Universitatea „Danubius” Galați

Facultatea de Drept
Forma de învățământ ID
An II, semestrul I
Organizarea și etica profesiilor juridice
Student: Săcăluș Oana Daniela

TEMA 2

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care
să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele aspecte:
a) Organizarea și desfășurarea concursului de admitere în profesia de avocat. Soluții din practica
judiciară

Primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza unui examen organizat de Uniunea
Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.), cel puţin anual şi la nivel naţional. Examenul se
susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (I.N.P.P.A.) şi se
desfăşoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi
aprobată de Consiliul U.N.B.R.. Examenul naţional pentru primirea în profesia de avocat este
organizat în temeiul art.17 alin.(1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei
de avocat, pe baza hotărârii Consiliului U.N.B.R. adoptată conform art. 66 lit. h) din Legea nr.
51/1995. Examenul are caracter unitar, este organizat şi se desfăşoară pe baza următoarelor principii:
caracterul echitabil şi nediscriminator; caracterul transparent; caracterul obiectiv al modalităţii de
corectare.

La examen se pot înscrie persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 12 din Legea
nr. 51/1995, și anume:

a) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;

b) este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;

c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;

d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.

I.N.P.P.A. poate organiza cursuri pregătitoare pentru susţinerea examenului, pe baza hotărârii
Consiliului U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. poate stabili, la propunerea Consiliului de conducere al I.N.P.P.A.,
desfăşurarea examenului în anumite centre teritoriale sau în localitatea sediului central al I.N.P.P.A.,

1
precum şi arondarea teritorială a candidaţilor la susţinerea examenului în raport de baroul la care s-a
depus cererea de înscriere la examen.
Consiliul U.N.B.R. stabileşte, la propunerea Consiliului de conducere al I.N.P.P.A., tematica,
bibliografia de examen, metodologia de examinare şi data la care se susţin probele de examen.

Consiliul U.N.B.R. poate decide organizarea mai multor examene într-un an, din raţiuni legate
de politica profesională privind selecţia la primirea în profesia de avocat.
Examenul constă în verificarea cunoştinţelor juridice prin susţinerea unei probe tip grilă, la
următoarele discipline: organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, drept civil, drept procesual
civil, drept penal, drept procesual penal. Testul grilă cuprinde 100 de întrebări din toate materiile de
examen. Timpul necesar pentru formularea răspunsurilor la testul grilă este cel stabilit de comisia de
elaborare a subiectelor pentru aceasta proba; acesta nu poate depăşi 4 ore de la momentul la care s-a
încheiat distribuirea testelor către toţi candidaţii. Evaluarea lucrărilor la testul grilă se realizează prin
procesare (scanare) electronică. Vor fi declaraţi admişi candidaţii care vor obţine cel puţin 10 puncte
la fiecare disciplină în parte şi un punctaj total de cel puţin 70 de puncte.

Data, centrul de evaluare, metodologia, calendarul de desfăşurare a examenului, taxa de

înscriere, tematica şi bibliografia de examen se stabilesc prin hotărârea Consiliului U.N.B.R. Data,
centrul/centrele de evaluare, taxa de înscriere şi modalitatea de plată vor fi publicate pe paginile web
ale U.N.B.R. şi I.N.P.P.A. şi vor fi anunţate într-un ziar de mare tiraj cu cel puţin 60 de zile înainte
de data stabilită pentru examen. În termen de cel mult 5 zile de la publicare, fiecare barou va anunţa,
prin publicare într-un ziar local şi pe pagina web a baroului, organizarea examenului şi informaţiile
necesare înscrierii la acesta.
La înscrierea candidaţilor, barourile vor pune la dispoziţia acestora o cerere de înscriere
tipizată. Tematica şi bibliografia stabilite pentru examen vor fi publicate pe paginile de internet ale
U.N.B.R. și I.N.P.P.A.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de primire în profesia de avocat, prevăzute de Lege şi
Statutul profesiei se realizează de consiliul baroului la care se înregistrează cererea de primire în
profesie. Rezultatele verificării se validează de consiliul baroului şi se afişează la sediul baroului cel
mai târziu cu 20 zile înainte de data examenului. Candidaţii respinşi în urma verificării pot formula
contestaţii în termen de 24 de ore de la afişarea listei la sediile barourilor.
Contestaţiile se depun la sediile barourilor şi se înaintează, de îndată, Comisiei de examen.
Contestaţiile se soluţionează, prin hotărâre definitivă, de către Comisia de examen. Rezultatele
soluţionării contestaţiilor sunt definitive şi se comunică barourilor, care vor proceda la afişarea
acestora.

2
 Cuantumul taxei de înscriere la examen se stabileşte prin hotărârea Consiliului U.N.B.R..
Taxa de înscriere la examen se poate achita prin orice instrument de plată, cu menţiunea „Taxă
examen primire în profesia de avocat - ………. anul ……, luna ………” în contul bancar al I.N.P.P.A.,
menţionat în hotărârea Consiliului U.N.B.R pentru organizarea examenului de primire în profesie.

Comisia de examen este desemnată de Comisia Permanentă a U.N.B.R., pe baza propunerilor

barourilor. Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de
elaborare a subiectelor, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem şi Comisia de soluţionare a
contestaţiilor la punctaj. Fiecare comisie este compusă din subcomisii potrivit disciplinelor de
examen.
Comisia de examen se compune din avocaţi definitivi, cu reputaţie neştirbită, care au
deprinderi de verificare a cunoştinţelor de specialitate prevăzute în materiile de examen, inclusiv
lectori ai I.N.P.P.A., în condiţiile prevăzute de lege.

Baremul de evaluare stabilit de membrii Comisiei de elaborare a subiectelor desemnaţi pentru

fiecare materie de examen, se afişează la localul de examen şi se publică pe pagina web a U.N.B.R.
şi I.N.P.P.A., după încheierea probei. În termen de 24 de ore de la afişare candidaţii pot face
contestaţii la barem, care se depun la sediul I.N.P.P.A. sau, după caz, la centrul unde se desfăşoară
examenul.

Rezultatele se publică simultan pe paginile de web ale U.N.B.R. şi I.N.P.P.A. şi se transmit în

vederea afişării la centrul de desfăşurare a examenului. Candidaţii pot contesta punctajul obţinut iar
contestaţiile se depun în 24 de ore de la afişarea rezultatelor la centrul unde se desfăşoară examenul.

Lista cuprinzând rezultatele finale ale examenului se publică simultan la centrul/centrele de

desfăşurare a examenului şi paginile web ale U.N.B.R. şi I.N.P.P.A. Pentru primirea în profesia de
avocat candidatul trebuie să obţină cel puţin 70 de puncte, cu condiţia ca la fiecare disciplină să fi
obținut cel puţin 10 puncte.

În continuare voi prezenta un rezumat al Sentinţei nr. 174/09.07.2014 emisă de Curtea de

Apel Alba Iulia, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.

Reclamanta L.A. a participat la examenul de admitere în avocatură sesiunea septembrie 2013,

iar prin art. 1 din Hotărârea 671/2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România (fila
81) s-au validat rezultatele definitive ale acestui examen conform celor comunicate de Comisia
Naţională de Examen, reclamanta la poziţia 1475 fiind declarată respinsă (fila 65) .

Prin acţiunea în contencios administrativ formulată, reclamanta L.A. a chemat în judecată

pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii (UNBR) şi Institutului
Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA), solicitând ca prin hotărâre
judecătorească să se dispună:
3
 - anularea Hotărârii nr. 671/26.10.2013 a Consiliului UNBR privind validarea examenului de
primire în profesia de avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în
alte profesii juridice precum şi a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamantă.

- obligarea pârâţilor la constituirea unei noi comisii care să recorecteze lucrările reclamantei
la disciplinele: Drept civil, Drept procesual civil, Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Drept
penal şi Drept procesual penal,iar în cazul obţinerii unei medii peste 7, să fie obligaţi pârâţii la
emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susţinut de reclamantă şi emiterea unei
Decizii de primire în profesia de avocat.

Prin întâmpinare pârâtele au solicitat respingerea acţiunii apreciind că motivele de nelegalitate

invocate de reclamantă nu sunt fondate hotărârea fiind adoptată cu respectatrea prevederilor legale.
Pârâtele au depus la dosar actele care stau la baza acestei hotărâri în ce o priveşte pe reclamantă filele
431-678, respectiv propunerile barourilor pentru constituirea comisiilor ,decizia 78/2013 privind
componenţa Comisia Naţională de Examen, lucrările reclamantei, baremul de corectare, borderou de
corectare pe corectori şi borderou final, precum şi borderourile de recorectare în urma contestatiei
reclamantei şi notele după recorectare.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că nelegalitatea hotărârii nr. 671/26.10.2013 este

determinată de viciile referitoare la compunerea comisiilor, la modalitatea de corectare precum şi la
excesul de putere al organelor administrative în emiterea actului final. Astfel în ce priveşte:

A) Compunerea comisiilor, reclamanta susţine că UNBR avea trasate nişte limite care nu au
fost respectate şi anume: experienţă în evaluare , întrunirea calităţii de avocat definitiv cadru didactic
universitar şi o vechime de minimum 10 ani în profesie .

În ce priveşte experienţă în elaborarea subiectelor şi verificarea cunoştinţelor de specialitate

si în metodele şi tehnicile de evaluare, art. 10 alin. (3), precum şi art. 13 alin. (1) din Regulament reţin
condiţia existenţei unor deprinderi de verificare a cunoştinţelor de specialitate în materiile de examen.
Reclamanta apreciază că singura sau, cel puţin, cea mai corespunzătoare modalitate în care se poate
dobândi experienţă în elaborarea unor subiecte, precum şi evaluarea cunoştinţelor de specialitate este
cel mai bine conturată într-un mediu universitar, din poziţia de cadru didactic.

Pârâtele nu au făcut dovada constituirii bazei de date la care se referă art. 13 alin. (1) din
Regulament - mai exact cum este construită această bază de dată şi în ce măsură s-a ţinut cont de ea
- în care ar trebui să fie înscrise persoanele care au experienţă în evaluarea cunoştinţelor de
specialitate.

În ce priveşte calitatea de cadru didactic art. 17 alin. (4) al Legii nr. 51/1995 stabileşte o ordine
de preferinţă în alegerea avocaţilor definitivi propuşi a face parte din comisia de examen: Comisia
naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi cadre didactice universitare. Prin urmare,
4
regula este aceea că avuţi în vedere în primul rând avocaţii definitivi care sunt cadre didactice
universitare ceea ce nu s-a respectat întrucât

- în centrul de corectare din cadrul INPPA Bucureşti, din 81 de membri, doar 40 sunt cadre
didactice, 41 nefiind cadre didactice.
- în centrul de corectare din cadrul INPPA Cluj-Napoca, din 58 de membri, doar 13 sunt cadre
didactice, 45 nefiind cadre didactice.
- în centrul de corectare din cadrul INPPA Craiova, din 65 de membri, doar 23 sunt cadre
didactice. 42 nefiind cadre didactice.
- în centrul de corectare din cadrul INPPA Giurgiu, din 31 de membri, doar 1 este cadru
didactic, restul de 30 nefiind cadre didactice.
- în centrul de corectare din cadrul INPPA Iaşi, este prevăzut un număr total de 92 de membri,
dar nu se indică dacă persoanele care figurează în comisii sunt sau nu cadre didactice.
- în centrul de corectare din cadrul INPPA Timişoara, din 32 de membri, doar 14 sunt cadre
didactice, restul de 18 persoane nefiind cadre didactice.

Se poate astfel observa că în niciun centru teritorial majoritatea membrilor NU sunt cadre
universitare, aşa cum prevede legea, ci din contră, preponderenţi sunt cei care nu au calitatea de cadru
universitar, aceasta are o evidenţă a avocaţilor care sunt cadre universitare şi a materiilor pe care
aceştia le predau.

Dintre persoanele care au corectat lucrarea reclamantei (la disciplina Drept procesual penal),
I.M. din cadrul INPPA Cluj-Napoca este unul din membri care nu respectă cerinţa vechimii în
profesie (7 ani).

B) Corectarea efectivă a lucrărilor

Corectarea efectivă a lucrărilor este un alt viciu de nelegalitate a hotărârii care se atacă, viciu
ale cărei valenţe pot fi trasate prin lipsa ghidului de corectare impusă de art. 29 alin. (2) din
Regulament, caracterul ocult/netransparent al corecturilor, lipsa borderourilor de notare în ceea ce
priveşte modalitatea de corectare impusă de art. 30 alin. (1) din Regulament. Întocmirea borderourilor
de notare are aşadar menirea de a individualiza în mod defalcat punctajul, astfel încât să se poată
aprecia, cel puţin matematic, dacă lucrarea corespunde sau nu baremului de evaluare şi notare.
Conform prevederilor art. 30 alin. (1) şi (6), există obligativitatea întocmirii atât unui borderou de
notare, cât şi a unui borderou de examen. Lipsa întocmirii baremului de notare este astfel justificată
de necunoaşterea/neînţelegerea prevederilor legale. în lipsa unui barem de notare, nu se poate verifica
nici măcar matematic dacă corectarea s-a făcut conform baremului de evaluare şi notare, barem care
este de altfel singura „referinţă”, având în vedere că un ghid de corectare, nu s-a întocmit.

5
 Lipsa de claritate a baremului de evaluare. Imposibilitatea aplicării baremului de către
corectori. Diferenţele foarte mari dintre notele înainte şi după contestaţie pot să fie justificate numai
în două modalităţi: fie baremul este ilegal, întrucât permite aprecieri foarte largi, una şi aceeaşi
persoană care face aceeaşi afirmaţie putând primi punctaje total diferite, fie baremul este clar, însă
corectorii nu au putut să-l aplice.

Cu privire la caracterul ilegal al baremului, baremul de evaluare este singurul document care
poate fi consultat de candidaţi şi poate fi contestat conform regulamentului. Or, în aceste condiţii, un
barem de jumătate de pagină aferent fiecărei materii nu este suficient pentru a detalia în mod suficient
răspunsurile corecte care să determine obţinerea punctajului.

Nu ne aflăm în situaţia unor modificări cu caracter izolat a notelor în urma soluţionării

contestaţilor, ci în prezenţa unor reaprecieri ale notelor cu caracter masiv. Astfel, indiferent de care
dintre situaţiile de mai sus ne-am afla (barem ilegal care nu poate fi aplicat în mod unitar, respectiv
barem legal, dar lipsa de competenţă sau reaua- credinţă a corectorilor), rezultatul este acelaşi: lipsa
caracterului unitar, nediscriminatoriu şi transparent al examenului.

Lipsa celei de-a treia note Conform art. 33 alin. (3), în cazul în care se constată o diferenţă
mai mare de un punct între notele celor doi corectori şi cel puţin una din note este minimum 5 sau
dacă diferenţa dintre media stabilită de Comisia de corectare şi de Comisia de soluţionare a
contestaţiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o
comisie formată din doi corectori membri ai Comisiei de soluţionare a contestaţiilor si un arbitru
desemnat dintre ceilalţi corectori prin tragere la sorti de către Preşedintele Comisiei de examen. În
cazul reclamantei, la materiile: Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: nota 1-7, nota 2 -5;
Drept civil: nota 1 - 6,5, nota 2-5; Drept procesual civil: nota 1 - 4,2, nota 2-6,6. Diferenţa dintre nota
1 şi nota 2 a fost mai mare de un punct, astfel că se impunea aplicarea art. 33 alin. (3) şi acordarea
unei a treia note. Această procedură nu a fost însă respectată. De asemenea, diferenţa dintre media
stabilită de comisia iniţială şi comisia de contestaţii este mai mare de 1, 5 puncte (7,6, respectiv 5),
astfel că, din nou trebuia a fi făcută aplicarea art. 33 alin. (3).

Cu privire la constituirea unei noi Comisii, validarea rezultatelor si emiterea unei decizii
de primire în profesia de avocat - nelegalitatea hotărârii, prin prisma nelegalei constituiri a comisiei,
a modalităţii defectuoase şi, în egală măsură, nelegală, a corectării, precum şi lipsa de transparenţă în
acordarea notelor a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin constituirea unei noi
comisii care să recorecteze lucrările reclamantei. Aşa cum s-a arătat, corectarea făcută în cazul
reclamantei (atât înainte, cât şi după contestaţii) nu poate fi valabilă, tocmai în considerarea
multiplelor nereguli identificate odată cu sublinierea motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate.

6
 În consecinţă, înlăturarea efectelor produse de actul care a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor
Legii nr. 51/1995 şi ale Regulamentului privind organizarea examenului se poate realiza numai prin
constituirea unei noi Comisii care să recorecteze lucrările subsemnatei la toate disciplinele de
examen.

A) Cu privire la procedura efectivă de constituire a Comisiei se impune ca aceasta să fie

constituită în conformitate cu respectarea tuturor dispoziţiilor impuse de Legea nr. 51/1995 şi ale
Regulamentului privind organizarea examenului. Astfel: persoanele care vor face parte din această
Comisie trebuie să aibă experienţă în elaborarea subiectelor şi verificarea cunoştinţelor de specialitate
şi în metodele şi tehnicile de evaluare. Conform art. 10 alin. (3) din Regulament, precum şi art. 13
alin. (1), în procedura alegerii membrilor Comisiei trebuie respectată această condiţie a experienţei
profesionale în elaborarea subiectelor şi verificarea cunoştinţelor.

În plus, faţă de cerinţa experienţei profesionale, art. 17alin. (4) al Legii nr.51/1995 stabileşte
regula conform căreia trebuie avuţi în vedere, cu precădere, avocaţii definitivi care au calitatea de
cadre didactice universitare.

Vechimea în profesie de minimum 10 ani este o altă condiţie care trebuie respectată în alegerea
membrilor (aşa cum impune art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995).

B) Cu privire la corectarea efectivă a lucrărilor, noua Comisie, constituită în conformitate

cu toate exigenţele legale, trebuie să procedeze la o corectare a lucrărilor în limitele Regulamentului
de organizare, mai exact:

- Să fie întocmit un ghid de corectare de către redactorul subiectelor sau de Comisia de

elaborare a Subiectelor (aşa cum impune art. 29 alin. 2 din Regulament).

- Să fie întocmite borderouri de notare, cu respectarea art. 30 alin. (1) din Regulament. Aceste
borderouri trebuie să cuprindă un punctaj defalcat care să permită să se aprecieze, cel puţin din punct
de vedere matematic, dacă lucrarea corespunde baremului de evaluare şi notare.

- Dezvoltarea baremului de evaluare şi notare, astfel încâtsă respecte caracterul echitabil,

nediscriminator, transparent şi obiectiv al modalităţii de corectare (principii impuse de art. 1 alin. 4
din Regulament).

- Notarea trebuie să fie făcută cu respectarea art. 30 alin. (3) care impune ca, dacă între notele
acordate şi menţionate pe borderou, pe aceeaşi lucrare, diferenţa este mai mare de un punct, nota
finală să fie stabilită de o comisie formată din cei doi corectori şi un arbitru desemnat dintre ceilalţi
corectori de către Preşedintele Comisiei de examen, prin tragere la sorţi, consemnată într-un proces
verbal distinct, subscris de Preşedintele Comisie de examen şi de cei doi corectori. De asemenea, în

7
măsura în care se vor formula contestaţii, acelaşi principiu să se aplice şi în cazul acestora (art. 33
alin.3 din Regulament).

Instanţa a analizat apărările reclamantei punctual:

Astfel în ce priveşte compunerea comisiilor de examen sunt incidente prevederile art. 17 al. 4
din Legea 51/1995 potrivit cărora „Comisia naţională de examen este formată cu precădere din
avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat.
Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a UNBR, la propunerea Baroului.”

În aplicarea acestor prevederi prin art. 10 al. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea
4/2011 a UNBR( fila 695) s-a stabilit că în componenţa comisiei de examen vor fi cuprinşi avocaţi
definitivi cu reputaţie neştirbită care au deprinderi de verificare a cunoştinţelor de specialitate
prevăzute în materiile de examen, inclusiv lectori ai INPPA în condiţiile prevăzute de lege. De
asemenea art.13 din Regulament prevede că membrii celorlalte comisii de examen vor fi numiţi la
propunerea barourilor ,de regulă,dintre persoanele care au fost înscrise în baza de date a UNBR ca
având experienţă în elaborarea subiectelor şi verificarea cunoştinţelor de specialitate ale candidaţilor,
precum şi experienţă privind metodele şi tehnicile de evaluare, pe baza consimţământului scris
exprimat anterior.

Aşa cum corect a sesizat reclamanta prin reprezentantul său la constituirea comisiei de examen
trebuie să participe cu precădere avocaţi cadre didactice, cu vechime mai mare de 10 ani, care
dovedesc deprinderi în evaluarea şi verificarea lucrărilor de examen, din baza de date a UNBR, în
acord cu opţiunea acestora. În concret se constată că pentru Centrul teritorial Cluj propunerile
barourilor în ce priveşte componenţa comisiilor cuprindeau şi avocaţi care nu îndeplineau cerinţele
de vechime minimă – 10 ani în avocatură. Astfel se constată că în comisia de corectare la materia
Drept procesual penal în comisie a fost numit domnul I. M., avocat cu vechime de 7 ani care a şi
corectat lucrarea reclamantei conform borderoului de la fila 656. În aceste condiţii comisia nu a fost
alcătuită legal.

În ce priveşte cerinţa ca membrii comisiei să aibă calitatea de cadre didactice universitare

aceasta este impusă cu precădere şi în limita opţiunii acestora. Este adevărat că pentru Centrul de
examen Cluj din 62 de avocaţi propuşi doar 16 aveau şi calitatea de cadru didactic universitar.

Pentru a demonstra că nu a reuşit să obţină acordul unor avocaţi cadre universitare care să
asigure o mai mare pondere a acestora în comisii, pârâtele ar fi trebuit să dovedească existenţa unei
baze de date constituite în condiţiile art. 13 din Regulament şi că a solicitat tuturor acestor avocaţi să
participle, dar aceştia au refuzat. În cauză nu s-a efectuat această dovadă, în acelaşi sens apreciindu-
se că nu s-a făcut nici dovada bazei de date cu avocaţii care au deprinderi de verificare /corectare
8
- respectiv că s-a solicitat celor care au mai participat la corectare acordul de a participa la acest
examen.
În ce priveşte corectarea lucrărilor, instanţa apreciază că din verificarea lucrărilor, a
baremelor, a notelor corectorilor, notelor finale înainte şi după contestaţii se verifică doar susţinerile
reclamantei privind nerespectarea prevederilor art. 30 al. 2 şi art. 33 al. 3 din Regulament. Astfel art.
30 al.2 prevede că după ce fiecare corector a notat în borderou nota sa şi s-a făcut media, nota finală
se înscrie pe lucrare sub semnătura celor doi corectori. Pe niciuna dintre lucrări nu este înscrisă nota
finală.

Mai mult prevederile art. 33 al. 3 din Regulament stabilesc ca în cazul contestaţiilor este
obligatorie recorectarea lucrării dacă între corectura 1 şi 2 exista mai mult de 1 punct diferenţă de
către o comisie formată din cei doi corectori şi al treilea ales aleatoriu prin tragere la sorţi de
Preşedintele Comisiei.

Se observă din borderoul de la fila 663 că deşi la lucrarea la Drept civil există o diferenţă de
1,5 puncte între cei doi corectori nu s-a asigurat al treilea corector şi notarea de către acesta a lucrării.
Aceeaşi condiţie nu este respectată nici în ce priveşte lucrarea la Drept procesual civil fila 666 unde
există o diferenţă de 2,4 puncte iar una dintre note este 5, şi nici la Organizarea şi exercitarea profesiei
de avocat fila 675 unde există o diferenţă de notare între cei doi corectori de 2 puncte.

Pentru aceste considerente instanţa constată nelegalitatea notării la trei discipline,

nelegalitatea compunerii comisiei de examen cât şi lipsa respectării prevederii de a înscrie nota
finală pe lucrare la toate disciplinele ceea ce nu se poate remedia decât procedându-se la
constituirea unei noi comisii cu respectarea prevederilor legale şi care să reia procesul de corectare
în condiţiile legii.

Celelalte aspecte de nelegalitate nu se verifică în cauză. Astfel, în ce priveşte baremul de

corectare – acesta putea fi contestat separat potrivit art.28 alin.2 din Regulament şi nu a fost
contestat de reclamantă.
În ce priveşte lipsa borderourilor de notare în care să fie menţionat modul în care s-au notat
lucrările în raport cu punctajul detaliat din baremul de notare – chiar dacă acestea ar fi de mare folos,
Regulamentul nu obligă la arhivarea şi păstrarea fişelor ca documente oficiale. Ceea ce impune
Regulamentul este doar ca fiecare corector să treacă notele sale, într-un borderou individual, ceea ce
în speţă există (ex. filele 646, 647), iar media acestor note să fie trecută în borderoul cu nota finală
ceea ce din nou în cauză s-a demonstrat a se fi respectat,(ex. fila 645).

Prin urmare existenţa fişelor de corectare nu este impusă de regulament, astfel că lipsa
acestora nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii atacate.

9
 În concluzie apreciind că în cauză s-a dovedit în concret nerespectarea procedurii de
constituire a comisiilor şi de corectare a lucrărilor, de natură a afecta legalitatea rezultatului
examenului susţinut de reclamantă, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acţiunea
reclamantei și a dispus anularea în parte Hotărârea nr.671/26.10.2013 a Uniunii Naţionale a
Barourilor din România în ce o priveşte pe reclamantă. Pârâţii au fost obligați să constituie o
nouă comisie de corectare care să recorecteze lucrările reclamantei la disciplinele Drept civil,
Drept procesual civil, Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Drept penal, Drept
procesual penal cu respectarea prevederilor art. 17 alin. 4 din Legea nr.51/1995 şi art. 30 alin.
2 şi art. 33 alin. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.4/2011 a Uniunii Naţionale a
Barourilor din România şi să pronunţe o nouă hotărâre potrivit notelor finale în urma
recorectării. Acțiunea reclamantei a fost reprinsă în rest.

b) Principii de etică în profesia de avocat

Prin Hotărârea Congresului avocaților din 1999, avocații români și-au însușit integral Codul
Deontologic al avocatului European, ca fiind și Codul deontologic al avocatului român, cu mult
înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Codul a fost adoptat în ședința plenară, ținută la
Lyon pe 28 noiembrie 1998 de Consiliul Consultativ al Barourilor Europene (CCBE) – organul
suprem de reprezentare a profesiei de avocat în fața instituțiilor Uniunii Europene.
Codul consacră norme deontologice fundamentale pentru garantarea dreptului la apărare prin
avocat, dar finalitatea sa esențială este aceea de stabilire a unor norme de conduită pentru avocatul
aflat în exercițiul transfrontalier al profesiei. În prezent CCBE elaborează și dezbate propuneri de
îmbunătățire și modificare a Codului.
Codul se aplică în prezent în România în condițiile în care acte ale organelor profesiei, în
limitele competențelor lor legale, au consacrat expres reguli de deontologie profesională, mai ales în
domeniile evitării conflictelor de interese, al concurenței profesionale, al publicității profesionale, dar
și cu privire la bunele practici în domeniul prestațiilor rezervate de lege serviciilor profesionale
avocațiale. Numeroase norme incluse în Statutul profesiei de avocat, care au corespuns schimbărilor
sociale și politice precum și modificărilor legislative intervenite succesiv cu privire la profesia de
avocat, la momentul adoptării lor, au dobândit natura sau au o funcție strict deontologică. Realitatea
exercitării profesiei contrazice adesea exigența specifică unor norme cu caracter statutar.
Conform codului deontologic al avocaților din Uniunea Europeană, principiile fundamentale
ale avocatului sunt îndeosebi:
(a) Independenţa şi libertatea de a asigura apărarea şi consilierea clientului său;

10
 (b) Respectarea secretului profesional şi a confidenţialităţii cauzelor ce i-au fost încredinţate;
(c) Prevenirea conflictelor de interese, fie între mai mulţi clienţi, fie între clientul său şi el
însuşi;
(d) Demnitatea, onoarea şi probitatea;
(e) Loialitatea faţă de clientul său;
(f) Scrupulozitatea în materie de onorarii;
(g) Competenţa profesională;
(h) Respectarea confraţilor;
(i) Respectarea Statului de drept şi contribuirea la o bună administrare a justiţiei;
(j) Autoreglementarea profesiei sale.

Principiul (a) – Independenţa şi libertatea de a asigura apărarea şi consilierea clientului său

Avocatul trebuie să fie liber în sens politic, economic şi intelectual atunci când acţionează în
cauza clientului său, când acordă consultaţii sau când îşi reprezintă clientul. Aceasta înseamnă că
avocatul trebuie să fie independent faţă de stat sau de alte interese puternice şi nu trebuie să permită
ca această independenţă să fie compromisă de presiuni nepotrivite din partea asociaţilor săi.
Avocatul trebuie să rămână, de asemenea, independent faţă de clientul său dacă avocatul
doreşte să se bucure de încrederea terţilor şi a instanţei de judecată. Un avocat nu poate asigura o
calitate înaltă a serviciilor sale fără a rămâne total independent de clientul său. Apartenenţa avocatului
la o profesie liberă şi autoritatea care derivă din această apartenenţă îl va ajuta sa-şi menţină
independenţa. Autoreglementarea profesiei va fi privită ca fiind vitală pentru consolidarea
independenţei avocatului.
Trebuie menţionat faptul că, în societăţile nedemocratice, avocaţii pot fi împiedicaţi să
acţioneze în cauzele clienţilor lor şi pot fi arestaţi sau executaţi pentru asemenea încercări.
Principiul (b) – Respectarea secretului profesional şi a confidenţialităţii cauzelor ce i-au fost
încredinţate
Esenţa profesiei de avocat include şi faptul că acestuia i se vor comunica lucruri, pe care
clientul nu i le-ar spune altei persoane – cele mai intime detalii ale vieţii private sau cele mai valoroase
secrete comerciale – şi că avocatul ar trebui să fie receptiv la informaţiile obţinute pe bază de
încredere. Fără siguranţa confidenţialităţii nu poate exista încredere. Carta pune un accent special pe
dualitatea naturii principiului – respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului, ci este
un drept fundamental uman al clientului. Regulile „privilegiului profesional” interzic ca informaţia
comunicată avocatului să fie folosită împotriva clientului.

11
 În unele jurisdicţii dreptul la confidenţialitate este privit ca un drept, care aparţine clientului
exclusiv, în timp ce în alte jurisdicţii „secretul profesional” poate necesita ca avocatul să păstreze
secretul clientului său, împărtăşit în bază de încredere, faţă de avocatul părţii adverse.
Principiul (b) conţine toate aceste concepte înrudite – privilegiul profesiei juridice,
confidenţialitatea şi secretul profesional. Datoria avocatului faţă de client rămâne chiar şi după ce
avocatul încetează să mai acţioneze.
Principiul (c) – Prevenirea conflictelor de interese, fie între mai mulţi clienţi, fie între clientul
său şi el însuşi
Pentru a-şi exercita în mod corespunzător profesia, avocatul trebuie să evite conflictul de
interese. Astfel, avocatul nu poate să reprezinte doi clienţi în aceeaşi cauză, daca ei sunt în conflict
sau dacă există riscul de conflict între interesele acestor clienţi. De asemenea, avocatul trebuie să se
abţină să reprezinte un client nou, dacă avocatul posedă vreo informaţie confidenţială obţinută de la
un client sau fost client de-al său. Avocatul nu ar trebui să reprezinte un client, dacă există un conflict
între interesele acestuia şi interesele avocatului. Dacă un asemenea conflict apare în timp ce avocatul
acţionează în interesul clientului său, acesta trebuie să înceteze reprezentarea. Acest principiu trebuie
privit în strânsă legătură cu principiile (b) (confidenţialităţii), (a) (independenţei) şi (e) (loialităţii).
Principiul (d) – Demnitatea, onoarea şi probitatea
Pentru a se bucura de încrederea clienţilor, a terţilor persoane, a instanţelor de judecată şi a
statului, avocatul trebuie să demonstreze că este demn de încredere. Aceasta se atinge prin apartenenţa
la o profesie onorabilă, o condiţie de bază fiind ca avocatul să nu facă nimic ce i-ar putea compromite
reputaţia sa sau reputaţia profesiei, în general, şi încrederea publică în profesia de avocat. Aceasta nu
înseamnă că avocatul trebuie să fie un individ perfect, însă acesta este dator să se abţină de la conduita
dezonorantă şi manierele care ar putea dezonora profesia de avocat în activitatea sa juridică, în alte
activităţi profesionale sau chiar în viaţa privată. Conduita dezonorantă poate duce la anumite
sancţiuni, inclusiv în cazurile cele mai grave, excluderea din profesie.
Principiul (e) – Loialitatea faţă de client
Loialitatea faţă de client este esenţa rolului avocatului. Clientul trebuie să fie capabil de a avea
încredere în avocat în calitate de consilier şi de reprezentant. A fi devotat clientului înseamnă că
avocatul trebuie să fie independent (a se vedea principiul (a)), trebuie să evite conflictul de interese
(a se vedea principiul (c)) şi trebuie să menţină încrederea clientului (a se vedea principiul (b)). Unele
din cele mai delicate probleme legate de conduita profesională apar din interacţiunea dintre principiul
loialităţii faţă de client şi principiile care stabilesc datoriile mai largi ale avocatului – principiul (d)
(demnitatea şi onoarea), principiul (h) (respectul faţă de colegi) şi, în special principiul (i), respectul
faţă de supremaţia legii şi administrarea echitabilă a justiţiei). Având tangenţă cu asemenea probleme,
avocatul trebuie să-i explice clientului că nu-şi încalcă principiile şi nu-şi compromite atribuţiile de
12
apărător, înaintând un caz neonest, în numele clientului, în instanţa de judecată sau în alte organe
judiciare şi de drept.
Principiul (f) – Scrupulozitatea în materie de onorarii
Onorariul încasat de avocat trebuie să fie total cunoscut clientului, trebuie să fie corect,
rezonabil şi conform legii şi regulilor profesionale, cărora se supune avocatul. Chiar dacă codurile
profesionale (şi principiul (c) ) subliniază importanţa evitării conflictului dintre avocat şi client,
problema legată de onorariul avocaţilor pare să prezinte un pericol inerent pentru un asemenea
conflict. Respectiv, principiul dictează necesitatea unei reglementări profesionale pentru a verifica
dacă clientului nu i-a fost impus un preţ excesiv.
Principiul (g) – Competenţa profesională
Este evident că avocatul nu poate consilia sau reprezenta în mod efectiv clientul dacă nu are
o pregătire profesională corespunzătoare. Recent, training-ul post-calificare (dezvoltare profesională
continuă) a câştigat o intensitate deosebită ca răspuns la rata de modificare rapidă a legislaţiei şi a
practicii şi în mediul tehnologic şi economic. Regulile profesionale subliniază des faptul că avocatul
nu trebuie să preia un caz care nu ţine de competenţa sa.
Principiul (h) – Respectarea confraţilor
Principiul reprezintă mai mult o asigurare a amabilităţii – deşi aceasta este importantă în
cazurile delicate şi litigioase în care este implicat avocatul în numele clientului său. Principiul se
referă la rolul de intermediar al avocatului, căruia îi este încredinţat să vorbească adevărul, să se
supună regulilor profesionale şi să-şi ţină promisiunile. Administrarea eficientă a justiţiei cere ca
avocaţii să aibă un comportament respectuos unii faţă de alţii, pentru ca litigiile să fie soluţionate într-
un mod civilizat. De asemenea, este în interesul comun al avocaţilor ca aceştia să acţioneze cu bună-
credinţă unii faţă de alţii şi să nu înşele. Respectul reciproc dintre colegii de breaslă facilitează
administrarea eficientă a justiţiei, serveşte la soluţionarea conflictelor pe cale amiabilă şi este în
interesul clienţilor.
Principiul (i) – Respectarea Statului de drept şi contribuirea la o bună administrare a justiţiei
Această idee este uneori exprimată prin descrierea avocatului ca fiind un „ofiţer al curţii” sau
ca „ministru al justiţiei”. Avocatul nu trebuie să dea niciodată cu bună-ştiinţă informaţii false sau care
ar putea induce în eroare curtea. De asemenea, avocatul nu are dreptul să mintă terţele persoane în
timpul activităţii sale profesionale. Aceste interdicţii uneori sunt împotriva intereselor urgente ale
clientului şi mânuirea acestui conflict aparent între interesele clientului şi interesele justiţiei este o
problemă delicată, pe care avocatul trebuie să fie pregătit so rezolve. Avocatul este împuternicit să
ceară asistenţă de la baroul său în soluţionarea unor asemenea probleme. Dar într-o ultimă analiză,
avocatul poate să reprezinte cu succes clientul doar dacă avocatul poate să se bucure de încrederea

13
curţii şi a terţelor persoane ca fiind un intermediar demn şi un participant în administrarea eficientă a
justiţiei.
Principiul (j) – autoreglementarea profesiei avocatului
Una din trăsăturile caracteristice societăţilor nedemocratice o constituie acţiunea statului de a
supune controlului, în mod deschis sau neafişat, profesia de avocat şi activitatea avocaţilor. Cele mai
multe profesii juridice europene întrunesc o combinaţie de reglementări de stat şi o serie de
autoreglementări. În multe cazuri, statele, recunoscând importanţa principiilor de bază, au folosit
legislaţia ca să le susţină, spre exemplu, prin acordarea suportului statutar confidenţialităţii sau prin
acordarea asociaţiilor barourilor puterea statutară de a adopta reguli profesionale. CCBE are
convingerea că doar elementul puternic al autoreglementării poate garanta independenţa profesională
a avocaţilor vizavi de stat. De asemenea fără garanţia independenţei este imposibil ca avocatul să-şi
îndeplinească obligaţiile şi rolul său juridic.

BIBLIOGRAFIE

1. Legislația profesiei de avocat – Ed. A 12-a, rev. – Editura Hamangiu, București, 2014;
2. Alexandru Mihaela, Organizarea sistemului judiciar roman, Editura Omnia Uni SAST, Brașov,
2012;
3. Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat*) –
REPUBLICARE;
4. Uniunea Națională a Barourilor din România. Consiliul Uniunii - Hotărârea nr. 367/ 22.06.2018
pentru republicarea în formă consolidată a Regulamentului - cadru privind organizarea
examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru
Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat
stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat
în alte profesii juridice, disponibilă la http://www.unbr.ro/publicam-hotararea-nr-367-22-06-
2018-a-consiliului-unbr-pentru-republicarea-in-forma-consolidata-a-regulamentului-cadru-
privind-organizarea-examenului-de-primire-in-profesia-de-avocat-si-admitere/ ;
5. Sentința nr. 174/09.07.2014 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția Contencios Administrativ și fiscal,
disponibilă la https://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=77980626 ;
6. Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană, disponibil la
https://www.ccbe.eu/fileadmin/speciality_distribution/public/documents/DEONTOLOGY/DEO
N_CoC/MD_DEON_CoC.pdf.

14