1.

Introducere
Regula potrivit careia in activitatea de judecata judecatorii sunt
independenti fata de alte organe ale statului si chiar fata de
organele lor ierarhic superioare,fiind supusi numai legii,ale carii
dispozitii sunt chemati sa le respecte. Constitutia R.Moldova
consacra acest principiu in articolul 116.
Independenta judecatorilor implica cerinta solutionarii litigiilor
fara nicio influenta din partea vreunui organ sau din partea
vreunei persoane.Independenta este necesara pentru a asigura
si impartialitatea judecatorului fata de partile din proces.De
aceea,atitudinea judecatorului in cadrul procedurii judiciare
trebuie sa fie neutra fata de pozitia si interesele partilor
litgante.In conformitate cu acest principiu,nimeni nu poate sa
dea dispozitii,sa faca sugestii sau sa impuna judecatorului cum
sa solutioneze un anumit litigiu,atit aprecierea starii de fapt cit
si optiunea privind modul de aplicare a legii in fiecare caz
concret sunt si trebuie sa ramina expresia convingerii intime a
judecatorului,pe care trebuie sa sio formeze fara nici un fel de
influenta sau ingerinta exterioara.
Atunci cind judecatorul greseste,eroarea poate fi remediata
prin exercitarea cailor legale de atacla instantele superioare,
care, astfel sesizate, vor putea exercita un control cu privire la
legalitatea si temeinicia hotaririi atacate ;exercitatea unui
asemenea control nu este insa de natura sa afectezze libertatea
de judecata a judecatorului,deaorece singurul scop al
controlului,in aceasta materie, esti si ramine repararea erorilor
comise in judecarea pricinilor in anumite cazuri cum ar
fi :conflictele de competenta,stramutarea pricinii,casarea
hotaririlor cu trimiterea cauzei spsre rejudecare.
Fiind independent judecatorul are insa obligatia de a se
supune legii,in virtutea acestei obligatii ,el singur poarta
raspunderea hotaririi date.Judecatorul nu-si poate motiva

hotarirea si nici n-si poate scuza greseala comisa prin

pronuntarea ei,

Standartele europene prevad judecarea cauzelor civile , de

catre un tribunal competent,independent si impartial,stabilit
prin lege
Pentru a determina daca organul jurisdictional este
independent, trebuie luate in consideratie urmatoarele
elemente :
1)Lipsa oricarei ingerintte sau aparenta de ingerinte din partea
altor puteri ale statului sau ale partilor participante la proces
2)Existenta unor garantii contra oricaror eventuale presiuni
exteroare .
Doctrina romaneasca analizaza independenta judecatorilor
siub doua aspecte :Functionala si Personal.
Resoectiv principiul rezulta implicit dintrun reper fundamental
al statului de drept,si anume :separarea si independenta
celor trei puteri.Astfel puterea judecatoreasca este separata
de puterea legislativa si cea executiva. Nici o imixtiune in
activitatea judecatoreasca nu se permite si atrage raspunderea
prevazuta de lege.Adunarea generala ONU a aprobat in 1985
principiile fundamentale privind independenta judiciarului.In
acest context,s-a precizzat ca justitia trebuie sa hotarasca pe
baza faptelor si in conformitate cu legea ,cauzele aduse
in fata ei,fara restrictii,fara influente
nedorite,amagiri,amenintari ori amestecuri,directe sau
indirecte ale nimanui,indiferent de motiv.

2.Garantiile :
Independenta personala se refera la statutul
judecatorului.Faptul dat fiind stipulat in articolul 1 aliniatul (4)
din Legea privind statutul judecatorului : Judecatorii iau decizii
in mod independent si impartial si actioneaza fara niciun fel de
restrictii,influente,presiuni,amenintari sau interventii,directe
sau indirecte din partea oricarei autoritati,inclusiv
judiciare.Organizarea ierarhica a jurisdictiilor nu poate aduce
atingere independentei individuale a judecatorului.
Independenta judecatorului este garantat,in primul rind,prin
interzicerea si sanctionarea imixtiunii in activitatea de judecare
a cauzelor civile,precum si manifestarii de nerespect fata de
instanta si judecatori .
Granitele independentei judecatorilor sunt enumerate in
articolul 17 al legii republicii Moldova cu privire la statutul
judecatorului din 20.07.1995.
Aceste sunt impartite conventional de catre unii doctrinari rusi
in 3 categorii :garantii politice,garantii economice si garantii
procesual civile
Garantiile politice :
Principala garantie a independentei judecatorilor este
inamovibilitaea (art18 Legea cu privire la statutul judecatorului
din 20.07.1995 ).Adica,judecatorii nu pot fi lipsiti de calitate de
magistrat in mod arbitrar,dupa cum nu pot fi transferati in amta
instanta,fara acordul lor sau impotriva vointei acestora.
Procedurile de numire,suspendare,demisie si eliberare din

functie vin sa reconfirme stabilitatea exercitarii mandatului de

judecator.
Restrictiile de strviciu ale judecatorilor (art 8 legea cu privire la
statutul judecatorului din 20.07.1995) impun magistratilor
respectarea unor incompatibilitati de natura sa le asigure orice
dependenta raportata la forte politice,autoritati publice,agenti
economici,societate civila.
Inviolabilitatea judecatorului (art 19 al Legii cu privire la
statutul judecatorului 20.07.1995) a obtinut actualmente o alta
configurare,astfel incit,judecatorul nu poate fi retinut, supus
aducerii silite,arestat,perchezitonat,fara acordul Consiliului
Superior al Magistratutii.Acordul Consiliului Superior al
Magistraturii nu este necesar in caz de infractiune flagranta si in
cazul infractiunilor specificate la articolul 324 si articolul 326
ale codului penal al republicii Moldova.

Garantiile Economice
Situatia materiala si sociala a judecatorilor,organizarea interna
a instantelor,conditiile de munca,distribuire aleatorie a
dosarelor,instruirea continua si posibilitatile de avansare a
magistratilor trebuie reglementate si implimentate intro
maniera care sa nu expuna judecatorii unor riscuri de
coruptibilitate sau de bauneli de impartialitate.
Garantiile Procesual-Juridice
Isi au suportul juridic in urmatoarele prevederi :
Distribuirea aleatorie a dosarelor (art 61 legea privind
organizarea judecatoreasca din 07.06.1995)
Interzicerea examinarii repetate a aceleias cauze civile (art 49
Codul de Procedura Civila)

Articolul 49 Codul Procedura Civila in aliniatul (1) prevede :

Judectorul care a luat parte la judecarea pricinii n prim
instan nu mai poate participa la judecarea acesteia n instan
de apel, de recurs i nici la rejudecarea ei n prim instan,
dup casare.Norma data reglementeaza destul de amanuntit
inadmisibilitatea participarii repetate a judecatorului la
examinarea repetata a cauzei,contine lista acelor imprejurari in
prezenta carora judecatorul nu este in drept de a participa la
examinarea repetata a aceleias cauze.Potrivit articolului 49 Cod
de Procedura Civila,judecatorul care a pronuntat o incheiere
intermocutorie sau o hotarire prin care sa solutionat cauza nu
poate judeca aceias cauza in appel sau recurs tocmai pentru a
inlatura oorice urma de indoiala a partilor cu privire la
impartialitatea judecatorului la un caz sau altul.

Abtinerea si recuzarea de la examinarea cauzei (art 50 Codul

de Procedura Civila)
Abtinerea este incidentul procedural ce vizeaza situatia unui
judecator care,cunoscand existenta unui motiv de
incompatibilitate in privinta sa, solicita a fi retras din completul
investit cu solutionarea unei cauze.

In toate cazurile abtinerea provine de la insusi judecatorul aflat

in situatia de incompatibilitate.
In ipoteza in care judecatorul are cunostinta despre existenta
unui caz de incompatibilitate in privinta sa,independent daca
este prevazut sau nu de legislatia in vigoare,acesta este obligat
sa formuleze declaratie de abtinere.
Declaratia de abtinere nu se pune in discutia partilor,nefacind
obiectul unor dezbateri contradictorii,intrucat nu vizeaza modul
de solutionare a cauzei in sine.
Recuzarea :Ca notiune recuzarea constituie incidentul
procedural care vizeaza situatia in care o parte,cunoscand

existenta unui motiv de incompatibilitate in privinta

judecatorului,solicita retragerea acestuia din completul investit
cu solutionarea unei cauze.
In toate cazurile recuzareza provine de la parte ,iar nu de la
judecator,acesta din urma avand insa posibilitatea sa declare ca
se abtine de la solutionareea cauzei,daca se gaseste intr-o
situatie de incopatibilitate.
Cercetarea nemijlocita a probelor (art 25 Codul de Procedura
Civila)
In masura in care instanta are posibilitatea sa administreze
mijloace de proba primare,nu trebuie sa recurga la mijloace de
proba secundare, ce provin din a doua sau a treia sursa.
Spre exemplu, instanta trebuie sa audieze personal martorii,
in masura in care aceasta posibilitate exista, iar nu sasi
intemeieze solutia exclusiv pe declaratiile extra-judiciare date
de anumite persoane.
Aprecierea probelor la intima convingere (art 130 Codul de
Procedura Civila)
Aprecierea probelor consta in operatiunea mental ape care o
va face instanta pentru a determina puterea probanta si
valoarea fiecarei probe in parte, precum si ale tuturor probelor
impreuna.Judecatorul va examina cu atentie probele
administrate in cauza,pronuntind solutia pe baza acestora, in
raport de intima sa convingere.

Acesta semnifica aplicarea unui silogism care sa faca

transparent si inteligibil rationamentul judiciar asupra situatiei
de fapt pe care instanta a retinut-o in cauza.
Instanta va trebui sa stabileasca valoarea probatorie a fiecarei
probe in raport cu circumstantele exterioare,de exeplu relatia
martorului cu partile cauzei,virsta si emotivitatea acestuia etc.

Dreptul de a formula opinie separata (articolul 48 Codul de

Procedura Civila)
Secretul deliberarilor (art 238 alin (1) Codul de Procedura
CIvila) si interzicerea de a cere divugarea lui (art 17 din legea
cu privire la statutul judecatorului din 20.07.1995)
Astfel,statul protejeaza judecatorii de orice amestec ilegal
sau interventie pentru a impune acestuia un anumit pincte de
vedere in solutionarea cauzelor.
Multitudinea garantiilor independentei personale a
judecatorilor ne face sa conchidem cit de vulnerabila si plina de
provocari,riscuri si ispite este justitia in general .Doctrinarul Ion
Deleanu a formulat extrem de concis adevarata stare de lucruri
cu referire la independenta justitiei dincolo de interminabilile
discutii demogogice si tendentioase.
Strins legata de independenta este Imparialitatea judecatorilor
care,in examinarea oricarei cauze civile,trebuie sa fie lipsiti de
prejudecati,idei preconcepute,tendinte de favorizare a unei sau
altei parti.Daca independenta se raporteaza la alte puteri,atunci
impartialitatea este legata de judecator precum si de
organizarea si functionarea interna a instantelor.Independenta
este conditia impartialitatii.Un magistrat nu poate fi impartial
daca nu este independent,insa unul independent poate
manifesta lipsa de obiectivitate intro cauza concreta.

3.Impartialitatea
Doctrina deosebeste impartialitatea subiectiva si cea obiectiva.
Lipsa impartialitatii subiective se poate constata atunci cind
judecatorul,din cauza unor convingeri subiective,care trebuie
probate, devine incompatibil cu rolul de a judeca echilibrat
cauza aflata in fata sa.Judecatorul manifesta partinire atunci
cind isi exprima public opinia despre parti,soarta cauzei pe care
o examineaza,ameninta sau promite indulgenta,
etc.Impartialitatea trebuie apreciata si din punct de vedere
obiectiv, verificind daca aceasta ofera suficiente garantii

pentru a exclude orice banuiala legitima ce s-ar putea arunca

asupra sa. Impartialitatea obiectiva este o notiune proprie
sistemului european de garantare a drepturilor fundamentale.

4.Concluzie

Asa dar, In jurisprudenta Curtii Europene de la Strasbourg,

notiunea de tribunal sau instanta de judecata desemneaza
un organism cu functii jurisdictionale, caracterizat prin modul
de solutionare a cauzelor care tin de competenta sa, pe baza
reglementarilor legale si a unor reguli procedurale prestabilite.
n afara de aceste criterii, organismul denumit instanta mai
trebuie sa satisfaca o serie de alte cerinte: independenta de

executiv i de partile cauzei, modul de desemnare si durata

pentru care au fost numiti membrii sai, garantiile acordate de
propriile proceduri .
Avind rolul de a transa litigiile in mod obiectiv, conform legii,
i fiind o putere prin ei insisi, judecatorii nu pot primi ordine,
instruciuni sau sugestii de nici un fel cu privire la activitatea lor
judiciara, ceea ce exclude orice subordonare n acest sens.

Cuprins :
1 .Introducere
2-Garantii
2.1-Garantii Politice
2.2-Garantii Economice
2.3-Garantii Procesual-Juridice

3-Impartialitaea
4-Concluzie

UNIVERSITATEA DE STAT A REPUBLICII MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

REFERAT

PRINCIPIUL INDEPENDENTEI JUDECATORILOR

SI SUPUNERII LOR NUMAI LEGII

Profesor :

Practica Judiciara
Cauza MICALLEF c. Maltei (nr. 17056/06), hotrrea din 15 ianuarie 2008
[secia a IV-a]

n fapt
Sora reclamantului era parte ntr-un proces civil pe care l-a pierdut. n
1993 a declanat procedurile constituionale, susinnd c preedintele
curii de apel a fost lipsit de imparialitate obiectiv datorit faptului c
familia acestuia avea strnse legturi cu avocaii prii adverse. n 2003,
dup decesul surorii sale, reclamantul a intervenit n proces. n 2005,

plngerea constituional a fost respins. n 2006 reclamantul a sesizat

Curtea.
n drept
Calitatea de victim a reclamantului - Victima a decedat n timp ce
plngerea constituional se afla pe rol. n sistemul legal din Malta,
instituia plngerii constituionale era singura cale pentru a obine
reparaii n unele cauze i un pas necesar n scopul epuizrii cilor de atac
nainte de pornirea procedurilor n faa Curii. Curtea a fost prin urmare
convins c sora reclamantului a dorit susin plngerea cu privire la
presupusa nclcare a dreptului su la un proces echitabil. Dup moartea
acesteia, jurisdiciile constituionale nu au respins cererea reclamantului
de a interveni n
procedurile dinaintea lor n calitate de frate al reclamantei. Presupusul
neajuns al legii relevante care fcea imposibil recuzarea unui judector
pe temeiul relaiei sale cu avocatul uneia din prile din proces era o
chestiune de interes general. Prin urmare reclamantul a introdus prezenta
cerere.
Pe fond - La momentul respectiv, legea maltez prezenta deficiene pe
dou planuri. n primul rnd, judectorul nu avea n mod automat obligaia
de a se retrage n cazurile n care imparialitatea putea constitui o
problem, chestiune care a rmas neschimbat n legea n vigoare la acest
moment. n al doilea rnd, legea nu recunotea ca temei al recuzrii nici
relaia de rudenie ntre frai dintre judector i avocat, cu att mai mult pe
aceea de un grad de rudenie inferior, cum este cea intre unchi sau mtui
fa de nepoi sau nepoate. n acest mod, legea n sine nu ddea garanii
adecvate aJe imparialitii obiective i subiective. Sora reclamantului s-a
confruntat cu un complet format din trei judectori, dintre care unul era
fratele avocatului prii adverse, iar ntr-un stadiu ulterior, unchiul
avocatului prii. Curtea nu a ignorat faptul c Malta este o ar mic i c
era un fenomen comun ca familii ntregi s practice dreptul. n plus, relaia
n discuie nu implica nicio dependen financiar sau profesional. Nu au
existat probe suficiente c judectorul n discuie a fost prtinitor. Totui,
legturile strnse de familie dintre avocatul prii adverse i judector au
fost suficiente pentru a justifica n mod obiectiv temerile surorii
reclamantului c judectorul care a prezidat completul a fost prtinitor i
nu s-a fcut nimic pentru a risipi ngrijorarea sa.
Concluzie: nclcare (4 voturi contra 3, minoritatea constatnd c art. 6
era inaplicabil).