UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

Student GHIMICIU ANDREI FLORIN

X An de studiu I – IF

An de studiu I – IFR

FIȘA DE EXAMINARE1
la disciplina TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

GRILE2. Bifați răspunsul/răspunsurile corect/corecte:

1. Potrivit art. 38 din Constituția României, republicată, „În condiţiile aderării României la Uniunea
Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European”. Identificați
care dintre accepțiunile noțiunii de „drept” se regăsesc în exemplul dat:
x
a. drept obiectiv și drept subiectiv;
b. drept subiectiv și drept național;
x c. drept pozitiv și drept subiectiv.

2. În dreptul public:
x a. normele sunt imperative;
x b. nu sunt protejate interesele particulare ale subiectelor de drept;
c. nu este specifică acţiunea autoritară a organelor care elaborează şi aplică dreptul.

3. Sunt considerate izvoare formale ale dreptului:

a. contractul normativ și procesele-verbale de constatare a contravențiilor;
x b. cutuma și principiile specifice ramurilor de drept;
x c. legea și principiile generale ale dreptului.

4. În următoarea formulare „Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la
activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special
asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului”, cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr.

1
Fișa de examinare trebuie postată individual, de către fiecare student, pe Google Classroom, la Secțiunea Evaluare, în data 11
februarie 2021 (nu anterior și nu ulterior acestei date).
2
Fiecare grilă se notează cu 1 punct și poate avea una sau două variante de răspuns corect. Răspunsurile parțiale nu se
punctează.
192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare,
identificăm:

a. o ipoteză complexă cumulativă;

x b. o normă juridică onerativă;
c. o dispoziție relativ determinată.

5. Interpretarea legală reprezintă:

a. o modalitate de intrare în vigoare a unui act normativ;
x b. un eveniment legislativ;
x c. o formă a interpretării oficiale.

SPEȚA3
La data de 7 martie 2019, G.P. a comis o infracțiune de tâlhărie, pentru care a fost condamnat definitiv, la
data de 18 octombrie 2019, de către instanța de judecată, la pedeapsa închisorii de 5 ani.
1. Care dintre următoarele accepțiuni ale termenului drept se regăsesc în speță? (Bifați răspunsul corect.)

Drept obiectiv

x Drept pozitiv

2. Identificați în speță:
O etapă a procesului de aplicare a Etapa de elaborare și emitere a actului de aplicare.
dreptului
Un principiul al dreptului Principiul responsabilității
Un act de aplicare a dreptului Pedeapsa închisorii pe o perioadă 5 ani
O funcție a dreptului Funcția de conservare,apărare și garantare a valorilor
fundamentale ale societății
(Scrieți răspunsul în casetele din dreapta.)

SUBIECTE SINTEZĂ4 (Tratați subiectele conform cerințelor.)

1. Norma juridică: definiţia, trăsăturile caracteristice şi acţiunea în timp.
Norma juridică este o regulă de conduită cu caracter general și obligatoriu, elaborată sau
recunoscută de către puterea de stat, în scopul asigurării ordinii sociale, ce poate fi adusă la îndeplinire, în
caz de nevoie, prin forța de constrângere a statului.
Trăsăturile caracteristice ale normei juridice:
În doctrina juridică, au fost exprimate mai multe opinii, autorii reținând diferite trăsături caracteristice ale
normei juridice, însă, considerăm necesar a reține următoarele:
3
Speța se notează cu 2 puncte (1 punct/întrebare).
4
Subiectul 1 se notează cu 2 puncte, iar subiectul 2 se notează cu 1 punct.
a. norma juridică are caracter general și impersonal
În explicarea caracterului general și impersonal al normei juridice, vom porni de la sensul
celor doi termeni utilizați în formularea acestuia.
Astfel, general înseamnă „ care îi privește pe toți ( sau marea majoritate) ; la care participă
toți ( sau marea majoritate ); care îi cuprinde pe toți ( sau marea majoritate); colectiv, comun,
public”.
Prin impersonal înțelegem „ care nu se referă la o persoană anume; care nu vizează pe
cineva; care are caracter obiectiv”.
Din definirea celor doi termeni, rezultă că, norma juridică se adresează subiectelor de
drept, în ansamblul lor ( de exemplu, normele constiționale se adresează cetățenilor români ) sau
unor categorii de subiecte de drept ( de exemplu, normele juridice aplicabile medicilor, avocaților,
studenților ), cărora le prescrie o conduită standard, fără a viza persoane individualizate,
nominalizate, determinate.
b. norma juridică are caracter obligatoriu
Definirea termenului de obligatoriu înseamnă “ care trebuie urmat întocmai , care trebuie
făcut, îndeplinit, impus“.
În literatura de specialitate, s-a argumentat caracterul obligatoriu al normei juridice prin
raportare la domeniile pe care reglementează, respectiv, organizarea statului, asigurarea unui
echilibru la nivelul conviețuirii sociale, protejarea și garantarea valorilor fundamentale ale
societății, insituirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului etc.
Am arătat anterior că norma juridică este o specie de normă social, dar, comparativ cu
toate celelalte norme sociale, numai ea este elaborate sau recunoscută de către puterea de stat. De
aici rezultă și sistemul de garanții statale ce operează în cazul normei juridice, reprezentat de
intervenția organelor statului în aplicarea ei și posibilitatea exercitării forței de constrangere a
statului, atunci când aceasta a fost încălcată. Spunem, astfel, că norma juridică beneficiază de
exigibilitate, iar forța sa este una legitimă și eficace, adică este reglementată prin acte normative,
competențele, atribuțiile, drepturile și obligațiile fiind de asemenea, reglementate.
Asigurarea ordinii sociale se realizează, în primul rând, prin conformarea
comportamentului subiectelor de drept prescripțiilor normelor juridice, astfel că, obligativitatea
acestora se manifestă prin aplicarea lor imediată, continua și necondiționată.
Aplicarea imediată presupune că norma juridică se aplică începând cu o data exacta și
certă, numită data intrării în vigoare.
Aplicarea continua constă în faptul că, din momentul intrării în vigoare, norma juridică va
produce efecte permanent, până își încetează activitatea.
 Aplicarea necondiționată implică conformarea conduitei subiectelor de drept destinare ale
normei juridice întocmai prevederilor acesteia, fără a putea influiența în vreun fel acțiunea
acestora.
c. norma juridică are un caracter tipic
Păstrând rigoarea definirii termenelor utilizați, prin tipic ințelegem ” care distinge,
caracterzează o persoană, un obiect, un fenomen; caracteristic, specific”.
În stabilirea conduitei tip ce trebuie urmată de către subiectele de drept și prescrisă de
norma juridică, legiuitorul trebuie, în primul rând, să imagineze un asemenea tip de conduit,
raportat la realitatea social existentă în momentul elaborării normei, care ar da cea mai înaltă
expresie a gradului de asigurare a ordinii sociale.
În al doilea rând, trebuie să realizeze o proiecție în timp a acestui tip de conduit, având în
vedere, pe de o parte rapiditatea transformărilot din realitatea social, iar pe de altă parte influența
ce s-ar putea exercita asupra acesteia de către factori externi, unii cu character previzibil, alții nu.
În al treilea rând, factorul uman este poate cel mai important în configurarea, dar și în
evoluția dreptului, astfel că raportarea tipului de conduit trebuie făcută la nevoile, aspirațiile,
gândirea, capacitatea de supunere față de normativitate a individului, altfel spus, la tot ceea ce
înseamna universal uman.
d. norma juridică implică un raport intersubiectiv
Analizând trăsăturile caracteristice anterioare ale normei juridice, vom spune că acesta se
adresează tuturor subiectelor de drept, cărora le revine obligația de a se conforma acesteia prin
adoptarea unui tip de conduit. Astfel, între diferite subiecte de drept norma va crea anumite
raporturi, le poate modifica pe cele preexistente sau poate determina limitarea sau stingirea altora.
Interacțiunea permanent și constantă a indivizilor, participanți la circuitul juridic, a condus
la afirmarea, în literature de specialitate, a caracterului bilateral al normei juridice care implică ideea de
reciprocitate.

Acțiunea în timp a normei juridice se realizeaza prin parcurgerea a trei momente:

a. intrarea în vigoare a normei juridice
b. acțiunea în timp propriu-zisă
c. ieșirea din vigoare a normei juridice

a. Intrarea în vigoare a normei juridice

- Reprezintă data de la care actul normativ care conține norma juridică începe să acționeze și
devine opozabil subiectelor de drept
- Potrivit art. 78 din Constituția României, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării
acesteia în Monitorul Oficial al României sau la o data ulterioară precizată în textul ei
 - Prin introducerea termenului de grație de 3 zile s-a urmărit acordarea unui interval de timp,
atât pentru organele de aplicare a dreptului, cât și pentru subiectele de drept destinare ale
normelor juridice, să poată intra în posesia Monitorului Oficial în care este publicat actul
normative
- Data intrării în vigoare a actului normative este prevăzută de regulă, în dispozițiile finale ale
acestuia, în modalități diferite, aplicate fie alternative, fie cumulativ

b. Acțiunea în timp propriu-zisă

- Din momentul intrării în vigoare a normei juridice funcționează prezumția de cunoaștere a
dispozițiilor acesteia, care își va produce efectele juridice
- Acțiunea în timp propriu zisă visează efectele normei juridice care se produc din momentul în
care intră în vigoare și până în momentul în care iese din vigoare și se realizează cu
respectarea a două principii:
o Principiul neretroactivității normei juridice
o Principiul neultraactivității normei juridice

c. Ieșirea din vigoare a normei juridice

- Se produce prin modalități specifice și anume:
o Abrogarea – este procedeul prin care efectele juridice ale unui act normative sau ale unor
dispoziții legale încetează ca urmare a adoptării unui alt act normative posterior și contrar.
o Ajungerea la termen – presupune încetarea efectelor unui act normative edictat pentru o
perioadă delimitată de timp sau până la un anumit termen ( o dată calendaristică precizată )
o Desuetudinea – este acea modalitate de ieșire din vigoare, potrivit căreia o normă juridică
nu se poate aplica datorită schimbării condițiilor social-economice și politice care au
impus initial elaborarea ei.

2. Structura sistemului actelor normative (enumerare și prezentarea distincției dintre legile constituționale,
legile organice și legile ordinare)
Actele normative nu au valoare în mod izolat, ci doar încadrându-se într-un sistem normativ și
subordonându-se finalității acestuia.
Sistemul actelor normative cuprinde:
a) Constituția
b) Legile și alte acte cu caracter normativ eliberate de Parlament
c) Decretele prezitențiale cu caracter normativ
d) Ordonanțele și hotărârile de guvern
 e) Alte acte normative aparținând organelor centrale și locale ale administrației publice de stat

Legile constituționale sunt legile de revizuire a Constituției și reprezintă o categorie aparte de legi,
întrucât se adoptă potrivit unei proceduri speciale.
Astfel potrivit art. 150, alin. (1) și (2), revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele
României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor,
precum și de cel puțin 500000 de cetățeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puțin jumătate
din județele țării, iar in fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel
puțin 20000 de semnături în sprijinu, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptate de Camera
Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere,
conform art.151, alin. (1).
Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în
ședința comună, hotărăsc cu votul acel puțin trei pătrimi din numărul deputaților și senatorilor, revizuirea
este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării
proiectului sau a propunerii de revizuire ( art. 151, alin. (2) și (3) ).
Intrarea în vigoare se produce la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a
hotărârii Curții Constituționale pentru confirmarea rezultatului referendumului național.
Nu pot face obiectul revizuirii, potrivit art. 152, alin. (1) și (2), dispozițiile referitoare la caracterul
național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ,
integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială, precum și cele
referitoare la drepturile și libertațile fundamentale ale cetățenilor sau la garanțiile acestora.
Constituția nu poate revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp de
război ( art. 15, alin (3) ).

Legile organice sunt adoptate de Parlament în scopul reglemăntării unor domenii strict prevăzute
în Constituție. Astfel, potrivit art. 73, alin. (3) din Constituție, „ prin lege organică se reglementează :
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a
Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia
locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.”

Legile ordinare sunt acte normative care reglementează acele domenii ce nu sunt date în
competența de reglementare a legilor constituționale sau a legilor organice.