SEMINAR VI

Rezumat
În sistemul procedurii extraordinare, procesul era condus numai de către
magistratul judecător. Totodată dispar cele 2 faze ale procesului, de unde şi denumirea
noii proceduri, extra ordinem, care se desfăşoară în afara lui ordo. Procedura
extraordinară a fost generalizată abia în epoca postclasică, dar ea a funcţionat în
anumite cazuri, chiar şi în epoca clasică.

TEST DE AUTOEVALUAREA CUNOȘTINŢELOR

După ce aţi parcurs materia aferentă cursului - Procedura extraordinară,

răspundeţi la următoarele înterbări:

a) Care sunt caracterele procedurii extraordinare?

- Procesul era condus numai de catre magistratul judecator
- Dispar cele doua faze ale procesului

b) Cine pronunţă sentinţa în cadrul procedurii extraordinare?

- Sentinţa în cadrul procedurii extraordinare era pronunţăta de magistratul
judecator.

c) Definiţi apelul.
- Apelul (libellus apellatorius) este atacarea unei hotarari a judecatorului
la instanța superioară, fie imediat, în formă orală, fie în scris, într-un
termen stabilit.
- Apelul se introducea la instanţa care a dat hotărârea judecătorească şi
care era obligată să-l trimită înstanţei superioare, însoţit de un referat.

d) Care sunt caracterele apelului?

- Apelul era suspensiv de excutare - adică prima hotărâre nu putea fi pusă
în executare până la judecarea cererii apelului;
- Apelul era devolutiv de instanţă - a doua instanţă trebuia să cerceteze
din nou fondul procesului (al cauzei).

e) Descrieţi metoda de judecată a juriştilor romani.

- Este o metodă cazuistică, adică se porneşte de la un caz concret, pentru
a putea deduce mai apoi regula aplicabilă altor situaţii similare.
 RECAPITULARE
PROCEDURA CIVILǍ ROMANǍ

1. Explicaţi noţiunile de imperium şi jurisdictio.

- imperium era puterea de comandă a magistratului.
- iurisdictio era dreptul magistratului de a supraveghea îndeplinirea
formelor proprii legisacţiunilor prin care părţile urmăreau să-şi
valorifice pretenţiile;

2. Rezumaţi aspectele specifice procedurii de judecată în faţa magistratului,

din cadrul procedurii legisacţiunilor.

Desfăşurarea procesului în sistemul procedurii legisacţiunilor:

Procedura legisacţiunilor se caracterizează prin judecarea procesului în

două faze:
- in iure;
- in iudicio, folosindu-se expresia ordo iudiciorum privatorum (reguli care
guvernează desfăşurarea procesului).

Instanţa era organizată doar în zilele faste, de către pretor, principalul

magistrat judiciar.
Faza in iure.
Citarea pârâtului se făcea prin utilizarea unuia din cele 3 procedee
recunoscute:
a) in ius vocatio consta în chemarea pârâtului în faţa magistratului prin rostirea
unor cuvinte solemne (in ius te voco);
b) vadimonium extrajudiciar era o convenţie prin care părţile stabileau data la care
urmau să se prezinte în faţa magistratului;
c) condictio era somaţia prin care reclamantul chema in iure pe pârât.

În faţa magistratului, faţă de pretenţiile formulate de reclamant, pârâtul

putea să adopte una din următoarele atitudini:
a) confessio in iure - recunoaşterea vinei, îl asimila cu cel condamnat, potrivit
principiului confessus pro iudicato est;
b) infitiatio - pârâtul participa la proces, dar nega pretenţiile reclamantului,
ceea ce ducea procesul în cea de-a doua fază şi se încheia cu pronunţarea
sentinţei;
c) non defensio uti oportet - dacă pârâtul nu se apăra temeinic era asimilat cu cel
condamnat.

3. Care a fost cel mai vechi caz de restitutio in integrum? Explicaţi!

- cel mai vechi caz este restitutio in integrum ob absentiam ~ dacă un
cetăţean lipsea vreme îndelungată din Roma, în interesul serviciului, şi
 în acest timp cineva îi uzucapa un bun, pretorul putea acorda restitutio
in integrum prin care desfiinţa uzucapiunea.

4. Definiţi acţiunea.
- acţiunea îndeplineşte rolul unui mijloc procedural, pus la îndemâna
persoanelor în scopul valorificării drepturilor subiective.

5. Enumeraţi categoriile de acţiuni.

- Actiuni in rem si actiuni in personam
- Actiuni civile si actiuni honorarii
- Actiuni directe si actiuni utile
- Actiuni populare si actiuni private
- Actiuni penale si actiuni persecutorii
- Actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta
- Actiuni arbitarii

6. Definiţi drepturile subiective.

- Dreptul subiectiv – este prerogativa recunoscută subiectului unui raport
juridic de a avea o anumită conduită sau de a pretinde unui alt subiect de
drept, să dea, să facă sau să nu facă ceva, în temeiul normelor juridice.

7. Descrieţi structura formulei.

- Formula cuprinde 4 părţi principale:
a) intentio cuprindea afirmarea pretenţiilor reclamantului; când obiectul
pretenţiilor reclamantului era precis determinat, intentio era certa, iar când
dreptul
reclamantului urma să fie apreciat de judecător, intentio era incerta;
b) demonstratio cuprindea cauza juridică (izvorul) a pretenţiilor reclamantului
(contract, testament, etc.);
c) adiudicatio figura numai în formula acţiunilor în partaj, judecătorul fiind
împuternicit să atribuie celor aflaţi în proces dreptul de proprietate asupra părţii
de
lucru ce le revenea prin ieşirea din indiviziune;
d) condemnatio este faza în care judecătorul, simplu particular, era investit de
către pretor cu dreptul de a pronunţa o sentinţă de condamnare sau de
absolvire.
 RECAPITULARE MATERIE DREPT ROMAN
Să ne reamintim!

8. Definiţi dreptul.
- Dreptul roman este expresia juridica generala si abstracta a relatiilor
dintr-o societate intemeiata pe proprietatea private si pe productia de
marfuri

9. Definiţi norma juridică

- Norma juridica reglementeaza conditia juridica a persoanei, relatiile
personale patrimoniale si solutionarea litigiilor dintre persoane

10. Definiţi dreptul public şi dreptul privat.

- Dreptul public reglementeaza atat formele de organizare ale statului cat
si raporturile create intre stat si particulari
- Dreptul privat reglementeaza numai raporturile dintre particulari

11. Definiţi jurisprudenţa.

- Jurisprudenţa este ştiinţa dreptului roman, creată de către jurisconsulţi,
prin interpretarea creatoare a vechilor legi

12. Definiţi şi caracterizaţi ius civile.

- Ius civile ( dreptul quiritar ) era dreptul cetăţenilor romani, extrem de
rigid şi de formalist şi profund exclusivist, fiind înconjurat de forme
solemne şi simboluri, de natură să-l facă inaccesibil străinilor.

STUDENT

STOICA ANDREEA