DREPTURILE SI LIBERTATILE INDIVIDUALE

1. Dreptul la integritate fizica si psihica

1. Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
Art. 22 in Constitutia Romaniei consacra 3 drepturi fundamentale aflate intr-o stransa
legatura si anume dreptul la viata, dreptul la integritate fizica si dreptul la integritate psihica
Dreptul la viata presupune in primul rand ca nicio persoana nu poate fi privata de
viata sa in mod arbitrar potrivit art. 22 alin (3) care si interzice pedeapsa cu moartea.
Pedeapsa cu moartea constituie un punct de plecare a drepturilor naturale ale omului
si in acelasi timp produce efecte ireparabile mai ales in cazul unei erori judiciare.
Aceasta interdictie este absoluta, Constitutia neadmitand nicio exceptie.
Prevede ca nimeni nu poate fi supus torturii, si niciunui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman sau degradant. Orice atingere adusa integritatii persoanei este sanctionata
de lege. Insa, daca exista considerente sociale, integritatea persoanei poate suferi, daca este
expres prevazuta de lege.
Ex: recoltarea de probe biologice; vaccinarea obligatorie
Integritatea fizica si psihica presupune respectul, in aceleasi conditii, pentru toate
persoanele.
Acest drept presupune, de asemeni, libertatea persoanei de a dispune de integritatea sa
fizica si psihica, ceea ce inseamna ca persoana are dreptul de a dispune de corpul sau, de a
participa la cercetari stiintifice, sociologice, medicale, de a accepta transplantul de organe si
tesuturi.
Dreptul la integritate fizica si psihica mai comporta si altfel de limitari, atunci cand
este vorba de: examenul sanatatii pentru angajarea in munca; analizele de la incheierea
casatoriei;
2. Dreptul la circulatie
Acest drept fundamental este prevazut de art. 25 din Constitutia Romaniei si vizeaza
atat posibilitatea de miscare a cetateanului roman pe intreg teritoriul statului, fara nicio
restrictie, dar si libertatea de circulatie in strainatate, libertatea de a-si stabili domiciliul sau
resedinta in orice localitate din tara, libertatea de a emigra si dreptul de a reveni in tara.
Nici acest drept nu este absolut, ci se exercita potrivit unor reguli, a unor conditii
prevazutte de lege. Legea poate sa restranga exercitiul acestui drept atunci cand exista un
pericol grav care ameninta ordinea constitutionala, sau atunci cand exista riscul raspandirii
unei epidemii sau pentru evitarea consecintelor unei calamitati naturale.
In ceea ce priveste libertatea de circulatie in afara tarii, desi Constitutia o garanteaza,
totusi, statul roman nu poate impiedica restrangerea acestui drept pe teritoriul unui alt stat.
Statul roman poate garanta cetatenilor sai dreptul la obtinerea unui pasaport.
 3. Dreptul la siguranta
Acest drept fundamental presupune garantia fiecarui cetatean ca nu poate fi retinut sau
arestat fara motiv si fara a i se prezenta motivele pentru care este retinut sau arestat, si de
asemeni, fara existenta unei hotarari date de un magistrat.
Dreptul la siguranta este asigurat nu numai cetatenilor romani, ci si tuturor
persoanelor care se afla pe teritoriul statului roman, impotriva oricaror forme abuzive de
represiune si impotriva masurilor arbitrare ale organelor de stat avand ca obiect privarea de
libertate.
Acest drept este prevazut de art. 23 din Constitutie, care stipuleaza:
„Art. 23 – Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult
30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească
un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic,
şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de
îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea
preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice
menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de
atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o
înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen;
învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele
acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate
provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana
este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul
legii.
 (13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.”
Siguranta, ca drept fundamental, se bazeaza pe cateva principii generale ale dreptului:
- Principiul legalitatii incriminarii si pedepselor
- Principiul independentei justitiei
- Garantarea dreptului la aparare
- Interdictia infiintarii de jurisdictii de exceptie
- Principiul neretroactivitatii legii
4. Inviolabilitatea domiciliului si a resedintei
Acest drept fundamental este reglementat de art. 27 din Constitutie si garanteaza
indivizilor posibilitatea de a-si folosi in mod nestingherit locuinta, astfel incat nimeni sa nu
poata patrunde in domiciliul sau in resedinta lor, fara ca ei sa permita acest lucru.
Constitutia permite existenta unor situatii cand sepoate deroga prin lege de la aceasta
regula, si anume:
- Pentru executarea unui mandat de arestare sau unei hotarari judecatoresti
- Pentru inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei
persoane
- Pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice
- Pentru prevenirea raspandirii unei epidemii
Constitutia precizeaza si autoritatea competenta care poate ordona aceste restrictii,
precum si procedura de efectuare: autoritatea competenta este numai magistratul (judecatorul
sau procurorul).
Se specifica in mod clar ca sunt interzise perchezitiile in timpul noptii (cu exceptia
unui flagrant). Tratamentul in cazul unui delict flagrant este diferit deoarece primeaza
interesul justitiei.
5. Dreptul la secretul corespondentei
Prin acest drept se protejeaza posibilitatea fiecarei persoane de a-si comunica prin
scris, prin telefon, sau prin alte mijloace de comunicare opiniile si gandurile sale fara ca
acestea sa fie cunoscute de altii, facute publice, sau cenzurate.
Art. 28 din Constitutie prevede ca sunt obligate sa respecte acest drept atat persoanele
fizice si juridice, cat si autoritatile statului. Nimeni nu poate retine, deschide, citi, distruge sau
da publicitatii.
Nimeni nu are dreptul de a intercepta o convorbire telefonica sau de a divulga
continutul convorbirii telefonice de care a luat cunostinta intamplator.
Si exercitiul acestui drept poate fi retrictionat in interesul justitiei, in scopul
descoperirii infractorilor. Doar magistratii au dreptul de a retine, citi si folosi in proces
corespondenta care vine sau pleaca de la persoanele invinuite de savarsirea unor infractiuni,
cu conditia respectarii legii si a procedurii, si este vorba doar de partea din corespontenta ce
priveste legatura cu infractiunea, si nu detaliile vietii private ale invinuitului.
6. Libertatea de constiinta
Aceasta confera oricarei persoane dreptul de a avea orice opinie sau credinta sau de a
nu avea nicio credinta. Nicio persoana nu poate fi obligata sau constransa sa faca un act
potrivnic convingerilor sale.
O forma a libertatii de constiinta este libertatea religioasa.
Si acest drept poate fi restrictionat din considerente de siguranta persoanei, existand
culte interzise de lege (cele care propaga violenta, discriminarea rasiala etc).
Libertatea constiintei este prevazuta de art. 29 din Constitutia Romaniei care prevede
ca libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi
ingradite, si nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie sau sa adere la o credinta
religioasa, contrare convingerilor sale.
Libertatea de constiinta este garantata, dar trebuie sa se manifeste in spiritul tolerantei
si respectului reciproc.
Libertatea de constiinta presupune si dreptul parintilor, inclusiv al parintilor adoptivi
si ai tutorilor, de asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror
raspundere le revine.
7. Dreptul la informatie
Este un drept fundamental deoarece dezvoltarea spirituala a omului implica si
posibilitatea de a avea acces la informatii si la date referitoare la viata sociala, economica,
stiintifica, statistici etc.
Art. 31 din Constitutia Romaniei, care consacra dreptul la informatie, stabileste si
unele obligatii in sarcina autoritatilor statului.
Obligatia de a informa corect cetatenii asupra problemelor publice, dar si a celor de
ordin personal.
Obligatia de a asigura prin serviciile publice de radio si televiziune dreptul la antena,
de a asigura protectia tinerilor si siguranta nationala.
Trebuie precizat, insa, ca si dreptul la informatie are in vedere doar informatiile de
interes public, nu si pe cele cu caracter secret, care privesc siguranta nationala si care nu pot
fi date publicitatii.
Drepturile sociale si economice
1. Dreptul la munca
Este prevazut de art. 41 din Constitutie, in temeiul caruia, fiecarui cetatean i se asigura
posibilitatea de a-si alege profesia si locul de munca si de a desfasura, potrivit pregatirii si in
conditii corespunzatoare de securitate si igiena o activitate in domeniul economic,
administrativ, social sau cultural, si remunerata echitabil.
 Constitutia, prin consacrarea libertatii alegerii profesiei si a locului de munca, exclude
munca fortata. Dar, potrivit art. 42 din Constitutie nu constituie munca fortata serviciul cu
caracter militar, si nici activitatile desfasurate in cadrul serviciilor militare. De asemenea, nu
este munca fortata munca unei persoane condamnate, dar prestata in conditii normale, de
igiena, securitate si timp, in perioada de detentie sau de libertate conditionata. Nu este munca
fortata nici prestatia impusa in situatii de calamitati si de pericol, si nicicele care fac parte din
obligatiile civile normale stabilite de lege.
Dreptul la munca presupune si obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare
economica si de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, asa
cum este prevazut de art. 48 din Constitutie.
Acest drept implica si obligatia statului de a legifera si de a aplica masuri prin care sa
se asigure securitatea si igiena muncii, repaosul saptamanal, concediul de maternitate platit,
ajutorul de somaj, dreptul la pensie.
2. Dreptul la ocrotirea sanatatii
Constitutia confera oricarei persoane, indiferent de calitatea de angajat, dreptul la
ocrotirea sanatatii. Acest drept se raporteaza la calitatea standardelor de viata, asigurand
fiecarui individ pastrarea calitatilor fizice si mentale care sa le ingaduie o participare cat mai
eficienta la viata economica, sociala, politica, culturala etc.
Acest drept presupune si unele obligatii ferme in sarcina statului, care trebuie sa ia
masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice, precum si obligatia autoritatii legislative
de a reglementa asistenta medicala, asigurarile sociale, si controlul exercitarii profesiilor
medicale si paramedicale.

3. Dreptul la greva
Prin „greva” se intelege incetarea colectiva si voluntara a muncii de catre salariati,
fiind o forma de presiune economica, folosita in scopul imbunatatirii conditiilor de munca si
de viata ale acestora.
Acest drept se exercita doar atunci cand au fost epuizate toate celelalte mijloace de
rezolvare a conflictului de munca, ca o ultima solutie.
Exista si restrictionari ale exercitari acestui drept, atunci cand din considerente de
siguranta economica, sociala, de protectie a vietii, prevazute expres in lege (ex: pilotii si
stewardesele nu pot face greva cand aeronava este in aer).
4. Dreptul la proprietate privata
Reprezinta regula, proprietatea privata este inviolabila, un bun dobandit in mod legal,
face parte definitiv din patrimoniul proprietarului.
Proprietatea privata poate avea ca obiect orice bun, mai putin cele care fac obiectul
strict al proprietatii publice. (ex: bogatiile de orice fel ale subsolului, apele teritoriale, spatiul
aerian etc.).
 Si acest drept poate fi afectat din considerente de utilitate publica, dupa o dreapta si
justa despagubire.
Constitutia stabileste 2 garantii principale care au menirea sa ocroteasca dreptul de
proprietate privata:
- Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, cu o
dreapta si prealabila despagubire.
- Averea dobandita licit nu poate fi confiscata, iar caracterul licit al dobandirii se
prezuma.
5. Dreptul la mostenire
Este garantat si rerpezinta urmarea fireasca a dreptului de proprietate privata,
asigurand continuitatea calitatii de proprietar de catre succesorii fostului proprietar decedat.
6. Dreptul la invatatura
Acest drept este asigurat prin obligatia statului de a organiza invatamantul general
obligatoriu, invatamantul liceal si cel profesional, invatamantul superior.
Constitutia stabileste principiul conform caruia invatamantul de toate gradele se
desfasoara in limba romana, cu doua exceptii: persoanele apartinand minoritatilor nationale
au dreptul de a invata in limba lor materna; invatamantul se poate desfasura si intr-o limba
de circulatie internationala.
Invatamantul de toate gradele poate fi de stat sau particular, cu mentiunea ca cel
particular trebuie sa respecte toate conditiile stabilite de lege pentru sistemul public.
Invatamantul este gratuit pentru cel obligatoriu si nu pot fi percepute taxe de examene
si nici taxe de prezenta.
Constitutia garanteaza autonomia universitara, ceea ce inseamna ca fiecare institutie
de invatamant superior are libertatea de a-si alege propria conducere, de a stabili programele
de invatamant, si de a-si folosi resursele financiare.
7. Liberul acces la justitie
Desi nu este reglementat in capitolul „Drepturi si libertati fundamentale” el este
considerat, totusi, un drept fundamental, deoarece reprezinta o facultate de vointa garantata
tuturor indivizilor, vointa careia ii corespunde obligatia statului de a desfasura o activitate
jurisdictionala.
Constitutia prevede dreptul oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, si nicio lege nu poate ingradi exercitarea
acestui drept.
8. Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
Constitutia conditioneaza exercitarea acestui drept, prevazut de art. 52, de urmatoarele
cerinte:
- Trebuie sa se faca dovada vatamarii unui drept subiectiv al unei persoane
 - Vatamarea trebuie sa fie cauzata de o autoritate publica
- Vatamarea dreptului subiectiv sa se fi produs printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri.
Art. 52 stipuleaza si pretentiile pe care le poate formula cetateanul:
- Recunoasterea dreptului pretins a fi incalcat
- Anularea actului
- Repararea prejudiciului
Drepturile politice
Apartin doar cetatenilor romani, si presupun posibilitatea acestora de a participa la
conducerea statului. Ele sunt:
- Dreptul vota reprezentati in Parlament
- Dreptul de a vota Presedintele Romaniei
- Dreptul de a initia, impreuna cu numarul prevazut de cetateni cu drept de vot
adoptarea, modificarea sau abrogarea unei legi ordinare sau organice
- Dreptul de a vota reprezentanti in consiliile locale si judetene
- Dreptul de a vota primari
- Dreptul de a fi ales deputat sau senator, Presedinte al tarii, consilier local sau
judetean.
Cetatenii romani au drept de vot incepand cu varsta de 18 ani, mai putin debilii sau
alienatii mintal, persoanele puse sub interdictie si persoanele condamnate prin hotarare
judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale.
Drepturile social – politice
1. Dreptul la libera exprimare
Posibilitatea persoanelor fizice de a-si exprima in scris, prin viu grai, prin sunete si
prin alte mijloace de comunicare, in public, gandurile, opiniile, ideile, credintele religioase, si
creatiile spirituale de orice fel.
Constitutia interzice cenzura de orice fel, inclusiv suprimarea publicatiilor.
Legea pentru a garanta libertatea de exprimare poate impune mijloacelor de
comunicare in masa obligatia de a face publica sursa de finantare, astfel incat sa existe o
transparenta in exercitarea acestui drept. Trebuie facuti publici conducatorii trusturilor de
presa si publicatiilor de orice fel.
Libertatea de exprimare nu este absoluta, ci este supusa anumitor limite. Aceste limite
se refera la interzicerea unor exprimari care urmaresc prejudicierea demnitatii, onoarei, vietii
particulare a persoanei, dreptul la propria imagine, defaimarea tarii, a natiunii, indemnul la
razboi, la ura, la discriminare rasiala, religioasa, la separatism teritorial, la manifestari
obscene si contrare bunelor moravuri.
 Constitutia stabileste ca raspunderea civila pentru informatia sau creatia adusa la
cunostinta publicului revine editorului sau realizatorului publicatiei sau informatiei,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului de radio, televiziune etc.
Raspunderea pentru delictele de presa este stabilita prin lege.
2. Libertatea cultelor
Statul garanteaza libertatea cultului religios. Prin „cult religios”, Constitutia are in
vedere o asociatie, o organizatie religioasa, si are in vedere un ritual practicat.
Aceasta libertate presupune libertatea de alegere si aderare a membrilor. Nimeni nu
poate fi fortat sa practice o anumita credinta religioasa.
Reglementarea libertatii cultelor se face prin lege organica, care poate restrange
exercitiul acestui drept, daca obiectul sau misiunea cultului este ura rasiala, de clasa,
indemnul la razboi, la violenta etc.
3. Libertatea intrunirilor
Consta in posibilitatea pe care o au oamenii de a se intruni in reuniuni publice sau
private in scopul de a-si exprima opiniile gandurile, credintele, si care, de regula, se
concretizeaza in mitinguri, demonstratii, procesiuni.
Orice intrunire presupune o legatura intre participanti, o intentie comuna si un minim
de organizare, care sunt necesare obtinerii unei autorizari prealabile.
Constitutia consacra 3 reguli in legatura cu intrunirile:
- Libertatea intrunirilor
- Caracterul pasnic al intrunirilor
- Interzicerea folosirii armelor
4. Dreptul de asociere
Nu se confunda cu libertatea intrunirilor deoarece libertatea de asociere presupune
asocierea libera in partide politice, in sindicate si in alte forme.
Constitutia restrictioneaza dreptul de a face parte din partidele politice judecatorilor
Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, magistratilor, membrilor activi ai armatei,
politiei si altor functionari stabiliti prin legea organica.
Asociatiile cu carcter secret sunt interzise.
 5. Dreptul la petitionare
Garanteaza cetatenilor posibilitatea de a se adresa cu petitii autoritatilor statului,
acestea avand obligatia de a raspunde la petitii in termenele si conditiile stabilite de lege.
Petitiile pot imbraca 4 forme:
- Cereri
- Reclamatii
- Sesizari
- Propuneri
Exercitarea acestui drept este scutita de orice taxa.