1.

Definiţi ştiinţa şi prezentaţi condiţiile ce trebuie îndeplinite

pentru dobândirea statului de ştiinţă
Ştiinţa reprezintă un sistem de cunoştinţe şi experienţe despre natură,
societate şi gândire, fundamentate prin folosirea unor metode de
cercetare proprii şi concretizate în noţiuni, concepte, categorii, principii
şi relaţii funcţionale
2. Definiţi ştiinţa dreptului.
Știința dreptului sau știința juridică este disciplina umanistă care are ca
obiect studiul, interpretarea, integrarea și codificarea unui sistem
juridic pentru justa lui aplicare.
3. Prezentaţi structura sistemului ştiinţei dreptului.
1. Teoria generală a dreptului;
2. Ştiinţele juridice de ramură;
3. Ştiinţele juridice istorice;
4. Ştiinţele juridice participative, ajutătoare, auxiliare.

4. Definiţi Teoria generală a dreptului.

Teoria generală este disciplina ştiinţifică ce studiază ansamblul
dreptului, respectiv determinarea lui, articulaţiile şi esenţa lui,
alcătuirea şi structurarea lui şi care elaborează instrumentele esenţiale
şi conceptele fundamentale prin care dreptul este gândit („norma
juridică”, „izvorul de drept”, „raportul juridic”, „tehnica juridică”).

6. Definiţi ştiinţele juridice istorice şi prezentaţi importanţa studierii

acestora.
Sistemul științelor juridice este ansamblul științelor sociale ,care
cercetează sistemul juridic al societății (economie,politică ,drept).
7. Enumeraţi câteva dintre ştiinţele juridice de ramură.
8. Definiţi ştiinţele juridice ajutătoare şi prezentaţi, prin exemplificare,
rolul acestora.
Științe juridice ajutătoare (participative) este un subsistem al științelor
juridice ,care cercetează fenomenul juridic al societății cu ajutorul altor
științe sociale, științelor ale naturii,etc. Exemple de științe juridice
ajutătoare: criminalistica,criminologia,logica juridică .
9. În cadrul cărei categorii de componente ale sistemului ştiinţei
dreptului includeţi: Dreptul civil, Dreptul constituţional, Dreptul
roman, Istoria statului şi dreptului românesc, Politologia,Logica
juridică, Retorica?
1. Definiţi metodologia juridică.
Metodologia juridică reprezintă un ansamblu de factori care explică
raporturile şi legăturile ce se stabilesc între metodele specifice de
cunoaştere şi cercetare a fenomenului juridic.
2. Prezentaţi structura sistemului metodelor cercetării ştiinţifice
juridice.
Sistemul metodelor cercetării ştiinţifice juridice cuprinde:
- metoda logică de cercetare juridică;
- metoda comparativă de cercetare juridică;
- metoda istorică de cercetare juridică;
- metoda sociologică de cercetare juridică;
- metoda cantitativă de cercetare juridică.
4. Definiţi metoda logică de cercetare juridică şi explicaţi rolul ei.
Metoda logică de cercetare juridică reprezintă ansamblul procedeelor,
tehnicilor şi operaţiunilor metodologice şi gnoseologice specifice care
conduc la determinarea structurii şi dinamicii raporturilor ce se
stabilesc între componentele sistemului juridic existent în societate la
momentul analizei.
5. Definiţi metoda comparativă de cercetare juridică şi explicaţi
rolul ei.
Metoda comparativă poate fi utilizată cu respectarea a patru reguli,
denumite regulile comparaţiei.
6. Care sunt regulile comparaţiei?
Metoda comparativă se axează pe procedeu logic de comparație și se
exprimă în stabilirea asemănarilor și deosebirilor între diferite
fenomene juridice.
6. Definiţi metoda istorică de cercetare juridică şi explicaţi rolul ei.
Metoda istorică este un procedeu de cercetare evolutivă a dreptului și
statului.
7. Definiţi metoda sociologică de cercetare juridică şi explicaţi rolul
ei.
Metoda sociologică este un procedeu de cunoaștere a dreptului cu
ajutorul altor fenomene sociale (morala,etica,politica,economia).
8. Definiţi metoda cantitativă de cercetare juridică şi explicaţi rolul
ei.
Metoda cantitativă este un ansamblu de procedee de analiză
structurală și funcționala a reptului și este furnizată de științele naturii.

1. „Ansamblul normelor juridice elaborate sau recunoscute de către

puterea de stat în scopul organizării şi disciplinării comportamentului
subiectelor de drept în societate, în cadrul celor mai importante relaţii
sociale, ţinând seama de valorile fundamentale ale societăţii, care
creează drepturi şi obligaţii juridice şi posibil a fi aduse la îndeplinire,
în caz de nevoie, prin forţa de constrângere a statului” reprezintă:
a. definiţia statului;
b. definiţia dreptului;
c. definiţia raportului juridic.
2. Enunţaţi accepţiunile termenului „drept”.
Accepţiunile noţiunii de drept sunt:
1. ştiinţa dreptului;
2. dreptul obiectiv;
3. dreptul pozitiv;
4. dreptul subiectiv
3. Prin drept obiectiv se înţelege:
a. totalitatea normelor juridice, cu caracter general şi obligatoriu,
elaborate sau recunoscute de către puterea de stat în scopul
organizării şi desfăşurării normale a vieţii sociale;
b. prerogativa recunoscută unei persoane fizice sau juridice de a
dispune de un drept(valoare) recunoscut(recunoscută) de lege;
c. conştiinţa legiuitorului care analizează, evaluează, valorizează şi
valorifică o situaţie socială concretă şi, apoi, elaborează norma juridică
necesară reglementării respectivei situaţii.
4. Prin drept pozitiv se înţelege:
a. ansamblul normelor juridice în vigoare la momentul analizei, într-o
societate determinată sau într-un anumit stat, caracterizat prin
aplicabilitate directă, imediată, obligatorie şi posibil a fi adus la
îndeplinire, în caz de nevoie, prin forţa deconstrângere a statului;
b. prerogativa recunoscută unei persoane fizice sau juridice de a
dispune de un drept(valoare) recunoscut(recunoscută) de lege;
c. ansamblul ideilor, noţiunilor, conceptelor şi principiilor care explică
dreptul şi prin intermediul cărora dreptul poate fi gândit.
5. Prin drept subiectiv se înţelege:
a. totalitatea normelor sociale, nesancţionate juridic;
b. prerogativa recunoscută unei persoane fizice sau juridice de a
dispune de un drept(valoare) recunoscut(recunoscută) de lege;
c. posibilitatea de a avea drepturi şi obligaţii juridice.
6. Care este corelaţia dintre dreptul obiectiv şi dreptul naţional?
7. Daţi exemplu de drepturi subiective.
dreptul la viata, la sanatate si integritate corporala; dreptul la
proprietate; dreptul la munca; dreptul la casatorie si altele.

8. Care sunt componentele realităţii juridice?

9. Definiţi esenţa, conţinutul şi forma dreptului.
Esenţa dreptului constă în voinţa generală oficializată, care devine
voinţă juridică, exprimată în legi şi apărată de stat, în concordanţă cu
interesele generale fundamentale ale societăţii.
Conţinutul dreptului îl constituie „ansamblul elementelor, al laturilor şi
al conexiunilor care dau expresie concretă (contur) voinţei şi intereselor
sociale ce reclamă oficializarea şi garantarea pe cale etatică”.
Forma dreptului priveşte organizarea interioară a structurii conţinutului
său şi aspectul exterior al acestuia.

9. Care sunt elementele componente ale sistemului dreptului?

1)Normele juridice
2)Instituțiile juridice
3)Ramurile dreptului
11. Sistemul de drept românesc face parte din:
a. marele sistem de drept romano-germanic;
b. sistemul de common-law;
c. sistemul dreptului Uniunii Europene.

1. Definiţi factorii de configurare şi evoluţie a dreptului.

Factorii de configurare şi evoluţie a dreptului reprezintă totalitatea
surselor care determină substanţa şi forma dreptului, contribuind,
totodată, la modificarea şi perfecţionarea acestuia, pe parcursul
procesului său evolutiv.
2. Enumeraţi factorii de configurare şi evoluţie a dreptului.
- cadrul natural;
- cadrul economic, social şi politic naţional, regional şi internaţional;
- factorul uman.
3. Enumeraţi şi prezentaţi componentele cadrului natural.
Cadrul natural cuprinde următoarele componente:
A. mediul geografic;
B. factorul biologic şi fiziologic;
C. factorul demografic.
4Care sunt structurile organizatorice ale societăţii?
Temporare; permanente
5. Definiţia şi funcţiile societăţii civile.
Societatea civilă reprezintă ansamblul formelor organizatorice
nestatale, apolitice, fundamentate pe dreptul de liberă asociere
consfinţit de Constituţie, prin intermediul cărora sunt exprimate public
interesele specifice (economice, sociale, spirituale, profesionale etc.)
ale opiniei publice.
6. Căror factori de configurare şi evoluţie a dreptului dau expresie
următoarele acte normative:
a) Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta
Dunării”, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) Legea nr. 14/2003 privind partidele politice, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
e) Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de
mediator, cu modificările şi completările ulterioare;
f) Legea nr. 54/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
g) Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) Legea nr. 286/2009 privind Cod Penal, cu modificările şi completările
ulterioare;
7. Unul dintre factorii de configurare şi evoluţie a dreptului este:
a. factorul uman;
b. dreptul obiectiv;
c. organele statului.
8. Factorul economic, social şi politic naţional reprezintă:
a. dreptul obiectiv;
b. un drept subiectiv;
c. un factor de configurare şi evoluţie a dreptului.
10. Explicaţi rolul factorului uman ca factor de configurare şi evoluţie
a dreptului.
În dreptul modern, factorul uman reprezintă zona centrală de interes
pentru organele ce au competenţa de legiferare.
1. Definiţia statului.
Statul reprezintă principala instituţie politică a societăţii, care exercită
puterea suverană, asigurând organizarea şi conducerii societăţii, prin
prerogativa pe care o are de a elabora şi aplica dreptul, a cărui
respectare o poate garanta prin forţa sa de constrângere.
2. Enumeraţi şi definiţi elementele constitutive ale statului.
3. Noţiunea şi trăsăturile puterii de stat.
4. Explicaţi conceptul de suveranitate.
5. Definiţi şi enumeraţi funcţiile statului.
6. Una dintre următoarele funcţii este o funcţie a statului:
a. funcţia legislativă;
b. funcţia educativă;
c. metoda comparativă.
7. Funcţia executivă şi administrativă este o funcţie a:
a. statului;
b. dreptului;
c. puterii de stat.
8. Forma statului cuprinde:
a. marele sistem de drept romano-germanic;
b. forma de guvernământ, regimul politic şi structura teritoriului de
stat;
c. teritoriul, populaţia, puterea de stat.
9. Federaţia este:
a. un tip de stat unitar;
b. o uniune de state;
c. o formă de guvernământ.
10. Monarhia şi republica sunt:
a. regimuri politice;
b. forme de guvernământ;
c. evenimente legislative

VI.5.1. Principiile dreptului

1. Definiţi principiile fundamentale ale dreptului.
2. Enumeraţi principiile fundamentale ale dreptului.
3. Stabiliţi corelaţia dintre principiile fundamentale ale dreptului şi
principiile ramurilor de
drept.
4. Explicaţi delimitarea dintre principiile fundamentale ale dreptului şi
normele juridice.
5. Care dintre următoarele principii este un principiu al dreptului:
a. principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica
dreptului;
b. principiul legalităţii sau al asigurării bazelor legale de funcţionare a
statului;
c. principiul cooperării internaţionale.
6. Explicaţi principiul legalităţii sau al asigurării bazelor legale de
funcţionare a statului.
7. Explicaţi principiul libertăţii şi egalităţii.
8. Principiul responsabilităţii este:
a. un principiu al dreptului;
b. un principiu al statului;
c. un principiu al legiferării.
9. Explicaţi distincţia între responsabilitate şi răspundere.
10. Pornind de la un studiu de caz, explicaţi principiul dreptăţii, echităţii
şi justiţiei.
VI.5.2. Funcţiile dreptului
1. Definiţi funcţiile dreptului.
2. Enumeraţi funcţiile dreptului.
3. Explicaţi şi exemplificaţi funcţia de instituţionalizare sau formalizare
juridică a
organizării social-politice.
4. Explicaţi şi exemplificaţi funcţia de apărare, conservare şi garantare a
valorilor
fundamentale ale societăţii.
5. Explicaţi şi exemplificaţi funcţia de conducere a societăţii.
6. Explicaţi şi exemplificaţi funcţia normativă a dreptului.
7. Explicaţi şi exemplificaţi funcţia preventivă a dreptului.
8. Care dintre următoarele funcţii este o funcţie a dreptului:
a. funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale
ale societăţii;
b. funcţia externă
c. forma de stat.
9. Funcţia normativă este o funcţie a:
a. statului;
b. dreptului;
c. a puterii de stat.
10. Respectarea normelor juridice dă expresie:
a. funcţiei de conservare, apărare şi garantare a valorilor sociale ale
societăţii;
b. funcţiei preventive;
c. funcţiei de conducere a societăţii.

VII.5. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Definiţi norma socială şi prezentaţi structura sistemului normelor
sociale.
2. Explicaţi corelaţia dintre normele morale şi normele juridice.
3. Explicaţi corelaţia dintre normele obişnuielnice şi normele juridice.
4. Explicaţi corelaţia dintre normele religioase şi normele juridice.
5. Explicaţi corelaţia dintre normele morale şi normele juridice.
6. Explicaţi corelaţia dintre normele specifice organizaţiilor
neguvernamentale sau nestatale
şi normele juridice.
7. Explicaţi corelaţia dintre normele tehnice şi normele juridice.
8. Explicaţi corelaţia dintre normele de convieţuire socială şi normele
juridice.
9. Explicaţi corelaţia dintre normele de deontologie profesională şi
normele juridice.
10. Respectul faţă de persoanele în vârstă constituie:
a. o normă socială;
b. o normă juridică;
c. un principiu al dreptului.

1. Norma juridică reprezintă:

a. o normă etică;
b. o regulă de conduită cu caracter general şi obligatoriu, elaborată sau
recunoscută de
puterea de stat, în scopul asigurării ordinii sociale, ce poate fi adusă la
îndeplinire, la
nevoie, prin forţa de constrângere a statului;
c. o funcţie a dreptului.
2. Care sunt trăsăturile caracteristice ale normei juridice:
a. este un raport social; este un raport de suprastructură; este un
raport voliţional; este un
raport valoric; reprezintă o categorie istorică;
b. caracterul general şi impersonal; caracterul obligatoriu; caracterul
tipic; presupune un
raport intersubiectiv;
c. nu are trăsături caracteristice specifice.
3. Structura logico-juridică a normei juridice cuprinde:
a. ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea;
b. alineate, articole, capitole,secţiuni, titluri;
c. caracterul obligatoriu.
4. Norma juridică acţionează:
a. numai asupra statului şi organelor statului;
b. în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor;
c. numai asupra persoanelor fizice şi juridice.
5. Norma juridică intră în vigoare:
a. la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României sau la o
dată ulterioară
prevăzută în textul actului normativ;
b. la data publicării în Monitorul Oficial al României;
c. data intrării în vigoare nu se prevede.
6. Abrogarea reprezintă:
a. o modalitate de intrare în vigoare a unei legi;
b. o modalitate de ieşire din vigoare a unui act normativ;
c. o specie de act normativ.
7. Daţi exemplu de norme juridice cu ipoteză:
- strict determinată;
- relativ determinată;
- simplă;
- complexă.
8. Daţi exemplu de norme juridice cu dispoziţie:
- determinată;
- relativ determinată.
9. Daţi exemplu de norme juridice cu sancţiune:
- absolut determinată;
- relativ determinată;
- alternativă;
- cumulativă.
10. Daţi exemplu de norme juridice:
- onerative;
- prohibitive;
- permisive.
11. Daţi exemplu de norme juridice a căror intrare în vigoare se
produce la 3 zile de la
publicarea în Monitorul Oficial.
12. Daţi exemplu de norme juridice a căror intrare în vigoare se
produce la o dată ulterioară.
13. Explicaţi principiile neretroactivităţii şi neultraactivităţii normei
juridice şi prezentaţi
excepţiile de la aceste principii.
14. Daţi exemplu de abrogare expresă directă şi indirectă.
15. Daţi exemplu de ieşire din vigoare a unei norme juridice prin
ajungere la termen.
16. Explicaţi principiul teritorialităţii şi prezentaţi excepţiile de la acest
principiu.
17. Explicaţi principiul personalităţii şi prezentaţi excepţiile de la acest
principiu

1. Precizaţi sensurile termenului izvor de drept.

2. Definiţi conceptul de izvor de drept în sens material.
3. Definiţi conceptul de izvor de drept în sens formal.
4. Enumeraţi izvoarele formale ale dreptului.
5. Izvoarele formale dreptului sunt următoarele:
a. obiceiul juridic(cutuma), practica judiciară şi precedentul judiciar,
doctrina juridică,
contractul normativ, actul normativ;
b. principiile fundamentale ale dreptului;
c. abrogarea, ajungerea la termen şi desuetudinea.
6. Obiceiul juridic(cutuma) – definiţie şi exemplificare. Valoarea juridică
a cutumei în
dreptul românesc.
7. Practica judiciară (jurisprudenţa) – definiţie şi valoarea juridică în
dreptul românesc.
8. Precedentul judiciar - definiţie şi valoarea juridică în dreptul
românesc.
9. Doctrina juridică – definiţie şi valoarea juridică în dreptul românesc.
10. Contractul normativ - definiţie şi valoarea juridică în dreptul
românesc.
11. Definiţia actului normativ.
12. Sistemul actelor normative cuprinde:
a. Constituţia; legile constituţionale; legile organice; legile ordinare;
decretul prezidenţial
(când are caracter normativ); ordonanţele de urgenţă ale Guvernului;
ordonanţele de
Guvern; hotărârile de Guvern; ordine, hotărâri, dispoziţii, decizii,
instrucţiuni etc.;
b. principiile fundamentale ale dreptului;
c. abrogarea, ajungerea la termen şi desuetudinea.
13. Care sunt tipurile de legi:
a. legile constituţionale, legile organice şi legile ordinare;
b. ordonanţele şi hotărârile de Guvern;
c. ordinele, deciziile şi dispoziţiile.
14. Care sunt sensurile termenului „lege”?

1. Definiţi tehnica juridică şi precizaţi componentele acesteia.

2. Tehnica legislativă reprezintă:
a. o metodă de interpretare a normelor juridice;
b. un eveniment legislativ;
c. un complex de metode şi procedee, menite să asigure o formă
corespunzătoare
conţinutului reglementărilor juridice.
3. Care este actul normativ ce cuprinde normele de tehnică legislativă?
4. Enumeraţi şi prezentaţi principiile legiferării.
5. Enumeraţi şi prezentaţi etapele elaborării actelor normative.
6. Iniţierea proiectului de act normativ constituie:
a. o metodă de interpretare a normelor juridice;
b. un eveniment legislativ;
c. o etapă în elaborarea actelor normative.
7. Adoptarea reprezintă:
a. un principiu de drept;
b. o normă juridică;
c. o etapă a elaborării actelor normative.
8. Enumeraţi părţile constitutive ale actelor normative şi exemplificaţi-
le pe diferite tipuri de
acte normative.
9. Titlul actului normativ reprezintă:
a. o etapă în elaborarea actelor normative;
b. o parte constitutivă a actelor normative;
c. un fapt juridic.
10. Definiţi codificarea şi încorporarea.
11. Enumeraţi şi prezentaţi evenimentele legislative.

1. Definiţi realizarea dreptului

2. Enumeraţi formele de realizare a dreptului.
3. Prezentaţi realizarea dreptului prin respectarea şi executarea
dispoziţiilor legale.
4. Definiţi aplicarea dreptului.
5. Definiţia şi trăsăturile actului de aplicare a dreptului.
6. Enumeraţi şi prezentaţi etapele de aplicare a dreptului.
7. Legea reprezintă:
a. o specie de act normativ;
b. un act fără conţinut normativ;
c. un fapt juridic.
8. O hotărâre judecătorească reprezintă:
a. un act de aplicare a dreptului;
b. un act normativ;
c. o metodă de interpretare a normelor juridice.
9. Un proces-verbal de stabilire a unei contravenţii reprezintă:
a. un act normativ;
b. o metodă de cercetare juridică;
c. un act de aplicare a dreptului.

1. Definiţi interpretarea normelor juridice.

2. Care sunt formele interpretării normelor juridice?
3. Explicaţi interpretarea oficială.
4. Explicaţi interpretarea neoficială.
5. Enumeraţi şi prezentaţi metodele de interpretare a normelor
juridice.
6. Definiţi şi exemplificaţi interpretarea literală.
7. Definiţi şi exemplificaţi interpretarea extensivă.
8. Definiţi şi exemplificaţi interpretarea restrictivă.
9. Metoda gramaticală este:
a. o metodă de cercetare ştiinţifică juridică;
b. o metodă de interpretare a normelor juridice;
c. o metodă cantitativă.
10. În exemplul următor „În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă
(O.U.G. nr. 195/2005
privind protecţia mediului, aprobată cu modificări prin Legea nr.
265/2006, cu modificările şi
completările ulterioare), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea
semnificaţie:
1. accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor
neprevăzute deversări/emisii de
substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă,
solidă, gazoasă ori sub formă de
vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi
antropice necontrolate/ bruşte, prin
care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
2. acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura
2000, autorizaţie de
mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de
gaze cu efect de seră,
autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic;
3. acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă
pentru protecţia
mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru
protecţia mediului, care
trebuie respectate în cazul realizării unui proiect…”este o interpretare:
a. legală;
b. doctrinară;
c. sistematică.
1. Definiţi raportul juridic şi prezentaţi trăsăturile acestuia.
2. Enumeraţi premisele raportului juridic.
3. Definiţi conceptele de persoană în sens juridic, subiect de drept şi
subiect al raportului
juridic.
4. Care sunt subiectele de drept individuale?
5. Care sunt subiectele de drept colective?
6. Explicaţi de ce capacitatea juridică este o condiţie a calităţii de
subiect de drept?
7. Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor subiectelor participante la un
raport juridic
determinat, prevăzute de norma juridică reprezintă:
a. conţinutul raportului juridic;
b. obiectul raportului juridic;
c. o formă de răspundere juridică.
8. Conduita umană ce se realizează de către subiectele raportului juridic
ca urmare a
exercitării drepturilor şi obligaţiilor ce le revin reprezintă:
a. conţinutul raportului juridic;
b. obiectul raportului juridic;
c. o formă de răspundere juridică.
9. Definiţi faptul juridic.
10. Definiţi şi exemplificaţi evenimentele (faptele juridice involuntare) şi
acţiunile umane
(faptele juridice voluntare).

1. Definiţi răspunderea juridică.

2. Realizaţi o analiză comparativă a răspunderii şi a responsabilităţii.
3. Enumeraţi formele răspunderii juridice.
4. Condiţiile răspunderii juridice sunt:
a. conduita ilicită, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între fapta
săvârşită şi rezultatul
acesteia;
b. răspunderea civilă, răspunderea penală şi răspunderea
administrativă;
c. subiectele, conţinutul, obiectul.
5. Răspunderea penală reprezintă:
a. o formă a răspunderii juridice;
b. un principiu al legiferării;
c. o condiţie a răspunderii juridice.