Abaterile disciplinare ale magistraților.

Nerespectarea în mod
nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter
administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii
cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente

De Ioan Gârbuleț
21 Mar 2016
Voturi: 22
Vizualizari: 1397
ETICHETE

Abatere disciplinara
Obligatii
Parchete
Procurori
DESPRE

 Reglementarea și definirea abaterii disciplinare

 Asemănările și deosebirile existente între abatera disciplinară analizată și alte abateri
disciplinare
 Elementele constitutive ale abaterii disciplinare
RECOMANDĂRI

 [UPDATE: Baroul București. Analizarea candidaturilor pentru funcția de inspector

judiciar] CSM. Posturi vacante pentru inspectori judiciari în cadrul Inspecției Judiciare
16 Noi 2017
 Ministerul Justiției. Precizări în legătură cu reuniunea Comisiei Libertăți Civile, Justiție și
Afaceri Interne a Parlamentului European
23 Mar 2017
 Abaterile disciplinare ale magistraților. Refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile,
concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces
7 Mai 2015
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUMatingem demersul inițial anunțat
încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul
este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!
VREAU DETALII!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial,
editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic
și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!
🔑VREAU CONT PREMIUM!

1. Considerații generale
1.1. Reglementarea și definirea abaterii disciplinare
Abaterea disciplinară privind „nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor
cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al
parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau
regulamente” este reglementată de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată[1], cu modificările și completările ulterioare.
În vechea reglementare a Legii nr. 303/2004, această abatere disciplinară nu exista, fiind
introdusă prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior
al Magistraturii[2].

De asemenea, această abatere disciplinară nu exista nici sub imperiul Legii nr. 92/1992
privind organizarea judecătorească[3].
Totuși, trebuie să menționăm faptul că în vechea reglementare exista o abatere disciplinară
generală, „refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu”, la care ne-am referit
într-un studiu anterior[4], și care încorpora într-o anumită măsură și abaterea disciplinară
analizată, iar în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, exista o abatere
disciplinară tot cu caracter general, „refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce le
revine potrivit legilor și regulamentelor sau încălcarea altor obligații decurgând din prezenta
lege” care încorpora toate nerespectările îndatoririlor de serviciu prevăzute în legi și
regulamente.
Cu alt prilej am arătat că, în general, răspunderea disciplinară este compusă dintr-un sistem
de norme juridice ce au drept scop sancționarea acelor fapte, comise cu vinovăție, prin care
sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane,
indiferent de modalitatea de încadrare a acestora. Antrenarea răspunderii disciplinare
presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

– existența unei valori sociale lezate, constând în obligațiile de serviciu și normele de

conduită stabilite prin legi și regulamente;

– existența unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfășoară o

activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;

– existența unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu;

– existența unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă și rezultatul produs;

– vinovăția persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma
intenției, cât și sub forma culpei. Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este
necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii
disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă
concretă ce a avut drept consecință încălcarea cu vinovăție a obligațiilor de serviciu sau a
normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de
celelalte forme de răspundere și are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajat acest
tip de răspundere pentru fapta altei persoane[5].
În cazul magistraților, toate condițiile prezentate mai sus sunt pe deplin aplicabile, întrucât
legile justiției[6] nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie
abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.
În acest context, trebuie să menționăm faptul că în literatura de specialitate, în mod
întemeiat s-a susținut că răspunderea disciplinară, ca instituție fundamentală a dreptului
muncii, nu poate și nu trebuie să facă excepție de la sistemul general al legislației muncii.
Varietatea raporturilor de muncă fiind în continuă creștere, reglementarea lor nu este
posibilă în detaliu și pentru toate domeniile, corespunzător cerințelor aplicării concrete doar
prin legi cadru. Normele cuprinse în statutele profesionale nu sunt, pur și simplu, numai
norme derivate, de concretizare a celor generale; statutele conțin și norme speciale care
înglobează reglementări noi, fără a se abate însă de la principiile generale ale dreptului
muncii. În temeiul acestor realități, în literatura juridică s-a făcut referire chiar la un drept
special al muncii, opinie care se verifică pe măsura evoluției procesului legislativ în această
materie[7].
Potrivit art. 247 alin. (2) din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu
munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat,
prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de
muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale
conducătorilor ierarhici.

În doctrină[8], s-a apreciat că abaterea disciplinară săvârșită de un magistrat este fapta

acestuia de încălcare cu vinovăție a normelor legale și regulamentare ce guvernează statutul
magistratului și activitatea de înfăptuire a actului de justiție.
În opinia noastră, având în vedere reglementările actuale în acest domeniu, apreciem
că abaterea disciplinară poate fi definită ca fiind fapta judecătorului sau procurorului care
încalcă una sau mai multe îndatoriri de serviciu sau care afectează prestigiul justiției,
prevăzute în legile și regulamentele care reglementează funcționarea sistemului judiciar,
comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Așa cum rezultă din modul în care este reglementată această abatere disciplinară de art. 99
lit. m) din Legea nr. 303/2004, ea poate fi comisă în două modalități:

– nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ

dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului;

– nerespectarea în mod nejustificat a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de

lege sau regulamente.

1.2. Asemănările și deosebirile existente între abatera disciplinară analizată și alte

abateri disciplinare
Această abatere disciplinară are o serie de elemente comune cu alte trei abateri disciplinare
reglementate de Legea nr. 303/2004, respectiv cu cele prevăzute la art. 99 lit. e) „refuzul
nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile
din proces”, art. 99 lit. f) „refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu” și art. 99
lit. g)„nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în
scris și în conformitate cu legea”, deoarece în cazul celor patru abateri disciplinare este
vorba tot de nerespetarea unor îndatoriri de serviciu cuprinse în legi și regulamente.
Pentru a face o încadrare juridică corectă în cazul celor patru abateri disciplinare, trebuie să
avem în vedere, pe de-o parte, asemănările, iar pe de altă parte, deosebirile care există între
acestea.

În privința asemănărilor care există între cele patru abateri disciplinare, în opinia noastră,

acestea sunt următoarele:
a) toate cele patru abateri disciplinare presupun o nerespectare a dispozițiilor legale sau
regulamentare referitoare la îndatoririle de serviciu ale magistraților;

b) aceste abateri disciplinare nu au obiect material;

c) existența celor patru abateri disciplinare nu este condiționată de producerea unei urmări
imediate;

d) niciuna din cele patru abateri disciplinare nu prevede un scop specific.

În privința deosebirilor, considerăm că acestea sunt următoarele:

a) abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. f) are un caracter de generalitate, în sensul
că în sfera sa sunt incluse toate îndatoririle de serviciu prevăzute în sarcina magistraților
prin Legea nr. 303/2004, Legea 304/2004, Legea nr. 317/2004, Regulamentul de ordine
interioară al instanțelor judecătorești etc., în timp ce abaterea disciplinară reglementată la
lit. e) din Legea nr. 303/2004 se referă exclusiv la acele îndatoriri care vizează cererile,
concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces; pe când cea prevăzută la lit.
m) se circumscrie doar la dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ dispuse de
conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ
prevăzute de lege sau regulamente, iar cea prevăzută la lit. g) se cantonează la
nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, astfel că, în
cadrul acestor din urmă trei abateri disciplinare, modalitatea care constituie elementul
material al laturii obiective este circumscrisă ipotezelor strict determinate de legiuitor;

b) în cadrul abaterilor disciplinare prevăzute la lit. f), lit. g) și m), refuzul nejustificat de a
îndeplini o îndatorire de serviciu; nerespectarea de către procuror a dispozițiilor
procurorului ierarhic superior sau nerespectarea dispozițiilor ori deciziilor cu caracter
administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului
ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente nu trebuie
să aibă loc în cadrul unui proces, întrucât sfera de aplicare a acestora este mult mai mare, în
timp ce în cadrul abaterii disciplinare prevăzute la lit. e), refuzul nejustificat de a primi la
dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părți poate avea loc doar în
cadrul unui proces pendinte[9].
c) abaterea disciplinară prevăzută la lit. f) și lit. g) poate fi comisă printr-o singură modalitate
(refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, respectiv nerespectarea de către
procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu
legea), în timp ce abaterile disciplinare prevăzute la lit. e) și m) pot fi comise prin mai multe
modalități simple (refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile depuse de părțile din
proces; refuzul nejustificat de a primi la dosar concluziile depuse de părțile din proces;
refuzul nejustificat de a primi la dosar memoriile depuse de părțile din proces și refuzul
nejustificat de a primi la dosar actele depuse de părțile din proces, respectiv nerespectarea
în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în
conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori nerespectarea în mod
nejustificat a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente).

d) în cadrul abaterii disciplinare prevăzută de 99 lit. e), pot avea calitatea de subiect activ:
judecătorii; procurorii; inspectorii judiciari și membrii Consiliului Superior al Magistraturii, în
timp ce asistenții judiciari și magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au
această calitate, deoarece au doar vot consultativ la deliberare și prin urmare, nu pot hotărî
dacă primesc sau nu cereri, concluzii, memorii sau alte acte la dosar; în cazul abaterii
disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) pot avea calitatea de subiect activ numai procurorii;
judecătorilor, magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, inspectorilor
judiciari, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii și asistenților judiciari nefiindu-le
incidente aceste dispoziții legale. Totodată, membrii Consiliului Superior al Magistraturii și
inspectorii judiciari care au calitatea de procuror nu le sunt aplicabile dispozițiile prevăzute
de art. 99 lit. g) chiar dacă au această calitate, deoarece atribuțiile pe care le exercită în
aceste funcții sunt total diferite de cele ale procurorilor, în timp ce în cazul abaterilor
disciplinare prevăzute la lit. f) și lit. m), pot avea calitatea de subiect activ judecătorii,
procurorii, magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, inspectorii judiciari,
membrii Consiliului Superior al Magistraturii și asistenții judiciari.
e) abaterile disciplinare prevăzute la lit. e), lit. f) și m), sub aspectul laturii subiective, se pot
comite doar cu intenție, în ambele sale modalități, culpa fiind exclusă în cazul acestora, în
timp ce abaterea disciplinară prevăzută la lit. g) poate fi comisă atât cu intenție, în ambele
modalități (directă sau indirectă), cât și din culpă.

2. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Pentru ca o faptă să poată fi calificată ca abatere disciplinară, în doctrină, s-a apreciat că
trebuie să întrunească anumite elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele
ale infracțiunii, și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă[10].
Așa cum am arătat și cu un alt prilej[11], pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a
unui magistrat este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
– existența unei conduite ilicite, prin care se încălcă obligațiile de serviciu sau normele de
conduită stabilite prin legi, hotărâri sau regulamente;

– existența unei legături de cauzalitate între fapta comisă și valoarea socială lezată;

– comiterea cu vinovăție a faptei ilicite, fie sub forma intenției, fie sub forma culpei.

[1] Republicată în temeiul art. XII al Titlului XVII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.
653 din 22 iulie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 303/2004 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României Partea I nr. 576 din 29 iunie 2004 și a mai fost modificată prin O.U.G. nr. 124/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1.168 din 9 decembrie 2004, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 71/2005, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 300 din 11 aprilie
2005.
[2] Publicată în M. Of. Partea I nr. 51 din 23 ianuarie 2012.
[3] Rep. în M. Of. Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997. Prin art. 107 din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate o
serie de articole din Legea nr. 92/1992, inclusiv cele care reglementau răspunderea disciplinară a magistraților.
[4] A se vedea, I. Gârbuleț, Abaterile disciplinare ale magistraților. Refuzul nejustificat de a îndeplini o
îndatorire de serviciu (I), (II) și (III),  pe www.universuljuridic.ro
[5] A se vedea, I. Gârbuleț, Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc, în R.R.E.S. nr. 1/2011, pp. 24,
25.
[6] Este vorba de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor; Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară; Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și de toate
regulamentele adoptate în aplicarea acestor legi.
[7] A se vedea, I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de dreptul muncii,  ed. a III-a, revăzută și adăugită, Ed.
Universul Juridic, București, 2014, p. 803.
[8] A se vedea, I. Popa, Tratat privind profesia de magistrat în România, Ed. Universul Juridic, București, 2007,
p. 368.
[9] A se vedea, I. Gârbuleț, Abaterile disciplinare ale magistraților.  Refuzul nejustificat de a primi la dosar
cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces, pe www.universuljuridic.ro
[10] A se vedea, Al. Țiclea, Răspunderea disciplinară. Teorie și jurisprudență, Ed. Universul Juridic, București,
2014, p. 37.
[11] A se vedea, I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraților. (I) Manifestările care aduc
atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara
exercitării atribuțiilor de serviciu, pe www.juridice.ro și în RRDJ nr. 3/2014.
Pagina 1 din 5 1 2 3 … 5 »

Abaterile disciplinare ale magistraților. Nerespectarea în mod

nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter
 administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii
cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente

De Ioan Gârbuleț
21 Mar 2016
Voturi: 22
Vizualizari: 1397
ETICHETE

Abatere disciplinara
Obligatii
Parchete
Procurori
DESPRE

 Reglementarea și definirea abaterii disciplinare

 Asemănările și deosebirile existente între abatera disciplinară analizată și alte abateri
disciplinare
 Elementele constitutive ale abaterii disciplinare
RECOMANDĂRI

 Admitere INM 2017. Perle

7 Noi 2017
 Exproprierea în fapt – o confuzie generală a jurisprudenţei româneşti şi a Curţii de la
Strasbourg
12 Iul 2016
 [Propunerea CSM] Depunerea candidaturilor pentru funcția de președinte al ÎCCJ
9 Sep 2016
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUMatingem demersul inițial anunțat
încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul
este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!
VREAU DETALII!
Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial,
editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic
și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!
🔑VREAU CONT PREMIUM!

2.1. Obiectul abaterii disciplinare

2.1.1. Obiectul juridic
În general, obiectul juridic al abaterii disciplinare îl constituie obligațiile de serviciu sau
normele de conduită stabilite prin legi, hotărâri sau regulamente, pe care toți judecătorii și
procurorii trebuie să le respecte și care sunt vătămate prin săvârșirea faptei ilicite.

Astfel, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr 303/2004, judecătorii și procurorii răspund
disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care
afectează prestigiul justiției.

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, obiectul
juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale protejate prin normele legale sau
regulamentare referitoare la îndatoririle de serviciu cu caracter administrativ stabilite în
sarcina magistraților de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu
caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

În opinia noastră, atunci când analizăm această abatere disciplinară, trebuie avute în vedere
în principal următoarele dispoziții legale sau regulamentare:
– art. 124 alin. (1) din Constituția României – „Justiția se înfăptuiește în numele legii”;
– art. 132 alin. (1) din Constituția României – „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit
principiului legalității [….]”;
– art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 – „Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin
întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, […..]”
– art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 – „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit
principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic [….]”;
– art. 62 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 – „Procurorii își exercită funcțiile în conformitate cu
legea [….]”;
– art. 63 din Legea nr. 304/2004 – „Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele
atribuții:
a) efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și participă,
potrivit legii, la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative;

b) conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, conduce și

controlează activitatea altor organe de cercetare penală;

c) sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;

d) exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;

e) participă, în condițiile legii, la ședințele de judecată;

f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege;

g) apără drepturile și interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție,
ale dispăruților și ale altor persoane, în condițiile legii;

h) acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului

justiției, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;

i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă

ministrului justiției propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru
perfecționarea legislației în domeniu;

j) verifică respectarea legii la locurile de deținere preventivă;

k) exercită orice alte atribuții prevăzute de lege”.

– art. 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 – „Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date
în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”;
– art. 65 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 – „Procurorii din fiecare parchet sunt
subordonați conducătorului parchetului respectiv. Conducătorul unui parchet este
subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeași circumscripție”;
– art. 67 din Legea nr. 304/2004 – „Procurorul participă la ședințele de judecată, în condițiile
legii, și are rol activ în aflarea adevărului. Procurorul este liber să prezinte în instanță
concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele
administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii
intervenția procurorului ierarhic superior, pentru influențarea în orice formă a concluziilor.
În procesele penale, la ședința de judecată participă procurorul care a efectuat sau a
supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului”.
– art. 68 din Legea nr. 304/2004 – „Procurorul exercită, în condițiile legii, căile de atac
împotriva hotărârilor judecătorești pe care le consideră netemeinice și nelegale”.
– art. 76 din Legea nr. 304/2004 – „În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emite ordine cu caracter intern”;
– art. 3 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor – „Judecătorii și
procurorii sunt obligați să apere independența justiției. Judecătorii și procurorii trebuie să-și
exercite funcția cu obiectivitate și imparțialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs
presiunilor și influențelor de orice natură”;
– art. 7 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor – „Judecătorii și procurorii au
îndatorirea să promoveze supremația legii, statul de drept și să apere drepturile și libertățile
fundamentale ale cetățenilor”;
– art. 12 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor –„Judecătorii și procurorii sunt
obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să
respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de
serviciu”;
– art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
– „Judecătorii au următoarele îndatoriri:
a) să asigure, prin activitatea desfășurată, aplicarea legii și independența puterii
judecătorești;

b) să respecte prevederile legale, normele codului deontologic, regulamentele, hotărârile

Consiliului Superior al Magistraturii date în conformitate cu legea, hotărârile adunărilor
generale și ale colegiilor de conducere;

[…..]

i) să aducă de îndată la cunoștință președintelui instanței în care funcționează orice

ingerință în actul de justiție din partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui grup de
interese care ar putea să îi afecteze independența sau imparțialitatea ori ar putea crea
suspiciuni cu privire la acestea;

j) să aducă de îndată la cunoștința președintelui instanței în care funcționează faptul că s-a

dispus trimiterea sa în judecată, din momentul în care a luat cunoștință de aceasta;

k) să îndeplinească, în limitele funcției, alte atribuții decât cele privind activitatea de

judecată, stabilite, în conformitate cu legea, de conducerea instanței”.

Dispozițiile art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
trebuie coroborate și cu îndatoririle cu caracter administrativ ale judecătorilor care sunt
prevăzute în Cap. II și III din același act normativ.

– art. 14 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor – „În exercitarea

atribuțiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție emite ordine cu caracter intern”;
Dispozițiile art. 14 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor trebuie
coroborate și cu îndatoririle cu caracter administrativ ale procurorilor care sunt prevăzute în
același act normativ și care sunt extrem de diversificate, iar în funcție de situație, cu
dispozițiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale
Anticorupție[12] și Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism[13].
– principiul nr. 1 pct. 1.5. din Carta europeană privind statutul judecătorilor[14] –
„Judecătorii trebuie să dovedească, în exercitarea funcției, disponibilitate și respect față de
cetățeni, preocupându-se de menținerea celui mai înalt nivel de competență cerut de
judecarea litigiilor, judecată de care depinde garantarea drepturilor individuale, și păstrând
secretul asupra informațiilor care le-au fost încredințate potrivit legii”;
– norma nr. 5.4. – 5.5. din Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară [15] –
„Judecătorul își va dedica activitatea sa profesională îndeplinirii atribuțiilor judiciare, care
includ nu numai exercitarea funcției judiciare, a responsabilităților față de instanță și luarea
hotărârilor, ci și îndeplinirea altor sarcini relevante pentru activitatea judiciară și pentru
funcționarea instanței.
Judecătorul va lua măsurile rezonabile ce se impun pentru a-și menține și îmbunătăți
cunoștințele, aptitudinile și calitățile personale necesare îndeplinirii adecvate a atribuțiilor
judiciare, luând în considerare pentru aceasta programele de pregătire și orice alte facilități
disponibile, sub control judiciar, judecătorilor.

Judecătorul se va informa asupra evoluțiilor importante ale dreptului internațional, inclusiv

cu privire la convențiile internaționale și alte instrumente ce reglementează norme în
materia drepturilor omului.

Judecătorul își va exercita toate atribuțiile judiciare, inclusiv emiterea hotărârilor atunci
când a fost dispusă amânarea pronunțării lor, într-o manieră eficientă, corectă și cât mai
promptă.

Judecătorul va menține ordinea și conformitatea în toate procedurile ce au loc în fața

instanței și va fi răbdător, demn și politicos în relațiile cu părțile, cu jurații, martorii, avocații,
dar și cu toate persoanele cu care vine în contact în cadrul activităților sale oficiale.
Judecătorul va pretinde o conduită similară din partea reprezentanților legali, a personalului
instanței, cât și a altor persoane aflate sub influența, autoritatea sau controlul său.

Judecătorul nu va adopta un comportament incompatibil cu îndeplinirea diligentă a

atribuțiilor sale juridice”.

– punctul 26 din Avizul nr. 3 (2003) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni

(CCJE.) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei asupra principiilor și regulilor
privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor și în mod deosebit a deontologiei,
comportamentelor incompatibile și imparțialității[16]– „Judecătorii trebuie, de asemenea,
să își îndeplinească funcțiile cu sârguință și rapiditate corespunzătoare. În acest scop,
bineînțeles că trebuie să li se asigure facilități, echipament și asistență corespunzătoare. În
aceste condiții, judecătorii trebuie să aibă grijă și să reușească să își îndeplinească obligațiile
stabilite de art. 6.1 al Convenției europene a drepturilor omului de a emite o hotărâre într-o
perioadă rezonabilă de timp”.
– art. 92, 94 – 96 din Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni
(CCPE.)în atenția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind normele și principiile
europene referitoare la procurori[17] – „Procurorii ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în
mod imparțial și să acționeze cu obiectivitate. De asemenea, ei ar trebui să trateze
persoanele în mod egal în fața legii și nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze pe cineva.
Procurorii sunt responsabili în mod public. Iau decizii, care rămân discreționare, conform
legii și altor reglementări. În particular, procurorii ar trebui să respecte și să asigure
protecția drepturilor omului.

Procurorii își îndeplinesc atribuțiile în mod transparent, cu excepția cazului în care legislația
limitează acțiunea lor sau caracterul public al documentelor pe care le-au redactat. Ei ar
trebui să acorde o atenție deosebită limbajului care trebuie să fie ușor de înțeles atât în
deciziile redactate pentru părțile implicate, cât și atunci când comunică cu publicul și mass-
media.

Procurorii trebuie să aibă și să mențină prin formare un nivel ridicat de cunoștințe și abilități,
în special cu privire la management, comunicare și cooperare, inclusiv la nivel internațional.
Ei trebuie să gestioneze cazurile pe care le instrumentează cu celeritate și la un nivel optim
de calitate și să folosească în mod responsabil resursele disponibile”.

– principiul 1.1 din Carta europeană cu privire la statutul judecătorului[18] – „Statutul

judecătorilor urmărește să asigure competența, independența și imparțialitatea pe care, în
mod legitim, orice persoană le așteaptă de la instanțe și de la fiecare judecător căruia îi este
încredințată apărarea drepturilor sale. El exclude orice dispoziție și orice procedură de
natură să altereze încrederea în această competență, independență și imparțialitate […..]”;
2.1.2. Obiectul material
În cadrul răspunderii disciplinare, abaterile săvârșite de către judecători sau procurori nu au,
în principiu, obiect material asemănător celui din dreptul penal, întrucât fapta ilicită a
magistratului lezează relațiile sociale reglementate prin textele de lege sus-menționate,
nefiind îndreptată împotriva unui lucru sau a unei persoane.

În conținutul legal al abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m) din Legea nr.
303/2004 lipsesc referirile cu privire la obiectul juridic al acestei abateri disciplinare, însă el
poate fi dedus din textele de lege la care am făcut referire mai sus.

Deciziile cu caracter administrativ ale conducătorului instanței sau al parchetului nu

constituie obiect material al abaterii disciplinare analizate, întrucât nu asupra acestora se
exercită conduita ilicită a magistratului.

Trebuie să precizăm faptul că, în cadrul răspunderii disciplinare obiectul juridic este un
factor preexistent, iar în lipsa acestuia nu putem discuta de comiterea abaterii disciplinare.

[12] Aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1643/C/2015, publicat în M. Of. nr. 350 din 21 mai 2015.
[13] Aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1226/C/2009, cu modif. și compl. ult., publicat în M. Of. nr.
367 din 1 iunie 2009.
[14]Carta europeană privind statutul judecătorilor a fost adoptată de participanții din țările europene și de
două asociații internaționale ale judecătorilor care s-au reunit la Strasbourg în perioada 8-10 iulie 1998,
confirmată de reuniunea președinților instanțelor supreme din țările Europei Centrale și de Est care a avut loc
la Kiev, în perioada 12-14 octombrie 1998, și reconfirmată de reprezentanții ministerelor justiției din 25 de țări
europene care s-au reunit la Lisabona în perioada 8-10 aprilie 1999;
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/14_09_2005__53_ro.doc.
 [15] Proiectul de la Bangalore al Codului de conduită judiciară din anul 2001 a fost adoptat de Grupul judiciar
de întărire a integrității magistraților și a fost revăzut la masa rotundă a președinților de tribunal care a avut
loc la Palatul Păcii din Haga, în data de 25 -26 noiembrie 2002.
[16] Elaborat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE.), Strasbourg, la 19 noiembrie
2002,https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?
id=1212265&Site=COE&BackColorInternet=DBDCF2&BackColorIntranet=FDC864&BackColorLogged=FDC864
[17] Aprobat de CCPE la Roma, la data de 17 decembrie 2014., traducere de C. Danileț, pe
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/20_02_2015__72600_ro.pdf
[18] Carta europeană privind statutul judecătorilor a fost adoptată de participanții din țările europene și de
două asociații internaționale ale judecătorilor care s-au reunit la Strasbourg, în perioada 8-10 iulie 1998,
confirmată de reuniunea președinților instanțelor supreme din țările Europei Centrale și de Est care a avut loc
la Kiev, în perioada 12-14 octombrie 1998, și reconfirmată de reprezentanții ministerelor justiției din 25 de țări
europene care s-au reunit la Lisabona, în perioada 8-10 aprilie 1999;
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/14_09_2005__53_ro.doc
Pagina 2 din 5 « 1 2 3 4 5 »

Abaterile disciplinare ale magistraților. Nerespectarea în mod

nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter
administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii
cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente

De Ioan Gârbuleț
21 Mar 2016
Voturi: 22
Vizualizari: 1397
ETICHETE

Abatere disciplinara
Obligatii
Parchete
Procurori
DESPRE

 Reglementarea și definirea abaterii disciplinare

 Asemănările și deosebirile existente între abatera disciplinară analizată și alte abateri
disciplinare
 Elementele constitutive ale abaterii disciplinare
RECOMANDĂRI
 Este jurisprudenţa izvor de drept în sistemul de drept român?
9 Iun 2017
 VIDEO – Ziua Justiției: „Garantarea și apărarea valorilor fundamentale ale societății prin
drept”
1 Apr 2016
 Noua conducere CSM
6 Ian 2017
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUMatingem demersul inițial anunțat
încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul
este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!
VREAU DETALII!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial,
editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic
și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!
🔑VREAU CONT PREMIUM!

2.2. Subiectul abaterii disciplinare

2.2.1. Subiectul activ
În general, prin subiect activ al abaterii disciplinare se înțelege persoana fizică implicată în
raporturi de muncă sau de serviciu care comite o faptă ilicită, calificată de lege ca fiind
abatere disciplinară[19].
Din definiția prezentată rezultă că existența abaterii disciplinare este condiționată de
calitatea specială a subiectului activ, respectiv cea de angajat la o întreprindere, funcționar,
polițist, cadru militar, magistrat etc.

În cadrul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, au calitatea
de subiect activ următorii:

– judecătorii;

– procurorii;

– inspectorii judiciari[20].
– magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție[21];
– membrii Consiliului Superior al Magistraturii[22];
– asistenții judiciari[23].
Potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, toate aceste categorii de persoane au, pe de-o
parte, obligația legală de a respecta dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ dispuse
în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului, iar pe de altă parte,
au obligația de a respecta normele cu caracter administrativ prevăzute de lege sau
regulamente.

Calitatea subiectului activ trebuie să subziste pe tot parcursul desfășurării procedurilor

judiciare. În situația în care subiectul activ își pierde calitatea pe care o are pe parcursul
soluționării abaterii disciplinare (demisie, pensionare etc.), acțiunea disciplinară rămâne fără
obiect.

Totodată, trebuie să precizăm faptul că auditorilor de justiție nu li se aplică dispozițiile legale

privind judecătorii și procurorii, răspunderea disciplinară a acestora fiind reglementată în
mod distinct în art. 18 din Legea nr. 303/2004[24].
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 14, art. 33 alin. (1), art. 66 alin. (3) din Legea
nr. 303/2004 și art. 110 din Legea nr. 304/2004 pot fi desprinse condițiile generale ce
trebuie îndeplinite de persoanele indicate mai sus pentru a putea fi subiect activ al abaterii
disciplinare, respectiv capacitatea de exercițiu, responsabilitatea și libertatea de voință și de
acțiune. Întrucât aceste condiții au fost analizate cu un alt prilej[25], nu se impune să
revenim asupra lor, deoarece nu prezintă elemente distinctive în cadrul acestei abaterii
disciplinare.
De asemenea, am susținut că, așa cum este reglementată în prezent răspunderea
disciplinară a magistraților prin Legea nr. 303/2004, persoanele juridice care funcționează în
cadrul sistemul de justiție nu răspund disciplinar, chiar în ipoteza în care acestea nu și-au
respectat obligațiile prevăzute în legi sau regulamente, întrucât răspunderea disciplinară
este o răspundere strict personală, aplicabilă în cazul încălcării unor norme de conduită,
fiind greu de presupus, în momentul de față, ca o persoană juridică să poată încălca astfel de
norme[26].
2.2.2. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv al acestei abateri disciplinare este statul, în calitate de reprezentant general
al societății și care este interesat în cea mai mare măsură de respectarea dispozițiilor ori
deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul
instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege
sau regulamente.

2.3. Latura obiectivă a abaterii disciplinare

2.3.1. Elementul material
Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m)
din Legea nr. 303/2004 cuprinde două ipoteze, respectiv:

– nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ

dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului;

– nerespectarea în mod nejustificat a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de

lege sau regulamente;

Așadar, latura obiectivă a acestei abaterii disciplinare constă într-o acțiune sau inacțiune,
neconformă cu obligațiile profesionale ale magistratului.

2.3.1.1. Nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter

administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al
parchetului
Înainte de a analiza care sunt condițiile necesare a fi îndeplinite pentru ca fapta
magistratului să constituie abatere disciplinară, se impune să definim noțiunile de dispoziție
și decizie, întrucât aceste sintagme nu sunt sinonime.

În sensul analizat de noi, dispoziția este actul juridic prin care conducătorul instanței sau al
parchetului dispune unele măsuri cu caracter obligatoriu aplicabile persoanelor care se
află în subordinea sa.
Decizia reprezintă hotărârea dispusă de conducătorul instanței sau al parchetului ca
urmare a examinării unei situații și care este obligatorie pentru personalul căreia îi este
adresată.
Trebuie să precizăm faptul că legiuitorul, în cuprinsul noțiunilor de dispoziție sau decizie,
încorporează toate actele de decizie emise de conducătorul instanței sau al parchetului,
indiferent de denumirea dată acestora: decizie, dispoziție, ordin, hotărâre etc.
Totodată, referirea legiuitorului la conducătorul instanței sau al parchetului are un caracter
de generalitate, referindu-se, pe de-o parte, la toți conducătorii instanțelor și parchetelor,
indiferent de rangul acestora, iar pe de altă parte, la conducătorii altor instituții care sunt
integrate în sistemul judiciar (Inspecția Judiciară, Institutul Național al Magistraturii,
Consiliul Superior al Magistraturii etc.).

Pentru a constitui abatere disciplinară, sub aspectul elementului material al laturii obiective
în această primă modalitate, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

– existența unei dispoziții ori a unei decizii

Prima condiție care trebuie îndeplinită în cazul acestei abateri disciplinare este aceea a
existenței unei dispoziții ori a unei decizii. Ea rezultă în mod explicit din conținutul art. 99 lit.
m) din Legea nr. 303/2004 ”nerespectarea [….] dispozițiilor ori deciziilor [….]”.
În privința formei dispoziției sau deciziei, textul de lege nu reglementează nimic în acest
sens, astfel că acestea pot să îmbrace forma scrisă, orală sau orice altă modalitate permisă
de lege.

În cazul în care dispoziția sau decizia nu are caracter scris, ea trebuie dovedită prin orice
mijloace de probă, inclusiv faptul că aceasta a fost comunicată și că magistratul a luat la
cunoștință de existența ei.

În condițiile în care nu există o dispoziție sau o decizie emisă de conducătorul instanței sau
al parchetului, nu se poate vorbi despre comiterea acestei abateri disciplinare.

– dispoziția sau decizia să aibă caracter administrativ

Cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită în cazul acestei abateri disciplinare este
aceea ca dispoziția sau decizia să aibă caracter administrativ. Ea rezultă în mod explicit din
art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 „nerespectarea [….]dispozițiilor ori deciziilor cu
caracter administrativ [….]”.
În cazul în care dispoziția sau decizia nu are acest caracter, nu se poate vorbi despre
abaterea disciplinară analizată (de exemplu, dispoziția sau decizia are caracter
jurisdicțional).

Dacă dispoziția sau decizia are caracter jurisdicțional, însă cuprinde și elemente cu caracter
administrativ, atunci dispozițiile sus-menționate sunt pe deplin aplicabile.

Într-o speță[27], s-a reținut că fapta procurorului criminalist care nu a respectat dispozițiile
unui ordin cu caracter administrativ emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție privind organizarea și desfășurarea activității de
criminalistică în cadrul Ministerului Public, acesta continuând să raporteze cauza ca fiind cu
autor necunoscut, cu toate că organele de poliție au identificat autorul infracțiunii de omor,
întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din
Legea nr. 303/2004.
– dispoziția sau decizia să fie emisă de conducătorul instanței sau al parchetului
Cea de-a treia condiție care trebuie îndeplinită este aceea a emiterii dispozițiilor ori
deciziilor de către conducătorul instanței sau al parchetului. Ea rezultă în mod explicit din
art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 „nerespectarea [….] dispozițiilor ori deciziilor [….]
dispuse [….] de conducătorul instanței sau al parchetului”.
Întrebarea care se poate ridica în practica disciplinară este următoarea: nerespectarea unei
decizii sau dispoziții emise de colegiul de conducere, vicepreședintele/prim-procurorul
adjunct al instanței sau parchetului ori de președintele de secție din cadrul acestor instituții
constituie abaterea disciplinară analizată?

În opinia noastră, nu poate constitui abaterea disciplinară analizată nerespectarea unei

decizii sau dispoziții emise de colegiul de conducere, vicepreședintele/prim-procurorul
adjunct al instanței sau parchetului ori de președintele de secție din cadrul acestor instituții,
deoarece niciuna dintre aceste persoane sau organisme nu sunt, potrivit legii, conducătorii
instanței sau ai parchetului, iar art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 se referă în mod expres
la dispozițiile ori deciziile dispuse de conducătorul instanței sau al parchetului, astfel că o
altă interpretare nu este posibilă.

Totuși, în situația în care nu sunt respectate unele dispoziții sau decizii ale colegiului de
conducere sau a vicepreședintelui/prim-procurorului adjunct al instanței sau parchetului ori
a președintelui de secție din cadrul acestor instituții, magistratul comite abaterea
disciplinară reglementată de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

Trebuie să precizăm faptul că atunci când vicepreședintele/prim-procurorul adjunct al

instanței sau parchetului exercită atribuțiile conducătorului instanței sau al parchetului și
emite dispoziții sau decizii în această calitate, nerespectarea lor poate atrage abaterea
disciplinară analizată.

Într-o speță[28], s-a reținut că fapta procurorului de a semna în nume propriu mai multe
adrese către alte instituții încalcă mai multe ordine ale prim-procurorului, prin care se
dispunea ca întreaga corespondență a parchetului să fie expediată doar dacă este semnată
sau contrasemnată de prim-procuror.
Într-o altă speță[29], s-a reținut că fapta procurorului care, cu ocazia instrumentării unor
dosare penale, a nesocotit dispozițiile conducătorului parchetului, în sensul că, eludând
controlul ierarhic, a semnat în nume propriu un număr de patru adrese, iar într-un alt dosar,
după refuzul prim-procurorului de a semna o adresă a îndepărtat ultima filă a acesteia, a
trecut propriu său nume și apoi a expediat-o întrunește elementele constitutive ale abaterii
disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004
– dispoziția sau decizia să fie emisă în conformitate cu legea
Cea de-a patra condiție care trebuie îndeplinită în cazul acestei abateri disciplinare este
aceea că, dispoziția sau decizia să fie emisă în conformitate cu legea. Ea rezultă în mod
explicit din art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 ”nerespectarea [….] dispozițiilor ori
deciziilor [….] dispuse în conformitate cu legea [….]”.
Așadar, prin acest text de lege s-a făcut o aplicare a principiului legalității, ceea ce
presupune că doar nerespectarea dispozițiilor și deciziilor conducătorului instanței sau al
parchetului emise în conformitate cu legea pot constitui elementul material al abaterii
disciplinare analizate și nicidecum toate dispozițiile sau deciziile acestora.

De exemplu, nu este îndeplinită această condiție în situația în care președintele unei

instanțe emite o decizie într-un domeniu în care nu are competențe sau care ar fi aplicabilă
unor persoane care nu se află în subordinea sa.

În opinia noastră, pe lângă cele sus-menționate, constituie abaterea disciplinară analizată

următoarele fapte: nerespectarea obligațiilor stabilite prin decizia președintelui instanței în
sarcina judecătorilor delegați la diferite compartimente ale instanței; nerespectarea de către
judecător a deciziei președintelui instanței prin care acesta a fost numit într-o comisie de
examinare; nerespectarea deciziei președintelui instanței prin care s-a stabilit un anumit
circuit al cererilor de chemare în judecată, nerespectarea de către procuror a ordinului
conducătorului parchetului prin care s-a stabilit circuitul lucrărilor în cadrul parchetului;
nerespectarea de către procuror a ordinului prim-procurorului prin care s-a stabilit
comunicarea cu alte instituții etc.

[19] A se vedea, I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraților. (II) Încălcarea prevederilor
legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii, pe www.juridice.ro.
[20] În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, pe durata exercitării
mandatului de inspector-șef, inspector-șef adjunct și inspector judiciar, judecătorii și procurorii sunt
suspendați de drept din funcțiile pe care le ocupă la instanțe și parchete. Judecătorii și procurorii cu funcții de
conducere sunt obligați să opteze între funcția de conducere și cea de inspector judiciar, în termen de 30 de
zile de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcția de inspector judiciar. După cele 30 de zile,
postul de conducere sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opțiunea devine vacant de drept.
Dispozițiile referitoare la sancțiunile și abaterile disciplinare, precum și procedura disciplinară se aplică în mod
corespunzător inspectorilor judiciari
[21] Potrivit art. 66 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2004, condițiile generale de numire a magistraților-asistenți
sunt cele prevăzute pentru funcția de judecător și procuror. Dispozițiile respectivei legi privind
incompatibilitățile și interdicțiile, formarea profesională continuă și evaluarea periodică, drepturile și
îndatoririle, precum și răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor se aplică în mod corespunzător și
magistraților-asistenți;
[22] Conform art. 56 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au
calitatea de judecător sau procuror răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii. Prevederile art. 45 – 49
se aplică în mod corespunzător
[23] Art. 113 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că asistenților judiciari li se
aplică dispozițiile legale privind abaterile și sancțiunile disciplinare, precum și motivele de eliberare din funcție
prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
[24] Art. 18 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: „(1) Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiție
de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Național al Magistraturii se
sancționează disciplinar. (2) Constituie abateri disciplinare: a) desfășurarea de activități publice cu caracter
politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor ce le revin; b) atitudinile ireverențioase
față de colegi, personalul de instruire și de conducere al Institutului Național al Magistraturii, precum și față de
persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului; c) absențele nemotivate de la cursuri, dacă
acestea depășesc 8 ore într-o lună. (3) Sancțiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiție sunt: a)
avertismentul; b) diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni; c) diminuarea bursei
proporțional cu numărul absențelor nemotivate, dacă acestea depășesc 8 ore într-o lună; d) exmatricularea din
Institutul Național al Magistraturii. (4) Avertismentul se aplică, în scris, de directorul Institutului Național al
Magistraturii și poate fi contestat la consiliul științific al institutului. (5) Sancțiunile prevăzute la alin. (3) lit. b),
c) și d) se aplică de Consiliul științific al Institutului Național al Magistraturii. (6) Hotărârile consiliului științific
prevăzute la alin. (5) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă. (7) În cazul
exmatriculării din Institutul Național al Magistraturii, cel sancționat este obligat să restituie indemnizația și
cheltuielile de școlarizare. (8) Procedura de constatare a abaterilor și de aplicare a sancțiunilor disciplinare se
stabilește prin Regulamentul Institutului Național al Magistraturii”.
[25] A se vedea, I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraților. (I) Manifestările care aduc
atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara
exercitării atribuțiilor de serviciu, pe www.juridice.ro; I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale
magistraților. (II) Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și
procurorii, pe www.juridice.ro
[26] Ibidem.
[27] Hotărârea nr. 11P din 26 noiembrie 2014, Secția pentru procurori a CSM., pe www.csm1909.ro;
 [28] Hotărârea nr. 12P din 26 noiembrie 2014, Secția pentru procurori a CSM, definitivă prin Decizia nr. 65 din
15 iunie 2015 a ÎCCJ, pe www.csm1909.ro;
[29] Hotărârea nr. 7P din 7 iulie 2014, Secția pentru procurori a CSM., definitivă prin Decizia nr. 37 din 27
martie 2015 a ÎCCJ, pe www.csm1909.ro;
Pagina 3 din 5 « 1 2 3 4 5 »

Abaterile disciplinare ale magistraților. Nerespectarea în mod

nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter
administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii
cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente

De Ioan Gârbuleț
21 Mar 2016
Voturi: 22
Vizualizari: 1397
ETICHETE

Abatere disciplinara
Obligatii
Parchete
Procurori
DESPRE

 Reglementarea și definirea abaterii disciplinare

 Asemănările și deosebirile existente între abatera disciplinară analizată și alte abateri
disciplinare
 Elementele constitutive ale abaterii disciplinare
RECOMANDĂRI

 Competenţa instituţională specifică în materia moştenirii străinului în România.

Certificatul european de moştenitor
28 Iun 2016
 Procedura de percheziţionare în mediul informatic – Efectuarea percheziţiei informatice
propriu-zise
10 Dec 2014
 Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul recidivei şi în cazul infracţiunii continuate
21 Noi 2014
 
 Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!
Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUMatingem demersul inițial anunțat
încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul
este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!
VREAU DETALII!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial,
editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic
și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!
🔑VREAU CONT PREMIUM!

2.3.1.2. Nerespectarea în mod nejustificat a altor obligații cu caracter administrativ

prevăzute de lege sau regulamente
Pentru a constitui abatere disciplinară, sub aspectul elementului material al laturii obiective
în această a doua ipoteză, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

– existența unor obligații prevăzute de lege sau regulamente

Prima condiție care trebuie îndeplinită în cazul acestei abateri disciplinare este aceea a
existenței unor obligații prevăzute de lege sau regulamente. Ea rezultă în mod explicit din
art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 ” [….] a altor obligații [….] prevăzute de lege sau
regulamente [….]”.
În sensul analizat de noi, prin obligații prevăzute de lege sau regulamente, se înțeleg acele
îndatoriri ale judecătorului sau procurorului care sunt reglementate în sarcina acestora,
indiferent dacă ele au un caracter implicit sau explicit.
De asemenea, în sensul analizat de noi, nu prezintă nicio relevanță faptul că aceste obligații
sunt prevăzute în legile care reglementează sistemul judiciar sau în altele legi, întrucât
legiuitorul nu face nicio distincție sub acest aspect.

Într-o speță[30], s-a reținut că fapta procurorului de a redacta și semna în nume propriu mai
multe adrese către alte instituții, fără a avea acordul conducerii unității, constituie o
încălcare a dispozițiilor constituționale, legale și regulamentare privitoare la principiul
controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor în cadrul Ministerului Public.
Într-o altă speță[31], s-a reținut că fapta procurorului de a emite o a doua rezoluție prin care
a dispus trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul, încalcă dispozițiile
constituționale, legale și regulamentare privitoare la principiul controlului ierarhic ce
guvernează activitatea procurorilor din cadrul Ministerului Public, emițând un act procesual
ce cenzurează măsurile adoptate deja printr-un act similar de primul procuror, subrogându-
și astfel drepturi ce puteau fi exercitate eventual numai de organul ierarhic superior al
primului procuror al parchetului.
– obligațiile trebuie să aibă caracter administrativ
Cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită în cazul acestei abateri disciplinare este
aceea că obligațiile trebuie să aibă caracter administrativ. Ea rezultă în mod explicit din art.
99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 „[….] a altor obligații cu caracter administrativ [….]”.
În situația în care obligațiile nu au acest caracter, nu se poate vorbi despre abaterea
disciplinară analizată (de exemplu, au caracter jurisdicțional).

Modul în care sunt administrate probele în cadrul unui proces, admiterea sau respingerea
unor cereri principale sau incidentale etc. sunt chestiuni care țin de judecata cauzei și nu pot
constitui obiect al acestei abateri disciplinare întrucât, deși procedura judiciară este
reglementată tot de lege, aceste dispoziții legale nu au caracter administrativ, ci reprezintă
esența actului de justiție.

În cazul în care aceste obligații au un caracter mixt (jurisdicțional și administrativ), atunci

dispozițiile sus-menționate sunt pe deplin aplicabile.

Într-o speță[32], s-a reținut că fapta procurorului care a luat cunoștință în mod oficial de
soluția dispusă de instanță, ocazie cu care, conform atribuțiilor de serviciu, a examinat-o sub
aspectul legalității și temeiniciei, iar în urma analizării soluției a apreciat, conform propriei
sale convingeri, că nu se impune declararea unei căi de atac nu întrunește elementele
constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004.
În opinia noastră, pe lângă cele sus-menționate, sunt întrunite elementele constitutive ale
abaterii disciplinare analizate și în următoarele ipoteze: nerespectarea dispozițiilor legale
care prevăd verificarea lucrărilor întocmite de către grefieri, nerespectarea dispozițiilor
regulamentare care reglementează întocmirea minutelor, completarea condicilor de
ședință, a altor registre sau formalități prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al
instanțelor judecătorești; nesemnarea de către judecător a încheierilor sau a hotărârilor
judecătorești; emiterea de către procuror a unor ordonanțe cu caracter administrativ cu
nerespectare dispozițiilor regulamentare; nerespectarea de către procuror a dispozițiilor
regulamentare care reglementează completarea registrelor, circuitul actelor și lucrărilor,
păstrarea corpurilor delicte, refuzul nejustificat al conducătorului instanței sau parchetului
de a semna anumite acte pe care doar acesta le poate certifica în virtutea funcției etc.

2.3.2. Urmarea imediată

Urmarea imediată nu condiționează existența abaterii disciplinare, însă ea conduce la
deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, cu
consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu public.

2.3.3. Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a subiectului activ și urmarea produsă trebuie
dovedită, întrucât ea nu rezultă din fapta comisă.

Dovada se poate face cu orice probă prevăzută de lege.

Într-o speță[33], s-a reținut că nu există legătură de cauzalitate între fapta pârâtei care a
luat personal dosarele de urmărire penală din arhivă, după închiderea programul de lucru cu
publicul al instanței, și a constatat dispariția acestor dosare, trei luni mai târziu.
2.4. Latura subiectivă a abaterii disciplinare
Latura subiectivă, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, reprezintă atitudinea psihică
a magistratului care a săvârșit o faptă ilicită față de aceasta și urmările sale.

Pentru existența abaterii disciplinare nu este suficient să se constate că magistratul a comis

o faptă ilicită prevăzută de legile care guvernează sistemul judiciar, ci este absolut necesar a
se stabili dacă această faptă a fost comisă de către autorul ei cu forma de vinovăție
prevăzută de lege.

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, vinovăția
magistratului se raportează, pe de-o parte, la îndatoririle pe care acesta le are conform
dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanței sau al parchetului ori altor obligații cu caracter administrativ
prevăzute de lege sau regulamente, iar pe de altă parte, la prestigiul justiției care nu permite
ca o dispoziție, decizie sau obligație stabilită în conformitate cu legea să nu fie respectată.

Atunci când analizăm latura subiectivă a acestei abateri disciplinare trebuie să avem în
vedere fiecare ipoteză pe care o reglementează textul de lege, deoarece în realitate este
vorba despre două abateri disciplinare distincte pe care legiuitorul, din rațiuni de tehnică
legislativă, le-a reglementat prin aceeași normă legală.

Astfel, în prima ipoteză, trebuie dovedit caracterul nejustificat al nerespectării dispozițiilor

ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul
instanței sau al parchetului. Această condiție rezultă în mod explicit din art. 99 lit. m) din
Legea nr. 303/2004 „nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor [….]”.
Prin nerespectarea în mod nejustificat se înțelege refuzul explicit sau implicit al
judecătorului sau procurorului de a îndeplini o îndatorire de serviciu prevăzută într-o
dispoziție ori decizie a conducătorului instanței sau al parchetului.
Refuzul magistratului de a îndeplini dispozițiile ori deciziile conducătorului instanței sau al
parchetului poate fi privit ca având un caracter justificat doar în eventualitatea în care
acesta invocă fie argumente legale sau circumstanțe personale, care pot reclama urgență,
fie atunci când acest caracter ar rezulta, în contextul dat, din alte împrejurări care impun, în
mod necesar, un refuz.

Într-o speță[34], s-a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă caracterul
nejustificat al conduitei pârâtului procuror care, deși avea cunoștință de îndatoririle sale și
de conținutul actelor emise în vederea bunei administrări a parchetului, a înțeles să le
ignore cu intenție, manifestând o atitudine discreționară în vederea atingerii unui scop
prestabilit.
În cea de-a doua ipoteză, trebuie dovedit caracterul nejustificat al nerespectării altor
obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente. Această condiție nu
rezultă în mod explicit din art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, însă ea poate fi dedusă din
conținutul acestui text de lege.
Prin nerespectarea în mod nejustificat a unei obligații se înțelege refuzul explicit sau
implicit al judecătorului sau procurorului de îndeplini o îndatorire de serviciu cu caracter
administrativ prevăzută de lege sau regulamente.
Într-o speță[35], s-a reținut că poate fi considerată ca nejustificată acea conduită a
magistratului care, deși avea cunoștință de îndatoririle sale și de conținutul actelor emise în
vederea unei bune administrări a instanței sau parchetului, nu și le-a însușit, ignorând cu
intenție conținutul și dispozitivul acestor norme, rezultatul urmărit fiind o atitudine
discreționară și un demers volitiv neviciat de vreo situație de natură să-l împiedice să fi
cunoscut conținutul normelor încălcate.
Refuzul magistratului de a îndeplini o obligație prevăzută de lege sau regulamente poate
avea caracter justificat doar în situația în care acesta invocă argumente pertinente sau
circumstanțe personale care impun, în mod necesar, un refuz.

Într-o altă speță[36], s-a reținut că datorită modului particular în care s-au desfășurat
evenimentele și a circumstanțelor speciale preexistente la nivelul instanței nu se poate
reține condiția nerespectării în mod nejustificat a obligațiilor stabilite în sarcina judecătorilor
prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cu privire la verificarea
activității și lucrărilor întocmite de grefierul de ședință. Astfel, la nivelul instanței exista o
practică comună cu privire la măsurile premergătoare ședințelor de judecată. În concret, la
primirea cererilor de chemare în judecată, judecătorii secției nu aplicau o rezoluție care să
cuprindă măsurile necesare pentru pregătirea primului termen, această obligație revenind
grefierului șef de secție. Aceeași practică exista și în ceea ce privește preschimbarea
termenului de judecată. Așadar, cererile de preschimbare erau transmise grefierului șef de
secție, apoi se transmiteau compartimentului arhivă în vederea identificării dosarului și a
completului. După efectuarea mențiunilor de către grefierul arhivar cererile de
preschimbare, împreună cu dosarele erau transmise judecătorilor în vederea soluționării.
Astfel, au fost posibile demersurile unor grefieri din cadrul instanței care au procedat la
înlocuirea cererilor de chemare în judecată înregistrate inițial pe rolul instanței cu cereri
care aveau alt obiect, precum și înlocuirea minutelor și hotărârilor, prin includerea altor
autoturisme în dispozitiv și în minută (cu privire la care nu erau atașate documente care să
ateste dreptul de proprietate sau care nu erau menționate în cererea de chemare în
judecată).
Prin urmare, abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, în
ambele ipoteze, poate fi comisă doar cu intenție care poate fi directă (magistratul prevede
rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin nerespectarea dispozițiilor ori deciziilor
cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al
parchetului ori prin nerespectarea altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege
sau regulamente) sau indirectă (magistratul prevede rezultatul faptei sale, întrucât știe că
trebuie să respecte dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ dispuse în conformitate
cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului, precum și a altor obligații cu caracter
administrativ prevăzute de lege sau regulamente și chiar dacă nu urmărește producerea lui,
are reprezentarea că atitudinea sa se află în contradicție cu îndatoririle de serviciu).
Această abatere disciplinară nu poate fi comisă din culpă, deoarece magistratul, atunci când
încalcă dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanței sau al parchetului ori alte obligații cu caracter administrativ
prevăzute de lege sau regulamente, o face în mod intenționat și conștient, astfel că această
atitudine exclude culpa.

Într-o speță[37], s-a reținut că, sub aspectul laturii subiective, nu poate fi reținută nicio
formă de vinovăție în sarcina procurorului care a analizat soluția dispusă de instanță în
termenul legal și a apreciat că nu se impune declararea căii de atac.
Mobilul care a determinat nerespectarea de către magistrat a dispozițiilor ori deciziilor cu
caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al
parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente
și scopul urmărit de acesta nu condiționează existența laturii subiective, acestea putând fi
avute în vedere doar la individualizarea sancțiuni aplicate.

[30] Hotărârea nr. 12P din 26 noiembrie 2014, Secția pentru procurori a C.S.M., definitivă prin Decizia nr. 65
din 15 iunie 2015 a ÎCCJ, pe www.csm1909.ro;
[31] Hotărârea nr. 2P din 8 ianuarie 2014, Secția pentru procurori a C.S.M., pe www.csm1909.ro;
[32] Hotărârea nr. 7 P din 11 noiembrie 2015, Secția pentru procurori a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 37 din
27 martie 2015 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro;
[33] Hotărârea nr. 6J din 28 mai 2014, Secția pentru judecători a C.S.M., pe www.csm1909.ro.
[34] Hotărârea nr. 12P din 26 noiembrie 2014, Secția pentru procurori a CSM, definitivă prin Decizia nr. 65 din
15 iunie 2015 a ÎCCJ, pe www.csm1909.ro;
[35] Hotărârea nr. 2P din 8 ianuarie 2014, Secția pentru procurori a CSM, pe www.csm1909.ro;
[36] Hotărârea nr. 2J din 30 ianuarie 2014, Secția pentru judecători a CSM, definitivă prin Decizia nr. 126 din 27
octombrie 2014 a ÎCCJ, pe www.csm1909.ro.
[37] Hotărârea nr. 7 P din 11 noiembrie 2015, Secția pentru procurori a C.S.M., definitivă prin Decizia nr. 37 din
27 martie 2015 a ÎCCJ, pe www.csm1909.ro;
Pagina 4 din 5 « 1 2 3 4 5 »

Abaterile disciplinare ale magistraților. Nerespectarea în mod

nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter
administrativ dispuse în conformitate cu legea de
conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii
cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente
 De Ioan Gârbuleț
21 Mar 2016
Voturi: 22
Vizualizari: 1397
ETICHETE

Abatere disciplinara
Obligatii
Parchete
Procurori
DESPRE

 Reglementarea și definirea abaterii disciplinare

 Asemănările și deosebirile existente între abatera disciplinară analizată și alte abateri
disciplinare
 Elementele constitutive ale abaterii disciplinare
RECOMANDĂRI

 Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 12/2016 (comunicat): Dispozițiile art. 1391 alin. (1) și
art. 1371 alin. (1) din Codul civil
18 Mai 2016
 Situația posturilor la parchete în data de 1 septembrie 2016
2 Sep 2016
 Gradul de încredere al opiniei publice în actul de justiție
9 Mai 2016
 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUMatingem demersul inițial anunțat
încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul
este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!
VREAU DETALII!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial,
editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic
și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!
🔑VREAU CONT PREMIUM!
 

3. Forme. Modalități. Regim sancționator

3.1. Forme
Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 poate fi
săvârșită printr-o acțiune sau printr-o inacțiune care nu este conformă cu îndatoririle sale
profesionale cu caracter administrativ prevăzute, pe de-o parte, în legi sau regulamente, iar
pe de altă parte, în dispozițiile ori deciziile conducătorului instanței sau al parchetului.

În prima ipoteză, abaterea disciplinară se consumă în momentul în care judecătorul sau

procurorul, în mod nejustificat, nu respectă dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ
dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului.

În cea de-a doua ipoteză, abaterea disciplinară se consumă în momentul în care judecătorul
sau procurorul nu respectă în mod nejustificat alte obligații cu caracter administrativ
prevăzute de lege sau regulamente.

Nu prezintă nicio relevanță modalitatea sau forma prin care judecătorul sau procurorul
înțelege să nu respecte dispozițiile ori deciziile conducătorului instanței sau al parchetului
ori alte obligații stabilite de lege sau regulamente, ci doar faptul ca nerespectarea acestora
să nu poată fi justificată.

În cazul în care judecătorul sau procurorul nu respectă dispozițiile ori deciziile

conducătorului instanței sau al parchetului, dar și alte obligații prevăzute de lege sau
regulamente, comite abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. m) din Legea nr.
303/2004 în ambele ipoteze care trebuie să fie reținute și analizate în mod distinct, întrucât
condițiile de existență a acestora sunt diferite.
În situația în care, cu același prilej, se săvârșesc mai multe acțiuni ce determină existența
elementului material al abaterii disciplinare doar într-una din cele două ipoteze analizate, nu
putem vorbi despre atâtea abateri disciplinare câte acte materiale s-au comis, ci despre o
singură abatere disciplinară, săvârșită prin mai multe acte materiale care au condus la
nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ
dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori la
nerespectarea în mod nejustificat a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de
lege sau regulamente.

Opinăm în acest sens, deoarece actele materiale au loc în baza aceleiași rezoluții a
magistratului de a comite abaterea disciplinară, precum și pentru faptul că în cazul
abaterilor disciplinare, în principiu, subiectul pasiv principal este statul, iar normele penale
care reglementează pluralitatea de infracțiuni nu sunt aplicabile în această materie.

3.2. Modalități
Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. m) poate fi comisă prin două modalități
simple, respectiv prin nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu
caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al
parchetului ori prin nerespectarea în mod nejustificat a altor obligații cu caracter
administrativ prevăzute de lege sau regulamente care au fost analizate în detaliu, astfel că
nu se impune să revenim asupra considerentelor expuse.

3.3. Regim sancționator

Abaterea disciplinară constând în „nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori
deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul
instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege
sau regulamente”poate fi sancționată în condițiile prevăzute de art. 100 din Legea nr.
303/2004[38], individualizarea în concret a sancțiunii aplicate urmând a fi făcută de către
Secția de judecători sau Secția de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, după caz,
în raport cu gravitatea faptelor comise și cu circumstanțele personale ale magistratului.
Recursul împotriva hotărârii pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii se
soluționează de către completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 317/2004, în cazul în care s-a dispus excluderea din
magistratură a unui judecător sau procuror, hotărârea irevocabilă[39] se transmite
Președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție.
În toate cazurile însă recursul suspendă executarea hotărârii Secției Consiliului Superior al
Magistraturii de aplicare a sancțiunii disciplinare.

[38] Art. 100 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: „Sancțiunile disciplinare care se pot aplica
judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt:a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni;

c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la o altă instanță sau la un alt parchet, situate în
circumscripția altei curți de apel ori în circumscripția altui parchet de pe lângă o curte de apel;

d) suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni;

e) excluderea din magistratură”.

[39] Potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile
din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească „definitivă și irevocabilă” sau, după caz,
„irevocabilă” se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească „definitivă”.
Pagina 5 din 5 « 1 … 3 4 5