Decizia plenului Curtii Constitutionale Nr.

1
din 8 februarie 1994

1)Autorul sesizarii: Curtea Suprema de Justitie solicita Curtii Constitutionale sa examineze daca Decizia nr.
60/1993 nu este in contradictie cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 3/1992. Cum nu exista un articol in Constitutie in
temeiul caruia Curtea Suprema de Justitie sa ceara un control de constitutionalitate posterior, Curtea Constitutionala
se sesizeaza din oficiu.

2)Obiectul sesizarii: Suprimarea oricaror contradictii si neclaritati in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor
constitutionale privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor
legitime, plecand de la decizii pronuntate anterior de Curtea Constitutionala: Decizia nr. 60/1993 , Decizia nr. 34/1993,
Decizia nr. 41/1993, Decizia nr. 35/1993.

3)Motivarea sesizarii: In interpretarea art. 21 din Constitutie: Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept,
Curtea Constitutionala se autosesizeaza pentru a decide:
I. daca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale constituie o incalcare a liberului acces la justitie sau poate
avea ca efect limitarea acestui acces;
II. daca liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situatii deosebite sau,
dimpotriva, implica existenta numai a unei unice proceduri;
III. daca existenta unor particularitati procedurale este conforma principiului prevazut de art. 16, alin. (1) din
Constitutie, acela al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.

4)Decizia Curtii:
I. Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului privind liberul acces la justitie,
consacrat de art. 21 de constitutie, atata timp cat decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata
unei instante judecatoresti.
II. Accesul la structurile judecatoresti si mijloacele procedurale, inclusiv la caile de atac, se face cu respectarea regulilor
de competenta si procedura de judecata stabilite de lege.
III. Orice excludere care ar avea semnificatia incalcarii egalitatii de tratament juridic este neconstitutionala. Astfel,
liberul acces la justitie se realizeaza numai respectand principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice.

5)Motivarea deciziei:
I. Procedura administrativ-jurisdictionala constituie o masura de protectie care nu poate avea ca scop limitarea accesului
la justitie, iar existenta unor organe adminstrative de jurisdictie nu implica inlaturarea interventiei instantelor
judecatoresti in conditiile stabilite de lege. Principiul separatiei puterilor in stat exclude posibilitatea ca un organ al
administratiei publice, chiar cu caracter jurisdictional, sa se substituie autoritatii judecatoresti. Drept urmare, hotararea
organului de jurisdictie administrativa este supusa controlului judecatoresc al instantei de contencios administrativ sau
al altei instante competente, potrivit legii.
II. Este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti. Astfel, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si
modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea
neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. Legiuitorul nu
poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social.
III. Nu este contrara art. 16 alin. (1) din Constitutie instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac,
cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Accesul liber la justitie nu inseamna ca in toate
cauzele trebuie sa fie asigurat accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege,
deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor. Acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in
fata instantelor judecatoresti in conditii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.