Sunteți pe pagina 1din 2

Tema Nr.

Eseu

1. Compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică

Din categoria subiectelor colective fac parte :


- statul ca subiect de drept, în mod direct şi în nume propriu, îndeosebi în raporturile de
drept internaţional public şi în acelea de drept constituţional. În raporturile civile el se
manifestă ca subiect de drept prin intermediul Ministerului Finanţelor şi prin organele sale
financiare teritoriale:
- organele de stat, care se manifestă ca subiect de drept în nume propriu, distingându-se
de stat, îndeosebi în relaţiile de putere sau de autoritate, ca instituţii ale puterii legislative,
executive şi judecătoreşti;
- persoanele juridice. Ca subiecte distincte în raporturile de drept civil ori în acelea de
drept comercial, persoanele juridice au o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu
propriu, deosebit de al membrilor ce le compun, şi urmăresc scopuri care trebuie să fie
rezonante cu interesele generale, cu bunele moravuri şi ordinea publică.
Deducem că nu se poate extrapola clasificarea subiectelor de drept în persoane fizice
şi persoane juridice, care este proprie dreptului civil, la sfera, mai cuprinzătoare, a
întregului sistem de drept, unde operează, din perspectiva Teoriei generale a dreptului,
clasificarea în subiecte individuale şi colective. Întrucât există subiecte colective care nu au
calitatea de persoane juridice (precum instanţele judecătoreşti, unele asociaţii etc.), rezultă
că personalitatea juridică nu epuizează calitatea de subiect de drept a subiectelor colective.

2. Explică diferența dintre conținutul și obiectul raportului juridic

Obiectul raportului juridic este ceea ce se urmăreşte să se producă în actul sau fapta
generatoare de raport juridic; obiectul său este scopul materializat în acţiuni sau lucruri.
Diferența dintre conținutul și obiectul raportului juridic este că obiectul raportului
juridic nu se reduce la conduita părţilor, deşi o implică; acţiunea ori inacţiunea, rezultând
din conduită, se leagă de drepturile şi obligaţiile părţilor. Reducerea obiectului la conduita
părţilor duce la confundarea conţinutului raportului juridic cu obiectul său.

3. Compară actul jurudic normativ cu actul jurudic individual

În funcţie de amploarea efectelor juridice produse, actele juridice apar ca acte


normative sau individuale.
Actele normative nu-şi epuizează conţinutul, având aplicabilitate repetată, pe când
cele individuale, bazate pe normă, încetează prin aplicarea sau executarea în cazul dat.
Dacă unele acte juridice sunt exclusiv normative (legea, regulamentul) sau exclusiv
individuale (actele civile, hotărârile judecătoreşti), altele aparţin ambelor categorii (decizii
şi dispoziţii administrative).
Actul juridic individual este valabil numai dacă respectă actul normativ după care se
desfăşoară. Primul este dependent de-al doilea, în timp ce cel din urmă nu-şi condiţionează
existenţa prin celălalt.
Acelaşi act juridic nu poate întruni, în principiu, atât prevederi normative cât şi
dispoziţii individuale.

4. Explică forța superioară a legii ca izvor de drept

Voinţa socială generală nu poate deveni obligatorie pentru fiecare individ şi pentru
ansamblul colectivităţii decât dacă se exprimă prin norme (acte normative) care îmbracă o
anumită formă, care mai este numită izvor de drept.
Legea este un act normativ care este elaborat de către puterea legislativă după o
procedură specială şi care, reglementând cele mai importante relaţii sociale, dispune de o
forţă juridică superioară celorlalte acte normative ce i se conformează.