Interpretarea obiceiurilor reveneau preotilor, cei care

administrau justitia.
Aceasta contopire a dreptului cu religia, dar si aceasta
gestionare a justitiei de catre preoti a blocat pentru multa vreme
progresul dreptului.
In 301. I E M se divulga dreptul procesual, se dau publicitatii
zilele in care puteai da in judecata si formele utilizate. Odata cu
divulgarea dreptului procesual creste interesul pentru drept, pentru
interpretarea lui si in felul acesta jurisprudenta revine iar in drept.
In epoca veche jurist-prudenta laica a avut un character mai
curand de speta, cuprindea indrumari in vederea solutionarii intr-un
anumit proces.
Este epoca in care jurisprudenta isi atingea apogeul ca izvor de
drept. Acum se contureaza doua mari curente ale jurismului: -scoala
saliniana de orientare traditionalista
scoala procuriana
( inclinata spre organizarea
dreptului)
Tot in acest moment traiesc si creeaza cei mai mari juristi ai
Romei si ai lumii: Gaius, Papirian, Paust, Ulpian, Modestin. Au
fost si carti creeate de acesti autori:
manuale de drept
(institutiones)
questions ( ca speta
imaginara)
lucrum caces
Imparatii au abilitat pe anumiti juristconsulti sa dea consultatii
oficiale judecatorilor.
Avocatii aveau tendinta de a falsifica textele clasice de drept si
de accea imparatul a restrans dreptul de a cita clasicii la numai 5
nume:
Papinian(avea prioritate),
Paul, Ulpian , Gaius,
Modestin;
Senatus consultere (hotararile din senat) Imparatul Hadrian
ratifica legea influentand....
Dupa ce imparatii devin si presedinti de senat , hotararile
senatului devin inv. De drept fiindca senatul devenise anexa a
institutiei imperiale.
Al 6 lea izvor: Constitutiile imperiale: Odata cu imp. Hadrian,
edictele imperiale capata putere de lege, ulterior activitatea lui
legislativa se diversifica, iar actele lui normative se vor numi
Constitutii
Constitutiile imperiale erau de 4 feluri:

1.
2.
3.
4.
.
.
.

1. Edicte- dispozitii cu caracter general pe care imparatul le dadea

in domeniul public sau privat.
2. Mandatele erau instructiuni date inaltilor functionari
3. Decrete- hotarari judecatoresti date de imparat (imparatul
putea sa judece procesele)
4. Rescriptele- erau consultatiile date de imparat in probleme
juridice de ob scrise si publicate.
Procedura civila Romana
Totalitatea normelor care reglementau desfasurarea proceselor
civile ( formele de aplicare ale dreptului subiectiv civil)
Procedura civila a fost principala cale de modernizare a
dreptului civil.
De-a lungul istoriei romane au existat 3 tipuri de proceduri:
1. procedura legisactiunilor- actiuni legale in epoca veche
2. procedura formulara- procedura formulara in epoca clasica
3. procedura extraordinara- epoca postclasica
Alaturi de justitia institutionalizata, publica ( fiindca era
administrata de organele specializate ale statului), romanii au
cunoscut si o justitie privata, manifestata in 2 forme (aceasta
justitie reprezinta pozitia valorificarii depturilor subiective, nu cu
ajutorul statului ci prin mijloace proprii.
1.justitia privata agresiva- cand persoana interesata lua
initiativa in vederea realizarii pretentiilor pe cale proprie 9 a fost
tolerata doar o perioada fiindca ii avantaja pe cei bogati) astazi
recuperatorii.
2. justitia privata defensiva inseamna dreptul persoanei de a se
apara in vederea pretentiilor altuia, prin aceleasi mijloace si care a
fost tolerata tot timpul. Bodyguardul
PROCEDURA LEGISACTIUNILOR
Avea in vedere intemeierea oricaror actiuni de valuare a unui
drept subiectiv pe baza legii.

Numai ca in vechea lege romana era restrictica adica nu

permitea de cat valorificarea unei parti a dreptului subiectiv.
Aceasta procedura avea caracter judiciar( partile erau obligate
sa se prezinte in fata magistratului si sa rosteasca formulele
solemne ale legiscactiunilor).
Legisactiunile aveau :caracter legal- in sensul ca partile utilizau
termenii din legea pe care se intemeia rezolvarea procesului.
: caracter formalist: intrucat formulele si
termenii trebuiau pronuntati exact in forma si in limba in care
fuesera redactati de catre pontifi.
!nota! orice greseala de rostire a termenilor ducea la pierderea
procesului.
: aceasta procedura cuprindea 3 proceduri de judecata si
3 proceduri de executare a sentintei
Despre desfasurarea procesului in procedura legisactiunilor: se
desf in 2 faze: faza injure(in faa magistr) si faza injudicio ( in fata
judecatorului)
.
.
.
Faza injure:
Citarea se face in mai multe feluri:
a. Chemarea in justitie: just te voco- reclamantul rostea aceste
cuvinte in fata paratului
b. Angajamentul cu cautiune- era o conventie prin care partile
stabileau data de prezentare la magistrat.
c. Reclamatia era o somatie prin care era chemat la magistrat
paratul.
In fata magistr in termeni solemni , reclamantul isi rostea pretentiile.
Fata de pretentiile reclamantului, paratul avea 3 alternative:
1. sa-si recunoasca vinovatia ( confesio injure)- in aceste conditii
paratul era asimilat condamnatului, iar marturia lui constituia
titlu executoriu.
2. paratul admite procesul dar neaga pretentiile reclamantului si
atunci se trece la faza 2- procesul in fata judecatorului.
3. paratul nu se apara cum trebuie, nerespectand formulele
solemne, atunci era asimilat celui condamnat fiindca pierdea
procesul.
Faza Injudicio in fata judecatorului
-Daca paratul accepta procesul, dar respinge pretentiile
reclamantului, se trecea la faza in fata judecatorului, judecatorul

fiind o persoana privata, aleasa de parti din randul patricienilor sau

din randul clasei cavalerilor.
- in fata judecatorului partile nu se mai exprimau in termeni
solemni, se puteau administra probe care insa nu erau ierarhizate,
se putea recurge la serviciile unui avocat.
- romanii recurgeau si la tribunale care erau fie permanente fie
nepermanente.
Partile recurgeau si la litigiul pe cale administrativa prin
urmatoarele mijloace:
sa dispuna incheierea unor contracte verbale
in prezenta lui
punerea in posesie (magistratul)
prin ordin al magistraturii, partile erau
obligate sa incheie
sau sa nu incheie un act juridic restetutia
integram: (inseamna repunerea in situatia
anterioara prin ordinul magistratului de desfasurare
a actului juridic pagubitor pentru reclamant.
Repunerea era deci doar in drept nu in fapt.
Reclamantul putea sa intenteze proces in val
drepturilor sale
-

SOLUTII IN AJUTORUL DEBITORULUI INSOLVABIL:

1. debitorul putea solicita ajutorul unui garant:
solicita un garant care sa
dovedeasca nevinovatia
debitorului
datornicul putea ruga un
prieten sa ii vanda bunurile
si cu banii
obtinuti sa-i plateasca datoria ,
datornicul care isi platea datoria vanzandu-si
bunurile devenea infam.
2.
Contractul Metsam- contracul se putea imbina cu
creditorul prin un contract prin care se angaja sa-si plateasca datoria
in zile-munca.
Caracterul inroditor si abuzurile au provocat multe
revolte datorate acestui contract la care pana la urma s-a
renuntat.
3.Luarea in gaj era o modalitate de a exercita presiuni asupra
datornicului-creditorul impreuna cu cativa martori folosind formule
solemne lua din bunurile datornicului un obiect de valuare pe care
ameninta ca-l va distruge daca nu i se restituia datoria.

PROCEDURA FORMULARA
Trecerea la procedura formulara s-a datorat nevoii de acumulare a
dreptului cu nevoile real- economice si sociale tot mai dinamice si
pentru care vechiul drept devenise un obstacol. . . . . . . .. . .
-are efect extinctiv ( dupa ce copia se inmana reclamantului,
drepturile acestuia se stingeau): aceasta procedura a anticipat
autoritatea (puterea) lucrurlui judecat.
- efectul creator: dupa ce dreptul initial se stingea, inmanarea cpiei
catre reclamant ii conferea acestuia un drept nou ( de obicei insa
in acea perioada condamnarile erau banesti)
- efectul fixator: strict necesar, deoarece in copia formulei se
stabileau definitiv atat elementele privint identitatea persoanelor
cat si cele privind identitatea obiectelor aflate in disputa. A. Incat
partile sa nu mai poata cere in fata judecatorului altceva decat
cerusera in fata magistratului.
Inmanarea copiei avea efect de lucru judecat si pentru parat
deoarece se considera ca orice lucru judecat este considerat
adevarat
ACTIUNILE IN PROCEDURA FORMULARA
! Daca in vechea procedura actiunile insemnau: Cererile de
judecata, in procedura formulara actiunea= cerearea
reclamantului de a i se elibera o formula. In acest fel actiunea
devine mijloc procesual, iar numarul actiunilor devine practic
nelimitat ( fiindca magistratul utea sa elibereze formulele pentru
orice solicitare a reclamantului).
Categorii de actiuni
1. Actiuni-reale ( inrem) ele promovau drepturile ce se ref la
lucruri;
Personale ( inpersonam) ele promovau drepturile
personale, adica drepturi care se refereau la o anumira
persoana;
!nota! cum observam, drepturile reale erau opozabile
(elga omnes) adica in formula era nominalizat numai
reclamantul.
Drepturile pers erau opozabile numai anumitor pers,
expres nominalizata

2. Actiuni ---- civile isi avea originea in actiuni legale

Honorarii ( erau creatii ale magistratilor) si se clasificau
astfel:
- actiuni ( in factum) cu privire la un fapt, se aplica faptul
savarsit pt ca pe aceasta baza jud sa prezinte sentinta
- actiuni cu fictiune (ficticii)
- actiuni cu formula cu transpozitie ( aceasta se foloseste
pe acele acte ce nu se puteau intocmi fatis)
3. Actiuni - directe
Utile
!! de obicei astfel de actiuni erau utilizate pentru solutionarea unor
cazuri; cand se introducea o fictiune in formula, actiunile directe
puteau deveni utile.
4. Actiuni populare aparau interesele generale deci reclamantul
putea fi oricine
Private acestea protejau numai interesele reclamantului
5. Actiuni penale- paratul era condamnat sa plateasca o suma de
bani
Persecutorii: condamnau la restituirea lucrului sau la
recuperarea pagubei
6. Actiuni -- de drept strict actul cu pretentiile reclamantului era
interpretat literar)
De buna cretinta- exfidebona- se putea trece dincolo de
litera actului dar in formula se preciza explicit ca actiunea este de
bunacredinta.
7. Actiuni
- acestea optau pe reparatia in natura in locul
fostei condamnari, dar atunci judecatorul aparea ca arbitru.

PROCEDURA EXTRAORDINARA
Se introduce in epoca postclasica imperiala cand procesul era
condus numai de magistrat astfel incat dispare faza a 2 a aceea in fata
judecatorului, magistratul devenind si judecator.
Astfel este consecinta a centralizarii birocratice imperiale
(imparatii dorind sa centralizeze inclusiv solutia proceselor)
Citirea paratului capata caracter oficial prin instiintare sau prin
somatie pe care insa o aduce un functionar public.

Procesul se desfasoara acum in interior, probele incep sa fie

ierarhizate. Puterea probatorie ca mai mare avand-o inscrisurile
oficiale.
Recunoasterea paratului reprezinta o proba suficienta.
Condamnarea in natura : se generalizeaza, sentinta nu mai are in
vederea sanctiuni banesti ci restituirea obiectului aflat in litigiu.
Exceptiile devin acum decisive.
Sentinta se executa inclusiv prin constrangerea oganelor de stat.
Persoanele in dreptul Roman.
Exista o diferenta intre persoanele de astazi si membrii
societatii Romane( o societate in care calitatea de persoana nu era
recunoscuta tuturor)
Capacitatea juridica in dreptul roman o detineau numai cei care
aveau caput, dar caput (personalitate) era considerata completa
numai la cei care beneficiau de libertate , cetatenie romana si erau
sefi ai unei familii civile ,, restul aveau caput (personalitate) limitat.
Personalitatea incepea inca inainte de nastere fiindca copilul
conceput era considerat nascut atunci cand era vorba de interesele
sale.
Personalitatea inceteaza prin deces, dar se considera ca se
prelungeste in cazul mostenirii neacceptate.
In statul Roman existau oameni neliberi (sclavii) , oameni liberidar de divverse categorii- si oameni cu conditie juridica speciala.
IZVOARELE SCLAVIEI
1. Sclavia prin nastere ( la romani copilul nascut in afara
casatoriei primea conditia juridica a mamei ; si pt ca sclabii
nu aveau voie sa se casatoreasca, orice copil nascut de o
sclava devenea el insusi sclav)
2. Prizonierii de razboi au fost principala sursa a sclaviei, ei
erau considerati propietate a statului roman care ii inchiria
sau ii vindea la particulari;
3. Sclavi rezultati din fapte care se pedepseau cu pierderea
libertatii;
4. debitorul insolvabil executat asupra persoanei
5. hotul prins in flagrand
6. dezertorul
7 cetatenii care se dadeau drept sclavi
- cetatenii care se aflau in situatiile enumerate mai sus nu puteau si
vanduti sclavi decat in afara granitelor Romei (trans tiberium)
Natura juridica a sclaviei ( conditia juridica a sclavului)

- Sclavul era considerat un obiect aflat in patrimoniul stapanului;

- nu puteau contracta o casatorie legala si nu puteau plange in
justitie;
- desi nu aveau personalitate juridica puteau incheia acte juridice
daca acestea erau in avantajul stapanului;
- prin fictiune se considera ca sclavul imprumuta personalitatea
stapanului
Desi sclabii nu aveau patrimoniu, cu aprobarea stapanului
puteau detine bunuri cu titlu de peculium ( proprietarul peculiului
ramanea stapanul); Initial peculiul desemna solda militarului.
Oameni liberi
Libertatea se confunda cu cetatenia, deci numai cetatenii
romani se bucurau de libertate. Apoi cetatenia romana a fost extinsa
si asupra altor categorii.
Cetatenia romana
Beneficiau de toate drepturile dupa cum urmeaza:
-jus comercii - era dreptul de a incheia acte juridice de drept
civil
- justmilitae : dreptul de a fi soldat in armata romana:
- just-suffraggi : dreptul de a
- just honnorum: dreptul de a candida la o magistratura
Cetatenia romana se dobandea prin mai multe modalitat:
- modul originar de dobandire a cetateniei era nasterea( copilul
nascut prin casatorie dobandea conditia juridica a tatalui cel nascut in
afara casatoriei dobandea conditia juridica a mamei)
- dovandirea cetateniei prin lege
-dobandirea cetateniei prin naturalizare pe baza unei legi
speciale
- dobandire prin dezrobire
Pierderea cetateniei la romani se facea prin:
prin pierderea libertatii
prin dubla cetatenie( ro nu
admiteau)
prin exil
prin refuzul razbunarii
La inceputul sec 2 in era noastra , imparatul karakall a a generat
cetatenie asupra tuturor loc liberi din imperiu.
Latinii erau a 2 a categorie de oameni liberi originari din campia
Latium.
Latinii originari din Latium ( lat vechi sau Verteres) denumiti de latini
s-au extins prin:
-latinii coloniali-erau locuitorii coloniilor fondate in Italia

-latini fictivi : erau locuitorii unor provincii care implineau

conditia juridica ai latinilor coloniali.
-latinii iuniani- acestia erau defapt sclabii dezrobiti dar fara
respectarea procedurilor legale.
Peregrinii erau straini care se asezasera la Roma- erau considerati
oameni liberi- daca se asezau in alte cetati se puteau folosi de dreptul
specific a acelor cetateni, iar daca se asezau la Roma, li se crease un
drept special, ius-gentium, drept care in timp va fi utilizat si de
cetatenii romani
Exista o categorie de peregrini numiti peregrini debitici- adica
locuitorii unor cetati care indraznisera sa se razvrateasca impotriva
Romei precum si dezrobitii ce fusesera pedpsiti grav in sclavie si care
nu puteau dobandi cetatenie romana, nu puteau intra in Roma
Dezrobitii
Se numeau si liberti- erau sclavii eliberati de stapani. Ei
deveneau oameni liberi in raport cu toti ceilalti, dar ramaneau
dependenti ca persoane si bunurile de fostul stapan care dupa
dezrobire se numea patron.
Formele de dezrobire erau stricte:
1. dezrobire prin declaratie solemna a stapanului in fata
magistratului
2. Dezrobire prin recensamant ( sclavul era inscris in lista
oamenilor liberi)
3. prin testament : a. Dez directa( testatorul il mentiona explicit in
testament pe cel care vroia sa il dezrobeasca)
b. indirecta 9 testatorul ii lasa prin testament mostenitorului
sarcina sa il dezrobeasca
Conditia juridica a dezrobitului
Desi era om liber dezrobitul avea urmatoarele obligatii fata de
patron.
Patronul putea dispune de drepturile libertului dar cu nuante
diferite
Obsedium-obligatia de a presta fostului stapan servicii obisnuite
sau calificate
Pt ca dezrobirea devenise contagioasa in imperul roman.
Augustus a eliminat-o prin 2 legi:
Persoana cu conditie juridica speciala: erau oamenii care
formaul erau ude dar care in fapt erau sclavi,

COLONII - initial,erau arendasii care anunta un viitor mod de

productie feudala.Erau de 2 feluri :

1. Voluntari (oameni liberi)

2. Siliti (servi)- prizonierii de razboi distribuiti in
agricultura.Ulterior,prin lege,ambele categorii au fost
legate de pamant.
Din punctul de vedere al conditiei juridice,colonul voluntar ramanea
om liber,dar si colonul silit,desi legat de pamant,avea unele drepturi
:
1. Sa incheie o casatorie valabila
2. Sa stapaneasca unele bunuri
3. Sa lase mostenire urmasilor
CASATORIA
La romani,la inceput,casatoria era CU MANUS (femeia trecea in
puterea barbatului).Ulterior,in republica,s-a generalizat casatoria
FARA MANUS (femeia ramanea in puterea tatalui).
CONDITII DE FORMA ALE CASATORIEI LA ROMANI
- Cu manus avea 3 forme :
a)CONFARREATIO casatoria rezervata celor bogati ; de aceea
la ea participau tinerii casatoriti,martorii si marele preot.
b)USUS- casatoria rezervata plebeilor; se considerata incheiata
daca,cei 2 coabitau vreme de 1 an
c)COEMPTIO casatoria in forma unei vanzari fictive a sotiei
catre sot pentru un banut de arama.
Casatoria fara manus se petrecea prin simpla instalare a femeii in
casa barbatului (+ chindie/petrecere)
CONDITII DE FOND ALE CASATORIEI :
a)CONNUBIUM aptitudinea partilor de a se casatori
b)CONSIMTAMANTUL- mai intai,consimtamantul il dadea
tutorele,ulterior se solicita doar consimtamantul sotilor
c)VARSTA- baietii minim 14 ani,fetele minim 12 ani
EFECTELE CASATORIEI
In casatoria cu manus ,sotia era considerata fiica a sotului si sora
a copiilor ei.Zestrea sotiei revenea sotului.
-fara manus,sotia ramanea sub puterea tatalui ei,isi
pastra zestrea,sotul avand,cel mult,dreptul sa-I administreze
zestrea.
ADOPTIA- trecerea unui fiu de sub puterea unui tata de familie ,sub
puterea altui tata de familie.Se realiza prin simularea a 3 vanzari si

2 dezrobiri ale fiului,urmate de un proces fictiv de cumparare a

acestuia,de catre noul tata.
CONDITIA DE FOND A ADOPTIEI- era ca din diferenta de varsta
dintre infietor si infiat sa fie de 18 ani ; era necesar consimtamantul
infiatului.
O forma speciala de adoptie ADROGATIUNEA.Insemna infierea
unui tata de familie de catre un alt tata de familie.De
regula,adrogatiunea se realiza din interese politice.
LEGITIMAREA reprezenta recunoasterea paternitatii,deci
asimilarea copiilor naturali,drept copii legitimi.Se realiza prin : - act
imperial
-casatorie cu mama
- prin improprietarirea copilului natural
EMANCIPAREA

Drpet roman cursul 6

Solutii ajutorul debitorului insolvabil
a) datornicil putea cere ajutorul unui garant( vindex) care sa
dovrdeasca nevinovatia garantuluui.
b) datornicul putea ruga un prieten sa ii vanda bunurile si cu
banii obtinuti sa ii plateasca datoria. Numai ca datornicul caresi platea datoria vanzandu-si bunurile , devenea infam , isi
pierdea dreptul sa mai fie ales in functia publica.
c) datornicul de nexum: datornicul putea incheia cu creditorul
sau un contract in care se angaja sa isi plateasca datoria in zile
de munca, deci era o sclavie mascata . Caracterul inroditor si
abuzurile au provocat multe revolte datorate acestui contract la
care pana la urma s'a renuntat.
A doua solutie era luarea in gaj: era o modalitate de a exercita
presiuni asupra datornicului : creditorul impreuna cu cativa
martori , folodindu-se de formule solemne luand din bunuriele
datornicului un obiect de valuare pe care il va ameninta ca il va
distruge daca nu i se va restitui datoria .
Procedura formulara:
Trecerea la procedura formulara s'a datorat nevoii de
acomodare a dreptului cu noile realitati, economice si sociale
tot mai dinamice si pentru care vechiul drept devenea un
obstacol. Aceasta procedura prin specificul ei permite de o

potriva valorificarea tuturor drepturilor subiective ale

persoanei si deci o dezvoltare si actualizare continua ale
dreptului. Elementul esential este formula :
- formula reprezenta o directiva de judecare pe care o redacta
magistratul si in copii o inmana partii la sfarsitul
procesului. formula elaborata de magistrat continea 4 parti
alcatuitoare , (prima era obligatorie si doua parti accesorii,
exceptiile si prescriptiile care ulterior vor devenii absolvatorii):
1. Intentia( intentio) cuprindea pretentiile reclamantului ,
aceste pretentii puteau fii determinate sau lasate la latitudinea
instantei .
2. Demonstratio :era partea in care era prevazut izvorul
pretentiilor reclamantului.
3. Adjudicatio: era o parte utilizata numai pentru procesele de
iesire din indiviziune , cand judecatorul rra mai intai albitruevaluator.
4.Condemnatio:judecatorul era investit cu puterea de a
condamna sau de a achita.
Exceptiile : erau mijloacele de aparare ale paratului , cu
ajutorul lor paratul paraliza pretentiile reclamantului, deci
exceptiile aveau caracter absolutoriu.
Exceptiile trebuiau introduse in formula . Fata de exceptii ,
reclamantul avea dreptul la o replica; dar si paratul avea
dreptul la o replica la replica numita duplica.
Prescriptiile erau mijloace de aparare pe care le puteau folosii
deopotriva reclamantul sau paratul.
Desfasurarea procesului:
- faza injure( in fata magistratului)
a) citarea paratului se facea tot dupa vrchiul procedeu
b) prezenta partilor era obligatorie
c)procesul se desfasura fara solemnitati( fara formule solemne
sau gesturi solemne)
d) posibila atitudine a paratului ramane aceesi: sa recunoasca,
sa nege sau sa se apare defectuos
litis contestatio: insemna inmanarea de catre magistrat a unei
copii de pe formula reclamantului si a fost una dintre marile
creatii ale dreptului roman, deoarece:
-> Are efect instinctiv ( dupa ce copia se inmana reclamantului,
drepturile acestuia se stingeau). Aceasta procedura a anticipat
autoritatea (puterea lucrului judecat).
->Efectul creator: dupa ce dreptul initial se stingea ,
inmanarea copiei catre reclamanti , conferea acestuia un drept
nou (deobicei insa in aceea perioada condamnrile erau
bneti).
-> Efectul fixator, strict necesar deoarece in copia formulei se
stabileau definitiv atat elementele privind identitatea

persoanelor cat si cele privind identitatea obiectului aflat in

disputa, astfel incat partile sa nu mai poata cere in fata
judecatorului altcveva decat cerusera in faa magistratului.
Inmanarea copiei avea efect de lucru judecat si pentru parat
deoarece se considera ca orice lucru judecat este considerat
adevarat.
Actiunile in procedura formulara!
Daca in vechea procedura actiunile insemnau cererile de
judecata , in procedura formulara actiunea insemna cererea
reclamantului de a i se elibera o formula. In acest fel actiunea
devine un mijloc procesual , iar numarul actiunilor devine
practic nelimitat( fiindca magistratul putra sa elibereze
formule pentru orice solicitare a reclamantului).
Actiuni ale reclamantului:
1. Actiuni reale(in rem)- ele promovau drepturile ce se refereau
la lucruri.
Actiuni personale( in personal) - ele promovau drepturile
personale , adica drepturi care se refereau la o anumita
persoana ( deobicei era vorba de datornic).
Obs!!: Drepturile reale erau opozabile erga omnes ( fata de
toti) era nominalizat numai reclamantul. Drepturile personale
erau opozabile numai anumitor persoane expres nominalizate
(intuito personae)
2. Actiunile Civile ( isi aveau originea in ctiunile legale.
Actiunile Honorari ( erau creatie ale magistratilor si se
clasificau astfel: - in factum( cu privire la un fapt), se indica
faptul savarsit pentru ca pe aceasta baza judecatorii sa
pronunte sentinta.
- actiuni ficti( cu privire la fictiuni)
- actiunile cu transpozitie ( aceasta se folosea pentru
acele acte care nu se puteau intocmi fai).
3 . Actiuni -directe
Actiuni -utile, deobicei aceste actiuni erau utilizate pentru
solutionarea unor cazuri ; cand se introducea o fictiune in
formula actiunile directe puteau devenii utile.
4. Actiuni populare ( erau actiunile care aparau interesele
generale, deci reclamnt putea fii oricine.
Actiuni private ( protejau numai intentiile reclamantului).
5. Actiuni penale ( erau actiuni in care paratul era condamnat
sa plateasca o suma de bani).
Actiunile persecutorii ( erau sctiunile care condamnau la
restituirea lucrului sau la repararea pagubei).
6.Actiunile de drept strict( actul cu pretentiile reclamantului
era interpretat lilteral, adica in litera lui )

Actiunii de buna credinta( ex fide bona) se putea trece

dincolo de litera actului, dar in formula se preciza explicit ca
texte de buna credinta.
7. Actiuni arbitrarii( acestea optau pentru declaratia in natura
in locul fostei condamnarii in bani .
Procedura extraordinara se introduce in epoca post clasica
(imperiala) cand procesul era condus numai de magistrat.
Astfel incat dispare faza a 2a aceea in fata judecatorului,
magistratul devenind si judecator, este consecinta a
centralizarii birocratice imperiala( imparatii dorind sa
controleze inclusiv solutia proceselor) .
Citarea paratului capata caracter oficial prin somatie sau
instintare , pe care insa o aduce un functionar public. Partile se
puteau prezenta la proces si prin reprezentanti. Procesul se
desfasoara acum in interior.
Probele incep sa fie ierarhizare, puterea probatorie avand'o
inscrisurile oficiale.
Recunoasterea paratului reprezenta o proba suficienta.
Condamnarea in natura se generalizeaza( sentinta nu se mai
face prin sanctiuni banesti ci prin restituirea obiectului aflat in
litigiu).
Exceptiile devin de acum decisive. Sentinta se executa inisiv
prin constrangere organelor de stat.
Persoanele dreptului roman.
Exista o diferenta cu persoanele de astazi si membrii societatii
romane, societate in care calitatea de prrsoana nu era
recunoscuta tuturor. Capacitatea juridica in dreptul roman o
detineau numai cei care aveau caput, dar caput reprezenta
( personalitatea) , era considerata completa numai la cei care
beneficiau de libertate si erau sefi ai unei familii civile.
Personalitatea incepea inca din inainte de nastere, fiindca
copilul conceput era considerat nascut atunci cand era vorba
de interesele sale. Personalitatea inceteaz prin deces dar se
considera ca se prelungeste in cazul unei modteniri
neacceptate.
In cazul roman existau oameni nelibeti( sclavii) , oameni liberi(
de diverse categorii) si oameni cu conditie juridica speciala .
Sclavia prin nastere, la romani copilul nascut in afara
casatoriei primea confitia juridica a mamei; si pentru ca sclavii
nu aveau voie sa se casatoreasca, orice copil nascut de o sclava
devenea el insusi sclav.
Scalvii din razboaie, prizionerii pinsu in razboi erau
transformati in scalvi, erau vanduti la particulari si erau
considerati propietatea statului roman.

Sclavi rezultati din fapte care se pedepseau prin pierderea

libertatii.
Drept roman cursul 7
-Debitorul insolvabil executat asupra persoanei.
-Hotul prins in flagrant
- femeia care intretinea relatii intime cu sclavul altuia fara acordul
stapanului.
- cetatrnii care se dadeau drept sclavi, fie ca nevoia ii impingea sa
presteze munca de sclav , oricum cetateni care se aflau in situatii
renumerate mai sus nu puteau fi vanduti ca sclavi decat in afara
granitelor lor" Trans Tiberium"
Natura juridica a scviei( conditia juridica) :
- era considerat un obiect aflat in patrimoniul stapanului.
- nu puteau contracta o casatorie legala si nu se puteau plange in
justitie;
- desi nu avea personalitatea juridica sclavul putea incheia acte
juridice daca acestea erau in avantajul stapanului; prin fictiune se
considera ca sclavul imprumuta personalitatea stapanului( desi sclavii
nu aveau patrimoniu, cu aprobarea stapanului puteau detine bunuri
cu titlul de "peculium", propietarul peculium ramanea insa stapanul,
initial peculium desemna solda militarului.
Oamenii liberi:
- Initial libertatea se confunda cu cetatenia, deci numai cetateni
romani se bucurau de libertate, apoi cetatenia romana a fost extinsa si
asupra altor categorii.
1. Cetatenii:
Cetatenii romani beneficiau de toate drepturile dupa cum urmeaza :
- jus commercii ( era dreptul de a incheia acte juridice de drept civil)
- jus connubii ( era dreptul de a oncheia o casatori valabila)
- jus militia ( era dreptul de a fi chemat in armata romana).
-jus suffragii ( era dreptul de a vota)
-jus honorum ( era dreptul de a candida la magistratura).
Cetatenia romana se dobandea prin mai multe modalitati:
1 . Modul primar de dobadire a cetateniei era "nasterea" ( copilul
nascut din casatorie dobandea condotia juridica a tatalui , cel nascut
in afara casatoriei dobandea conditia juridica a mamei).
2. Dobandirea cetateniei prin "lege "
3 . Dobandirea cetateniei prin "naturalizare" , pe baza unei legi
speciale.
4. Dobandirea cetateniei prin "dezrobire" de catre un cetatean roman.
Pierderea cetateniei se facea prin:
- pierderea libertati

- prin dubla cetatenie ( romani nu permiteau dubla cetatenie).

- exil ( cea mai crunta pedeapsa)
- refuzul razbunarii
In Sec 1 inaintea erei noastre, in urma revoltei cetatenilor italice ,
toti cetatenii liberi din Italia au primit cetatenie romana, prin doua
legi exclusive.
La inceputul sec al 2lea e.n , imparatul Caracalla a generalizat
cetatenie asupra tuturor locuitorilor liberi din Imperiu.
2. Latinii erau a 2 a categorie de oameni liberi originari din campia
Lactium , deci inrudito cu romani , totisi la inceput latinii nu
beneficiau decat de Jus commercii, jus connubii, si jus suffragii.
Latiniu vechi sau veteres, denumirea de latini s'a extins prin:
- latinii coloniari ( erau locuitorii coloniilor fondate in italia)
-latini fictivi( erau locuitori unor provincii care primeau conditia
juridica a latinilor coloniari
- latini iuniani ( acestia erau defapt sclavii dezrobiti dar fara
respectarea procedurilor legale)
3.Peregrini , erau straini care se asezasera la Roma, erau considerati
oameni liberi daca se asezau in alte cetati se puteau folosi de dreptul
specific acelor cetati , iar daca se asezau la Roma li se crease un drept
special numit "jus getium", drept care in timp va fi utilizat si de
cetateni romani.
Existau o categorie de pelegrini delitici , erau locuitori unor cetati
care intraznisera sa se razvrayeasca impotriva Romei precum si
dezrobiti ce fusesera grav in sclavie, nu puteau dobandi cetatenie
romana si nu puteau intra in Roma.
Dezrobitii
EMANCIPAREA
- emanciparea avea un pronuntat caracter economic , acela de a permite
fiului sa incheie acte juridice in interesul tatalui.
- Emanciparea se putea realiza printr-un proces simulat: 3 vanzari
succesive si 2 dezrobiri, dupa care fiul era scos de sub puterea tatalui,
devenind de sine statator.
- Dezavantajul emanciparii fiului este ca acesta pierdea dreptul la
mostenire.
- Magistratii vor corecta insa acest avantaj ca fiul sa-si pastreze
capacitatea succesoala.
3. persoana juridica la romani
-era o colectivitate care avea capacitatea juridica, patrimoniu propriu,
drepturi si obligatii distincte.

La romani erau pers juridice statul roman

Biserica

Asociatiile de publicani

Corporatiile ( erau asociatii profesionale dar care in timp au

efectuat si activitati politice , fapt pentru care au fost interzise.
TUTELA
-Era o modalitate de protejare a incapabililor de fapt , a acelora
care aveau personalitate juridica dar nu aveau inca posibilitatea
de reprezentare a consecintelor faptelor proprii. Acestia erau fie
alienatii , prodigii , dar mai ales nevarstnicii.
Tutela a fost instituita tocmai in interesul incapabililor.
CLASIFICAREA TUTELEI
a. in functie de persoanele puse sub protectie avem:

tutela impubelului cu capacitate juridica.

Tutela femeii pentru ingenitate(naivitate) femeia era sub tutela
rudelor sale dar mai tarziu cand nastea 3 copii era scoasa de sub
tutela.
b. Dupa modul de instituire a puterii avem:
tutela legitima- se acorda rudelor incapabilului.
tutela testamentala era instituita in testament in eventualitatea
ca succesorul nu ar fi puber.
c. tutela dativa- era instituita de magistrati atunci cand nu
avea rude.
PROCEDEE DE EFECTUARE A TUTELEI
1.Negotium gestio ( facere de acte civile) se realizeaza atunci
cand pubirul- cel pus sub tutela era infans ( adica avea sub 7
ani) . In aceste conditii tutorele incheia in nume propriu actele
privind lucrurile copilului.
2. Interpunerea autoritatilor valabila pentru pubirul peste 7
ani in caz ca tutorele doar il asista.
Curatela= era o protectie asigurata incapabililor: Curatela
nebunului si a prodigiului ( risipitorului)
3...Curatela debilului mintal
Dupa modul de instituire curatela este legitima sau dativa dar
nu si testamentara.
BUNURILE
Spre deosebire de lucruri, bunurile sunt lucruri posibile de
apropiere ( de trecere in libertate)

Clasificarea bunurilor. 1. bunuri patrimoniale care puteau fi

pretioase ( mancipi)
-bunuri putin pretioase ( nec
mancipi)
2, bunuri corporale aveau forma materiala
- incorporale fara forma materiala
3. bunuri - mobile se pot misca fara a-si
schimba identitatea
- imobile isi schimba forma daca
sunt mutate
4. bunuri de gen- bunuri individuale- au
trasaturi care sunt proprii doar lor