1. Organizarea statului roman in epoca republicii Epoca republicii dureaza din 509 inainte de Hristos pana in 27 inainte de H.

Instantele politicojuridice principale ale republicii romane erau: a. Magistratii erau inalti functionari publici care aveau o sfera extinsa de atributii: dr. de a solutiona procese , dr. de a coordona adm. publica, dr. de a conduce armata. Categoriile de magistrate erau: 1. Consuli care erau 2 la numar, alesi pe o peroada de 1 an si care au preluat initial toate atributiile regelui in afara celor de natura religioasa. 2. Tribunii plebei erau in nr de 5 corespunzatori celor 5 clase sociale si aveau o sfera extinsa de atributii: puteau convoca orcand adunarile poporului, puteau anula actele oricarui magistrate daca acestea era contrare intereselor poporului. 3. Cenzorii erau alesi dintre persoanele cu o reputatie ireprosabila, pe o periaoda de 5 ani. Initial cenzorii alcatuiau listele electorale bazate pe cenz. Ulterior cenzorii au capatat si atributiile de a supraveghea moravurile cetatenilor si pe aceia de a numi sau destitui pe senatori. 4. Chestorii aveau atributii in domeniul fiscal, fiind administratorii tezaurului public si ocupandu-se de vanzarea prazii de razboi. 5. Pretorii desfasurau activit jurisdictionale, solutionand procesele fie dintre cetatenii romani, fie dintre cetatenii romani si straini. Importanta deosebita a pretorilor rezida in aceea ca utilizand exclusive mijloace procedural, pretorii au creat o ramura distincta de drept material numit dreptul pretorin. 6. Edilii curuli erau ceia care asigurau aprovizionarea cu apa si cereale a orasului si care organizau targurile si pietele publice. 7. Dictatorii era o magistratura extraordinara instaurata pe o perioada de 6 luni, timp in care toate celelalte magistraturi erau suspendate. 2. Senatul avea rol consultative si a avut 300 de membrii la inceputul republicii, 600 de membrii in epoca lui Cornelius si 900 in epoca lui Iulius Caesar. 3. Adunarile poporului erau 4 la numar: comitia curiata, comitia centuriata, concelium plebis adunare a poporului in care intrau plebeii ale caror legi se numeau plebiscite, comitia tribute - adunarea triburilor.

2. Actiunile din sistemul procedural al legii celor 12 table Actiunile din sistemul procedural al celor 12 table sunt: a.Actiuni real si actiuni personale Actiunile reale sanctioneaza dr reale si ai caror titular isi pot exercita direct, fara concursul altor persoane, prerogativele asupra lucrurilor la care se refera astfel de drepturi. Actiunile personale sanctioneaza dr pers care constau in prerogative creditorului de a urmari in justitie pe debitorul care nu-si achita datoria contractuala. b.Actiunile civile si actiunile pretoriene

Actiunile civile isi au originea in normele dr civil. Actiunile pretoriene sunt acele actiuni care nu avreau un model in vechea procedura, fiind creatii originale ale magistratilor. Aceste actiuni se impart in 3 categorii: actiuni fictive, actiuni cu formula de transpozitiune si actiuni in factum (pt situatii de drept). c.Actiunile de drept strict si actiunile de buna credinta Actiunile de drept strict judecatorul putea interpreta pretentiile reclamantului limitandu-se strict la text, la litera conventiei incheiate intre parti. Actiunile de buna credinta judecatorul incerca sa stabileasca vointa reala a partilor, dincolo de stricta litera a actului, luand in consideratie tot ceea ce decurge din echitate si buna credinta. d. Actiunile populare si actiunile private Actiunile populare puteau fi intentate de catre orice persoana, ele avand rolul de a apara interesele generale. Actiunile private aveau drept scop protejarea intereselor particulare ale reclamantului. e.Actiunile directe si actiunile utile Actiunile directe au fost create special in vederea solutionarii anumitor cazuri. Actiunile utile au fost obtinute prin extindere la unele cazuri similar. f.Actiunile penale si actiunile persecutorii Actiunile penale aveau intotdeauna ca obiect condamnarea paratului la o amenda in bani. Actiunile persecutorii aveau ca obiect condamnarea la restiutuirea lucrului sau la repararea pagubei cauzate. 3. Efectele sentintei in cadrul procedurii formulare In cazul procedurii formulare procesul se desfasura in 2 etape: prima inaintea magistratului si cea de-a doua inaintea judecatorului. Judecatorul putea pronunta fie o sentinta de absolvire, fie o sentinta de condamnare. Sentinta de absolvire avea un singur efect si anume forta juridica, adica autoritatea de lucru judecat. Sentinta de condamnare aveau un efect dublu: forta juridica si forta executorie. Forta executorie a hotararii judecatoresti se transpunea prin intermediul unei procedure numite vendictio bonorum ce avea mai multe faza: 1. Punerea in posesie reclamantul nu il poseda pe parat de bunurile sale ci il supraveghea sa nu-si creeze o stare de insolvabilitate pe o perioada de 30 de zile. 2. Venditio propriu-zisa instant numea un executor numit magister bonorum care afisa anuntul de vanzare, efectua vanzarea in bloc a bunurilor paratului si vindea bunurile acelei persoane care oferea cel mai mare pret. Cumparatorul era numit emptor bonorum si dupa realizarea vanzarii putea incepe o serie de procese cu creditorii paratului pt a verifica valoarea creantelor pretense . Cu timpul faza vanzarii bunurilor a fost inlocuita cu distractio bonorum care era o vanzare cu amanuntul a bunurilor partii care pierduse procesul. Forta juridical a sentintei (autoritatea de lucru judecata) era asigurata insa tot numai pt reclamant, prin efectul extinctive al lui litis contestatio in temeiul caruia se stingea dreptul reclamantului, insa nu si dreptul paratului de a incepe un nou proces in aceeasi cauza. Forta

juridica era transpusa in practica prin aplicarea a 2 reguli: aceeasi cauza nu se putea judeca de 2 ori si lucrul judecat se prezuma absolut ca exprima adevarul. Pt a opera, autoritatea de lucru judecat, era nevoie ca intre cele 2 cauze sa existe o tripla identitate: de parti, de cauza si de obiect.

4. Modurile prin care o persoana devenea sclav Referitor la sclavi, in dr. roman, erau in sens strict considerati bunuri, insa aveau o situatie juridical intermediara intre aceea a bunurilor si cea a pers. Cauzele sclaviei pot fi clasificate in 2 mari categorii: a.Prin nastere luand conditia juridica a mamei b. prin fapte ulterior nasterii. Faptele erau: caderea in captivitate in urma unui razboi, sustragerea de la efectuarea stagiului militar, hotul prins in momentul furtului devenea sclavul pagubitului, debitorul insolvabil devenea sclavul creditorului, pers care accepta de buna voie vanzarea ca sclav in scop fraudulos devenea sclavul cumparatorului de buna credinta, femeia libera care intretinea relatii cu un sclav devenea sclava proprietarului sclavilor, pers. condamnata la ogna devenea sclav fara stapan.

5. Modurile solemne si nesolemne de dezrobire a sclavilor Dezrobitii erau sclavii eliberati de stapanii lor prin utilizarea anumitor forme. Modurile de eliberare a sclavilor erau de doua feluri: solemne si nesolemne. Modurile solemne de eliberarea a sclavilor sunt: prin proces fictive; prin cenz; prin testament fie in mod direct, fie in mod indirect. Modurile nesolemne de eliberare a sclavilor sunt: per epistolam - printr-o scrisoare catre sclav; inter amicos era o declaratie de eliberare facuta in prezenta a 5 martori; acordarea titlului de fiu; inzestrarea unei sclave; predarea titlurilor. 6. Efectele puterii parintesti asupra persoanelor si a bunurilor Puterea parinteasca produce efecte asupra: a. Persoanei initial prerogativele puterii parintesti erau: dr de viata si de moarte; dr de a consimti la casatoria descendentilor; dr de a vinde sau gaja descendentii; dr de a-si abandona noxal descendentii. In timp autoritatea lui pater familias a cunoscut o serie de limitari: imparatul Constantin a stabilit pedepsirea pt omor a lui pater familias care isi ucidea descendentii, imparatul Traian si Adrian au stabilit pedepse pt copii de familie care isi maltratau copii, Justinian a abrogat expres abandonul noxal. b. Asupra bunurilor Initial toate bunurile din patrimoniu familiei apartineau lui pater familias. Cu timpul s-a recunoscut fiilor de familie aptitudinea de a dobandi in proprietate bunuri proprii: la sfarsitul republicii bunurile dobandite in timpul efectuarii stagiului militar devin bunuri proprii ale fiului de familie; in epoca lui Constantin devin bunuri

proprii si bunurile dobandite in exercitarea functiilor de preot, avocat sau functionar la cancelaria imperiala. 7. Conditiile de fond si de forma ale casatoriei in dreptul roman Incalcarea conditiilor privitoare la incheierea valabila a casatoriei atrage o serie de sanctiuni juridice dintre care cea mai drastica era anularea casatoriei. Conditiile de fond sunt: a. Varsta initial nu exista o varsta minima ci se proceda la o examinere corporala. Ulterior varsta minima a fost stabilita la 14 ani pt barbati si la 12 ani pt femei. Sactiunea in cazul nerespectarii cerintei de varsta era nulitatea casatoriei. b. Consimtamantul pt incheierea valabila a casatoriei era nevoie de consimtamantul ambilor soti. Daca viitorii soti erau pers jus juris consimtamantul acestora era suficient pt incheierea casatorie, iar daca se aflau sub autoritatea unui pater familias era nevoie si de acordul acestora. Pt a prevenii eventualele abuzuri viitorii soti se puteau adresa unui magistrate pt al obliga pe pater familas sa-si de-a acordul la incheierea casatoriei. c. Lipsa casatoriei anterioare desi romanii admiteau posibilitatea desfacerii casatoriei, in egala masura nu permiteau incheierea unei noi casatorii cata vreme casatoria anterioara nu fusese desfacuta. d. Dr de a se casatorii apartinea in mod exclusive cetatenilor romani. In cazul in care un cetatean roman dorea sa se casatoreasca cu o peregrine sau cu o latina avea nevoie de o autorizatie administrativa. e. Lipsa gradului de rudenie initial casatoria era interzisa intre rudele pana la gradul 6, iar apoi pana la gradul 4. De asemenea casatoria era interzisa si intre rudele prin alianta in linie directa la infinit iar in linie colaterala intre cumnati. Conditiile de forma existau 2 mari forme ale casatorie si anume : a. casatoria cum manus care se incheia in mai multe forme si anume: 1. confarreatio era cea mai veche si mai solemna forma a casatoriei care se incheia in prezenta a 10 martori si era utilizata mai ales de catre patricieni; 2. coemtio se realiza sub forma unei vanzari facute de pater familias catre viitorul sot in prezenta a 5 martori 3. usus era o forma a casatoriei care presupunea convietuirea neintrerupta pe perioada de 1 an. b. Casatoria sine manu era o forma mult mai evoluata de casatorie in care sotia nu cadea sub autoritatea sotului impreuna cu bunurile sale si care nu presupunea realizarea unor formalitati solemne precum cazul casatoriilor cum manus. 8. Clasificarea bunurilor in dreptul roman Bunurile erau divizate in bunuri: 1. Patrimoniale puteau forma obiectul unui dr de proprietate im vreme ce bunurie nepatrimoniale nu se aflau in patrimonial nimanui si nu puteau fi apropriate. Bunurile patrimoniale se impart in :

a. Bunuri res mancipi erau bunurile care aveau legatura cu agricultura, erau presupuse ca avand o valoare ec. sporita si puteau fi dobandite sau tranzactionate numai prin utilizarea unor mijloace solemne. Res nec mancipi - erau lucrurile care nu aveau legatura cu agricultura si care se presupunea ca aveau o valoare ec. redusa. b. Bunuri mobile erau bunurile care se puteau misca singure sau puteau fi miscate fara a-si modifica forma. imobile erau bunurile care nu puteau fi purtate dintr-un loc in altul. c. Bunurile corporale erau acele bunuri care aveau o forma materiala putand fi atinse cu mana. incorporale nu aveau forma materiala si nu puteau fi atinse cu mana. d. Bunurile det. generic erau acele bunuri care se identificau prin trasaturile caracteristice genului din care faceau parte. individual det. se identificau prin trasaturile care le erau caracteristice doar lor, adica prin propria lor individualitate. e. Bunurile fungibile erau acelea care puteau fi inlocuite cu un alt bun similar. nefungibile care nu puteau fi inlocuite cu un alt bun similar. f. Bunurile consumtibile erau bunurile care puteau fi folosite o singura data cu consumarea substantei lor. neconsumtibile puteau fi folosite de mai multe ori fara ca prin aceasta sa li se consume substanta lor. g. Bunurile divizibile permiteau impartirea lor fara ca prin aceasta sa se produca o schimbare a destinatiei lor ec. initiale. indivizibile nu permiteau impartirea lor materiala decat cu schimbarea destinatiei lor ec. initiale. h. Fructele erau create de un lucru in mod periodic fara consumarea substantei respectivului lucru. Fructele puteau fi natural si civile. Produsele erau si ele rezultate, produse de un lucru insa le lipsea caracterul periodic. 2. Bunurile nepatrimoniale se impart in: a. Bunuri comune erau bunuri care puteau fi folosite de toata lumea fara a fi in proprietatea exclusive a vreunei pers. (apa, tarmul marii etc.) b. Bunurile publice pe care le puteau folosi oricine, dar care se aflau in proprietatea exclusive a statului roman (drumuri publice, fluviile, porturile). Alcatuiau domeniul public al statului roman si erau inalienabile. Statul roman avea si un domeniu privat in care intrau: sclavii, cladirile publice, terenurile publice care puteau fi instrainate. c. Bunurile comunitatii apartineau membrilor unei colectivitati (baile publice, locurile unde se desfasurau competitiile sportive)

d. Bunurile nimanui in care intrau bunurile comune, bunurile parasite, bunurile de dr divin in care intrau: lucrurile sacre dedicate unor zei superiori, ofrandele aduse zeilor; lucrurile religioase; lucrurile sfinte care erau bunurile aflate sub protectia unor zei. 9. Tipuri de posesie in dreptul roman Sunt: a. Possessio interdicta posesia care era ocrotita prin interdictele pretorului (posesia propriu-zisa) b. Possessio naturalis desemna simpla stapanire materiala asupra unui bun exercitata fara intentia de a se comporta ca un veritabil proprietar si care era de fapt o simpla detentie precara. c. Quasi possession - posesia exercitata asupra bunurilor incorporale. d. Possessio ad usucapionem - posesia exercitata in vederea uzucapiunii era acea forma de posesie care exercitata cu intrunirea celorlalte conditii prevazute de lege conducea la dobandirea propriet. civile prin uzucapiune numita si posesie civila. e. Possession injusta era acea posesie care era lovita de un viciu al posesiei. Viciile posesiei erau: violenta, clandestinitatea si precaritatea. 10. Formele proprietatii in dreptul roman Sunt: 1. Prorietatea quiritana (proprietatea civila) era rezervata exclusiv cetatenilor romani. Se dobandea si se transmitea in mod solemn prin procedee juridice. Trasaturile proprietatii civile erau: era exclusive, adica era rezervata doar cetatenilor romani; era un dr absolut, adica nu putea fi restrains decat in mod exceptional si in conditiile legii; era un dr perpetuu, adica nu putea fi pierduta sau revocata din cauza trecerii timpului; dr de proprietate avea in structura sa mai multe atributii conferite titularului: dr de a folosi lucru, dr de ai culege fructele, dr de a dispune in conditiile legii de bun. 2. Proprietatea pretoriana a fost create de pretor prin utilizarea unor mijloace exclusive procedural. Spre deosebire de proprietatea civila aceasta nu presupunea indeplinirea unor forme si solemnitati pt dobandirea sau transmiterea ei. Dr de propretate pretorian avea aceleasi atributii conferite titularului ca si in cazul proprietatii civile, respective: usus, fructus si abusus. Un sclav aflat in proprietatea pretoriana nu devenea dupa eliberare un cetatean roman, ci un latin junian. 3. Proprietatea peregrina aparitia ei a fost dictate de intensificarea relatiilor dintre cetatenii romani si straini. Avea aceleasi caractere si aceiasi structura ca si proprietatea civila. Era ocrotita printr-o actiune impotriva fructului si printr-o actiune pt repararea prejudiciului cauzat pe nedrept. Distinctia intre proprietatea peregrina si cea civila s-a mentinut pana in anul 212 cand imparatul Caracalla a generalizat cetatenia in intregul imperiu.

4. Proprietatea provincial a aparut in provincial unde cetatenilor romani le era atribuite in folosinte suprafete din terenul apartinand statului in schimbul platii unei redevente numite tribut stipendium sau vectigal. Caracterele juridice ale proprietatii provinciale erau: se putea transmite prin mostenire; se putea dobandii sau instraina prin acte intre vii; in cazul pierderii bunului se putea intent o actiune reala pt redobandirea acesteia.

11. Clasele de mostenire in sistemele succesorale ale legii celor 12 table al dreptului pretorian, imperial si in sistemul succesoral creat de Justin a. Clasele de mostenitori in sistemul succesoral al legii celor 12 table se aplica numai ingenuilor, adica cetatenilor romani care dobandisera cetatenia prin nastere. Clasele de mostenitori erau: 1. Pers. heredes sui era pers care se afla in mod direct si indirect sub puterea paterna a lui pater familias si care prin moartea acestuia deveneau pers sui juris (intrau aici fii, fiicele, sotia casatorita cum manus si nepotii ai caror parinti decedase). Imparteala se face pe capete intre rudele de acelasi grad si pe linii intre rudele de grad diferit atunci cand opera reprezentarea succesorala. 2. Agnatii erau pers. aflate in cel mai apropiat grad de rudenie civila cu de cuius (defunctul). Intrau ascendentii si colateralii. 3. Gentilii erau pers despre care se presupunea ca avea un stramos comun cu de cuiusul, dar care nu putea dovedi ascendentul lor comun. Acestia veneau la mostenire numai in lipsa mostenitorilor din primele 2 clase. b.Clasele de mostenitori in sistemul succesoral al dr pretorian In cazul sistemului pretorian nu se transmitea proprietatea civila ci o proprietate pretoriana in bonis. Clasele de mostenitori erau: 1. Bonorum possession unde liberi intrau pers heredes sui dar si copii emancipati si cei dati in adoptie care nu se mai aflau insa in familiile adoptive. 2. Bonorum possession unde legitimi in care intrau aceleasi pers ca si in categoria agnatilor din sistemul succesoral al legii celor 12 table. 3. Bonorum possession unde cognate in lipsa mostenitorilor din prima 2 clase veneau la mostenire cognatii pana la gradul 6-7. 4. Bonorum possession unde vir et uxor in aceasta categorie intrua sotul si sotia casatoriti sine manu in favoarea caruia era recunoscuta o vocative succesorala reciproca cu indeplinirea a 2 conditii: casatoria sa fi fost justa si sotii sa nu fi fost divortati la momentul deschiderii succesiunii. c.Clasele de mostenitori in sistemul succesoral al dr. imperial Principalele acte normative prin intermediul carora s-au adus unele modificari importante la sistemul succesoral al Legii celor 12 table au fost 2 senatus-consulte: Tertulian si Orfitian. In cazul consultului Tertulian conform dr civil distingem doua situatii:

1. Daca mama respective se afla sub puterea sotului ei ea venea la succesiunea copiilor ei in calitate de agnata; 2. Daca nu se afla in manu mariti, atunci ea nu avea nici un drept de mostenire ab intestat, deoarece se considera ca se afla in alta familie si sub o alta putere parinteasca decat copiii ei. In cazul consultului Orfelian distingem 2 situatii: 1. Daca mama lor fusese in manu mariti, copiii veneau la mostenire in calitate de agnati; 2. Daca mama lor nu fusese in manu mariti, copiii nu aveau nici un drept succeesoral referitor la patrimonial acestuia. d.Clasele de mostenitori in sistemul creat de Justinian Imparatul Justinian a pus capat definitiv sistemului succesoral intemeiat pe rudenia civila, facand din rudenia de sange unicul criteriou de mostenire. Clasele de mostenitori erau urmatoarele: 1. Descendentii veneau in primul rand la succesiune, excluzandu-i pe ascendenti si pe colaterali. Nu se facea nici o distinctie de sex, nici daca descendentii erau pe linie feminina sau masculina, nici daca acestia se afla sub puterea parinteasca sau erau emancipate. 2. Ascendentii in cazul in care nu existau descendenti, succesiunea deferea ascendentilor in concurs cu fratii si surorile bune ale defunctului si cu descendentii acestora. 3. De succesiune ex latere venientium daca defunctul nu lasa la mostenire sa nici descendentii si nici ascendentii veneau fratii si surorile bune, acestia excluzandu-i pe toti ceilalti colaterali. In situatia in care nu exista nici frati sau surori bune, la mostenire erau chemati fratii si surorile consanguine sau uterine de descendentii acestora.

12. Actiunea in revendicare ca mijloc de ocrotire al proprietatii Era actiunea prin intermediul careia o persoana care nu se afla in posesia unui lucru pretindea ca este proprietar asupra acelui lucru impotriva posesorului care ii contesta dreptul. Se exercita impotriva posesorului care avea anima domini, dar jurisconsultul Ulpian afirma ca aceasta actiune se putea intent si impotriva simplului detonator. In epoca imparatului Justinian, actiunea in revendicare era adminsa si in urmatoarele doua cazuri: impotriva fostului posesor care incetase a mai avea posesiunea prin dol, astfel incat sa obtinea taraganarea si chiar paralizarea judecatii; impotriva posesorului fictiv, adica acelei persoane care desi nu avea posesiunea lucrului s-a prezentat totusi la judecata in calitate de posesor, in scopul de a facilita adevaratului posesor dobandirea proprietatii prin uzucapiunea inceputa. In perioada in care s-a utilizat procedura formulara se putea recurge la doua modalitati pt intentarea actiunii in revendicare. 13. Clasificarea modurilor de dobandire a proprietatii Modurile de dobandire a proprietatii pot fi grupate in urmatoarele categorii: a. Moduri originare erau acelea prin intermediul carora o persoana dobandea proprietatea in mod orginal, fara ca aceasta sa fi fost transmisa de o alta persoana.

Moduri derivate era acela prin intermediul carora dreptul de proprietate se dobandea de la proprietarul anterior care il transmitea persoanei in cauza. b. Moduri cu titlu universal se dobandea proprietatea asupra unei mase, a unei totalitati de bunuri (mostenirea). Moduri cu titlu particular - erau acelea prin intermediul carora o persoana dobandea in proprietate unul sau mai multe lucruri determinate individual. c. Moduri prin acte juridice intre vii si moduri prin acte juridice cu cauza de moarte . d. Moduri conform dr civil erau rezervate exclusive cetatenilor romani, pe cand cele de dr gintilor erau accesibile si peregrinilor, dar se aflau si la dispozitia cetantenilor romani. Erau: 1. mancipatio era o modalitate de dobandire a proprietatii realizata prin utilizarea unor formule solemne, in prezenta a 5 martori, cetateni romani puberi si a unui cantaritor care tinea in mana o balanta de arama, fiind necesara si prezenta celor 2 parti. 2.cessio in jure desemna un proces fictiv desfasurat inaintea unui magistrate. 3.adjudicatio era modul de dobandire a proprietatii prin intermediul autoritatii judecatoresti si consta in atribuirea proprietatii de catre un judecator in 3 cazuri: actio familiae erciscundae, actio communi dividundo, actio afinium regundorum. 4.lex se realiza atunci cand legea insasi, printr-o dispozitie a sa, conferea unor persoane un drept de proprietate. 5.usucapio modul de a dobandi proprietatea conform dr civil prin posesiunea prelungita pe o anumita perioada de timp si in anumite conditii. Moduri conform gintilor sau dr natural erau: 1. Ocupatiunea desemna luarea in posesie a unui lucru care se afla in comert dar care nu apartinea nimanui (animale salbatice, pesti), lucruri parasite, lucrurile luate de dusmani,comoara. 2. Traditiunea era remiterea voluntara a posesiunii unui lucru facuta de cel mai multe ori cu scopul de a transfera proprietatea asupra acelui lucru. 3. Accesiunea era un mod de dobandire a proprietatii conform dr. gintilor si consta in dobandirea de catre proprietarul unui lucru, considerat principal, a proprietatii asupra altui lucru, considerat accesoriu al lucrului respectiv. Are mai multe forme si anume: aplicata fructelor unui lucru; aplicata la lucrurile mobile principalele forme alei acestei accesiuni erau: specificatiunea, confuziunea; aplicata la lucrurile imobile situatia constructiilor. 14. Categorii de legate in dreptul roman Categoriile de legate sunt: 1. Legatul per vindicationem testatorul transmitea in mod direct proprietatea quiritara asupra respectivului bun determinat. Cel mai adesea, acest legat utiliza formula: Dau si las fondul Cornelian lui Maevio. 2. Legatul per damnationem era lasata prin utilizarea unei formule de genul: mostenitorul meu sa fie obligat sa dea fondul Cornelian lui Maevio.

3. Legatul sinendi modo crea mostenitorului testamentar obligatia de a nu-l impiedica pe legatar sa intre in proprietatea unui bun determinat, potrivit formulei: mostenitorul meu sa fie obligat sa ingaduie ca Maevio sa ia si sa aiba fondul Cornelian. 4. Lagatul per praeceptionem era Acela prin care testatorul dispunea ca unul dintre mostenitorii sai sa ia, inainte de a se fi efectuat partajul succesoral, un bun determinat din patrimonial succesoral. Formula utilizata in cazul acestui legat era: Maevio sa ia cu anticipatie fondul Cornelian. Imparatul Justinian a mers chiar mai departe in aceasta directie si a desfiintat cele 4 categorii de legate, contopindu-le intr-una singura si stabilind ca oricare ar fi formula utilizata, legatarul avea la dispozitie 3 actiuni si anume: o actiune reala, a actiune personala si o actiune ipotecara. 15. Acceptarea si repudierea succesiunii testamentale Acceptarea si repudierea succesiunii presupunea sa avem in vedere 3 aspecte principale si anume: prezentarea claselor de mostenitori testamentar, cercetarea principalelor aspect tinand de acceptarea succesiunii si a celor care vizeza repudierea succesiunii. a. Clasele de mostenitori testamentari existau 3 categorii de mostenitori test amentari: 1. Clasa heredes sui et necesarii intrau acele persoane care se aflau direct si imediat sub puterea testatorului in momentul mortii acestuia. 2. Clasa heredes necesarii era considerat sclavul care fusese instituit ca mostenitor de catre stapanul sau defunct. Aceasta instituire se putea realiza in virtutea faptului ca sclavilor le era recunoscuta vocatia succesorala pasiva. 3. Clasa heredes extranei sau voluntarii erau acele persoane care nu se aflau sub puterea testatorului la momentul decesului acestuia si care erau considerate ca fiind straine de persoana acestuia. b.Acceptarea succesiunii se realiza potrivit dispozitiilor dreptului civil in 2 moduri: Acceptarea expresa care era de 2 feluri: 1. cretio era o declaratie solemna de acceptare a succesiunii facuta in fata martorilor. 2. Nuda voluntas desemna o declarative de acceptare expresa dar nesolemna care putea fi facuta verbal sau scris si care nu presupunea utilizarea de formule sacramentale. Acceptarea tacita sea realiza prin indeplinirea de catre herede a unor acte care nu puteau fi indeplinite decat in calitatea de mostenitor. c.Repudierea succesiunii numai mostenitorii din clasa heredes extranei sau voluntarii puteau accepta sau repudia o succesiune in conformitate cu propria lor vointa. Repudierea succesiunii avea ca efect deschiderea succesiunii ab intesta, in situatia in care fusese instituit un singur mostenitor testamentar si acesta repudia. In cazul in care erau instituite ca mostenitori mai multe persoane, repudierea succesiunii de catre una din ele avea ca effect acrescamantul. Daca nici un mostenitor testamentar nu accepta succesiunea si nuci nu exista substituiti sau mostenitori legali, potrivit dispozitiilor legale caducere, succesiunea revenea statului.

16. Formele de testament in dreptul roman Tipurile de testament sunt: 1. Testamentum calatis comitiis cetateanul care voia sa-si faca testament trebuia sa se prezinte inaintea comitiei curiata care era convocata special in acest scop numai de 2 ori pe an. Aceasta forma de testament prezinta o serie de inconveniente: nu se putea face decat la Roma, singurul loc unde se reunea comitia curiata; plebeii nu aveau acces la comitiile curiate si in consecinta, nu aveau posibilitatea de a-si intocmi testamentul; comitiile curiata erau convocate doar de 2 ori pe an. 2. Testamentum in procinctu denumit si testament militar, in perioada de razboi cetatenii romani puteau sa-si intocmeasca testamentul inaintea armatei gata sa inceapa lupta. Acest testament era accesibil doar soldatilor, cetateni romani cu varsta cuprinsa intre 17 si 46 de ani. 3. Testamentul per aes et libram in cazul acestei forme de testament, testatorul vindea cu un as si o balanta adica prin mancipatiune, intreg patrimonial sau unei persoane numite dobanditor al patrimoniului care avea rolul unui executor testamentar urmand sa duca la indeplinire hotararile de ultima vointa ale testatorului. Vanzarea se realiza in prezenta a 5 martori, cetateni roamani puberi. 4. Testamentul nuncupativ consta initial intr-o declarative verbal facuta la 7 martori cei cinci martori de la mancipatiune, cetateni romani puberi, un libripens si un emptor familie. 5. Testamentul pretorian era testamentul scris pe table care contineau pecetele a 7 cetateni romani puberi, chiar daca martorii intrebuintau toti acelasi sigiliu. 6. Forme de testamen in epoca postclasica sunt: a. Testamentul tripartite care a fost introdus in practica in epoca imparatului Teodosiu si Valentinian, deoarece continea formalitati imprumutate din 3 surse de provenienta: dr civil, pretorian si imperial. b. Testamentul militar nu presupunea nici o conditie de forma, putand fi facut oricand si oricum. c. Testamentul olograf trebuia sa fie scris in intregime de mana testatorului si intocmit inaintea unui martor numit tabularius. d. Testamentul dat spre pastrare la cancelaria imperiala. e. Testamentul intocmit printr-o declarative facuta inaintea autoritatilor judiciare sau administrative si depus spre pastrare la cancelaria orasului.