DEONTOLOGIE JUDICIARA Etica, morala, deontologie -etica se infatiseaza in prezent ca o stiinta care vorbeste despre valori, despre bine

si rau. -morala este obiectul de studiu al eticii -deontologia reprezinta morala profesionala, teoria datoriilor si drepturilor in exercitarea unei profesiuni. Dreptatea si datoria, libertatea si responsabilitatea, integritatea alaturi de independenta si impartialitate (clasicul trinom axiologic din campul judiciar) devin viabile impreuna cu inradacinarea in morala. Valori deontologice specifice magistratilor (independenta, impartialitate, integritate) -independenta este situatia unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii; Independenta este privita ca atribut al functiei care ii permite judecatorului sa actioneze in realizarea actului juridic si, mai ales, sa decida, doar in baza legii si a propriei constiinte, fara nicio subordonare sau influenta. Responsabilitatea magistratului este de a aplica legea asa cum el o intelege, pe baza evaluarii faptelor, fara teama si fara a tine cont de popularitatea deciziei. Magistratul nu trebuie sa fie afectat de popularitatea legilor ce trebuie aplicate sau a partilor, de pozitia presei, functionarilor guvernamentali, prietenilor sau membrilor familiei sale, nelasandu-se influentat de interese partizane sau critici. -impartialitatea este calitatea de a fi impartial, obiectiv. A fi impartial inseamna a fi capabil de a face o apreciere justa si obiectiva, se sustine ca impartialitatea se refera la starea de spirit sau atitudinea instantei in raport cu problemele si partile dintr-un anumit caz. Deontologia magistratului accepta sa fie judecata de acesta. Ca atare, interesul societatii, vazut din perspectiva interesului justitiabilului, este valorificat in detrimentul normelor procedurale, care confera magistratului dreptul de a se abtine si partii dreptul de a recuza. In considerarea aceluiasi principiu, al impartialitatii, magistratilor nu le este ingaduit sa se foloseasca de calitatea de judecator sau procuror pentru a influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului ori pentru a crea aparenta unei astfel de influente in situatiile in care acestia acorda asistenta juridica, in conditiile legii. De asemenea, este interzis ca judecatorii si procurorii sa se lase influentati de relatiile de familie si sociale in exercitarea atributiilor de serviciu, precum si sa intervina pentru solutionarea unor cereri, sa pretinda ori sa accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decat in limita cadrului legal. -integritatea semnifica insusirea de a fi integru ( cinste, probitate, incoruptibilitate)-calitatea personala care ii permite magistratului sa se sustraga oricarui fel de influenta asupra procesului prin care el cauta, admite probe si delibereaza. Integritatea magistratului poate fi masurata in timpul exercitarii profesiei ca perceptie a impartialitatii, dar si ca manifestare a celorlalte competente, de exemplu diligenta sau asigurarea unei pregatiri profesionale temeinice, fara de care judecatorul nu-si poate asigura suportul unei decizii corecte. Magistratul va face in asa fel incat conduita sa sa apara in ochii unui observator neutru ca ireprosabila. Atitudinea si conduita unui judecator trebuie sa mentina treaza increderea oamenilor in corectitudinea puterii judecatoresti. Nu este suficient a se face dreptate, trebuie sa se si vada ca s-a facut dreptate.