1.

Definitia morale

Morala este definita in general ca forma a constiintei sociale, care reflecta si fixeaza in
principii si reguli cerintele de comportare privind raporturile dintre individ si colectivitate.
Uneori, morala este considerata ca o stiinta care ne invata regulile pe care trebuie sa le urmam
pentru a face bine si a evita raul. Intr-un cuvant, morala implica norme si exigente valorice.
2. Definitia deontologiei
Deontologia desemneaza teoria indatoriilor, a obligatiilor constientizate, si asumate.
Deontologia reprezinta teoria datoriilor morale, morala profesionala, teoria datoriilor si a
drepturilor, in exercitarea unei profesiuni.
3. Valoarea integritatii componenta necesara a dimensiunii moral-profesionale a
magistratului
Categoriile de valoare discutate ingaduie o abordare si o intelegere adecvate. S-ar putea
spune ca tine de integritatea in sens moral a magistratului de a face dreptate altuia prin actul de
justitie. Respectul fata de celalalt intra in rezonanta totala cu respectul de sine, ducand la un spor
in ceea ce priveste propria demnitate. Pentru aceasta, cel chemat sa isi indeplineasca sarcinile
prevazute de fisa postului, trebuie mai intai sa se judece pe sine, si apoi sa judece pe altul, sa
procedeze la un examen de constiinta, la auto-evaluare corecta, obiectiva, cu dreptate, fata de
propria persoana, astfel incat sa poata fi capabil sa faca dreptate sau sa imparta dreptatea celorlalti.
Integritatea se leaga strans de munca profesionistului in domeniu.
4. Responsabilitatea
Responsabilitatea presupune reflectia anterioara asupra consecintelor alegerilor, deciziilor, si
actiunilor noastre. S-ar putea spune ca responsabilitatea este masura a libertatii. Ea desemneaza
caracteristica agentului individual sau colectiv de a actiona in cunostinta de cauza, dispunand de
competenta, de maturitate si pregatire, de conditia de libertate, astfel incat sa se regaseasca in actele
savarsite, si sa isi asume urmarile acestora.
5. Principiul independentei magistraturii conform documentelor internationale
Principiile fundamentale ale ONU privind independenta magistraturii precum si celelalte
documente internationale complementare reprezinta standardul minim referential atat in
privinta independentei puterii judecatoresti cat si de control al respectarii drepturilor si
indatoririlor magistratilor. Independenta magistraturii nu reprezinta o finalitate in sine ci o
modalitate de a se ajunge la o finalitate necesara oricarei societati si unul dintre principiile
esentiale pe care se fundamenteaza statul de drept .
Independenta ii este conferita magistratului in mod exclusiv pentru protectia drepturilor
persoanelor care spera sa li se faca dreptate si consta in responsabilitatea judecatorului de a
convinge nu prin forta principiului autoritatii ci prin a argumentelor, rationale, temeinice
constituind astfel un mijloc de a asigura si pastra in crederea publicului in justitie.
 Independenta judiciara permite magistratului sa ia deciziile de natura a contraria
interesele altor elemente in stat (Presedinte, Ministri, Legislativ, etc.) de asemenea un sistem
judiciar independent ocupa un loc unic in a lua in calcul repercursiunile acestor solutii asupra
drepturilor si libertatilor in asa fel incat acestea sa nu fie compromise.
Aceasta inseamna ca independenta judiciara este sursa curajului necesar in a proteja statul
de drept. Judecatorul nu este un functionar public deoarece el nu depinde de stat, ci
reprezinta o parte din organele sale constitutionale care asemeni legislativului si executivului
detin puterea imediat si nu imediat. Prin urmare, dimensiunea notiunii de independenta
include mai multe componente. Astfel independenta nu este doar exterioara in raport cu
celelalte puteri ale statului ori cu alte subiecte ale vietii economice si sociale, ci si in raport
cu partile din proces si cu propriul sistem judiciar, intelegand prin aceasta din urma
mecanisme transparente, democratice, de organizare si functionare a magistraturii in privinta
recrutarii, evaluarii, promovarii, sanctionarii disciplinare si respectarii procedurilor.
De asemenea, independenta magitratului trebuie realizata si in raport cu mass-media,
pericolul fiind acela ca activitatea magistratului sa fie controlata de jurnalisti, iar pe de alta
parte, publicul larg risca sa-si formuleze o falsa idee despre independenta judiciara daca
mass-media nu faciliteaza intelegerea importantei fundamentale a principiului independentei.
Independenta impusa judecatorului se reflecta in principiile de la Bangalore potrivit
carora judecatorul isi va exercita functia judiciara in mod independent pe baza aprecierii sale
profesioanale a faptelor si conform spiritului legii fara influente exterioare, incitari , presiuni,
amenintari sau interventii directe sau indirecte din orice parte sau din orice motiv.
Magistratii ministerului public asigura egalitatea cetateanului in fata legii si prin urmare
trebuie sa-si exercite functia independent de puterea politica.
Astfel, urmarirea penala in cazul infractiunilor de coruptie, precum si in cazul celor
savarsite de centre de putere economica, financiara si politica impun cu necesitate
independenta magistratului fata de guvern. Principiul independentei magistratilor din parchet
are o semnificatie pregnanta in cadrul Uniunii Europene. Corelativ independentei
magistratului, deontologia judiciara trebuie sa constituie un cadru moral, structurat pe
principii fundamentale a caror aplicare sa fie de natura a intari increderea publicului in
sistemul judiciar, element de esenta in mentinerea justitiei.
 6. Principiul impartialitatii in reglementarea internationala

Impartialitatea desi folosita conceptual ca fiind echivalenta cu independenta nu se

identifica cu aceasta. Impartialitatea nu vizeaza capacitatea judecatorului de a se sustrage
influentelor sociale specifica independentei, ci capacitatea acestuia de a evita sa se prezume
solutia litigiului fara ca partile sa fi fost ascutate in cauza. Impartialitatea este o consecinta a
dezbaterilor contradictorii si are substanta doar in masura in care rezultatul procesului nu este
predeterminat si marcheaza intregul proces judiciar.
Impartialitatea constituie atributul fundamental al functiei judiciare a carei esenta consta
in obligatia judecatorului de a se abtine atunci cand se afla intr-o situatie de recuzabilitate
evitand astfel a se interpreta privilegierea unei parti ori a unui anumit rezultat al procesului.
Impartialitatea este o predispozitie necesara a activitatii judecatorului garantata insa de
independenta judiciara. In acest sens instrumentele juridice internationale folosesc sintagmele
de impartialitate a magistratului. Intre limita omenescului posibil din parte judecatorului si
aparenta de impartialitate a justitiabilului, perceptia impartiabilitatii, adica credibilitatea
activitatii judiciare, reprezinta sensul in care principiile de la Bangalore au consacrat aceasta
valoare prevazand ca judecatorul va veghea ca prin conduita sa atat in cadrul instantei cat si
in afara ei, sa mentina si sa creasca increderea publicului, a profesiei judiciare in
impartialitatea sa si a puterii judecatoresti.
Impartialitatea ca indatorire a magistratului semnifica faptul ca magistratul isi va exercita
functia judiciara fara a favoriza, a partini, a prejudicia pe vreuna din parti. Impartialitatea nu
exclude opinia personala a judecatorului insa ii interzice sa ajunga la o solutie intr-o alta
modalitate decat cea a dezbaterii contradictorii, a aprecierii faptelor si a aplicrii legii.
Impartialitatea a fost definita ca dispozitie psihologica globala in raport cu loialitatea
intelectuala respectul justitiabilului, probitatea deontologica, aptitudinea de a ramane
deschis consideratiilor apte de a revizui o analiza .
 7. Principiul integritatii in reglementarea internationala
Integritatea reprezinta un fundament explicit al deontologiei judiciare incluzand ca si
celelalte 2 concepte (independenta si impartialitate), componenta institutionala privita ca
necesitate de a intretine increderea publicului in justitie alaturi de componenta individuala ce
consta in onoare si onorabilitate.
Intre aceste 2 componente, componenta individuala, poate antrena o imagine colectiva a
puterii udecatoresti deoarece reputatia justitiei este colectiva.
Principiile de la Bangalore se refera atat la integritate cat si la aparenta de integritate .
Principiile independentei, impartiabilitatii si integritatii reprezinta esenta statului de drept.
Valoarea-decenta, valoarea-egalitatea, valoarea-competenta si diligenta au fost inserate si in
princip iile fundamentale ale independentei magistraturii, ca de altfel si in principiile
directoare aplicabile magistratilor din parchet.
Evolutia si transformarile sociale au determinat aparitia principiilor de la Bangalore, care
au fost structurate intr-o teorie a datoriilor (obligatii profesionale). In realitate principiile de
la Bangalore au structurat datoria judecatorului ca valoare deontologica care se regasesc in
insasi substanta activitatii puterii judiciare, reflectata in dispozitii normative. Astfel, valoarea
privitoare la suspiciunea de partialitate data de relatiile personale ale judecatorului cu alti
membrii ai profesiei juridiciare poate fi tratata ca apartinand principiului impartialitatii .
Astfel, valoarea privitoarea la libertatea de exprimare, credinta, asociere fac trimitere in
mod expres la principiile independentei si impartialitatii asa cum a fost prevazuta si in
principiile fundamentale referitoare la independenta magistraturii.
Aceeai valoare privitoare la decenta trimite la impartialitatea si neutralitatea
judecatorului, ca de altefel, si la impresia de impartialitate pe care ar crea-o judecatorul care
ar cere sau ar accepta donatii legate, preturi, favoruri pentru actiuni intreprinse sau care
urmeaza a fi interprinse sau omise in cadrul exercitiei functiei sale cu exceptia anumitor
situatii.
Valoarea privitoare la egalitate releva obligatia magistratului de a se manifesta impartial
in raport cu diversitatea sociala si diferentierea persoanelor dupa anumite criterii
nepertinente, aspecte care privesc principiul impartialitatii. Tot astfel, judecatorul trebuie sa
manifeste competenta si diligenta. Compententa reprezinta forma de manifestare a
independentei, magistratul va trebui sa ia masurile necesare pentru a-si perfectioan pregatirea
profesionala trebuind sa fie la curent cu evolutia dreptului international in special cu tratatele
internationale si cu celelalte instrumente care stabilesc norme in materia drepturilor omului.
Restul prescriptilor inserate in codul deontologic de la Bangalore completeaza conduita
magistratului ca parte componenta a puterii judiciare, care trebuie sa asigure in substant alor
nu doar normativitatea deontologica a activitatii judiciare ci increderea populatiei sau
publicului in justitie.