Șerban Mioara – Drept Anu I , IFR

Tema nr. 2
Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să
dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:

 compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică;

 explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;
 compară actul juridic normativ cu actul juridic individual;
 explică forţa superioară a legii ca izvor de drept;

În dreptul intern ,statul apare ca subiect colectiv de drept mai întâi în raporturile juridice de
drept constituţional. Statul poate acorda cetăţenie ,poate aproba renunţarea la cetăţenie
,retragecetăţenia ,aprobă stabilirea domiciliului în România pentru cetăţenia altor state. Statul nu
este o simplă persoană juridică, ci este o persoană juridică "sui generis". În raporturile de drept
civil, statul participă ca subiect de drept prin Ministerul Finanțelor

Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puin trei categorii de competente:

 exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii

 soluționarea problemelor privind temeinicia și legalitatea pretențiilor unor subiecte de
drept față de alte
 asigurarea constrângerii de stat în cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept încălcate,
recuperarea prejudiciilor.

Obiectul raportului juridic este scopul materializat in acțiuni sau in lucruri. Astfel, cel care
are nevoie de un bun (de exemplu, de o mașina) încheie un contract de cumpărare-vânzare in
vederea obținerii lui, cel care vrea sa-și construiască o casa încheie un contract de antrepriza
pentru efectuarea lucrărilor, cel care dorește sa-și realizeze dreptul electoral se prezintă la
sectorul electoral, exprimându-și voința.

Conținutul raportului juridic este format din drepturile și obligațiunile corelative ce revin
subiectelor participante. Intre aceste drepturi si obligații exista, după cum s-a menționat, o
strânsa corelație, ele condiționându-se reciproc, astfel incit fiecărui drept ii corespunde o
obligație și invers. Drepturile si obligațiile leagă intre ele subiectele raportului juridic și formează
conținutul acestuia.

Actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul
de a produce efecte juridice. Legal, actul administrativ este definit ca fiind actul juridic unilateral
cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a
organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice[1]. Pentru a
Șerban Mioara – Drept Anu I , IFR

nu se face confuzie între actul administrativ unilateral și cel individual, trebuie precizat că actul
administrativ poate fi unilateral sau bilateral (când ia forma unui contract administrativ), iar în
funcție de gradul de întindere a efectelor juridice, actul administrativ unilateral poate avea
caracter normativ sau caracter individual.

Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter normativ,
acesta reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în
beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.

Noțiunea de izvor de drept semnifică sursa regulii de drept. Fără a se bucura de definiție
legală, izvoarele de drept au fost definite în doctrină în maniere diferite.În sens istoric izvoarele
dreptului reprezină documentele care atestă o formăsuprapusă de drept. Într-o opinie, izvoarele
de drept reprezintă manifestări ale relațiilor socialecare generează norma juridică.Într -o alta
opinie ,izorul de drept este forța creatoarea dreptului

În sens larg, prin termenul „lege” se înţelege orice act normativ, iar în sens restrâns este vorba
doar de actele normative emise de Parlament (organul legislativ al statului). Accepţiunea care ne
interesează din punct de vedere al unei analize riguroase a surselor dreptului este cea de-a doua.
După importanţa lor, modalitatea formală a adoptării şi materiile pe care le reglementează, legile
se clasifică în legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
Conceptul de lege poate fi utilizat cu două sensuri. În sens larg (lato sensu),legea reprezintă orice
act normativ juridic emis deun organ de stat competent, conform unei proceduri prestabilite.
Actele normative cuprind toate formele sub care sunt experimentate normele juridice edictate de
organele statului: legi, decrete, hotărâri şi ordonanţe ale guvernului, ordine şi regulamente
ministeriale etc.