Corelatia normelor juridice cu normele etice

Dreptul s-a desprins treptat din normele de morala si din obicieiuri. In acest sens, morala
precede dreptului. Evolutia dreptului s-a facut in stransa legatura cu cea a moralei.
In general, in aprecierea raportului dintre drept si morala, teoria juridica a evoluat pe
doua mari directii, cea care a conceput dreptul ca un minim de morala sic ea
corespunzatoare pozitivismului juridic cf caruia statul etse singurul temei al dreptului. In
cadrul primei orientari dreptul si morala sunt intelese ca 2 fete ale unui fenomen: morala
este etica subiectiva iar dreptul apare ca o etica obiectiva.
Morala apare si ca un criteriu de verificare a corespondentei dreptului poztiv cu dreptatea,
dreptul pozitiv trebuind sa se construiasca in temeiul unor scopuri morale. Nomele
juridice care contrazic principiile morale sunt injuste. Ori de cate ori exercitiul strict al
unui drept neglijeaza aspecte de umanitate, intervine principiul moral de echitate.
Exista norme juridice carora principiile morale le sunt indiferente: reguli de circulatie pe
drumurile publice de ex.
In cadrul celeilalte orientari, dreptul este desprins de orice alta realitate, el este o
cobstructie in sine, singura realitatea cu care se coreleaza este statul. Statul este singurul
temei al dreptului; fara stat idea de drept este de neconceput.
Intre aceste 2 orientari se plaseaza si curentele sociologice. Specific acestei doctrine este
explicare prezentei spontane a dreptului in viata sociala ca urmare a presiunii unor factori
social-politici si ideologici. Solidara cu sine insasi si in propriul sau interes, societatea isi
organizeaza un ansamblu de mijloace prin care se apara impotriva activitatilor ce-I
tulbura existenta sau ii pericliteaza progresul.
Fatade norma morala, norma juridical prezinta unele trasaturi: ea reglementeaza acele
relatii sociale ce vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie
fundamental intregii ordini sociale.