îl
constituie Fondul „Dr. Cornel Irimie",
predat de familia celui care a fost
reanimatorul Muzeului „Astra"
începând din 1956 şi fondatorul
Muzeului Tehnicii Populare.
5. EDITURA "ASTRA
MUSEUM"
Editura „Astra Museum" s-a
înfiinţat ca urmare a satisfacerii
exigenţelor interne pentru realizarea
propriilor publicaţii culturale,
respectiv, tratate, culegeri de studii şi
comumcan ştiinţifice, ghiduri,
cataloage, pliante, afişe, vederi, ş.a.,
publicaţii care cu greu s-ar fi realizat în
colaborare cu altă editură, ţinând
seama mai ales de profilul etnografic al
instituţiei noastre şi de costul ridicat al
unor asemenea prestaţii realizate de
terţi.

95
https://biblioteca-digitala.ro
Revista rnuzeeloR
IMPORTANTA PATRIMONIULUI MUZEAL
ÎN PROGRAMUL DEFORMARE
A SPECIALIŞTILOR DIN MUZEE.
COLABORARE ÎNTRE MUZEE ŞI UNIVERSITĂŢI
Valer OLARU
D olul colecţiilor muzeale în
.1'.activitatea de educaţie a
publicului şi procesul de învăţământ a
fost remarcat încă de la începutul sec.
XX de ilustrul academician Grigore
Antipa. (.. Colecţiile unui muzeu
orican ar .fi ele nu reprezintă
adevăratul scop al muzeului, care este
ştiinţa. cultura, educaţia''). Formele
prin care instituţiile de cultură
realizează această act1v1tate de
valorificare superioară a patrimoniului
sunt din ce în ce mai diverse, funcţie
de categoriile de beneficiari care
constituie ţinta programelor, iar
metodele şi nivelul de transmitere a
infom1aţiilor şi a mesajului cultural se
perfecţionează continuu în funcţie de
nivelul cultural şi tehnic atins de
souetate.
Sistemul mondial de învăţământ,
devine din ce în ce mai pragmatic se
apropie, în mod firesc. din ce în ce mai
mult de instituţiile care acumulează şi
gestionează valorile esenţiale ale
culturii, cele care deţin mărturiile
fizice ale creaţiei intelectuale.
Metodele informaţionale de acces
moderne, puse la dispoziţie de noua
tehnologie digitală permit fiecăruia să
pătrundă şi să se informeze, în sistemul
virtual, în majoritatea instituţiilor de
cultură din întreaga lume: universităţi.
muzee, biblioteci, arhive, institutii de
spectacol, rezervaţii naturale, colecţii,
etc.
În acest context şi învăţământul
de conservare şi restaurare beneficiază
din plin, în procesul de pregătire a
specialiştilor şi perfecţionarea mijlo.1-
celor de lucru, de noile condiţii de
acces la informaţii şi documentare.
96
https://biblioteca-digitala.ro
Dacă în urmă cu cca. 40 de ani
conservatorii şi restauratorii se formau
numai în muzee, în ultimii 15 ani au
apărut noi forme de pregătire la nivel
universitar pentru specializările:
conservare şi restaurare.
Schimbarea produsă a avut ca
efect creşterea interesului tinerilor
pentru această specializare, generând
în acelaşi timp concurenţa atât de
benefică la nivelul corpului de
specialişti care lucrează în domeniu
sau pregătesc noile generaţii de
conservatori şi restauratori. Pe lângă
acest aspect, esenţial într-o economie
de piaţă (incipientă în România), este
încă nevoie de o abordare sistematică
de pregătire teoretică şi în special
practică a viitorilor conservatori şi
restauratori. Această pregătire, aşa
cum s-a dovedit din experienţa unor
ţări cu mai multă tradiţie în acest
domeniu din Europa (Germania,
Anglia, Italia şi Ungaria), se bazează
pe o colaborare extrem de strânsă între
unităţiile de învăţământ (de stat sau
privat), cu instituţiile care deţin,
conservă şi valorifică patrimoniul,
obiectivând de fapt esenţa pregătirii.
Necesitatea abordării juste şi
principiale a acestei problematici şi în
ţara noastră constituie cheia de boltă a
pregătirii superioare, la nivel
european, a viitorilor noştrii specialişti
conservatori şi restauratori. Nu se
poate concepe o pregătire coerentă, din
punct de vedere teoretic, practic şi
tehnic, fără accesul în cadrul progra-
mului de pregătire a studenţilor din
profilul conservare-restaurare, la
valorile culturale aflate în colecţii, fără
accesul acestora în laboratoarele de
restaurare, fără parcurgerea practică a
cazuisticii generale şi specifice, funcţie
de structura materialelor, tehnicilor şi
fără cunoaşterea valorii şi semni-
ficaţiilor spirituale, istorice, ştiinţifice
şi documentare a bunurilor. Este ca şi
cum am dori să specializăm un medic
în chirurgie cardiacă abordând proble-
matica numai din punct de vedere
teoretic. Este pe deplin evident eşecul
unei astfel de pregătiri.
Iată de ce C.N.M. ,,ASTRA"
Sibiu şi-a deschis încă de acum 8 ani,
larg porţile spre învăţământul superior
de specialitate, atât în domeniul
conservării şi restaurării patrimoniului
mobil şi imobil cât şi al celui
etnologic.
Acest lucru a fost făcut
parcurgând gradual etape şi forme de
organizare, prin crearea unui sistem de
pregătire internaţional de care să
beneficieze toţi restauratorii şi
conservatorii din laboratoarele din
ţară, prin organizarea de cursuri,
susţinute de profesori din cele mai
importante centre de restaurare din
Europa (Germania, Anglia, Olanda,
Elveţia. Ungaria, Cehia, etc). Nivelul
de pregătire a fost flexibil cuprinzând
meşterii restauratori monumente
istorice dar şi restauratorii cu studii
superioare.
Colaborarea cu învăţământul
universitar prin organizarea pregătirii
teoretice şi practice a studenţiilor în
cadrul muzeului. Practic în acest fel
accesul la obiecte, la problematica
onservării şi restaurării, la cazuistica
oferită de colecţii care însumează zeci
de mii de bunuri culturale şi peste 380
de monumente de arhitectură şi tehnică
populară au fost puse în slujba
procesului de învăţământ; şi rezultatele
nu au încetat să apară: Universitatea
„Lucian Blaga" prin Facultatea de
https://biblioteca-digitala.ro
„Istorie şi Patrimoniu" secţia de
„Conservare şi Restaurare" este
singura din ţară care oferă cele mai
multe specializări pentru restauratori:
pictură tempera şi ulei pe suporturi
precum lemn. pânză. sticlă; lemn
policrom şi etnografic, ceramică,
textile, piele, hârtie, metal.Avantajul
unei abordări cât mai diversificate în
procesul de învăţământ, a diferitelor
suporturi sunt multiple atât pentru
ridicarea nivelului procesului educativ,
(prin mamea volumului de
cunoştiinţc), dar şi al obţiunii libere,
individuale a cursanţilor pentru
alegerea profilului specializării prin
licenţă şi masterat.
Ca urmare a aplicării acestui
program, se observă de la an la an,
progresul în procesului de învăţământ,
evidenţiat atât în expoziţiile anuale de
restaurare, pe care le organizează
muzeul în colaborare cu studenţii, dar
mai cu seamă în abordarea şi
elaborarea lucrărilor teoretice şi
practice de licenţă pe care le realizează
şi susţin studenţii. Atât expoziţiile cât
şi lucrările de licenţă prezentate public
se constituie în exemple de urmat
pentru următoarele generaţii şi pun
bazele în acelaşi timp pentru nivele
superioare de pregătire care se
prefigurează.
Iată doar câteva preocupări şi
demersuriîn domeniul colaborării între
muzeu şi universitate pe care C.N.M.
„ASTRA" Sibiu le-a abordat în ultimii
ani, pornind de la necesitatea
cunoaşterii profunde a situaţiei patri-
moniului muzeal şi a sistemului de
pregătire a specialiştilor din domeniul
culturii. Această experienţă poate fi
utilă instituţiilor de cultură şi
universităţiilor din România care pot
dezvolta şi diversifica în avantaj
reciproc aceast tip de colaborare.
97
 R.evtsca rnazeeloR.
CENTRUL DE PREGĂTIRE A
CONSERVATORILOR
ŞI RESTAURATORILOR
DIN CADRUL CNM ASTRA SIBIU -
ÎN SPRIJINUL CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII
PATRIMONIULUI ROMÂNESC
Raluca I. CAPOTĂ
entrul de Pregătire a centrului atraşi de calitatea cursurilor
C Conservatorilor şi Restau-
ratorilor (CePCoR) reprezintă o nouă
structură în cadrul Complexului
Naţional Muzeal ASTRA, care îşi
propune să dinamizeze activităţile de
conservare şi restaurare din România.
încurajând pregătirea continuă. la
standarde internaţionale, a specia-
liştilor români.
Pe baza unei bogate experienţe
acumulate în 20 de ani de funcţionare,
în cadrul muzeului, a „Centrului
metodologic pentru pregătirea specia-
liştilor conservatori şi restauratori din
reţeaua naţională a muzeelor în aer
liber" şi cu ajutorul a numeroase
colaborări internaţionale, la CNM
ASTRA a fost dezvoltat pe parcursul a
câţiva ani (începând cu anul 1997) un
program de cursuri anuale de
perfecţionare în domeniul restaurării
diverselor suporturi, (Programul
,,Cursuri internaţionale de perfecţio­
nare pentru conservatori şi restau-
ratori"). Această activitate, susţinută
de o bază materială şi documentară
semnificativă , a fost recunoscută de
Comisia Naţionala a Muzeelor şi
Colecţiilor, care, în şedinţa din
07.06.2002 ne-a acordat statutul de
Centru de Pregătire a Conservatorilor
şi Restauratorilor pentru un număr
semnificativ de specialităţi.
Principalii beneficiari ai cursu-
rilor de perfecţionare sunt restauratorii
şi conservatorii români, atât cei
atestaţi, cât şi cei în formare, studenţi
ai facultăţilor de conse_rvare şi
restaurare a patrimoniului. In fiecare
an, aceştia participă la proiectele
98
https://biblioteca-digitala.ro
susţinute de personalităţi recunoscute
ale domeniului, lectori străini dar şi
români care îşi împărtăşesc cu gene-
rozitate experienţa profesională.
CePCoR şi-a propus încă de la
început să contribuie la corelarea
nivelului de practică şi teorie a
conservării şi restaurării din România,
cu standardele internaţionale şi să
favorizeze coagularea unei comunităţi
ştiinţifice specifice acestui domeniu
(prin crearea unui cadru de comu-
nicare şi dezbatere a problemelor
domeniului).
De-a lungul timpului, CePCoR a
dezvoltat o serie de programe prin care
se încearcă punerea în practică a
obiectivelor sus menţionate:
Programul „Cursuri inter-
naţionale de perfecţionare pentru
conservatori şi restauratori" este un
program permanent, cel mai important
program al centrului . El presupune
organizarea şi derularea unor cursuri
de perfecţionare pentru conservatorii
şi restauratorii români; cursurile
beneficiază de participarea predilectă
a lectorilor străini, urmărindu-se astfel
diseminarea standardelor ştiinţifice
intemationale în rândul restauratorilor
din România. În cadrul acestui
program, au fost derulate numeroase
proiecte. Astfel, în anul 2004 au fost
organizate trei cursuri susţinute de
nouă lectori români şi străini (cursul
internaţional „Insecte xilofage,
monitorizarea si combaterea acestora
în muzee în aer liber şi monumente",
cursul internaţional „Iconografie
creştină pentru restauratori" şi cursul
,,Utilizarea calculatorului în restau-
rare"). Participarea la aceste eveni-
mente a depăşit cifra de 100 de
restauratori.
Anul 2003 a fost dedicat cu
precădere cursurilor pentru resta!;)-
ratorii de monumente istorice. In
colaborare cu GTZ, Primăria Sibiu,
CCIA şi Camera Meşteşugarilor din
Mainz au fost organizate trei cursuri,
cu participarea lectori lor specialişti
din Germania: pentru pietrari-restau-
ratori monumente istorice - etapa I,
pentru dulgheri-restauratori monu-
mente istorice şi pentru instalatori şi
proiectanţi instalaţii. Tot în anul 2003
am fost angrenaţi într-un proiect
intensiv internaţional ERASMUS
„Restaurarea mobilierului etnografic
săsesc din Transilvania", realizat în
colaborare cu Muzeul Naţional
Maghiar, la care au participat zece
lectori profesori universitari şi 18
studenţi restauratori din Ungaria,
Germania, Finlanda şi România.
În anul 2002 s-a desfăşurat
„Cursul internaţional de perfecţionare
în domeniul restaurării obiectelor din
ceramică, sticlă şi metal" realizat în
colaborare cu Muzeul National
Maghiar şi AdR (Asociaţia R~stau-
ratorilor din Germania). Problematica
variată a cursului şi multitudinea
perspectivelor propuse de cei nouă
lectori din Ungaria, Germania şi
Olanda au răspuns cu succes nevoilor
profesionale ale celor 57 de
partis_ipanţi.
In anul 2001, patruzeci şi unu de
restauratori de textile şi piele au avut
prilejul să cunoască modul de lucru al
colegilor lor din Ungaria, la un curs
internaţional de conservare-restaurare
textile-piele, realizat împreună cu
patru restauratori de la Muzeul
Naţional Maghiar.
Ne bucurăm de o participare din
an în an tot mai numeroasă şi încercăm
să menţinem o paletă de cursuri cât
mai diversă, oferind astfel opor-
tunitatea de informare cu privire la
ultimele noutăţi pentru cât mai multe
specialităţi.
https://biblioteca-digitala.ro
Pentru a continua programul de
cursuri internaţionale de perfecţionare
pentru conservatori şi restauratori,
CePCoR a initiat o colaborare cu
0
International Ac ademic Projects Ltd
din Londra, o structură care furnizează
cursuri de specialitate în domeniul
conservării şi restaurării patri-
moniului, susţinute de lectori
prest1g1oşi. Suntem în faza de pros-
pectare a posibilelor surse de finanţare
a acestor cursuri, pe care sperăm să le
putem oferi în curând restauratorilor,
cu o frecvenţă de cel puţin două
evenimente pe an.
Pentru desfăşurarea cursurilor,
CNM „ASTRA" pune la dispoziţie
dotările sale logistice: sala de
conferinţe din muzeul în aer liber din
Dumbrava Sibiului, laboratoarele din
cadrul Departamentului de Conser-
vare-Restaurare şi aparatură modernă
de prpiecţie.
In sprijinul acţiunilor de
Perfecţionare a Restauratorilor vine şi
faptul că CNM „ASTRA" poate oferi
participanţilor la cursurile organizate
spaţii de cazare şi locuri de luat masa,
în ambianţa muzeului în aer liber din
Dumbrava Sibiului.
„Programul de dezvoltare şi
accesibilizare a punctului documentar
CePCoR" este, de asemenea, un
program cu caracter permanent.
Centrul beneficiază de un punct docu-
mentar bine dotat cu publicaţii de
specialitate (sute de cărţi şi reviste
publicate de cele mai importante
edituri şi institute în domeniu din
lume), constituit prioritar din donaţii,
asistenţe tehnice şi schimburi de publi-
caţii în cadrul colaborărilor iniţiate cu
instituţii de prestigiu, precum
ICCROM - Roma, Institutul de
Conservare Getty {Los Angeles, SUA),
Muzeul Naţional Maghiar, asociaţii ale
restauratorilor din Germania (AdR,
VDR), Muzeul Naţional din
Danemarca, dar şi prin generozitatea
!;)nor personalităţi ale domeniului.
Intr-un efort de a face cât mai
accesibilă informaţia de specialitate
am iniţiat un program de maximizare a
99
 R.evlst:a rnazeeloR.
accesului la informaţia conţinută de
punctul documentar CePCoR prin
recenzarea în limba română a
publicaţiilor de specialitate în limbi
străine, în scopul distribuirii lor
ulterioare conser-vatorilor şi
restauratorilor.
Programul „Priorităţi în
conservarea şi restaurarea
patrimoniului cultural românesc" este,
la fel, un program cu caracter
permanent. Prin acest program
CePCoR şi-a creat un instrument de
reacţie la .nevoile stringente ale
domeniului. In cadrul acestui program,
în anul 2002, am avut iniţiativa
reunirii investigatorilor de patrimoniu.
Ediţia I a acestei întâlniri, desfăşurată
la Sibiu, a avut ecoul scontat, comu-
nitatea investigatorilor de patrimoniu
reunindu-se de atunci anual, în scopul
dezbaterii problemelor stringente ale
domeniului. fntâlnirea naţională a
reprezentanţilor instituţiilor de învăţă­
mânt superior cu profil de conservare
şi restaurare a patrimoniului mobil
este cea mai recentă manifestare
organizată de Centru, în parteneriat cu
Universitatea Lucian Blaga (30 iunie -
I iulie 2005). Aceasta s-a finalizat
printr-un document cu propuneri, ce
vine în sprijinul demersurilor de
reglementare a sistemului de pregătire
universitară a conservatorilor şi restau-
ratori lor, ce se află la un moment de
răscruce, generat de nevoia de adaptare
la procesul de la Bologna.
Un alt program al CePCoR
vizează Restaurarea obiectelor de
tezaur din colectia „ Franz Binder" în
colaborare cu Laboratoarele de
restaurare pictură tempera, textile şi
piele. Acesta este un program în plină
desfăşurare, ce va culmina cu o serie
de proiecte în 2007, an ce marchează
două momente speciale: I 00 de ani de
la săpăturile din Gamhud, locul de
provenienţă al mumiei egiptene -
faima colecţiei Franz Binder a C.N.M.
ASTRA şi Sibiu - Capitală Culturală
Europeană.
100
https://biblioteca-digitala.ro
Programul de conştientizare a
publicului faţă de conservarea
patrimoniului este un program recent,
încă în curs de configurare, care a
debutat printr-o activitate educativă
destinată elevilor de liceu .
Centrul de Pregătire a Conser-
vatorilor şi Restauratorilor a evoluat
treptat, suplimentându-şi ariile de
interes şi acţiune, urmărind atent
nevoile de pregătire în conservare şi
restaurare din ţară, dar şi dinamica
internaţională a dezvoltării acestui
domeniu, devenind astfel un centru
important, reper pentru specialiştii
români. Este mare nevoie de astfel de
centre în România, deoarece
conservatorii şi restauratorii cu
experienţa din muzeele româneşti
ajung cu greu la cursuri de perfec-
ţionare internaţionale, la publicaţii
recente de specialitate şi prin urmare
nevoia de perfecţionare continuă este
greu acoperită de oferta românească.
Programele CePCoR se vor dezvolta
întotdeauna înspre a suplini aceste
nevoi informative şi formative.
Activitatea CePCoR-ului a fost
posibilă datorită numeroaselor
parteneriate naţionale şi internaţionale
cu instituţii prestigioase din domeniu:
GTZ, Camera Meşteşugarilor din
Mainz, Camera de Comerţ, Industrie şi
Agricultură Sibiu, Asociaţia
Restauratorilor Profesionişti (AdR) din
Germania, Buckinghamshire Chilterns
University College din Anglia, Depar-
tamentul de restaurare al Muzeului
Naţional Maghiar din Budapesta,
Universitatea „Lucian Blaga" din
Sibiu, dar şi prin bunăvoinţa
ICRROM-ului, a Institutului Getty şi a
multor restauratori străini. Menţinem o
legătură strânsă cu toţi colaboratorii
noştri, iar pentru cei care sunt
interesaţi de programele noastre
informaţii despre activităţile centrului
sunt accesibile pe site-ul muzeului
ASTRA la adresa:
http://www. muzeu/astra. rolconser
vare restaurare/centru pregatire.php
MUZEUL ŞI FILMUL DOCUMENTAR
COLECTIA STUDIOULUI DE FILM ASTRA,
DEPARTAMENT AL CNM ASTRA SIBIU
Adina VĂRGATU
ilmul documentar acoperă o
F arie atât de întinsă, încât cu
greu poate fi definit. Într-un sens foarte
larg, documentarul este fi Imul care
prezintă şi interpretează un material
faptic, în scopuri educaţionale sau de
divertisment.
Într-o formă sau alta, film
documentar s-a făcut peste tot în lume,
contribuind într-o măsură semni-
ficativă la dezvoltarea realismului în
cinematografie.
La începutul secolului trecut,
filmul a venit în întâmpinarea
apetitului crescând al oamenilor pentru
locuri şi civilizaţii îndepărtate. Primele
filme prezentau locuri exotice şi
civilizaţii necunoscute, la concurenţă
cu filmele de actualităţi, axate pe
prezentarea evenimentelor zilei.
La mijlocul deceniului al III-iea al
secolului trecut, John Grierson, unul
dintre creatorii genului, a împrumutat
termenul franţuzesc documentaire
pentru a defini acest stil de film.
Grierson consideră filmul documentar
drept „tratarea realităţii în mod
creator".
De fapt, conceptul de film
documentar acoperă o multitudine de
genuri, stiluri, subcategorii. Sfera
documentarului nu se poate reduce la
reportajul filmat "pe viu" şi nici la
filmul care urmăreşte simpla informare
cu ajutorul imaginilor în mişcare.
Filmul documentar, poate mai mult
decât cel de ficţiune, este rezultatul
unui proces complex petrecut în
laboratorul de creaţie, unde rolul
principal îl deţine regizorul.
Adevăratul film documentar este o
declaraţie personală, expresia unui
punct de vedere şi a unei anumite
poziţii a regizorului faţă de subiectul
https://biblioteca-digitala.ro
prezentat. Chiar ş1 m filmele apar-
tinând curentului numit cinema direct,
~nde imixtiunea regizorului este
redusă la minimum, punctul de vedere
şi personalitatea autorului transpar prin
unghiurile de filmare alese, prin
selecţia materialului şi prin montaj,
adică prin modul în care regizorul dă
coerenţă, prin intermediul limbajului
cinematografic, materialului filmat.
Nivelul de utilizare a limbajului
cinematografic face diferenţa între
materialele filmate şi filme. La fel cum
aproape toată lumea poate să scrie, dar
numai unii pot să se exprime prin scris,
tot mai mulţi pot să filmeze - mai ales
în perioada actuală, a tehnicii digitale,
care miniaturizează şi perfecţionează
continuu echipamentul de filmare -
dar puţini ştiu să facă film.
Pentru etnografi, filmul - în
sensul de suport pentru informaţia
vizuală - a fost foarte atractiv încă de
la început. Filmul avea capacitatea de a
stoca, pe câţiva metri de peliculă,
informaţii pentru care ar fi fost nevoie
de caiete întregi de notiţe şi schiţe.
Cu toate acestea, relaţia între
cercetătorul etnograf şi film nu a fost
lipsită de controverse. Îmbinarea
rigorii ştiinţifice cu cerinţele şi particu-
larităţile limbajului cinematografic
sunt şi astăzi subiect de discuţie în
lumea filmului etnografic / antro-
pologic.
Pentru etnografi, filmul este
suportul prin care se transmite
informaţia ştiinţifică, mai complex
decât hârtia paginii de carte, dar având
la bază aceeaşi funcţie. Cineastul caută
în această informaţie povestea care va
da coerenţă cinematografică mate-
rialului finit. Este greu de spus cine are
dreptate. Oricum, între aceste extreme,
101
 R.eofst;a rnazeeloR.
există o infinitate de combinaţii, care
fac ca filmul etnografic/antropologic
să fie foarte greu de delimitat în cadrul
categoriei largi a filmului documentar.
Vom restrânge multiplele subca-
tcgorii ale filmului documentar doar la
trei, care sunt reflectate cu precădere
în în structura şi conţinutul arhivei
vizuale a Studioului de film ASTRA.
Este vorba de filmul despre muzeu,
filmul în muzeu şi filmul-rezultat al
cercetării etnografice/antropologice.
Iniţiată acum mai bine de un
deceniu, odată cu înfiinţarea
Studioului de film ASTRA, colecţia de
film documentar este astăzi unică în
ţară şi în întreaga regiune, nu doar prin
numărul de filme, ci şi prin caracterul
şi tematica lor. Cele peste două mii de
titluri conţinute în videobibliotecă au
intrat în colecţie în proporţie
covârşitoare datorită Festivalului inter-
naţional de film ASTRA FILM FEST,
organizat de Studioul de film ASTRA
şi de Fundaţia Antropologie Vizuală,
dar şi prin schimburi culturale şi
programe de colaborare cu parteneri
din Europa şi din lume. Subiectele sunt
dintre cele mai diverse, de la tradiţii,
cultură, mentalităţi şi societate, la
mitologie, superstiţii, arhitectură,
turism, artă, religie, probleme sociale,
politice, militare, educative, imigraţie,
hobby-uri, festivaluri şi ceremonii de
pretutindeni. Se mai găsesc în
videobibliotecă, alături de filmele şi
materialele video produse la Studioul
de film ASTRA, titluri clasice ale
filmului documentar, precum şi filme
experimentale şi de animaţie.
Videobiblioteca este organizată
sistematic pe câmpuri, titluri, idei şi
teme, într-un program uşor de accesat.
Această colecţie impresionantă se
adresează atât elevilor, studenţilor şi
profesorilor ca sursă de material
didactic, cât şi publicului larg, care se
dovedeşte din ce în ce mai atras de
filmul documentar necomercial de
calitate. Pentru vizionări, Studioul
pune la dispoziţia publicului o sală de
proiecţii şi conferinţe cu o capacitate
102
https://biblioteca-digitala.ro
de I 00 de locuri şi o sală-buzunar,
pentru grupuri mai mici sau spectatori
individuali. În plus, videobiblioteca stă
la baza unor programe de educaţie şi
instruire, pe care Studioul de film
ASTRA le derulează cu Universitatea
„Lucian Blaga" şi cu liceele sibiene. În
ultimii ani, colectia Studioului de film
ASTRA a fost ~emarcată de univer-
sităti din străinătate, cu care Studioul
de .film ASTRA şi Fundaţia Antro-
pologie Vizuală derulează programe
internaţionale ( cursuri de vară,
seminarii). La colecţia de filme se
adaugă o foarte valoroasă bază de date
vizuale, care cuprinde sute de ore de
filmări ale fenomenelor de cultură
tradiţională, unele aflate în disoluţie,
surprinse pe parcursul ultimilor
aproape cincisprezece ani.
Proiectul a început în 1992, prin
înfiinţarea în cadrul Muzeului ASTRA
a unui departament dedicat audio-
vizualului. Încă de la început, noul
departament - prin directorul său
Dumitru Budrala - a avut ambiţii care
depăşeau cu mult ceea ce se aşteaptă
îndeobşte de la o secţie de audiovizual
a unui muzeu. Dezvoltarea nou-înfiin-
ţatului departament, care avea să
ajungă Studioul de film ASTRA, a fost
configurată pe direcţiile: înregistrare
/arhivare de imagini, producţie de film
etnografic/antropologic şi - într-un
sens mai larg - film documentar şi
înfiinţarea primului festival de
antropologie vizuală din România.
Termenul „film" are o sumedenie
de înţelesuri. El semnifică pe de-o
parte un suport pentru stocarea infor-
maţiei vizuale, în variantele sale
diverse: peliculă, bandă video, format
digital.
Apoi, denumeşte tot ceea ce ţine
de imaginea în mişcare, de la filmul de
ficţiune la cel experimental, de
călătorie, ştiinţific, educaţional, de
propagandă etc. Toate aceste genuri,
tipuri, categorii şi subcategorii intră
sub denumirea generică de „film". Cu
toate acestea, diferenţele dintre un film
documentar în adevăratul sens al
definiţiei sale şi un reportaj sunt la fel
de mari precum acelea dintre un eseu
filozofic şi articol dintr-un ziar de
scandal.
Filmul despre muzeu face parte
dintre producţiile uzuale de
promovare. Bazându-se pe impactul
filmului, net superior altor mijloace
precum pliante, vederi, publicaţii
tipărite, filmul despre muzeu
urmăreşte mediatizarea către un public
cât mai larg a ofertei muzeale. Filmul
despre muzeu nu va depăşi aşadar
nivelul unei prezentări generale,
realizate într-o formă atractivă pentru
un public cât mai larg. Câteva exemple
de astfel de producţii din colecţia
Studioului sunt filme despre muzee şi
colecţii celebre (Oraşul Luvru. Muzeul
Wesfaliei, Rheinisches Freilicht-
museum. Muzeul din Detmold, Old
Sturbridge Village Museum. Muzeele
Indiei. Castelul Peleş. Colecţia de
stampe de epocă a Muzeului Cotroceni
şi exemplele pot continua)
Filmul în muzeu pătrunde dincolo
de simpla prezentare a ofertei
culturale, pentru a dezvălui din interior
aspectele mai puţin cunoscute ale vieţii
muzeului sau pentru a prezenta
coerenţa politicii sale culturale, mate-
rializate în evenimentele pe care le
organizează. Acest tip de film
presupune un proces mai complex de
realizare decât în cazul categoriei
filmelor de prezentare. deoarece
pătrunde în mecanismele intime de
funcţionare a instituţiei muzeale,
implicând o cercetare mai aprofundată
şi o durată mai mare a producţiei.
Exemple în acest sens ar constitui
filmele despre conservarea şi
restaurarea patrimoniului (această
categorie este de asemenea bine
reprezentată în colecţia Studioului de
film ASTRA, prin realizări în
domeniul restaurării de monumente ale
unor laboratoare de restaurare
europene, precum şi prin producţia
proprie, care a urmărit, de exemplu,
restaurarea iconostasului de la Curtea
de Argeş, realizată de Laboratorul
https://biblioteca-digitala.ro
zonal de restaurare al Muzeului
ASTRA, sau transferul bisericii din
lemn din Dretea, judeţul Cluj, care a
fost strămutată de curând în muzeul în
aer liber din Dumbrava Sibiului).
Filmul în muzeu a mai prilejuit
Studioului realizarea unor producţii
despre programul UNESCO „Tezaure
umane vii", pe care Muzeul ASTRA îl
desfăşoară de câţiva ani. Programul se
bazează pe definiţia dată de UNESCO
patrimoniului numit „imaterial",
reprezentat de aceia care deţin, con-
servă şi transmit meşteşugurile şi
modul de viaţă tradiţional generaţiilor
următoare. Pe baza evenimentelor
organizate de Muzeul ASTRA în
cadrul acestui program, Studioul de
film a realizat o serie de filme care
ilustrează toate treptele piramidei
construite de instituţia muzeală pentru
promovarea acestui program: Olim-
piada „Meşteşuguri artistice tradiţio­
nale", dedicată tinerilor artizani,
Târgul meşteşugarilor, Festivalul
naţional al tradiţiilor populare - replica
românească a celebrului festival
dedicat culturii tradiţionale de la
Washington, organizat de nu mai puţin
faimosul Smithsonian Institute din
SUA, şi Academia Artelor Tradiţionale
din România, forul suprem al celor
care excelează în meşteşugul şi arta
populară şi şi-au făcut o profesiune de
credinţă din a creşte ucenici care să le
ducă mai departe.
În ceea ce priveşte filmul
etnografic/antropologic, care este în
mod necesar rezultatul unei cercetări
temeinice şi îndelungate, lucrurile
devin mai complicate, atât din punctul
de vedere al complexităţii opera-
ţiunilor, cât şi a duratei de realizare.
Definiţia exactă a filmului numit
când etnografic, când antropologic,
este încă subiect de controversă.
Trecând peste istoricul definiţiilor
diverse, vom menţiona că tendinţele
actuale manifestă o oarecare deschi-
dere, acceptând o încadrare mai largă
în categoria „filmului antropologic",
spre deosebire de deceniile trecute,
103
 Revfst:a rnazeeloR
când filmul antropologic era evaluat
după regulile stricte ale textului
ştiinţific. Chiar dacă încadrarea a
devenit mai permisivă, munca de
cercetare care stă la baza realizării
unor astfel de producţii nu se dimi-
nuează câtuşi de puţin. Un film
antropologic care să îşi merite numele
ca atare va trebui să se bazeze pe o
cercetare aprofundată, dublată de
aptitudini le şi talentul cinematografic
ale realizatorului. Filmul etnografic,
sau antropologic, are dificila misiune
de a combina rigoarea ştiinţifică cu
cerinţele limbajului cinematografic, cu
creativitatea şi nu în ultimul rând cu
estetica imaginii. Aceste noţiuni sunt
aproape incompatibile la prima vedere
şi nu e mai puţin adevărat că sunt rare
cazurile când ele se combină în mod
fericit. Nu este mai puţin adevărat că,
în cazul unei reuşite, rezultatele pot fi
spectaculoase. Filmul etnografic
/antropologic poate fi şi este asimilat
unei publicaţii ştiinţifice, iar atunci
când ştiinţificul, esteticul şi
creativitatea sunt bine dozate, impactul
va fi cu atât mai puternic. Dincolo de
cerinţele artistice, sau estetice, orice
producţie de film rămâne tributară
regulilor „pământeşti", legate de
buget, calendar de producţie, condiţii
tehnice etc.
Pentru a reveni la colecţia de film
documentar a Studioului de film
ASTRA, realizată cu contributia
Fundaţiei Antropologie Vizuală,
aceasta excelează în producţii de tipul
celor amintite mai sus, datorită
Festivalului de film documentar şi
antropologie vizuală, ajuns la cea de-a
104
https://biblioteca-digitala.ro
Vll-a ediţie. S-a împlinit peste un
deceniu de când Festivalul atrage cele
mai bune producţii de gen din toată
lumea, producţii care se regăsesc în
colecţia amintită şi care fac ca arhiva
de film documentar de la Studioul de
film ASTRA din Sibiu să fie unică în
întreaga regiune a Europei Centrale şi
de Est.
Vom aminti aici şi producţiile
proprii, realizate în colaborare cu
Fundaţia Antropologie Vizuală, care au
circulat pe la cele mai importante
festivaluri de film ale lumii şi au
câştigat numeroase premii (ne referim
în special la filmele La drum şi
Blestemul ariciului, ambele de
Dumitru Budrala, care au făcut
înconjurul lumii).
În loc de concluzii:
Videobiblioteca Studioului de
film ASTRA, unică în întreaga
regiune, oferă o alternativă la produc-
ţii le comerciale vehiculate de
televiziuni, adresându-se mai multor
categorii de public, de la cel
hiperspecializat la publicul larg.
Datorită colecţiei de film documentar
de la Studioul de film ASTRA,
publicul din România are acces la
producţii de cel mai înalt nivel din
toată lumea. La acelaşi nivel calitativ
se înscriu şi producţiile proprii ale
Studioului de film ASTRA, care obţin
constant succese internaţionale.
Contact: Videobiblioteca
Studioului ASTRA FILM
Piaţa Huet 12, Sibiu
Tel. 0269- 210 134
 MARKETINGUL MUZEAL. CONSTRUCŢIA ŞI
INSTRUMENTARUL UNUI DIALOG - PUBLICUL
MUZEULUI ASTRA
L a începutul
Ploieşti.
prezentăriîn care
anului 2004. la
la finalul unei
nevoia
susţineam
existenţei marketingului şi a lettering, P.R. etc.). In prezent, ,,Secţia
specialiştilor de marketing în muzee,
am fost întrebat de un director de
mu::eu dacă /O ani de activitate şi tot
atâţia ani în conducerea a trei firme
private, mai necesită un specialist de
marketing în muzeul pe care îl
conducea. Răspunsul a fost„ De ce trei
firme şi nu una singură?"
Preocuparea pentru atragerea şi
promovarea misiunii unei instituţii
culturale îşi are finalitatea în publicul
acelei instituţii. Acest concept
defineşte un potenţial dialog la nivelul
ofertei şi a consumului cultural, instru-
mente ale comunicării, muzeu
(transmiţător) public muzeal
(receptor).
Muzeul, o instituţie democratică
prin însăşi paradigmele ce-i definesc
existenţa, manifestă, în ultimii ani, un
interes deosebit pentru public, iar
relaţionarea cu acesta întâmpină
aceleaşi dificultăţi pe care le găsim în
orice instituţie, în orice companie, care
îşi propune un astfel de dialog,
indiferent de profilul acesteia.
Existenţa instrumentarului de
cercetare sociologică şi economică,
aplicate deja în marketingul economic,
au fost primele elemente care,
implementate în domeniul culturii, au
creat, alături de noile metode de
monitorizare, analiza presei şi analiză
statistică, baza marketingului cultural
aplicat în Muzeul „ASTRA".
Înfiinţat în 1994, Departamentul
de Marketing Cultural al instituţiei
noastre, avea, iniţial, doi membrii a
https://biblioteca-digitala.ro
Gabriel BUCURSTAN
căror activitate de marketing acoperea
doar monitorizarea presei, precum şi
activităţi de markeţing direct (logo,
de Relaţii Publice, Marketing şi
Colaboare Internaţională" are 8
membri care acoperă toate funcţiile de
comunicare şi coordonare a imaginii
muzeului, în social: elemente generale
de marketing muzeal, relaţii publice,
relaţii mass-media, pedagogie
muzeală, sociologie şi statistică apli-
cată în ştiinţele sociale, turism cultural,
precum şi managementul proiectelor,
sponsorizare şi fundraising.
Referitor la activitatea de
marketing, toate domeniile enumerate
mai sus au o misiune comună, aceea de
comunicare şi (prin comunicare) de
promovare a valorilor şi strategiilor
culturale pe care Complexul National
Muzeal "ASTRA" le susţine şi le
reprezintă. O definire a demersului de
comunicare cu publicul, prin concep-
tul de marketing muzeal, ar limita
mult înţelegerea deplină a com-
plexităţii unui astfel de subiect. Totuşi,
o analiză a structurilor şi principiilor
care se regăsesc în acţiunea de
marketing a Complexului Naţional
Muzeal „ASTRA", se poate realiza şi
poate revela, în acelaşi timp, un model
de dorit a fi întâlnit în muzeele din
România.
Dacă orice demers pleacă de la o
analiză iniţială şi orice problemă
constituie o oportunitate, marketingul
cultural îşi bazează acţiunea pe
identificarea unor probleme ţintă, o
analiză structurală a acestora şi pe
rezolvarea lor.
105
 t,;lf,j.Of ,Jţ,',~~•n.,t
(.h,~~)>.
t) l ~ ,"""'.aj~~..-,1
bi). /i. ~

\
a. Grafic comparativ referitor la numărul de vizitatori ai Muzeului in Aer
Liber in anul 2004 şi a încasărilor obţinute în timpul celor mai importante
manifestări culturale ale Sibiului. (material preluat din "Analiza de marketing
pe 2004" a Departamentului Relaţii publice Marketing, Colaborare
Internaţională)

Analiza cadrului competiţional - acestora indică măsurile ce urmează a

În ceea ce priveşte cadrul
competiţional în care Complexul
Naţional Muzeal "ASTRA" intră pe
piaţa culturală sibiană, putem aprecia
drept foarte larg orizontul deschiderii
faţă de consumatorii culturali.
Activitatea instituţiei, în ceea ce
priveşte răspunsul la nevoile culturale
ale populaţiei locale, însumează trei
axe importante ale vieţii mondene a
Sibiului: Cultură; Educaţie;
Divertisment. Analiza cadrului compe-
tiţional aduce Muzeul „ASTRA"
alături de cele mai importante instituţii
de cultură sibiene. Intr-un astfel de
mediu, desigur şi metodele de atragere
a consumatorilor culturali se schimbă,
se influenţează reciproc şi ajung să se
completeze.
Analiza publicului - În cercetarea
publicului activ şi potenţial sunt
utilizate două metode de analiză:
sondajul de opinie şi analiza
statistică. Relevanţa rezultatelor
fi luate pentru eficientizarea deme-
rsului de marketing în muzeu. Astfel,
în vederea stabilirii "necesităţilor
culturale" ale publicului potenţial sunt
desfăşurate sondaje şi anchete
sociologice ale căror rezultate sunt
baza proiectelor de viitor ale muzeului,
iar statisticile la intrarea în muzeu sunt
utilizate în scopul evaluării şi
cercetării publicului activ, a
răspunsului dat de acesta ofertei
culturale. Un muzeu cu un
departament de marketing eficace
necesită integrarea dorinţelor noastre
cu cele ale publicului, pentru
satisfacerea nevoilor lor. Dar, cele mai
multe instituţii fac greşeala de a egala
termenul de public numai cu cel de
vizitator. De fapt, membrii donatori,
actanţii sau staff-ul reprezintă publicul,
în aceeaşi măsură.
Politica de produs cultural -
Diversificarea şi inovaţia în oferta
culturală, în strânsă legătură cu analiza

106

https://biblioteca-digitala.ro
publicului, este de cele mai multe ori
rezultatul relaţiei muzeu - public.
Determinarea oamenilor să-şi dorească
ceea ce tu deţii este o abordare
dinăuntru spre în afară. Rebecca
Leet, autorul cărţii „Marketing for
Mission", afirmă: "ceea ce oamenii îşi
doresc are mult de a face cu ceea ce
cumpără cu banii, timpul şi energia
lor. Indiferent de ceea ce vindem, dacă
nu îşi doresc oamenii acel lucru nu îl
vor cumpăra". Adevăratul marketing
necesită o abordare dinspre în afară
spre înăuntru. Avem misiunea de a
identifica ceea ce îşi doreşte clientul.
Politica de preţ - Definiţia
originară a marketingului semnifică „a
pune pe piaţă". De la această definiţie
până la apropierea finală a consuma-
torului cultural, o primă problemă este
costul suportat, atât de organizator cât
şi de consumator, pentru actul cultural.
De cele mai multe ori ambele părţi
susţin o motivaţie bine argumentată în
ceea ce priveşte costul. Consumatorii
culturali susţin necesitatea unei scăderi
a preţului iar "actorii culturali" susţin
menţinerea sau creşterea acestuia.
Crearea unei balanţe între cele două
dorinţe este problema esenţială ce
trebuie soluţionată.
Principiul conform căruia cultura
costă este greu de acceptat de către
consumatorul cultural, având în vedere
principiul conform căruia - cultura
este susţinută de către stat, care
trebuie transformat în principiul -
cultura merită. Noile realităţi eco-
nomice situează instituţia culturală
pe aceeaşi treaptă cu firmele private,
iar în acest context, preţul este direct
proporţional cu cheltuielile de
organizare.
Politica de promovare
Acţiunea de promovare, înţeleasă de
cele mai multe ori drept articol de
presă, afiş, clip publicitar, este, în fapt,
greşită. Marketingul în muzeu

b. Exemple de grafice referitoare la politica de preţ a Muzeului Civilizaţiei

Populare Tradiţionale "ASTRA". (material preluat din "Analiza de marketing
pe 20()4" a Departamentului Reiuţii publice Marketing, Colaborare
Internaţională)

2004 -f-..,.,.-.i.
~ ..-'>i<-ni.')4'1'.JÂ>
~,•.,...,_.!_._~.............
lt,1!W,ltlt♦ M~ttll~•t.t

--
.,.

... ...

107
https://biblioteca-digitala.ro
 R.evlst:a rnazeeloR.

înseamnă un sistem, o strategie, în care c. Grafic referitor la mijloacele

scopul nu este de a vinde un produs, ci informare asupra ofertelor culturale.
printr-un produs, de a vinde o imagine, (material preluat din "Aspecte privind
în vederea creării unui stil de viată. practicile şi consumul de servicii
În acest context, canalele de culturale la nivelul populaţiei
comunicare devin articolul de presă, Municipiului Sibiu" 2001 - Raluca
afişul, clipul publicitar. Analiza Andrei - Departamentul Relaţii
potenţialului acestora de a informa, publice Marketing, Colaborare
relevă priorităţile alegerii canalelor de Internaţională)
comunicare. Spre exemplu, radioul,
deşi cu o pondere ridicată în ceea ce
priveşte numărul ascultătorilor, este un
canal de informare mai puţin important
decât ziarul şi televiziunea, care
creează o imagine mai complexă
asupra unui produs cultural, care, de
cele mai multe ori se leagă. în muzee,
direct de imagine.

Imaginea creată pentru public

primeşte o imagine creată de către
public drept răspuns. Deseori,
imaginea răspuns nu este luată în
considerare sau este confundată cu
răspunsul prin participare. Totuşi,
participarea publicului nu poate fi
considerată drept răspuns, atâta timp
cât este determinată de măsuri străine
de strategia de marketing.
Dincolo de toate aceste
instrumente şi de rolul lor în dialogul
cu publicul, cele trei definiţii cheie ale
dialogului cu publicul muzeal sunt: a
cunoaşte, a respecta şi a răspunde
unui interes cultural care există dar
trebuie descoperit şi încurajat.

108

https://biblioteca-digitala.ro
 PEDAGOGIA MUZEALĂ­
PROGRAME ŞI STRATEGII
mul este în mod constant în
şi
O
a
căutarea diversitătii,
variaţiei.
a noului
Curiozitatea sa
nelimitată, inteligenţa creatoare, sunt
atuuri pe care orice educator trebuie să
le folosească în transmiterea valorilor
sociale şi umane. atât de necesare inte-
grării individului în societate şi
dezvoltării sale din punct de vedere
psiho-socio-cultural.
Muzeul - ca şi instituţie culturală
- are menirea, alături de colectarea,
păstrarea, restaurarea, cercetarea şi
expunerea obiectelor, de a educa
publicul vizitator, devenind astfel un
mijloc de învăţare a elevilor şi
perfecţionare profesională a şeze, să le devanseze. De aceea, el
profesorilor. Muzeele - prin patri-
moniul lor - trebuie să fie instituţii
culturale active şi ofensive, capabile să
contribuie la edificarea unei conştiinţe
moderne privitoare la valoarea
propriului patrimoniu şi a vocaţiei
acestuia de a se defini ca parte a patri-
moniu lui cultural european şi
universal.
Aceste obiective - de instruire a
micilor vizitatori şi de perfecţionare a
cadrelor didactice în spiritul cunoaş­
terii şi conştientizării valori lor
culturale - pot fi atinse printr-un amplu
program numit „PEDAGOGIE
MUZEALĂ".
I Cojocariu,
Venera- Educaţia în cadrul muzeului are
Pedagogie rădăcini adânci, care ajung înapoi în
Muzeală, timp, până aproape de data înfiinţării
Ministerul instituţiei muzeale, când s-au pus
Culturii, I 998,
p.19. bazele studiului ştiinţelor naturii şi
2 Hudson, muzeul a început să ofere lecţii la
Kenneth- O aceste materii, elaborând în acest scop
istorie socială a lucrări ştiinţifice de mare însemnătate.
muzeelor.
Bucureşti, ed.
De ce această necesitate a unui
Meridian, 1975, program special numit pedagogie
p.11 muzeală? Una din cauzele apariţiei
https://biblioteca-digitala.ro
Raluca ANDREI
sale ţine de evoluţia sistemului
ştiinţelor educaţiei, în încercarea de a
gas1 una dintre cele mai bune
modalităţi de a educa, iar o altă cauză
are în vedere reconsiderarea muzeului
ca institutie cultural- educativă.
Ped~gogia muzeală se instituie,
astfel, ca un proiect teoretic alternativ
asupra „cum se face" sau „cum ar
trebui să se facă" educaţia „în" şi
„prin" muzeu. Ritmul rapid al
schimbărilor care afectează existenţa
socio- culturală influenţează inclusiv
muzeul. Astfel, ,,se impune ca muzeul
să facă mai mult decât să se adapteze
schimbărilor şi anume să le declan-
trebuie să-şi dezvolte dimensiunea
interdisciplinară şi proiectivă, iar
pedagogia muzeală reprezintă un
asemenea suport" 1.
Muzeul devine, astfel, alături de
mijloc de recreere şi transmiţător de
informaţie şi un „element de reechi-
librare spirituală, un loc al recuperării
pe planul spiritua)"2.
Pedagogia Muzeală în cadrul
Complexului Naţional Muzeal
,,ASTRA"
În anul 200 I, s-a înfiinţat, în
cadrul Complexului Naţional Muzeal
„ASTRA", ,,Cabinetul de Pedagogie
Muzeală", atelier destinat însuşirii
cunoştinţelor cu privire la cultura şi
tradiţiile poporului nostru, precum şi a
altor etnii.
Pedagogia muzeală este o formă
de educaţie cu adresabilitate generală,
indiferent de vârstă sau statut socio-
profesional. Însă, segmentul social cel
mai susceptibil de a fi integrat
programelor de pedagogie muzeală
109
 R.evlSCa rnazeeloR
este populaţia de vârstă şcolară şi în
special copiii din clasele primare şi
gimnaziale.
Elevii şi profesorii sunt priviţi ca
o categorie de public muzeal deosebit
de importantă, din mai multe motive:
I -sunt puternic motivaţi, convinşi
de utilitatea muzeului ca resursă extra-
curriculară, care ajută la facilitarea
învăţatului;
2-profesorul vede educaţia în
cadrul muzeului ca pe un instrument
important de îmbogăţire a proiectelor
didactice;
3-vizita la muzeu poate oferi
soluţii legate de înţelegerea de noi
concepte, de învăţarea prin
descoperire.
Colaborarea cu şcoala trebuie
studiată, planificată şi realizată pe baza
următoarelor principii:
• colaborarea cu şcoala trebuie
dezvoltată pe baza temelor de interes
comun;
• dezvoltarea reţelelor de şcoli
care lucrează la o temă comună
favorizează schimbul de experienţă;
• popularizarea muncii efectuate
de şcoli în colaborare cu muzeele,
pentru a face cunoscută această muncă
în teritoriu şi pentru a oferi rezultatele
acesteia în scopul de a fi folosite de
alte realităţi.
În acest sens, muzeul nostru a
reuşit să desfăşoare o colaborare de
lungă durată cu o serie de şcoli din
Sibiu, precum: Colegiul Pedagogic,
Şc. Radu Selejan, Şc. Nr.4, Şc. Nr.24,
Şc. Nr.2, Şc. Nr.12, Liceul de Artă, Şc
nr.21. Elevii claselor I-IV au avut
prilejul ca pe parcursul unui an şcolar
să se familiarizeze cu subiectele
prezentate în cadrul orelor de
pedagogie muzeală, să cunoască
valoarea patrimoniului existent în
muzeu, precum şi diversitatea culturală
şi etnică.
Dacă la început, orele de
pedagogie muzeală au fost parte din
aria extra-curriculară, contactul repetat
110
https://biblioteca-digitala.ro
şcoală-muzeu a adus transformarea lor
în materii opţionale, iar numărul
şcolilor şi claselor participante a
crescut considerabi I, ca în prezent
acestea să ajungă la 17 clase.
În organizarea ofertei noastre
educationale· am avut în vedere cele 3
roluri· ale pedagogiei muzeale: rol
educaţional, rol social şi rol
informaţional.
1. Rolul educaţional urmăreşte:
dezvoltarea proceselor de cunoaştere
(procesul de învăţământ realizat „în" şi
,,prin" muzeu permite dezvoltarea,
organizarea şi orientarea percepţiilor,
dezvoltând în cele din urmă spiritul de
observaţie; generează reprezentări
reproductive; dezvoltă limbajul;
memoria involuntară şi cea voluntară;
motivaţia intrinsecă ce stă la baza
memorării logice şi cea de lungă
durată; iar dezvoltarea imaginaţiei
creatoare elimină frica de greşeală şi
teama de nou; Formarea unor
priceperi şi deprinderi intelectuale,
asimilarea unor metode de muncă
intelectuală (aici urmărim familia-
rizarea copiilor de a lucra cu
instrumente auxiliare pentru
îmbogăţirea cunoştinţelor - pliante,
etichete, texte-, folosirea surselor
documentare, formarea deprinderilor
de a compara, analiza, dezvoltarea
capacităţilor empatice); Educarea
creativităţii - urmărim dezvoltarea
spiritului interogativ al copiilor, a
curiozităţii, deschiderea către nou,
utilizarea unor metode specifice
proprii educării creativităţii - brain-
storming -, prevenirea şi înlăturarea
blocajelor creativităţii.
2. Rolul social al pedagogiei
muzeale are în vedere integrarea
optimă a copiilor în societate prin
sensibilizarea acestora de a accepta
diversitatea etnică şi culturală, prin
conştientizarea valorilor umane şi
cultivarea respectului faţă de semeni.
3. Rolul informaţional presu-
pune realizarea de către muzeul nostru
a unei oferte educaţionale, a cărei
informaţie să fie adecvată dezvoltării
bio-psiho-sociale a copiilor part1c1-
panţi la program, obiectiv realizat prin
adaptarea metodelor, mijloacelor de
predare şi a nivelului informaţional la
nivelul categoriilor de vârstă şcolară
mică şi mijlocie (grupa de vârstă 6-14
ani).
Ţinând cont de faptul că
pedagogia muzeală este o educaţie de
tip informal, obiectivele pe care noi
ne-am centrat sunt în special de nivel
afectiv- formarea sentimentelor,
atitudinilor şi convingerilor faţă de
instituţiile culturale în general şi faţă
de muzeul nostru, a valorilor şi
tradiţiilor pe care le reprezentăm, în
special, fără însă a neglija obiectivele
de nivel informaţional utilizând acele
metode şi mijloace care să-i determine
pe copii să-şi însuşească cunoştinţele
în mod voluntar şi conştient.
Reuşita obiectivelor pe care noi ni
le-am propus, se datorează atât
patrimoniului valoros existent în
muzeu, cât şi capacităţii muzeografilor
noştri de realizare a materialelor ce
sunt predate, de adaptare şi transmitere
a cunoştinţelor pentru însuşirea lor
optimă de către copii.
Metodele folosite pentru
prezentarea informaţiilor şi atragerea
copiilor în vederea însuşirii cât mai
optime a cunoştinţelor sunt expunerea-
în special povestirea şi descrierea- ,
conversaţia, observaţia, problema-
tizarea, precum şi învăţarea prin
descoperire. Segmentul cel mai
important îl constituie metodele activ-
euristice şi participative care favo-
rizează lucrul pe grupe de copii,
activitate ce dezvoltă capacităţile de
colaborare şi socializare a copiilor. De
asemenea, aceste metode sunt adecvate
categoriei de vârstă a elevilor (clasele
I-IV) şi utile pentru verificarea
cunoştinţelor aprofundate de către
copii.
Alături de metodele prezentate,
muzeograful are marele avantaj de a se
putea sprijini în prezentările sale de
materiale concrete existente atât în
expoziţiile temporare şi permanente,
https://biblioteca-digitala.ro
cât şi în depozitele muzeului, acestea
din urmă utilizate în condiţii de
maximă siguranţă, pentru protejarea
obiectelor împotriva deteriorării.
Contactul direct cu obiectele
prezentate facilitează învăţarea şi
permite copiilor să-şi dezvolte un
sistem atitudinal-valoric faţă de
acestea.
Oferta Muzeului „ASTRA"
pentru grupa de vârstă şcolară mică, se
extinde pe 4 domenii principale, ce
includ o serie de subteme:
Etnografie românească:
ceramica românească, pictura
icoanelor pe sticlă, prelucrarea lem-
nului, obiceiuri legate de sărbătorile
specifice poporului nostru, portul
popular românesc, prezentarea
oraşului vechi.
Etnografie săsească: prezentarea
mobilierului săsesc (tehnici şi metode
de realizare, modalităţi de orna-
mentare), ceramică săsească, prezen-
tarea portului săsesc, bresle şi meşte­
şugari, lumea copiilor de odinioară.
Etnografie Universală: prezen-
tarea generală a expoziţiei permanente,
prezentarea mumiei şi a modalităţilor
de mumificare, Franz Binder- călător
în Africa Centrală, istoria armelor,
vestimentaţie (tehnici de realizare).
Mijloace de prezentare- Jurnalul
virtual, site-ul muzeului, expoziţia
permanentă.
Muzeul în Aer Liber: prezen-
tarea patrimoniului de arhitectură,
prezentarea patrimoniului tehnic al
muzeului şi importanţei sale în vederea
conştientizării propriei identităţi etno-
culturale, familiarizarea cu domeniile
patrimoniului tehnic tradiţional exis-
tent în muzeu, cunoaşterea mediului
ambiental şi realizarea legăturii mediu-
monument.
Pentru atingerea obiectivelor
noastre este necesar să utilizăm o serie
de metode de evaluare, metode ce
trebuie să fie în concordanţă cu
caracteristicile de vârstă, precum şi cu
cele ce au în vedere educaţia nonfor-
mală.
111
 Reofst:a rnazeeloR
În acest sens vom urm an
întocmirea de teste docimologice ce
vor fi aplicate elevilor şi realizarea de
către aceştia a testelor de compoziţie
din care distingem compunerea, eseul,
referatul, proiectul, portofoliul. La
acestea se adaugă şi activităţile
practice ale copiilor (desene, modelaj,
colaje) ce vor fi introduse în cadrul
portofoliului realizat de copii.
Prin test docimologic înţelegem
„o probă definită ce implică o sarcină
de îndeplinit, identică pentru toţi
subiecţii examinaţi, cu o tehnică
precisă pentru aprecierea succesului şi
eşecului sau pentru notarea numerică a
reuşitei" (Henry Pieron). Testul
docimologic cuprinde întrebări cu
răspunsuri deschise ( de redactare şi
completare) şi închise (tip alegere
multiplă, corect-greşit, sau tip
pereche), motiv pentru care necesită o
elaborare foarte riguroasă şi standar-
dizarea condiţiilor de examinare şi a
criteriilor de notare.
Testele de compoziţie asigură,
alături de verificarea cunoştinţelor, o
verificare a abilităţilor, priceperilor şi
deprinderilor dobândite de către copii,
ei având posibilitatea să-şi exprime
sentimentele, gândurile, despre tot
ceea ce-şi însuşesc în muzeul nostru, şi
să-şi prezinte lucrările practice în
cadrul portofoliilor.
Încercăm pe această cale să
urmărim rezultatele muncii noastre de
promovare şi transmitere a valorilor şi
tradiţiilor culturale, precum şi reali-
zarea în colaborare cu şcolile sibiene a
cât ll'lai multe proiecte educaţionale.
In acest sens, Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA" a iniţiat o serie de
demersuri naţionale şi internaţionale,
demersuri ce s-au concretizat în
participarea muzeului la proiec-
tul „Muzee şi Şcoli - către Europa",
proiect lansat de Fundaţia Pegasus a
Parlamentului European cu sprijinul şi
susţinerea uniunii Europene prin
Programul Cultura 2000, la data de 30
octombrie 2003. Anul 2004 a adus
acceptarea proiectului; alături de
112
https://biblioteca-digitala.ro
România intrând drept co-parteneri
Regiunea Lombardia Italia,
Ministerul Culturii din Luxemburg,
Muzeul Zamek Krolewski - Polonia.
În cadrul reuniunii organizate de
Muzeul Judetean de Artă Prahova în
martie 2003 °(alături de care, muzeul
nostru a participat la proiect),
reprezentanţi ai Muzeului „ASTRA"
au semnat Declaraţia de intenţie, în
urma căreia s-a iniţiat proiectul
„Şcoala Adoptă un Monument - Casa
Artelor".
Proiectul pilot pe care Complexul
Naţional Muzeal „ASTRA" l-a înaintat
în cadrul programului „Muzee şi Şcoli
către Europa" a debutat cu un
parteneriat încheiat între muzeu şi
Şcoala cu clasele I-VIII Nr.24, în care
s-a urmărit implicarea directă a
elevilor în „adoptarea" monumentului
istoric „Casa Artelor".
Proiectul a cuprins 3 faze :
-documentare
-creaţie
-evaluare.
Prima fază a proiectului cuprinsă
în perioada 5 ianuarie 2004 - 31
martie 2004 a cuprins :
etapa de documentare asupra
istoricului oraşului şi al breslelor, al
clădirilor din Piaţa Mare, Piaţa Mică şi
Piaţa Huet, al monumentului istoric
« Casa Artelor »,deplasări în teren
pentru identificarea clădirilor şi
pieţelor, un test grilă de evaluare.
A doua fază cuprinsă între 1
aprilie 2004 - 31 august 2004 a
constat în redactarea de către elevi a
unor eseuri, compuneri, articole,
broşuri, desene, modelaje din carton,
gips.
Ultima fază a proiectului se va
finaliza prin valorificarea celor doua
faze anterioare prin :
• organizarea unui târg meşteşu­
găresc de epocă în Piaţa Mică,
• organizarea unei expoziţii cu
lucrările realizate în faza de creaţie,
• punerea în scenă a unui
spectacol de teatru medieval şi a unui
bal - seri muzicale de epocă.
 De asemenea, în finalul proiec-
tului se doreşte realizarea unor
parteneriate cu şcolile din Luxemburg
şi, chiar mai mult, cu şcolile din
Europa.
Muzeul devine astfel un spaţiu
magic, unde educaţia permanentă îşi
găseşte firesc aplicabilitatea, el nefiind
https://biblioteca-digitala.ro
doar un palier educativ al educaţiei
formale, ci o alternativă, o educaţie
continuă, afirmându-şi dublul obiectiv
educaţional în care identitatea istorică
a Muzeului este reafirmată prin
punerea în evidenţă a colecţiilor, iar
abordarea demersului didactic se
sprijină pe activităţile interactive.
113
 R.evfst:a rnazeel.oR.
TEZAURE UMANE VII
PROGRAMUL MUZEULUI „ASTRA"- SIBIU
PENTRU PROTECŢIA PATRIMONIULUI
CULTURAL IMATERIAL
Dr. Corneliu BUCUR
flat în pragul aniversam
A centenarului ( 1905-2005) şi
valorificând totalitatea colecţiilor şi
valori lor documentar-etnografice
L:onstituite la Sibiu, înl:ă din a doua
jumătate a secolului XIX, în cadrul
unor unităţi muzeale cu profil distinct
de reprezentare universală (Muzeul de
Etnografie Universală „Franz
Binder"), naţională (Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale
„ASTRA"), regională (Muzeul
Civilizaţiei Transilvane „ASTRA") şi
etnică (Muzeul de Etnografie şi Artă
Populară Săsească „Emil Sigerus" şi
Muzeul Rromilor - în fază de proiect,
dar având deja colecţii şi o
documentaţie fotografică şi
filmografică de mare valoare),
Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA" s-a constituit şi este apreciat
unanim ca:
• un muzeu de avangardă,
promotor al unei noi concepţii
muzeologice a secolului al XIX-iea,
renunţând la fetişismul obiectual,
schimbând paradigma de „muzeu
etnografic" cu aceea de „muzeu de
istoria culturii şi civilizaţiei", ceea ce
înseamnă deplasarea dinspre facto-
logie înspre fenomenologia cultural-
tradiţională şi dinspre expozitivul
etnografic (,,cum sunt lucrurile") spre
ilustrarea diacroniei cultural-istorice
(,,cum au devenit lucrurile ceea ce
sunt"), în sfârşit, dinspre exclusivismul
patrimoniului fizic, material, spre
integrarea armo-nioasă, organică, a
culturii imateriale în ansamblul
expoziţional şi spectacular al tuturor
manifestărilor muzeale;
114
https://biblioteca-digitala.ro
• un centru naţional de nivel
academic, pentru cercetarea ştiin­
ţifică modernă, interdisciplinară, a
istoriei civilizaţiei populare din
România, sub patronajul direct al
Academiei Române, urmărind
descoperirea şi definirea civilizaţiei
tehnice populare româneşti, ca
domeniu fundamental al istoriei
culturale, exprimată, în principal, prin
impresionanta completitudine tipo-
logică şi taxonomie generală a
uneltelor şi instalaţiilor, a sistemelor
tehnice şi complexelor din toate
domeniile de creaţie materială
tradiţională, ce ilustrează geniul tehnic
al poporului român;
• un centru naţional al revita-
lizării meşteşugurilor artistice tradi-
ţionale, a costumului popular şi
folclorului literar, coregrafic, muzical
şi culinar din România, al obiceiurilor
legate de sărbătorile tradiţionale ţinând
de ciclul vieţii şi al muncii, preocupat -
prin întreg sistemul manifestărilor
organizate şi al structurilor create în
plan naţional - să contribuie la
transmiterea, în forme autentice, a
tradiţiilor culturale, noilor generaţii şi
la recuperarea post comunistă a
conştiinţei şi sentimentului identităţii
culturale naţionale, emancipat în spirit
comparatist european (,,nu vei şti
niciodată ce e al tău, dacă nu te
compari cu ceilalţi");
• un centru naţional pentru
realizarea şi arhivarea filmului
documentar antropologic cu privire
specială la cultura şi civilizaţia
traditională, Studioul ASTRA-Film
fiind şi organizatorul, bienal, al
Festivalului lnternational al Filmului
Antropologic, de renume mondial şi
care a dus la formarea unei arhive
filmologice de gen cu peste, 2500 de
filme antropologice, ilustrative pentru
întreaga culturf1 universală;
• un centru nationaţional
pentru perfecţionarea pregătirii
restauratorilor şi conservatorilor
din muzeele ţării, indiferent de
profil.
Prestigiul international al
Muzeului „ASTRA" a crescut, în mod
deosebit în ultimul deceniu, fiind
recunoscut în plan universal prin:
• decernarea distincţiei personale
EMYA, directorului muzeului, prof.
univ. dr. Coneliu Bucur, de către
Comisia EMYA a Consiliului Europei,
în anul 1993;
• alegerea directorului Muzeului
„ASTRA" în bordul Comisiei
Internaţionale a Muzeelor de
Etnografie (JCME);
• alegerea directorului Muzeului
„ASTRA" în funcţia de preşedinte al
Comisiei Internaţionale a Muzeelor de
Etnografie, în sistem JOY, 200 I.
Pentru realizările remarcabile
obţinute în anul 2001, s-au decernat
Muzeului „ASTRA" trei distinctii
naţionale, cu ocazia instituirii, în
premieră absolută pentru România,
a "Premiilor naţionale pentru patrimo-
niu cultural naţional". Premiul „Al.
Tzigara Samurcaş" s-a acordat pentru
amploarea şi mesajul manifestărilor
organizate în cadrul Programului
,,Tezaure umane vii".
În anul 2004, pentru rezultatele
obţinute în anul 2003, în derularea
Programului „Tezaure umane vii",
Ministerul Culturii şi Cultelor,
împreună cu Comisia Naţională a
României pentru UNESCO, a acordat
Complexului Naţional Muzeal
„ASTRA" un Premiu special al
Ministerului Culturii şi Cultelor şi unul
din Premiile Naţionale.
Anul acesta, Muzeul „ASTRA"
recidivează, obţinând din nou Premiul
naţional „Doina Darvaş" pentru
https://biblioteca-digitala.ro
restaurarea Bisericii din Dretea (datată
1672) şi Premiul special al Mini-
sterului Culturii şi Cultelor, împreună
cu Comisia Natională a României
pentru UNESCO, pentru programul
Olimpiada Naţională „ Meşteşuguri
artistice tradiţionale", derulată în anul
2004.
Prin patrimoniul său de
importanţă mondială, un adevarat
,,Panteon naţional al culturii populare",
Muzeul „ASTRA" derulează programe
culturale strategice pentru păstrarea şi
protecţia în conştiinţa universală a
identităţiiculturale a românilor, consti-
tuind, înaintea oricărei alte instituţii
culturale sau de patrimoniu din
România, o şcoala naţională pentru
educaţia în spiritul valorilor
fundamentale, etnoidentitare şi o
demonstraţie convingătoare a esenţei
comunitar-europene şi a valorilor
universale a culturii noastre istorice.
Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA" Sibiu a iniţiat şi aplicat, de
ani de zile, în baza teoriilor moderne
de largă circulaţie pe plan universal, de
reprezentare integrală a culturii
populare tradiţionale, în expresiile sale
materiale şi spirituale, conceptul
modern de museum vivum, prin
dezvoltarea unui adevărat sistem
naţional de cercetare, valorificare,
consolidare şi catalizare şi
transmiterii noilor generaţii, a mani-
festărilor circumscrise patri-
moniului cultural intangibil.
Întreg acest program a fost
realizat în deplin consens cu proiectul
UNESCO de încurajare şi stimulare a
prezervării active a valorilor culturii
naţionale, reprezentând tradiţii le
popoarelor lumii, privind meşte­
şugurile artistice populare, exprimat
prin „Recomandările adresate mem-
brilor UNESCO, în anii 1989 (Paris),
şi 1999 (Veneţia) şi având ca sintagmă
Tezaure umane vii.
Programul recunoaşterii publice
mondiale a valorilor excepţionale ale
culturii spirituale (intangibile), deopo-
trivă ale românilor şi minorităţilor din
115
 Revlst:a rnazeeloR
România, a producţiilor contemporane
de artă şi meşteşug artistic popular.
într-un sistem instituţionalizat, a fost
asumat de Muzeul „ASTRA" încă din
anii 1990/1991. Rarortul publicat de
UNESCO în anul 2000, cu privire la
rezultatelor pe plan mondial ale
aplicării „Recomandării" sale din anul
1989, după „Atelierul de instruire de la
Veneţia", din anul 1999, privind
politica de salvare a tradiţiilor
culturale şi a artefactelor artistice din
cadrul ţărilor afiliate LJNESO, elogiază
patru state as1at1ce: Japonia,
Thailanda, Filipine şi Coreea de Sud,
şi doar două state europene - Franţa şi
România - pentru meritele deosebite
în campania de derulare a programului
anunţat.
Sistemul conceput şi aplicat de
Muzeul „ASTRA" la scară naţională,
în colaborare cu numeroase muzee
etnografice şi de artă populară din
întreaga ţară a cuprins:
• fondarea Asociaţiei Creatorilor
Populari din România ( 1992), care
este structurată pe specialităţi şi genuri
de creaţie, sistem rămas deschis unor
noi nominalizări;
• organizarea anuală, în jurul zilei
de 15 august (Sfânta Maria), pentru
membrii Asociaţiei, a Târgului
Creatorilor Populari din România
(ajuns la ediţia a XXI-a);
• fondarea Academiei Artelor
Tradiţionale din România (structurată
pe şase secţiuni: Arte literare, Arte
muzicale, Arte ludice, Arte plastice,
Arte mecanice, Arte culinare), având
deja 49 e_diţii pentru primirea noilor
membri. In total «Academia satului
românesc» numără peste 200 de
membri;
organizarea, împreună cu
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a
Olimpiadei Naţionale „Meşteşuguri
Artistice Tradiţionale" (ajunsă la ediţia
a IX-a), care se constituie într-o
competiţie naţională a copiilor talentaţi
din satele României ce urmăreşte
promovarea meşteşugurilor artistice
tradiţionale (finaliştii competiţiei fiind
116
https://biblioteca-digitala.ro
declaraţi „olimpicii României", la
toate genurile creaţiei meşteşugăreşti);
• organizarea Galeriilor de Artă
Populară (în centrul istoric al Sibiului
şi în Muzeul în aer liber) pentru
vânzarea, sub controlul şi selecţia
valorilor, operată de specialiştii
muzeului, a creaţiilor contemporane
ale meşteşugarilor tradiţionali;
• organizarea, ca un corolar al
întregului sistem de manifestări,
începând din anul 200 I, a Festivalului
Naţional al Tradiţiilor Populare (după
modelul „Smithsonian Folklife
Festival", Washington D.C.) în baza
experienţei valoroase dobândite prin
participarea României la cea de a
XXXIII-a ediţie, în anul 1999;
• organizarea, începând cu anul
1993 a Festivalului Internaţional al
Filmului Antropologic Documentar
(ajuns la cea de-a IV ediţie) şi
consacrat ca cel mai prestigios festival
de gen din Europa Centrală şi de Est;
• începând cu anul 2002, instituţia
noastră organizează, în premieră
europeană, cu sprijinul UNESCO şi
IOV, primul Târg Internaţional
European al Meşteşugurilor
Tradiţionale şi
Simpozionul
Internaţional "Cultură
- Tradiţie -
Toleranţă - Dialog multicultural prin
cunoaşterea tradiţiilor culturale ale
popoarelor lumii" (30 august - OI
septembrie 2002).
Acest gen de manifestări cultural-
ştiinţifice a continuat cu Conferinţa
Internaţională a ICME cu tema
"Tradiţiile culturale ameninţate cu
dispariţia.Rolul muzeelor etnografice
în salvarea acestora", iar în acest an
este este programată Conferinţa
muzeelor etnografice din centrul şi
estul Europei cu tema "Portul popular
- marcă a identităţii etnoculturale".
Cele mai importante obiective ale
ambiţiosului (şi rigurosului) program
al Muzeului "ASTRA" privind
protecţia patrimoniului cultural ima-
terial vizează:
 Recuperarea tradiţiilor, în spiritul
şi forma lor modernă de expresie,
adaptată perfect solicitărilor şi
dorinţelor de progres ale membrilor
comunităţilor rurale, proces care nu
poate fi disociat de întregul sistem
cultural al recuperam conţtinţei
propne1 identităţi etno-culturale, cu
toate conotaţii le evidente. Aceasta
presupune un amplu dialog la scară
naţională pentru dobândirea statutului
unei permanenţe şi fizionomiei unei
conlucrări nemijlocite, dintre tradiţie şi
modernitate;
Promovarea la scară naţională şi
internaţională, la adevărata lor valoare,
a creatorilor populari ce se constituie,
fiecare în zona de origine, în repere ale
continuării tradiţiei.
https://biblioteca-digitala.ro
Sensibilizarea populaţiei şcolare
faţă de valorile perene ale civilizaţiei
populare tradiţionale şi dezvoltarea
talentului şi aptitudinilor tinerilor
meşteşugari, a respectului lor pentru
valorile tradiţiei;
Iniţierea unor programe
educaţionale, inclusiv prin realizarea
unor filme documentare, în scopuri
educaţional civice.
Prin acest vast program fondat
şi derulat de Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA" Sibiu, România se
înscrie printre ţările protagoniste ale
mişcării mondiale de protecţie şi
promovare a patrimoniului cultural
imaterial şi de manifestare activă
împotriva globalizării mondiale care
ameninţă şi cu uniformitatea culturală.
117
 R.evlst:a rnazeeloR.
PREMIUL UNESCO
PENTRU PATRIMONIUL TEHNIC
,,DUMBRAVA SIBIULUI"
Dr. Corneliu BUCUR
ecent, Comisia UNESCO
R pentru România (secretar
general Alexandru Mironov) ne-a
încunoştinţat că s-a aprobat instituirea
unui premiu internaţional UNESCO
„pentru patrimoniul tehnic", numit
"Dumbrava Sibiului".
Noutatea acestei ştiri, nu lipsită
de un anume coeficient de surpriză şi
excepţionalitate (,,de unde şi până
unde, românii promovează un proiect
pentru un premiu UNESCO, privind
patrimoniul tehnic"?) a surprins
comunitatea ştiinţifică şi culturală
internaţională, cu excepţia, cred, a
tuturor celor care au vizitat, real sau
virtual Muzeul Tehnicii Populare (în
perioada anilor 1963-1990) sau
Muzeul Civilizaţiei Populare
Tradiţionale „Astra", cum s-a numit
această instituţie, unica prin
spaţialitatea sa - I 02 ha, prin compo-
nenţa sa patrimonială ( 127
monumente cu peste 350 construcţii şi
22.000 obiecte de inventar), expuse în
cele peste 42 ha din Dumbrava
Sibiului, distincte fiind impresionanta
variabilitate şi completitudine
tipologică a instalaţiilor şi monu-
mente/or de tehnică populară şi
covârşitoare personalitate stilistică a
monumentelor de arl,itectură
populară ce ilustrează, în mod super-
lativ, variaţiile structurale şi stilistice
ale arhitecturii autohtone şi a celei
asimilate, deopotrivă din Occident
(,,casa franconă", ,,casa barocă",
bisericile cu turle înalte, de influenţă
gotică, dar şi culele din Balcani,
bisericile cu turle mici, din părţile
orientale etc.).
118
https://biblioteca-digitala.ro
Prin CD-Rom-ul realizat în
colaborare cu Institutul de Tehnică de
Calcul Bucureşti, în anul 1998
(bilingv, multimedia, având o
infonnaţie uriaşă, cuprinsă în volumul
a 750 Megabitzi), prin pagina Webb a
Muzeului (o excepţională realizare sub
aspect tehnic şi ştiinţific, posibilă
numai prin colaborarea cu Univer-
sitatea Tehnică din Cluj, prin dl. Paul
Nemeş), accesibilă pe Internet la
adresa www.muzeulastra.ro, prin
publicaţiile ştiinţifice proprii ( dintre
care se evidenţiază, prin cuprindere şi
tratarea vastă, la scară comparatist
-europeană şi abordarea modernă,
interdisciplinară, absolut imperativ
necesară, Tratatul de istoria
civilizaţiei populare româneşti (cu
privire specială asupra civilizaţiei
tehnice populare), ca şi prin publi-
caţiile destinate publicului vizitator de
toate vârstele şi pregătirile profe-
sionale ( Ghidul - Catalog al Muzeului
şi pliantul de prezentare a monu-
mentelor transferate sau expuse), am
tăcut posibilă o cunoaştere etnografică,
„ad obiectum", ca şi o prezentare
etnologică, ,,ad phaenomenum", a
întregului patrimoniu al Muzeului,
insistând asupra patrimoniului tehnic.
Câteva idei se desprind dintr-o
evaluare, oricât de superficială, a
acestui patrimoniu:
România, este deţinătoarea unui
patrimoniu tehnic de o bogăţie şi
diversitate fascinantă, ceea ce pennite
introducerea, legitimă şi documentată
alături de "mărcile" sale tradiţionale
(cea de "agricolă" şi ''pastorală") a
celei de "tehnică", civilizaţia tehnică
populară din România fiind expresia
multiculturalităţii care a fecundat şi
emancipat geniul tehnic popular
autohton.
Structural, acesta acoperă cea mai
vastă, posibil, arie de natură
procesuală, procedurală şi instru-
mentală, vizând cea mai completă bază
de materii prime, datorită marilor
bogăţii ale solului şi subsolului
României precum şi a sistemului
ocupaţional extrem de divers, în
expresia sa tradiţională.
Dintr-o perspectivă etnografică,
patrimoniul tehnic al Muzeului în aer
liber din Dumbrava Sibiului,
reprezintă, în mod indiscutabil, unul
dintre cele mai bine conservate colecţii
din lume, graţie păstrării artefactelor în
foncţiune, până astăzi sau până la o
dată foarte recentă.
Din perspectiva istorică, patri-
moniul tehnic din muzeul sibian
permite reconstituirea unei diacronii
culturale fabuloase, la scară
macroistorică (de peste două milenii).
mergând până la arhetipuri tehnice din
orizantul neolitic (,,răvariul", piua din
lemn cu pilug, tăstul - primul cuptor
termic portabil, ,,făcăul" - primul
"mixer" din lume, "druga" şi tocălia
pentru răsucit firele din lână şi păr de
capră, ,,războiul" de ţesut vertical şi
„scândăria" de ţesut „brăcire"), din cel
geto-dacic (teascul cu pene, râşniţa cu
pârghie excentrică, şteaza (în
denumirea dacică) sau vâltoarea (în
cea latină), moara de apă cu „făcaie"
(dacică), sau cu ciutură (latina), ,,linul"
pentru ,jucat" strugurii în picioare,
teascul cu şuruburi fixe şi piuliţe
mobile, sau din cel medieval, ca
expresie a revoluţiei tehnice
medievale (sec. XI-XIV), care a
generat şi difuzat noile "industrii
medievale", între care moara de grâne,
moara „de postav" (pivele), moara „de
https://biblioteca-digitala.ro
scândură" (fierăstrăul), moara de
,,piatră" (şteampul), moara „de ploi"
(uleiniţa), moara „de fier" (ciocanul
hidraulic), moara de „meliţat" (meliţa),
moara „de scoarţă", etc.
Proiectarea concepţiei dialectice a
lui Franz Boas asupra întreg
universului patrimoniului tehnic, în
sensul de a nu ne mulţumi doar cu
descrierea etnografică şi tipologizarea
sistemelor tehnice (cel mai vast sistem
tipologic general, despre cvasito-
talitatea valorilor instrumentate, de la
unealtă la instalaţia „industrială" a fost
posibil a se întocmi şi publica tot de
către specialiştii sibieni prin Corneliu
Bucur, iar cel destinat sistemului
general al mijloacelor de transport
tradiţionale, în premieră naţională prin
Valer Deleanu, ci de a adânci procesul
cunoaşterii spre "cum au devenit ceea
ce sunt", a făcut posibilă transformarea
obiectului activităţii acestui muzeu,
din cel clasic, de catalogare, tipo-
logizare şi expunere, în cel ştiinţific, de
cercetare a obârşiilor şi devenirii lor
de-a lungul timpului.
Astfel, un muzeu etnografic, a
ţintit să devină un muzeu de istorie a
civilizaţiei populare, iar viziunea
limitată asupra fenomenului „naţional"
a evoluat spre o cuprindere universală.
Această viziune legitimează depunerea
proiectului nostru pentru instituirea
unui premiu internaţional dedicat
patrimoniului tehnic.
În contextul prezentat succint, în
acest material, sperăm să fi putut
argumenta suficient de convingător, de
ce Muzeul „Astra" a stat la originea
iniţierii premiului internaţional
UNESCO „pentru patrimoniul tehnic"
şi de ce acest premiu a primit numele
,,Dumbrava Sibiului".
119
 Reofst:a rnazeeloR

O „REŢETĂ" DE SUCCES.
DESPRE PROMOVAREA EXPOZIŢIEI
UMBRE ŞI LUMINI.
PATRU SECOLE DE PICTURĂ FRANCEZĂ

Raluca BEM NEAMU

r;,xpoziţia secolului. expoziţie- Jean-Jacques Aillagon, proiectul a fost
1:Jeveniment. Greii picturii la extins şi în România constituindu-se,
Bucureşti iată câteva dintre titlurile cu cum a declarat E.S. domnul Herve
care presa verii a gratulat expoziţia Bolot, Ambasadorul Franţei în
Umbre şi lumini. Patru secole de România, într-un cadou oferit ţării
pictură franceză. Secolele XVII-XX noastre de către Franţa. Miza era mare
deschisă la Muzeul Naţional de Artă al întrucât expoziţia a avut în cele două
României în perioada 15 iulie - 2 ţări central-europene un număr record
octombrie. Expoziţia este rezultatul de vizitatori. S-a impus, deci, ca
colaborării dintre instituţia gazdă, efortul francez să fie răsplătit cu
Ministerul Culturii şi Cultelor, prezenţa unui număr mare de vizitatori
Ministerul Culturii şi Comunicării din şi în sălile expoziţiei din România.
Franţa şi Reunion des Musees
Nationaux (RMN). Aflată sub înaltul
patronaj al domnului Jaques Chirac,
preşedintele Republicii Franceze şi al
domnului Traian Băsescu, preşedintele
României, expoziţia a fost deschisă de
Ziua Naţională a Franţei, constituindu-
se astfel într-o dublă sărbătoare pentru
români şi pentru francezi. Deşi
evenimentul s-a bucurat de auspicii
excepţionale de la început, acestea nu
anunţau totuşi succesul de public pe
care l-a avut.
Vom intra în continuare în
laboratorul intern al organizării unui
astfel de eveniment cu scopul de a
releva cele mai importante acţiuni de
imagine care au transformat un
eveniment cultural în ştirea zi lei pentru
jurnalele TV şi a avut drept efect un
număr record de vizitatori, ştiut fiind
faptul că lipsa publicului din muzeele
româneşti (cu excepţii notabile, totuşi)
constituie o constantă.
Expoziţia franceză a fost itinerată
iniţial în Ungaria şi Polonia, ţări
integr<!te în Uniunea Europeană în anul
2004. Jn urma vizitei din anul 2003, în
România, a Ministrului Culturii şi
Comunicării din Franţa, domnul

120

https://biblioteca-digitala.ro

Vara, perioada în care a fost
deschisă expoziţia, nu a constituit un
punct tare al organizării, ştiut fiind
faptul că bucureştenii îşi petrec o mare
parte a lunilor de vară în concediu,
Bucureştiul rămânând o bună bucată
de vreme un oraş liniştit, chiar apatic.
Acesta a fost un prim punct slab care a
trebuit să fie luat în consideraţie şi
contracarat.
Muzeul a început prin a forma un
comitet de organizare alcătuit din
Roxana Theodorescu, Director general
al Muzeului Naţional de Artă al
României. Rodica Matei, Director
adjunct, Octav Boicescu, şef
departament Artă Europeană, Dana
Crişan, şef departament Artă Grafică,
Raluca Bem Neamu, Şef Secţie
Educaţie, Comunicare şi Proiecte
Culturale, Ioan Sfrijan, Şef laborator,
Restaurare Pictură şi Mircea Dunca,
istoric de artă. Cu trei luni înainte de
vernisajul expoz1ţ1e1 au început
întâlnirile care au avut drept scop
principal alegerea imaginilor
semnifo.:ative prin care să fie
promovată expoziţia. respectiv
lucrările de artă care să apară pe
invitaţie, fluturaşi, coperta catalogului,
afişe şi pe semnul de carte al
catalogului. În ciuda faptului că
păreri le au fost contradictorii iar
alegerea finală nu a întrunit
unanimitatea, grupul a funcţionat cu
succes în această formulă şi în
colaborarea cu principalul şi cel mai
activ partener media, Realitatea TV.
Parteneriatul s-a dovedit a fi o
experienţă extrem de interesantă, din
care ambele părţi au avut de câştigat.
Factorii cei mai importanţi care au
determinat această bună colaborare au
fost disponibilitatea Realităţii TV în a
promova un eveniment cultural, o
comunicare foarte bună şi permanentă
între echipa muzeului şi cea a
televiziunii şi folosirea la maxim a
celor două tipuri de experienţă, a
personalului din muzeu şi a model în acest sens. Un alt tip de
specialistului de televiziune, cu tot
ceea ce presupune acest lucru.
https://biblioteca-digitala.ro
eveatrneate
Proiectul de promovare realizat în
colaborare cu Realitatea TV ilustrează
unul dintre obiectivele postului de
televiziune care se află sub auspiciile
,,informaţiei" şi „cunoaşterii". Denu-
mită „Tezaur francez în România",
seria de emisiuni propusă de tele-
viziune în ziua vernisajului a constituit
„primul show de artă plastică din
istoria televiziunii româneşti". Ziua
cea mare a fost precedată însă de
ilustrarea în cadrul buletinului de ştiri
a momentului sosirii tablourilor în ţară
(trecerea graniţei fiind prezentată ca un
moment excepţional), de imagini din
timpul despachetării lucrărilor şi
aranjarea lor pe simeze, de interviuri
cu organizatorii francezi şi români,
fiind probabil pentru prima dată în
România când aspecte referitoare Ia
organizarea unei expoziţii, de obicei
ascunse privirilor publicului, au
devenit ştire de televiziune. Surpri:za a
apărut atunci când primul dintre
materialele prezentate, cel referitor la
intrarea în ţară a convoiului cu lucrări,
a fost preluat de toate televiziunile
româneşti în calitate de „ştirea zilei".
Profesionalismul celor de la Realitatea
TV a facut dintr-un eveniment obişnuit
al vieţii de muzeu, un eveniment de
presă, o simplă informaţie fiind
transformată în ştire. Cu această ocazie
ne-am confruntat cu insistenţa
jurnaliştilor de a afla mai multe
informaţii decât am oferit noi în
comunicatul de presă: toţi, rară
excepţie, au întrebat despre „cât costă
lucrările" (li s-a răspuns despre o sumă
aproximativă de asigurare) şi în ce
constă sistemul de securitate.
Seria de ştiri a fost completată de
filiere despre câteva lucrări din
expoziţie în care era „tradusă arta",
cum au spus partenerii noştri. Perso-
najul din pictură devenea povestitor
care nara despre pictor şi despre
propria persoană, exemplul
„Cititoarei" lui Picasso devenind
program derulat în perioada premer-
gătoare vernisajului a fost o serie de
121
 Revfst:a rnazeeloR
promo-uri: cele făcute de personalităţi
(Traian Băsescu, Andrei Pleşu şi Mona
Muscă care recomandau vizitarea
expoziţiei), cele despre maratonul din
ziua vernisajului şi acelea despre
concursul „Iubitor de artă" propus de
televiziune şi recompensat de muzeu
cu intrări gratuite pentru câştigători, în
expoziţie.
În fine, ,,Tezaur francez în
România", maratonul propus de
Realitatea TV. a început pe 14 iulie, la
ora 12.00 şi s-a derulat, cu întreruperi
datorate buletinelor de ştirilor, până la
ora 24.00. Subiectul principal a fost
expoziţia dar şi, în general, arta
franceză şi influenţa acesteia asupra
celei româneşti. Pentru atragerea unui
public mai puţin obişnuit cu sălile
muzeului şi pentru o audienţă mai
mare, s-a tabloidizat informaţia prin
abordarea relaţiilor franco-române
de-a lungul vremii, vorbindu-se despre
căsătoriile şi divorţurile franco-româ-
ne, dar şi despre protocolul diplomatic
care a fost urmat pe parcursul
vernisajului expoziţiei.
Evenimentul a mai fost sustinut
de alte instituţii media, aleg~rea
acestora şi negocierea contractelor
fiind o chestiune importantă şi
interesantă care ar ocupa însă prea
mult spaţiu în revista de faţă. Institutul
pentru Tehnică de Calcul, de exemplu,
a realizat, împreună cu muzeul, un site
de promovare a expoziţiei,
www.mnar.arts.ro. Ceilalţi parteneri
media au fost: Radio Total, B24FUN şi
Antic Art. O serie de sponsori a
sprijinit evenimentul în diferite
maniere: BRD - Group Societe
Generale, Sofitel, Orange, Dacia,
Lafarge, Air France.
Din acţiunile de promovare au
mai făcut parte şi două conferinţe de
presă, una dintre acestea desfăşurată la
sediul Ambasadei Franţei la Bucureşti
şi o alta, organizată în preziua
122
https://biblioteca-digitala.ro
vernisajului, care a fost urmată de
previzionarea expoziţiei şi de reali-
zarea de către comisarii francezi a unui
ghidaj a expoz1pe1 oferit repre-
zentanţi lor presei.
Practic, toate televiziunile,
radiourile, cotidianele şi săptămânalele
au ilustrat numeroase materiale
referitoare la expoziţia franceză, în
ciuda faptului că vernisajul a avut loc
într-o perioadă extrem de agitată din
punct de vedere politic. Pe lângă
ilustrarea evenimentului, unele
instituţii de presă au iniţiat un ciclu de
articole sau emisiuni referitoare la arta
franceză, în general. Rezultatul spec-
taculos a fost acela că în primul sfărşit
de săptămână au intrat în expoziţie 3
200 de vizitatori, iar într-o lună a fost
un public format din 22 OOO de
vizitatori. Ca de obicei, în prima
miercuri din fiecare lună intrarea este
oferită gratuit de către muzeu. În
miercurea liberă din luna august s-a
format o coadă imensă în toată curtea
muzeului şi pe trotuarul ce străjuieşte
clădirea, 2500 de vizitatori îndurând
căldura şi punându-şi la încercare
răbdarea pentru a intra în expoziţie.
Nici acest eveniment nu a scăpat
presei, evenimentul fiind ilustrat pe
larg.
Expoziţia a constituit astfel un
adevărat succes de public la care au
contribuit în mod semnificativ o serie
de factori pe care am încercat să-i
identificăm mai sus. Mass media au
fost sprijinul de bază care, ,,traducând
arta" uneori neconvenţional, de genul:
„Chirac şi Băsescu, patroni de
expoziţie", ,,Harry Potter vs Picasso"
sau „Greii picturii franceze la
Bucureşti", au atras un public numeros
şi diversificat, de la puştii duşi de
mânuţă la „francezi" până la
persoanele de vârsta a treia care au
vânat ziua de gratuitate, dar au intrat şi
în zilele obişnuite, cu bilet redus.

110 ANI DE LA EXPEDITIA
LUI DIMITRIE ŞI NICOLAE GHIKA-COMĂNEŞTI
ÎN SOMALIA
IORGU PETRESCU
" n anul 2005 se împlinesc I I O
Iani de când Prinţul
Ghika-Comăneşti, însoţit
Dimitrie N.
de fiul său,
Nicolae D. Ghika, au pus piciorul pe
pământul Somaliei, la 22 octombrie
I 895. Era prima expediţiei românească
în Cornul Africii, dar nu şi prima şi
nici ultima de acest fel întreprinsă pe
acest continent. Primul, să spunem,
român care ajunge în Africa, după
documentele consemnate, este
farmacistul sibian Franz Binder, care
întreprinde mai multe călătorii, prima,
în I 849, pe Valea Nilului Alb, apoi în
1853 pe cea a Nilului Albastru. iar în
cele din urmă între bazinele fluviilor
Nil şi Congo, locuri în care ajunsese şi
vestitul explorator Stanley, altele în
care un european punea atunci pentru
prima oară piciorul. Binder, pasionat
etnograf, pe lângă importantele notiţe,
va aduna şi o impresionantă colecţie de
profil, cea care va constitui viitorul
muzeu sibian de etnografie exotică
care îi poartă numele. În 1897, alţi doi
români plecau spre Africa, fraţii
George şi Dimitrie Strat care vor
explora coasta vestică a continentului,
în Dahomey şi Gabon (în acelaşi an
I 897, Emil Racoviţă, pleca şi el spre
Polul Sud cu expediţia internaţională
„Belgica"). Un an mai târziu, Sever
Pleniceanu, ajungea pe apele fluviului
Congo pe urmele lui Stanley.
La începutul secolului XX, în
I 900, primul român, Ion L. Catina,
ajunge în Africa de sud. Ulterior, în
prima jumătate a acestui secol,
inginerul T. P. Ghiţulescu va participa
cu o misiune de exploatare minieră
franceză în Republica Congo. August
von Spiess din Sibiu, maestru de
https://biblioteca-digitala.ro
evealrneate
vânătoare al Familiei Regale, va
străbate Africa de est, în I 936 şi I 938,
ajungând pe Kilimanjaro. Poate cel
mai apropiat de Africa a fost Mihai
Tican Rumano, cel care a cutreierat, ca
pasionat vânător, Senegal ul,
Mauritania, Sudanul, Guineea, Congo,
Etiopia, ba chiar şi insula Madagascar,
în primele decenii ale secolului al 20-
lea; acest neobosit călător a fost poate
şi cel mai dotat scriitor dintre toţi
aceştia, cărţile sale de călătorie fiind
remarcate chiar de Liviu Rebreanu
(avea să ajungă şi în Canada,
Galapagos şi Australia) (Hilt, I 972).
După război, în condiţii
financiare şi politice de restrişte, au
loc, totuşi, două expediţii ştiinţifice de
excepţie, cea transafricană din
decembrie 1970-aprilie I 971, în care
opt români conduşi de academicianul
Nicolae Botnariuc au traversat
continentul de la vest la est; şi cea din
Tanzania, din decembrie 1973-ianuarie
1974, organizată de Muzeul Naţional
de Istorie Naturală „Grigore Antipa",
condusă de regretatul academician
Mihai C. Băcescu, alături de alţi trei
colegi, regretatul profesor Geza Julius
Muller de la Institutul Român de
Cercetări Marine de la Constanţa,
Teodor Nalbant de la Muzeul „Grigore
Antipa" şi Dragoş Neculce de la
Institutul de Biologie din Bucureşti,
prima expediţie din România care a
explorat şi recitii de corali, cea care a
adus şi cele mai numeroase contribuţii
ştiinţifice la cunoaşterea faunei acelor
locuri (cu preponderenţă faună
marină).
123
 R.evf~a rnazeeloR.

Se poate deci considera că

Dimitrie şi Nicolae Ghika-Comăneşti
sunt primii români care explorează
Africa. fig. 1
Cine sunt însă cei doi Ghika-
Comăneşti?
Ei fac parte din ramura
moldoveană a marii familii Ghika,
familie care a dat mulţi domnitori şi
oameni importanţi atât în Moldova, cât
şi în Ţara Românească.
Prinţul Dimitrie N. Ghika-
Comăneşti (fig. I), fiul lui Aga Nicolae
Ghika, s-a născut pe 31 decembrie
1839 cu câteva ore înaintea fratelui său
geamăn Eugen (ajuns general în
armata lui Abraham Lincoln în
războiul de secesiune) şi a decedat la
Comănesti în 1923, fiind înmormântat
alături de tatăl său, soţia, fratele şi fiul
-
explorator, dar şi al unor dintre cele
mai ilustre familii româneşti (prin
său Nicolae, în cavoul familiei din alianţă), Brâncoveanu Mavrocordat,
cimitirul Bisericii Sfântul Spiridon din Lahovary şi Bibescu, locuieşte în acest
Comăneşti. Şi-a dat doctoratul în drept moment în Marca Britanie.
la Universitatea din Berlin, a fost Palatul Ghika din Comăneşti a
prefect de Bacău, deputat in fost construit între anii 1890-1900 de
Parlamentul României şi magistrat. arhitectul francez Albert Galleron, în
Nicolae D. Ghika, fiul lui Dimitrie stil baroc, acelaşi care a proiectat şi
Ghika ( 1875-1921) (fig. 2), licenţiat în Ateneul şi Palatul Băncii Nationale a
drept la Lausanne şi Geneva, ataşat României. Astăzi, acest paiat, care
diplomatic la Paris, guvernator al iniţial găzduise inclusiv cea mai mare
Băncii Naţiunii, preşedinte al Fondului parte a colecţiei cinegetice a familiei
Forestier al României, ministru în (câte un exemplar din fiecare specie
guvernul Marghiloman din primul
război mondial. A fost căsătorit cu Zoe
Lahovary şi au avut un fiu, Nicolae,
născut în 1875. Acesta s-a căsătorit cu
Yvonne Băleanu. Unul dintre fii lor
Dimtrie Ghika, fiul lui Nicolae, născut
în 1904 şi decedat în 1989, s-a
căsătorit cu Printesa Valentina
Bibescu, fiica Marthei Bibescu şi a lui
fig. 2
George Valentin Bibescu (marele
aviator), a avut ca fii, pe Nicolae,
Gheorghe şi John. Prinţul John Ghika,
născut la Paris în 1928, a fost general
de brigadă de cavalerie în Marea
Britanie, decedând în 2003. Familia sa
a fost ultima proprietară a Palatului
Mogoşoaia, pe care l-a donat poporului
român. Fiul lui John şi al unei
englezoaice, Christopher Ghika,
ultimul descendent al Prinţului

124

https://biblioteca-digitala.ro

vânată în Somalia a fost donat
Muzeului Naţional de Istorie Naturală
,,Grigore Antipa", D. N. Ghika, 1897)
(despre această colecţie nu se mai
cunoaşte nimic), este, începând cu anul
1989, sediul unei expoziţii de
etnografie şi artă modernă. Potrivit cu
datele oferite de municipalitate, palatul
are şi un parc de 7,4 ha, considerat
unul din cele mai frumoase din ţară.
Timp de cinci luni, din 22
octombrie 1895 şi până în 22 februarie
1986, cei doi Ghika au explorat vestul
Somaliei, punct de plecare şi
întoarcere fiind portul Berbera de la
Golful Aden. Au călătorit cu vaporul
Mediterana plecând din Triest, apoi
Marea Roşie trecând prin canalul Suez.
Călătoria lor va fi consemnată în două
cărţi. prima scrisă de Nicolae Ghika,
Cinq moins au pays des Somalis,
apărută în 1897 la Geneva, iar cea
de-a doua, în româneşte, îl are ca autor
pe tată, Dimitrie, O espediţie română
în Africa , apărută în acelaşi an. Cartea
lui Nicolae are un stil mai liber. uneori
jurnal de călătorie. alteori scurt tratat
etnografic, are un capitol dedicat
numai animalelor (absent în cartea
tatălui său), în care menţionează, pe
lângă denumirea populară europeană şi
fig. 3
https://biblioteca-digitala.ro
eveatrner.:xe
somaleză, pe cea ştiintifică, dă scurte
date despre răspândirea, mediul de
viaţă, dar şi câte exemplare au vânat,
uneori şi cu ce fel de muniţie sau de
puşti. Evident, tratează numai speciile
împuşcate - crocodili, câteva păsări şi
mai ales antilope, gazele, bivoli,
rinoceri, elefanţi, pantere şi lei, zebre
şi chiar o girafă. Cartea, de asemenea,
conţine şi 20 din fotografiile care au
fost realizate de tatăl său, prezente în
cartea acestuia ca şi partea care se
referă la botanică şi harta expediţiei. În
schimb, cartea lui Dimitrie Ghika, pe
parcursul a 176 de pagini, cu aproape
30 de fotografii alb-negru originale
( fig. 3 ), făcute chiar de acesta,
ilustrând atât geografia, flora şi fauna,
populaţiile băştinaşe, dar şi apetitul
vânătoresc al celor doi (primele
fotografii de gen făcute de un român în
Africa), ne introduce în lumea
necunoscută la acea dată, extreme de
insolită, a Somalilor, a locurilor şi
oamenilor din locuri atât de exotice.
Ambele cărţi debutează cu fotografiile
celor doi în haine de oraş, nu de
explorator, cu autografele celor doi,
cartea lui Dimitrie Ghika fiind
dedicată Regelui Carol I.
125
 R.evlst:a rnazeeloR.
Textul, deşi destul de arid, are un
farmec al său, un parfum al epocii
inconfundabil, dar şi o oarecare rigoare
ştiinţifică în descrierea vegetaţiei, a
peisajelor, a etnografiei locurilor, a
faunei care nu de puţine ori ajungea
trofeu. Cartea conţine ca anexe
ştiinţifice o listă de 55 specii de plante
recoltate de cei doi, întocmită de doi
renumiţi botanişti germani ai timpului,
G. Schweinfurth şi G. Volkens, listă
urmată chiar de o lucrare ştiinţifică în
toată regula, o descriere în latină a
speciilor de plante, multe dintre ele
fiind noi pentru ştiinţă. La mai bine de
I 00 de ani de la descrierea acestora,
unele dintre ele au rămas valabile, cum
sunt Sporolobus ghikae dintre
Gramineae, loranthus ghikae (Loran-
thaceae ), Crotolaria comanestiana
(Fabaceae), Carissa bispinosa (Com-
bretaceae ), Statice maurocordatae
(Plumbaginaceae) şi genul Ghikea cu
specia Ghikea spectabilis Yolkens &
Schwfth., plantă parazită din familia
Scrophulariaceae.
Legată de harta care însoţeşte
cartea, pe care sunt menţionate traseul
expediţiei, cu punctele de observaţie şi
data la care s-au făcut, date despre
triburile somaleze, despre vegetaţie,
despre faună, date topografice, este un
capitol semnat de Dr. Philipp
Paulitschke, renumit geograf austriac
de origine cehă. În el sunt menţionate
şi descoperirile geografice (au făcut
măsurători pe teren privind topografia,
dar şi meteorologia) ale celor doi,
unele dintre ele, recunoscute chiar de
faimosul institut geografic de la Gotha
din Germania, purtând nume
româneşti, Muntele Regele Carol,
Muntele Regina Elisabeta, Grota
Principesa Maria, Fluviul Principele
Ferdinand, Culmea Lahovary, Vadul
Ghika, denumiri astăzi înlocuite de
cele ale localnicilor.
Citez un pasaj din carte cu o
pasionantă vânătoare de rinoceri,
pentru a percepe mai bine aerul
inconfundabil al acestor scrieri, care se
126
https://biblioteca-digitala.ro
resimte mult mai târziu în scrierile lui
Hemingway: ,,Pricep că rinocerii au
luat vânt de la Aden şi vin drept spre
noi, suflând din nări cu acelaşi zvon
care-l face o locomotivă în gară, când
vaporul se sloboade în intervale scurte
prin ogiac. Gheli, care îmi pusese
repede carabina cu oţelite trase, în
mână, se aruncă pe după o tufă mai
deasă, în momentul când unul din
aceşti coloşi apare lângă mine, trecând
cu mare iuţeală, fără a mă vedea şi cu
coarnele ridicate, de-a dreptul prin
spineria cea mai deasă, pe care în calt?a
sa o pleacă toată înaintea lui. In
neexperienţa mea de acest vânat, poate
şi din emoţii, lăsasem să treacă
secunda cea mai favorabilă pentru a
împuşca. Urmând însă direcţia sa cu
carabina, parvin al vedea iarăşi la vreo
20 metri depărtare şi am abia timpul a
slobozi o încărcătură în el, în
momentul când partea de dinapoi
dispărea în tufe. Precum s-a putut
vedea mai târziu proiectilul de oţel
pătrunse prin pântecele animalului,
făcând o rană care după un timp
oarecare deveni mortală."
Unul din cei şapte rinoceri
împuşcaţi în expediţie poate fi admirat
pe un perete al sălii centrale a
Muzeului Naţional de Istorie Naturală
,,Grigore Antipa".
In prefaţa cărţii, Dimitrie Ghika
prezintă şi o listă a animalelor
împuşcate, impresionantă (20 I
exemplare, din 20 de specii), men-
ţionând: ,,Câte două din capetele celor
mai frumoase exemplare au fost
preparate de Rowland Ward, vestitul
naturalist de la Londra, din care câte
unul de fiecare specie precum şi girafa
le-am dăruit Muzeului şi celelalte stau
în castelul de la Comăneşti. Asemenea
s-au mai prezentat Muzeului şi toate
reptilele adunate de Espediţie."
Marinescu şi Ionescu men-
ţionează, în 1985, că la 14 octombrie
1896 cei doi Ghika donează Muzeului
Naţional de Istorie Naturală „Grigore
Antipa" I O trofee cinegetice preparate
de faimoasa firmă engleză Rowland
Ward din Londra. Pe lângă acestea, au
mai donat o colecţie de reptile, două
piei de hienă, o piele de bursuc nord
american, Taxidea taxus, o piele de
zebră şi două m1c1 mamifere
(Marinescu şi Ionescu, 1985). Din
investigaţiile efectuate, deşi pe
etichetele actuale ale pieselor, ca şi în
registrele de evidenţă mai vechi nu
sunt menţionate nici locul, data
colectării, dar nici persoanele care au
colectat şi donat piesele (motivul
acestei lacune este obscur,
inexplicabil), bănuiesc că există, în
acest moment, cel puţin două trofee
africane, capul de rinocer care este
expus în sala marilor mamifere de la
parterul muzeului, pe perete (singurul
cap de rinocer din colecţiile muzeului)
şi un cap de girafă (muzeul posedă şi
un exemplar întreg adult şi scheletul
unui pui, de altă provenienţă). De
asemenea, în vitrinele din aceeaşi sală
este şi exemplarul montat de bursuc
american. Acestea sunt printre cele mai
vechi piese din patrimonial muzeului
care au supravieţuit până astăzi,
trecând prin cutremure şi
bombardamente, datând din perioada
când instituţia condusă de tânărul
Grigore Antipa, de curând întors de la
studii din Germania, se afla în clădirea
improprie din strada Polonă.
Alături de donaţiile unui alt mare
explorator al stărşitului de secol al
XX-iea, cehul Emil Holub, donaţia
celor doi Ghika-Comăneşti este una
dintre cele mai importante privind
fauna africană de mari dimensiuni,
singura donaţie românească de acest
tip despre care se cunoaşte ceva
(piesele pe care Mihai Tican Rumano
pretinde că le-a donat muzeului într-
una din cărţile sale nu au putut fi
identificate, nu sunt consemnate în alt
loc. În colecţiile muzeului există pe
lângă donaţii şi piese africane
cumpărate de Grigore Antipa de la
diverse firme de profil, mai ales din
Germania).

BIBLIOGRAFIE
Ghika, D.N., 1897 - O espediţie română în Africa. Stabilimentul Grafic
l.V.Socec, 1-220.
Ghika, N.D., 1897 - Cinq mois au pays des Somalis. Bale et Gencve, Georg,
1-219.
Hilt, V., 1972 - Călători şi exploratori români. Ed. Enciclopedică Română,
1-203.
Marinescu, Al., A. Ionescu, 1985 - Le Museum National d'Histoire Naturelle
de Bucarest (/834-/984) - aper9u chronologique. Travaux du Museum National
d'Histoire Nafure/le "Grigore Antipa", 27: 373-417.

127

https://biblioteca-digitala.ro
 R.evfst:a rnazeeloR
desea Dumnezeu îi reia la El
A pe cei buni mai devreme
decât s-ar fi cuvenit, dar şi după o
îndelungată suferinţă . . . Prietenul,
colegul, arheologul, cercetătorul care a
început cu muzeografia, dr.
NICULAE CONOVICI a trecut la
cele veşnice în după amiaza zilei de 7
iunie 2005.
Se născuse la 13 martie 1948 în
Bucureşti, dar cu ascendenţi în Brăila.
Pasionat de istorie şi arheologie a
urmat Facultatea de Istorie din
Bucureşti ( 1965-1970 ), iar după
absolvire a fost mai întâi profesor la
Şcoala din Radu Negru (jud. Călăraşi)
( 1970-1971 ), iar apoi muzeograf la
Muzeul din Călăraşi ( 1971-1979). De
pe malul Dunării, participant la
săpăturile arheologice de la Păcuiul lui
Soare, a trecut la Institutul de
Arheologie din Bucureşti, devenind
unul dintre cei mai reputaţi cercetători
ai istoriei geto-dacilor. De la simplu
arheolog a ajuns până la cercetător
ştiinţific I.
Piscu Crăsani, Copuzu, Ţăndărei,
Coţofenii din Dos, Stelnica, Satu Nou,
Piua Petrii (Oraşul de Floci) sunt doar
câteva din principalele şantiere
arheologice la care a participat - pe
unele dintre ele chiar conducându-le -
scoţând la iveală descoperiri deosebit
de importante.
S-a preocupat de studiul
monedelor elenistice şi a ştampilelor
de pe amforele greceşti devenind unul
dintre cei mai buni specialişti din lume
în acest ultim domeniu, beneficiind de
128
https://biblioteca-digitala.ro
NICULAE CONOVICI
(1948 - 2005)
burse acordate de Franţa, SUA, Grecia
etc. A publicat peste 60 de articole,
studii şi cărţi de specialitate. De altfel,
doctoratul în istorie l-a obţinut, în anul
1993, cu teza Cronologia relativă şi
absolută a ştampilelor de amfore
sinopeene cu nume de astinomi. Iar
metoda sa de cercetare şi mai ales de
interpretare a fost mult lăudată de
specialiştii romani şi străini.
Conexiunile pe care le făcea au dus la
progresul studierii amforelor greceşti
sau a sanctuarelor şi zonelor sacre din
lumea geto-dacilor, la o mai profundă
întrepătrundere între economic, politic
şi spiritual, la o mai justă înţelegere
cronologică, prin urmare evolutivă, a
faptelor şi întâmplărilor din lumea est-
mediteraneană şi balcano-dunăreană.
În afară de cercetarea ştiinţifică, a
fost un apropiat colaborator al
muzeelor din Slobozia, Constanţa,
Brăila, Bucureşti ş.a., contribuind din
plin la îmbogăţirea patrimoniului
muzeal şi la prezentarea cât mai
atrăgătoare a exponatelor.
Era „cercetătorul" ce se simţea şi
„muzeograf' nefăcând diferenţă între
cei doi termeni. Astfel, la Piscu
Crăsani, pe când cerceta marea vatră -
altar cu decor radial - a solicitat
prezenţa a cât mai multor cercetători,
muzeografi şi restauratori pentru o
prelevare cât mai fidelă din teren şi o
transpunere ulterioară într-un cadru cât
mai adecvat la Muzeul din Slobozia.
Aceeaşi scrupulozitate o manifesta în
restaurarea şi reconstituirea tuturor
pieselor descoperite prin săpături -

este cazul cu rhytonul de la Crăsani, cu
toate categoriile de artefacte din
necropola de la Stelnica - indiferent că
erau din epoca bronzului sau geto-
dace. Iar în cetatea getică de la
Coţofenii din Dos îşi punea tot felul de
întrebări privind o reconstituire in situ
a zidului de apărare alcătuit din
cărămizi - deziderate care, din păcate,
arheologia şi muzeografia din ţara
noastră nu sunt pregătite. încă, să le
realizeze, aşa cum se întâmplă pe alte
meleaguri, referindu-ne la celebrul
Heuneburg, din Germania, care atrage
mii de vizitatori anual - deşi, după
părerea noastră, este mult inferior ca
spectaculozitate şi, de ce nu, ca
importanţă faţă de ceea ce este la noi ...
S-a zbătut pentru crearea
Societăţii Arheologilor din România
punând mult suflet şi pricepere. A fost
membru în redacţia revistei SCIVA (din
I 993) şi redactor responsabil la revista
Materiale şi Cercetări Arheologice
(din 1996).
· Dar, mai presus de toate, a fost
deschis şi prietenos cu toată lumea
muzeografilor şi arheologilor atât din
România cât şi din Bulgaria,
Danemarca, Franţa, Georgia, Grecia,
Republica Moldova, Rusia, Spania,
Turcia sau Ucraina - ţări în care a
urmat stagii de cercetare sau a susţinut
comunicări ştiinţifice.
Român prin simţire, balcanic prin
obârşie, european prin gândire a fost
... din păcate pentru noi a fost ... dar
continuă să fie în inima şi cugetul
nostru.
Dragă Năică, acum când afli
multe din tainele lumii trecute dar şi a
celei ce vine - în „colaborare" cu
confraţii în ale meseriei Florin Medeleţ
şi Cloşca Băluţă, plecaţi şi ei în aceeaşi
zi - lumi pe care cu mintea ta
iscoditoare te străduiai să le percepi şi
să le pricepi cât mai veridic, nouă nu
ne rămâne decât să-ţi spunem Sit tibi
terra levis, aşa cum îi place
arheologului când mânuieşte şpaclul.
George) TROHANI
https://biblioteca-digitala.ro
ra raernoR.farn
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVĂ
Histria VIII. Les timbres
amphoriques. 2. Sinope, Editura
Enciclopedică - Diffusion de Boccard,
Bucureşti - Paris, 1998, 206 p. +
XLVII pi. [=Corpus international des
timbres amphoriques, fascicule 3,
publie par I' Academie Roumaine et
I' Academie des Inscriptions et Belles-
Lettres sous le patronage de l'Union
Academ ique Internationale];
Câteva torţi ştampilate de amfore
elenistice din judeţul Ialomiţa şi sud-
vestul Dobrogei, SC/VA, 1975, 26/4
(în colaborare cu C. Muşeţeanu).
Contribution au probleme de
I 'importation des amphores grecques
dans le Sud-Est de la Muntenie, Dacia,
n.s., 22, 1978, p.173-199 (în
colaborare cu C. Muşeţeanu şi A.
Atanasiu).
Contribuţii numismatice privind
legăturile Histriei cu geţii de la
Dunăre în sec. Vi-l! i.e.n., Studii şi
cercetări de istorie veche şi
arheologie (SC/VA), 30, 1979, 1, p. 87
-93.
Les relations entre Ies Gctes des
deux rivages du Bas-Danube f- la
lumicre des donnees archeo/ogiques et
numismatiques (IVe - fle siccles
av.n.e.), Actes du /le Congres
international de Thracologie,
Bucarest 4-10 Septembre 1976, II,
Bucarest, 1980, p. 43 - 54.
Date noi cu privire la un tezaur de
monede antice descoperit în judeţul
Dolj, Thraco-Dacica, 6, 1985, p.59 -
74.
Aşezări fortţficate şi centre
tribale geto-dacice din Muntenia
(sec. VI î.e.n.- I e.n.), lstros, 4, Brăila,
1985, p.71 - 87.
Aspecte ale circulaţiei drahmelor
de Dyrrhachium şi Apo/lonia în
Peninsula Balcanică şi in Dacia,
Buletinul Societătii Numismatice
Române, LXXVII . - LXXIX, 1986,
131 - 135, p.69 - 88.
129
 Reofst:a rnazeeloR
Un rhyton ceramic descoperit la
Piscul Crăsani, Thraco-Dacica, 8,
1987, p.92-99.
Repere cronologice pentru
datarea unor aşezări geto-dacice, în
volumul Cultură şi civilizaţie la
Dunărea de Jos, 2, 1986 (1988),
p.129-141.
Sanctuare şi zone sacre la geto-
daci, Revista de istorie 41, 1988, p.
205-217 (în colaborare cu G. Trohani).
Aşezarea getică fortificatăde la
Satu Nou - ,, Valea lui Voicu·· (com.
O/tina, jud. Constanţa). Raport
preliminar, Thraco-Dacica, 1O, 1989,
p.115-154 (în colaborare cu M.
Jrimia).
Nouveaux timbres amphoriques
sinopeens de Callatis, Dacia, N.S., 33,
1989, p.113 -123 (în colaborare cu Al.
Avram şi Gh. Poenaru Bordea).
Prinosi kum vuprosa za
cirkulacijata na drachmite ot
Dirachion i Apofonia na teritorijata na
Trakia, Arheologija-Sojia, 1989, 4,
p. I 7-30.
Probleme ale cronologiei
amforelor ştampilate smopeene.
Ştampilele din grupa a IV-a (B. N
Grakov), Studii şi cercetări de istorie
veche şi arheologie (SC/VA), 40,
1989, 1, p. 29 - 44.
Etude quantitative sur Ies timbres
amphoriques sinopeens de Callatis,
Dacia, N.S., 34, 1990, p.113-128 (în
colaborare cu Al. Avram, Gh. Poenaru
Bordea); versiune în limba rusă în
Greceskie amfory, Saratov, 1992,
p.229 - 253.
Săpăturile arheologice in
aşezarea getică fortificată
de la Satu
Nou, com. O/tina, jud. Constanţa -
campania 1989, Pontica 23, 1990, p.
81-96 (în colaborare cu M. Jrimia).
Timbres et autres inscriptions
ceramiques decouvertes f Satu Nou
(comm. d'Oltina, dep. de Constantza),
Dacia, n.s., 35, 1991, p.136-175 (în
colaborare cu M. Irimia).
Noi contribuţii privind circulaţia
drahmelor de Dyrrhachium şi
Apo/fonia: aspectul metrologic,
130
https://biblioteca-digitala.ro
Buletinul Societăţii Numismatice
Române (BSNR), 80-85, 1992, I 34-
139, p. 49-67.
Noi date arheologice privind
începuturile culturii Poieneşti­
Luka§evka şi prezenţa bastarnilor în
Dobrogea, Studii şi cercetări de
istorie veche şi arheologie (SC/VA),
43, 1992, 1, p. 3 - 13.
La station getique fortifiee de
., Cetatea Jidovilor" (Coţofenii din
Dos, dep. de Dolj), Dacia, N.S., 37,
1993, p.79-157 (în colaborare cu V.
Zirra, V. V. Zirra, G. Trohani, P.
Alexandrescu, P. Gherghe, publicat în
1996).
Le plus ancien tresar de monnaies
histriennes „ f la roue" decouvert f
Histria. Sur Ies traces des Argonautes,
în Actes du 6e symposium de Vani
(Co/chide) 22-29 septembre 1990,
publies sous la direction de Otar
Lorkipanidze et Pierre Lev~que, Paris
1996, p.253-258 (în colaborare cu Al.
Avram).
La diffusion des amphores
sinopeennes timbrees sur le littoral
ouest-pontique, rezumat al lucrărilor
Simpozionului Hersones v anticnom
mire. lstoriko-arheologiceskij aspekt,
Sevastopol, 1997, p. 140-146 şi
comunicare la Simpozionul
internaţional de arheologie pontică,
ediţia 1, Vama, 1997.
Sistemul defensiv al davei getice
de la Satu Nou - Valea lui Voicu, în
volumul Studia in honorem Ion
Niculiţă, Chişinău, 1999, p. 196 - 211
(în colaborare cu M. Irimia).
Un astynome sinopeen mal
connu:Demetrios I, în Production et
commerce des amphores anciennes
en Mer Noire/Colloque international
Istanbul 25-28 mai 1994, textes reunis
par Yvon Garlan, Publications de
l'Universite de Provence, Aix-en-
Provence, 1999, p.49-70.
Satu Nou - ,, Valea lui Voicu",
centre politique et commercial gcte sur
le Danube, în M. Domaradzki (ed.),
Pistiros et Thasos. Structures
economiques dans la peninsule

Balkanique aux Vile - Ile sicc/es
avani J.-Chr., Opole 2000, p. 69-77.
Un eponyme rhodien inconnu:
Pythokritos 1, în Civilisation grecque
et cultures antiques peripheriques.
Hommage f Petre Alexandrescu f son
70e anniversaire, Bucarest, 2000, p.
210-215.
Les problcmes actuels de la
chronologie des timbres sinopeens, în
Transport Amplwrae and Trade in the
Eastern Mediteranean. Acts of the
lnternational Col/oquium at the
Danish Institute of Athens,
September 26-29, 2002, edited by
Jonas Eiring and John Lund, Aarhus
University Press [Monographs of the
Danish Institute at Athens, voi. 5],
2004, p.99-102.
Păcuiul lui Soare, Petre Diaconu
şi viaţa mea, în volumul Prinos lui
Petre Diaconu la 80 de ani, volum
îngrijit de Ionel Cândea, Valeriu Sârbu,
https://biblioteca-digitala.ro
ra rnerr.x>Rlarn
Marian Neagu, Muzeul Brăilei/Muzeul
Dunării de Jos/editura Istros,
Călăraşi/Brăila, 2004.
Sur la diversite des timbres
sinopeens sur amphores et sur tuiles,
în Epigrajla Anforica, edited by
J .Remesal Rodriguez, Collecci6
Instrumenta 17, Publicacions I
Edicions di Universitat di Barcelona,
2004, p.21-44.
Les timbres amphoriques
etrangers trouves a Sinope (/),
Anatolia Antiqua XII, p.105 - 122,
2005 (în colaborare cu Yvon Garlan).
The Dynamics of Trade in
Transport Amphoras /rom Sinope,
Thasos and Rhodos on the western
Black Sea Coast: a Comparative
Approach, în Chronologies of the
Black Sea Area in the Period c. 400-
100BC, edited by Vladimir Stolba and
Lise Hannestad, Aarhus University
Press, 2005, p. 97 - 118.
131
 iz.evrst:a rnazeeloiz.

ar„rtoiz.f
autboiz.s

Andrei Raluca
andreiralu@yahoo.com Iorgu Petrescu
iorgup@antipa.ro
Bucur Corneliu Ioan
office@muzeulastra.ro Popa Ada Maria
office@muzeulastra.ro
Bucurstan Gabriel
bucurstan@yahoo.com Popescu Doris Luise
dorisvasilescu@yahoo.com
Capota Raluca
raluca.capota@muzeulastra.ro Paula Popoiu
paulapopoiu@yahoo.fr
Cretu Mirela
mirela.cretu@muzeulastra.ro Rosca Karla
karla.rosca@muzeulastra.ro
Crisan Ciprian Petru
franzbindermuseum@yahoo.com Stefan Camelia
office@muzeulastra.ro
Deleanu Valer
dumbrava@directnet.ro Georgel Trohani
gtrohani@yahoo.com
Gavan Elena
office@muzeulastra.ro Vargatu Adina
adina@astrafilm.ro
Guttmann Marta
marta.guttmann@muzeulastra.ro Voina Delia
deliavoina@yahoo.com
Iancu Remus
dumbrava@directnet.ro

Lebu Mirela
dum brava@directnet.ro

Mihaescu Veronica
veronica.mihaescu@muzeulastra.ro

Raluca Neamu
raluca@artmuseum.ro

Olaru Valer
office@muzeulastra.ro

132

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro